Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

       Întreaga noastră cultură suferă de ceea ce şamanii numesc o “pierdere a sufletului”. Această pierdere este caracterizată de o pierdere a sensului, a directiei, a vitalităţii, a scopului, a identităţii şi de pierderea conexiunii reale; o nefericire profundă considerate de foarte mulţi dintre noi, chiar şi de medici, ca fiind un lucru pur şi simplu normal.

Sufletul este sursa noastră interioară de unicitate absolută, un loc în care se conectează nu numai propria noastră valoare şi esenţă, dar şi valoarea şi esenţa oricărei alte fiinţe vii. Ceea ce face ca această pierdere să fie una periculoasă este reprezentată de subtilitatea sa şi de faptul că foarte puţini oameni îşi dau seama ce se întâmplă cu adevărat. Foarte mulţi oameni nu-şi dau seama că sunt deconectaţi de sufletul lor şi au ajuns să accepte starea de amorţeală şi de lipsa de sens ca fiind ceva normal.

Pierderea sufletului, o epidemie care a cuprins o întreagă cultură, ne împiedică să vedem potenţialul de fericire şi de implinire în viaţa obişnuită de zi cu zi. Vindecarea aduce cu ea o nouă perspectivă şi ne ajută să avem un sentiment de mulţumire în interior pentru ceea ce există deja în viaţa noastră.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Te intrebi daca suferi de o “pierdere a sufletului”?

    • Simţi că nu eşti la fel de bun ca cei din jurul tău.
    • Simţi nevoia de a avea o contribuţie, dar nu ai nicio idee care ar putea fi această contribuţie şi care ar fi diferenţa pe care ar face-o în cazul în care s-ar materializa.
    • Te lupţi în zadar să atingi un standard de perfecţiune.
    • Temerile tale te împiedică de fiecare dată să-ţi lărgeşti orizonturile.
    • Eşti îngrijorat destul de frecvent de faptul că nu eşti destul de bun, destul de inteligent, destul de tânăr, destul de slab sau destul de …
    • Simţi că eşti o victimă a circumstanţelor vieţii pe care nu le poţi controla.
    • Simţi că viaţa ta este lipsită de sens şi este orientată către activităţile zilnice de rutină.
    • Te simţi de multe ori neputincios, lipsit de speranţă sau pesimist.
    • Îţi protejezi inima cu pereţi de otel.
    • Simţi că dragostea ta nu ar putea face o diferenţă şi simţi că oricum nu contează cu adevărat.
    • Întotdeauna încerci să atingi iubirea şi apartenenţa, dar rareori simţi că o faci.
    • Te simţi învins de provocările pe care le întâlneşti în viaţa ta.
    • Suferi de o varietate de simptome fizice, dificil de tratat, cum ar fi oboseala, dureri cronice, creştere sau scădere în greutate, insomnie, afecţiuni ale pielii sau afecţiuni gastrointestinale.
    • Te lupţi cu posibilitatea de a accepta iubirea şi grija celor din jurul tau.
    • Te simţi deprimat, anxios, sau cronic îngrijorat.
    • Simţi că nu eşti îndeajuns de apreciat.
    • De cele mai multe ori simţi că eşti judecat de ceilalţi.
    • Încerci să-ţi amorţeşti sentimentele cu alcool, droguri, sex, televiziune sau muncă excesivă.
    • Te simţi dezamăgit de viaţa ta.
  • Ai uitat să visezi.

sursa

Karma şi reîncarnarea

CRĂCIUNUL – Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

CRĂCIUNUL - Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

 CRĂCIUNUL

  …. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lungă. Plecand de aici, nopţile se micşorează şi zilele se măresc. Este mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viaţă. Şi aceasta se reflectă asupra tuturor creaturilor. Voi lăsa la o parte problema dacă Iisus s-a născut cu adevărat la această data sau nu, dar, la 25 decembrie are loc in natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care va transforma totul. In acel moment, in Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: ingerii cantă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc in rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat in Univers.

Şi mulţimea unde se află atunci? In cabarete, baruri şi carciumi, unde mănancă, bea, chefuieşte pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Ce mentalitate! Şi ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenţi cred că aşa trebuie sărbătorit Crăciunul. In loc de a fi conştient de importanţa unui eveniment care nu se produce decat o singură dată pe an, cand toată natura este atentă să pregătească o viaţă nouă, omul are capul aiurea. De aceea nu primeşte nimic, din contră, pierde graţia şi dragostea Cerului.

Ei da, ce vreţi voi ca Cerul să dea unei fiinţe care nu este sensibilă nici la această lumină, nici la aceşti curenţi divini, şi care işi petrece Crăciunul sub masă, cu o sticlă, şi maine va zace pe un pat de spital? Numai Iniţaţii se pregătesc, pentru că ştiu ce se petrece sus. Ei incearcă să nu-şi piardă timpul in preocupări obişuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Şi in acelaşi fel in care Cristos se naşte in lume sub formă de lumină cădură viaţă ei pregătesc condiţile naşterii copilului divin in ei inşişi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Naşterea lui Iisus

Au trecut 2000 de ani de cand Iisus s-a năcut in Palestina, dar aceasta este partea istorică, pentru un Iniţat este un lucru secundar. Inainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vieţii in natură inceputul tuturor naşterilor. Apoi, această naştere este un eveniment mistic, adică Cristos trebuie să se nască in fiecare suflet omenesc ca supraconştiinţă ca dragoste divină ca inţelegere, ca sacrificiu. Aceasta este naşterea lui Iisus, şi atata timp cat omul nu posedă toate aceste virtuţi şi calităţi, Copilul Iisus nu s-a năcut in el. Il putem sărbători, il putem aştepta… nu va veni nimic. Iisus s-a năcut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserică şi cantăm că Iisus a venit pentru a ne salva. Aspectul istoric, este pe locul al treilea.

Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistice şi cosmice, pentru că naşterea lui Cristos este o realitate care se produce in fiecare an in univers şi pentru că in fiecare moment Cristos se poate naşte de asemenea in noi; ceea ce este mult mai important decat aspectul istoric.Veţi putea reciti istoria naşterii lui atat cat veţi dori, dar atata timp cat Cristos nu se naşte in voi inşivă nu veţi simţi nici cădură nici lumină nici bunătate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic. Atunci la ce foloseşte că s-a năcut acum 2000 de ani? Oamenii se mulţumesc să cante:” Acum 2000 de ani Isus s-a năcut… Acum 2000 de ani… “. Şi aceasta le este de ajuns, ei nu doresc naşterea lui inăuntrul lor, pentru ca Pămantul să fie plin de cristoşi. Şi totuşi aceasta o cerea şi Iisus cand spunea:

 “Adevărat v-o spun, cel care crede in mine, va face şi el ca mine. Şi chiar mai mult.”

Pentru unii, Cristos este deja născut. Pentru alţii, se va naşte anul viitor. Pentru alţii, in următorul… Şi pentru alţii, peste cateva secole. Totul este in pregătirea condiţilor. De aceea vă spuneam că este foarte important a pregăti venirea Crăiunului. In ceea ce priveşte Crăciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce inseamnă de exemplu, naşterea intr-o iesle, intre un măgar şi un bou? Şi păstorii? Şi regii magi? Veţi spune: “ Dar toată lumea o ştie!…”

Dintre toţi evanghelişii, sfantul Luca vorbeşe mai in amănunt despre naşterea lui Iisus. Alţii, de abia o menţionează sau o incep atunci cand Iisus a fost botezat de Sfantul Ioan Botezăorul. Vă voi citi acum pasajul despre naşterea lui Iisus in Evanghelia după Luca:În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava lui Dumnezeu a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:” Nu vă temeţi căci astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iată semnul după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:” Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii:” Haidem să mergem până în Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. După ce l-au văzut au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele IISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului:

”Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,

şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi când au adus părinţii înăuntru pe pruncul Iisus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în braţe şi a zis: “Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.” 

Aţi citit probabil, sau aţi ascultat de mai multe ori acest capitol. In realitate, el conţine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, două pasaje foarte misterioase. Se spune că Maria işi păstra cu grijă toate aceste amintiri şi medita asupra lor in inima ei… Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Dacă ar fi fost cele spuse de păstori, ar fi putut să le spună, fiindcă păstorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce păstra ea cu grijă in sufletul ei, ceva sfant. Şi cine era Simion? Se spunea că Duhul Sfant era peste el… aceasta insemnand că era foarte pur.

Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindcă aş tulbura toate conştiinţele creştine. Cine, cine era Simion? Cine era el pentru copilul Iisus? Vom vedea acum dacă aţi inţeles cu adevărat acest capitol. Dar să incepem cu inceputul. Mai intai, cine erau Maria şi Iosif? Dacă l-au avut copil pe Iisus, inseamnă că ei erau deja pregătiţi: pentru a fi demni de a-l avea in familia lor, ei au făcut un mare efort spiritual, sau purificat, şi El i-a ales. O ştiţi deja, nu orişicine poate fi ales.

Pentru a fi aleşi, pentru a avea un copil ca Iisus, Salvatorul omenirii, aceasta inseamnă că Maria şi Iosif erau excepţionali, predestinaţi. De foarte tanără, Maria s-a dedicat Domnului, s-a dus la Templu pentru a-l sluji. Şi ce făcea ea in Templu? Cine o pregătea? Cine o instruia? Nu se spune, dar aceasta se ştie in amănunţime. Maria s-a purificat, a făcut cele mai mari sacrificii pentru a fi demnă să primească inăuntrul ei un spirit atat de puternic şi elevat ca Iisus. Iată cateva lucruri la care nimeni nu se prea gandeşte.

Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic. El face tot ce ii place, şi chiar lucrurile cele mai neverosimile. Ei cred că Domnul poate alege orice şi pe oricine, in acest domeniu neexistand nici reguli, nici lege, neexistand nimic. Atunci, dacă El a făcut legile, tocmai El, primul să le calce? Cu adevărat, ce exemplu frumos dă Domnul!… Nu, dragii mei fraţi şi surori, aceasta nu se intamplă aşa.

Dacă Dumnezeu alege nişte creaturi, aceasta este pentru că ele indeplinesc nişte condiţii. Bineinţeles, din piatră, Domnul poate face pe copiii lui Abraham, dar făcandu-i să treacă prin stadiul de plantă, apoi animal şi in fine om. La fel ca şi pentru copil: germenele trebuie, el insuşi, să treacă prin tot felul de forme şi stări inainte de a lua forma unei creaturi omeneşti. Şi Iisus la fel, a fost obligat să străbată anumite etape inainte de a deveni Cristos. Iată ce creştinii nu pot accepta.

Ei gandesc că Iisus a fost Dumnezeu Insuşi, şi că a fost perfect incă de la naştere. Dar, atunci, de ce a trebuit să aştepte al treizecelea an al vieţii pentru a primi Duh Sfant şi a face minuni? Atunci cand Dumnezeu in persoană vine să se incarneze pe pămant, de bunăvoie El acceptă să se supună legilor pe care El insuşi Le-a stabilit. Dumnezeu se respectă pe El insuşi, mă inţelegeţi? Aşa văd Iniţiaţii lucrurile: in mintea lor, totul este in ordine, totul este logic, totul are un sens.

Deci, pentru a fi demni să-l primească pe Iisus, Maria şi Iosif s-au pregătit de mult timp, in alte incarnări, şi aşa au devenit puri. Dar nu ne vom opri aici, pentru că mai sunt multe lucruri de spus. Oare Duhul Sfant a dat naştere lui Iisus? Da, Duhul Sfant a fost. In planul divin este Duhul Sfant, dar in planul fizic trebuie de asemenea ceva… cineva, pentru ca, in planul fizic să se găsească o reflectare a Duhului Sfant. Pentru ca să existe o corespondenţă intre cele trei lumi, pentru ca în planul fizic, in planul spiritual şi in planul divin totul să fie mereu sfant, luminos şi pur, in planul fizic, de asemenea, trebuie să existe o călăuză pentru Duhul Sfant.

O să spuneţi: “Dar pentru Duhul Sfant totul este posibil!”. Ştiu. S-ar fi putut, de exemplu, să se ia putina materie din spaţu şi să se formeze un corp care nu ar fi trecut printr-o femeie. Numai că un corp format din materie eterică nu durează mult timp: cu greutate câteva ore, o zi şi apoi particulele trebuie trimise inapoi; aşa se petrec lucrurile in şedinţele de spiritism.

Pentru ca un corp să fie durabil, trebuie ca să fie format din particule materiale aduse de către mama. De aceea Duhul Sfant avea nevoie de o femeie pură pentru a forma un corp in interiorul ei. Restul nu vi-l mai spun, voi inşivă il veţi ghici… O concepţie imaculată desigur, a fost o concepţie imaculată fără pată adică fără dorinţă, fără pasiuni, fără lăcomie, fără senzualitate. Este perfect posibil.

Aceasta a existat tot timpul, dar s-a intamplat foarte rar, desigur. O să spuneţi: “Fără ajutorul unui corp fizic?” V-am spus-o deja, in acest caz, un corp nu se poate menţine mult timp. Pentru ca să dureze, trebuie un corp fizic, dar purificat de toate pasiunile, dorinţele, şi in acel moment, da, o zămislire poate fi imaculată Iată cum trebuie inţeleasă virginitatea. Virginitatea este mai mult o calitate spirituală decat fizică. Cate femei nu sunt virgine exterior, dar interior… mai rău ca prostituatele! Iată nu voi mai spune nimic în plus, v-am spus deja destule.

Deci, insistam mai sus, că naşerea lui Iisus trebuie să fie inţeleasă in cele trei lumi, adică, ca un fenomen istoric, ca un fenomen mistic, şi, in sfarşit, ca un fenomen cosmic. Astăzi, mă interesează mai mult fenomenul mistic. Sfantul Luca era cel mai avansat dintre Evanghelişti, cel mai instruit, cel mai citit, şi îşi incepe Evanghelia sa spunand: ”…după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarşia lor, am găsit şi eu cu cale să ţi le scriu in şir, unele după altele”.

Nu a fost deci, martor al evenimentelor, ca alţi, dar a făcut cercetări, şi in povestirea sa, a naşterii lui Iisus, nu a reţinut decat imaginile evenimentelor care se repeta in sufletul fiecărui om, şi asupra acestor imagini ne vom opri acum. Pentru ca un copil să se nască trebuie un tată şi o mama. Maria este inima, sufletul. Cand inima şi sufletul s-au purificat, atunci se naşte copilul, dar el nu se naşte prin intelect şi prin spirit, nu, el se naşte prin Sufletul Universal.

Sufletul Universal nu este altceva decat Duhul Sfant sub formă de foc, dragoste divină.. o flacără  pură care vine să fecundeze sufletul şi inima fiinţei omeneşti. Sufletul şi inima reprezintă partea receptivă femeia: iar intelectul şi spiritul, după cum v-am spus-o, reprezintă principiul masculin care pregăteşte condiţiile pentru ca Duhul Sfant, adică Sufletul Universului, care este foc, să intre in posesia sufletului, al Mariei. Atunci se naşte copilul Cristos.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar cum naşterea este un fenomen care trebuie să se producă in cele trei lumi, trebuia ca naşterea să se producă şi in planul fizic. Vedeţi ce problemă complicată este, mai complicată decat v-aţi imaginat. Şi cand Maria ş Iosif au vrut să-şi găsească refugiu in casa de poposire, nu au găsit loc, adică oamenii, care se ocupau cu mancatul, bătura şi distracţia nu au loc niciodată pentru

Iniţatul care a primit copilul. Acest copil divin care este deja conceput in voi ca o lumină acesta poate să fie un ideal, o idee pe care să o hrăniţi, pe care să o indrăgiţi. Dar unde să mergem cu acest copil? Nimeni nu vă deschide uşa, adică nimeni nu vă inţelege. Dar iată există un grajd. Acest grajd impreună cu ieslea este un simbol, şi mai intai simbolul sărăciei, dar a sărăciei exterioare, desigur. Pentru că pentru omul locuit de spirit, va fi aşa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc.

Dar, mulţmită luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi alţii care il vor vedea de departe. Această lumină steaua cu cinci colţuri, este o realitate absolută Ea străluceşte deasupra tuturor Iniţiaţilor, al căror principiu feminin, adică sufletul şi inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfant. Şi, in acel moment, atunci, intelectul, Iosif, in loc să fie gelos, şi să o alunge pe Maria, ca un mitocan, strigand:

”Acest copil care l-ai năcut nu este al meu… Carăte!”, va trebui să se plece şi să spună “Numai Domnul a atins in treacăt inima şi sufletul Mariei, eu n-aş fi putut-o face”. Deci, intelectul nu trebuie să se revolte şi să se infurie, ci să inţeleagă corect şi să spună “ E ceva acolo care mă depăşeşte! “, şi să păstreze pe Maria. A alunga pe Maria, inseamnă a alunga jumătate din fiinţa ta, şi a deveni ca nişte fiinţe pur intelectuale şi raţionaliste care au repudiat orice parte afectivă receptivă toate calităţle blandeţii, calmului, umilinţii, bunătăţii.

Mulţi au alungat-o pe Maria, pentru că i-a plăcut să primească vizita Duhului Sfant… trebuie să inţelegeţi că Maria şi Iosif sunt simboluri ale vieţii interioare; cei care au repudiat-o pe Maria au slăbit, şi ei nu au decat intelectul care dislocă care critică care este mereu nemulţmit. Dar, vedeţi, Iosif, dimpotrivă a respectat-o pe Maria, a păstrat-o pe Maria.

A spus chiar: “ Oh! Este insărcinată şi vreau s-o protejez, pentru că are nevoie de ajutorul meu.” Şi ce inseamnă steaua? Este un fenomen care se produce inevitabil in viaţa unui veritabil om mistic, unui adevărat Iniţat. Deasupra capului său se naşte o stea, o pentagramă luminoasă. Ceea ce este sus este la fel cu ce este jos, şi ceea ce este jos este ce este sus; deci, această pentagramă trebuie să existe dublu: mai intai omul, el insuşi este o pentagramă vie, şi apoi, sus, in plan subtil, o altă pentagramă il reprezintă sub formă de lumină.

Omul este deja o pentagramă adică posedă cele cinci virtuţi:

„Bunătatea, Dreptatea, Dragostea, Înţelepciunea şi Adevărul.”  

Şi această lumină, această stea care strălucea desupra grajdului inseamnă că, fiecare Iniţiat care il posedă in sine pe adevăratul Cristos, aduce intotdeauna o lumină, o lumină copleşitoare, o lumină care hrăneşte, reconfortează, vindecă, purifică, intăreşte… Intr-o bună zi, această lumină incepe să fie văzută de departe de alţii, care simt că ceva special se manifestă prin această fiinţă.

Ceea ce se manifestă cu adevărat este Cristos; şi in acel moment, toţi cei care conduc, guvernanţii, toţi cei care sunt puternici şi bogaţi, vor fi alături de el. Şi chiar magii, care se credeau atotputernici, ei inşişi, simt că le lipseşte ceva, că nu au ajuns la acel grad de spiritualitate, şi vin să se incline, vin să inveţe, vin să aducă daruri. Iată deci pe cei trei magi: Melchior, Baltazar şi Gaspard. Melchior, Baltazar şi Gaspard erau şefii marilor religii in ţările lor de origine, şi totuşi ei au venit.

De ce oare? Pentru că au simţit această lumină. Şi cum ei erau, de asemenea, astrologi, au cercetat şi au descoperit că o anume planetă se găsea intr-o anume constelaţie, in conjuncţie absolut unică cu alte planete, şi au inţeles că se va produce un eveniment extraordinar. Au căutat in ce loc, şi au găsit! Deci, naşterea lui Iisus corespunde, de asemenea unui fenomen astrologic care s-a produs. acum 2000 de ani, in cer. Dar această stea care i-a condus, credeţi-mă, este un fenomen real. Este una dintre cele mai mari realităţi care există şi pe care o cunosc, pentru că am verificat-o.

Nu vă voi spune ceea ce am citi in cărţi; las deoparte cărţile şi citesc acum din cartea Naturii vii; această carte mă interesează. Să ne ocupăm acum de grajd. In acest grajd, nu existau nici păstori, nici turme, nu exista decat un bou şi un măgar. De ce? De 2000 de ani se repetă aceasta, nu s-a inţeles deloc, pentru că simbolismul universal s-a pierdut pentru oameni. De ce un bou şi un măgar? De ce nu un porc sau o pisică?

Deci, era o iesle, un bou şi un măgar? Ieslea este corpul fizic. Şi boul?… Ştiţi, poate, că in antichitate, taurul a fost considerat ca principiu creator. In Egipt, de exemplu, taurul Apis era simbolul fertilităţii şi fecundităţii. Taurul este sub influenţa lui Venus şi el reprezintă forţa sexuală. Măgarul este sub influenţa lui Saturn; el reprezintă personalitatea umană, omul cel vechi, acela pe care-l numim bătranul Adam, incăpăţanat, dar un servitor onest.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Şi iată că aceste două animale erau acolo pentru a-l servi pe Iisus. Dar cum să-l servească? Acum vă voi dezvălui un mare mister. Cand omul incepe să lucreze pentru a se perfecţiona, el intră in conflict cu forţele personalităţii sale, care este incăpăţanată, limitată, capricioasă, ca măgarul, şi cu forţele senzualităţii care il imping să aducă pe lume mulţi copii şi il fac adesea furios ca taurul.

Iniţiatul, este cel care ajunge să stăpanească aceste două forţe şi in acel moment, ele sunt in serviciul lui. Vedeţi, el nu nimiceşte in el personalitatea şi senzualitatea. Măgarul şi boul erau acolo, prezenţi… Şi ce făceau ei? Ei suflau asupra copilului Iisus, Îl incălzeau prin suflul lor, de căldură şi dragoste. Deci, cand Iniţiatul ajunge să prefacă măgarul şi boul din el, şi să-i pună in slujba proprie, aceştia vor veni apoi să incălzească şi să alimenteze prin suflul lor copilul nou născut. Deci, aceste forţe nu mai sunt acolo pentru a-l turmenta, a-l dezaxa şi a-l face să sufere, nu, ele devin forţe vii, pozitive. Suflul inseamnă deja viaţă.

Vedeţi, suflul măgarului şi al boului este o reminiscenţă prin care Dumnezeu a dat suflet primului om. Măgarul şi boul l-au servit pe copilul Iisus, aceasta insemnand că toţi aceia care-l posedă pe Cristos in ei vor fi serviţi de către personalitatea şi senzualitatea lor, căci acestea sunt forţe, aşa cum v-am explicat-o de mai multe ori.

Apoi un inger a apărut păstorilor care aveau acest grajd. Ei işi păzeau turmele şi cand ingerul le-a anunţat ştirea naşterii lui Iisus, s-au minunat; au luat mieii şi i-au dus lui Iisus. Aceasta inseamnă că toţi aceia care aveau vreo acţiune asupra corpului fizic, adică spiritele familiale care s-au reincarnat sau nu s-au incarnat, şi care posedă bogăţii (simbolic, aceste bogăţii sunt oile, miei şi cainii) sunt avertizaţi.

Ei sunt avertizaţi pentru că au participat la construirea grajdului (corpul fizic) şi sosesc toţi spunand: “Oh, la, la! Nu ne-am gandit niciodată că vom avea o asemenea cinste in grajdul nostru!” Deci, toate spiritele familiale care sunt dincolo, şi chiar şi aici, primesc ştirea că ceva splendid s-a petrecut in inima voastră in sufletul vostru, şi vin să se incline şi să aducă daruri. Deci, lumea intreagă se pune in serviciul copilului.

Dar, atata timp cat copilul nu soseşte, nu vă gandiţi că cineva va veni să vă servească. Ingerii nu vor veni să servească decat pe acela in care copilul Iisus s-a năcut deja, căci nu pentru voi vin ei, ci pentru acest principiu Divin, Cristos, Fiul Domnului. Nu este altceva mai important decat a face toate eforturile pentru ca, intr-o bună zi, Copilul Iisus să se nască şi in voi. In acel moment Pămantul şi Cerul vor veni; din patru colţuri ale lumii, fiinţele vor inţelege că s-a năcut o nouă lumină şi vor veni să vă aducă cadouri şi să vă vadă.

Bineînţeles, va exista un Irod (au existat mereu Irozi) care va fi furios şi care va cere celor trei magi: “Mergeţi şi vedeţi ce-i cu copilul acesta, şi cand il veţi găsi spuneţi-mi şi mie, fiindcă vreau şi eu să vin să-l ador”. Dar, din fericire, există ingeri care vin să-l prevină pe Copilul Iisus, pentru a se salva. Un inger a venit şi i-a spus lui Iosif: “Ia copilul şi pe mama sa şi fugi in Egipt, pentru că Irod il va căuta să-l omoare”. Şi in acel moment magii au primit ordinul să nu se mai intoarcă langă Irod, şi au plecat in Ţările lor pe alt drum.

Aceasta inseamnă că toţi aceia care vor veni langă Iisus, langă principiul Cristic, nu se vor putea intoarce la ei pe acelaşi drum. Nu v-aţi gandit la aceasta, nu-i aşa? Totul este atat de profund, atat de misterios! Pentru mine este uimitor. Şi, credeţi-mă nu inventez nimic. Vă transmit ştiinţa pe care am primit-o: ea este adevărată. Restul, nu sunt decat poveşti pentru cei care nu pot inţelege; dar conţinutul acestor poveşti este pentru discipoli, iar sensul pentru Iniţaţi.

Şi acum, de ce oare noaptea de Crăciun este un obicei de petrecere, de masă. Este simbolic. Cand s-a născut copilul, trebuie să mănanci, să bei, să canţi, dar fără a depăşi limitele, desigur. Şi copilul are nevoie de hrană. Prima sa hrană după naştere, este laptele mamei sale. Ea l-a hrănit, mai intai cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. Care o fi semnificaţa? Nu v-aţi gandit la ea deloc.

Toată lumea ştie că micuţul s-a hrănit mai intai cu sangele mamei sale, şi apoi cu laptele ei. Sunt două culori aici: roşu şi alb. In timpul concepţei, aceste două culori sunt prezente: femeia aduce roşul, bărbatul aduce albul. Mai tarziu, aceasta se repetă atunci cand femeia işi hrăneşte copilul timp de nouă luni, cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. De altfel, in sange găsim aceste culori, alături de globulele roşii şi cele albe: roşul şi albul reprezintă cele două principii necesare vieţii. …

fragment conferinţa OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

Credinţa şi confirmarea ei – aspecte ale vieţii care confirma credinţa

 Credinţa şi confirmarea ei - aspecte ale vieţii care confirma credinţa

     Se ştie că de obicei vedem doar ceea ce vrem să vedem, că avem tendinţa ca intotdeauna să vedem in exterior acele elemente, acele aspect care sprijină punctul nostru de vedere asupra unui fenomen. Elementele, aspectele care se opun acestui punct de vedere, intotdeauna tindem să le desconsiderăm din start fără prea mare analiză. De exemplu, dacă suntem atei avem tendinţa să vedem in jur doar acele aspecte ale vieţii care ar tinde să ne confirme credinţa, căci şi ateismul este o credinţă. Dacă suntem oameni care vor să cerceteze cu adevărat fenomenele vieţii şi ale morţii o să dăm intotdeauna peste elemente care să ne ajute in acest sens.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

“Cine caută găseşte”

Mai e o vorbă semnificativă in acest sens: “Cine caută găseşte” deci indiferent ce caută, cel care caută va găsi ceea ce caută. Tocmai aici intervine problema, tocmai aici se formează cercul vicios: cand cercetăm o problemă oarecare, devenim oarecum inconştient părtinitori, ne identificăm din start cu un anumit punct de vedere, şi de cele mai multe ori “cercetarea” nici nu-şi mai are sensul pentru că nu căutăm să inţelegem problema (aspectul, conceptul, ideea) respectivă ci căutăm să ni se confirme punctul de vedere pe care il aveam anterior.

Realitatea obiectivă nu ţine cont de punctul nostru de vedere. Cea subiectivă, da. Dar, realitatea subiectivă pe care fiecare şi-o creează vrand nevrand, in jurul lui, prin modul său de gandire, poate să se suprapună mai mult sau mai puţin peste adevărata realitate, peste cea obiectivă, cea care este neschimbată, cea care nu se schimbă in funcţie de punctul nostru de vedere asupra ei.

De exemplu, dacă acum, in camera voastră ar exista o masă in mijlocul camerei, indiferent dacă voi credeţi sau nu că ea este acolo, ea va continua să existe. Pe ea o doare “in cot”, scuzaţi expresia, dacă voi credeţi că ea nu există, dar pe voi o să vă doară “de adevăratelea” cand o să vă impiedicaţi de ea, incercand să treceţi prin mijlocul camerei indiferent dacă credeţi sau nu că ea e acolo.

Un alt exemplu: dacă in realitatea obiectivă reincarnarea este un fenomen prezent, care există şi persistă indiferent dacă noi credem sau nu in posibilitatea existenţei fenomenului respectiv, in cazul in care nu am crede şi nu ne-am ghida acţiunile ţinand cont de această realitate obiectivă doar noi vom suferi cand ne vom izbi de ea.

Aşadar, este absolut necesar să stabilim că există această realitate obiectivă care există indiferent dacă noi credem sau nu in existenţa ei şi odată ce am stabilit acest lucru să incercăm a o cunoaşte pentru a acţiona in cunoştinţă de cauză, pentru a nu ne impiedica de ea, pentru a acţiona spre binele nostru, spre a acţiona in modul cel mai favorabil, avantajos şi util nouă, in funcţie de condiţiile realităţii obiective in care ne manifestăm.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Pro sau Contra

Avem, deci, acest cerc vicios: credinţă – confirmarea ei, cheia ieşirii din el e “simplă”: dacă vrem să abordăm o problemă (aspect, idee), trebui să ne stabilim ca punct de plecare in cercetare, aceea idee nepărtinitoare că totul este posibil (a crede pană la proba contrarie) şi nu să incercăm să ne confirmăm punctul nostru vechi de vedere, ci să incercăm să-l verificăm. E o diferenţa destul de mare aici, şi sunt sigur că un om puţin inteligent o vede.

Să stabilim din start acest mod de abordare a problemei (lipsit total de judecăţi preconcepute) şi automat vom putea observa mai multe elemente “pro şi contra” legate de fenomenul cercetat. Exemplu: dacă luăm fenomenul reincarnării, că tot l-am pomenit, pornind din start cu premisa că totul este posibil, şi căutand detaşaţi (de un punct de vedere prestabilit) toate elementele care ar confirma şi toate care ar infirma existenţa acestui fenomen (dar cand zic căutăm, inseamnă că intradevăr căutăm, cercetăm asiduu).

Vom constata că după ce ne-am documentat serios pentru toate elementele PRO şi pentru toate elementele CONTRA, tragerea unei concluzii o să fie uşor de făcut, pentru că intotdeauna adevărul iese la suprafaţă dacă il căutăm cu indarjire.

Mulţi, insă, chiar foarte mulţi, se inşeală de obicei pe ei inşişi, pretinzand că vor să cunoască un fenomen, dar in acest scop nu fac decat o cercetare de suprafaţă, superficială şi imediat se grăbesc să tragă concluzii, de obicei ne avand bine documentate, fie elementele PRO, fie elementele CONTRA. Aceştia, fie adună doar elementele PRO fenomenului cercetat, fie doar pe cele CONTRA şi apoi trag fie o concluzie PRO, fie una CONTRA in funcţie de ce dovezi au adunat: PRO sau CONTRA.

Aceşti oameni par să ignore faptul că un judecător corect, inainte de a impune o sentinţă, de a trage o concluzie trebuie să asculte atat acuzaţia, cat şi apărarea. Dacă asculţi doar o părere, nici nu se cheamă că ai judecat. In această categorie eu ii includ pe cei care se grăbesc să concluzioneze că nu există (sau că există) “Dumnezeu”, sau pe cei care se grăbesc să concluzioneze că există (sau nu) Iad Veşnic, sau că există o singură viaţă sau mai multe fără o cunoaştere temeinică a raţiunilor şi probelor contrare punctului lor de vedere.

Nu uitaţi că graba strică treaba! Pe aceşti oameni ţin să-i avertizez că intotdeauna lucrurile sunt mult mai complicate decat par, nu in sensul că principiul pe care sunt structurate nu ar fi simplu (acesta intotdeauna e simplu) ci elementele de luat in calcul cu influenţă asupra fenomenului cercetat sunt mult mai multe intotdeauna decat gandim la inceputul cercetării.

Radu Lucian Alexandru

CRĂCIUNUL

Iluminarea spirituală – legătura cu Sunetul invizibil

Iluminarea spirituală - legătura cu Sunetul invizibil

„Iluminarea spirituală este o cerinţă. Iluminarea înseamnă să cunoşti Lumina din interiorul nostru, să fii ÎN-LUMINĂ. Lumina din interiorul nostru ne va ghida fiecare pas din viaţa noastră spre destinaţia corectă. Cuvântul lui Dumnezeu, sunetul, vibraţia, muzica Raiului, ne va şopti toată înţelepciunea universului şi ne va spune ce trebuie să facem în viaţa noastră de zi cu zi ca să ne îndeplinim datoria de fiinţe care binecuvântează această planetă pământ.”

„Lumina şi Sunetul vin atunci când noi suntem într-o comuniune foarte profundă cu El, când dorim foarte sinceri să mergem înapoi acolo de unde am venit. Lumina vine ca o strălucire, ca un fulger, ca o mie de sori laolaltă, ca un curcubeu plin de culoare, ca un şoc electric foarte plăcut. Îţi face întregul corp să tresară, îţi face fiecare nerv să tresară, fiecare celulă din corpul tău şi îţi reînnoieşte corpul, spiritul şi mintea, te face să fii ca un nou-născut. Ajungi să fii inocent dar inteligent, devii răbdător dar plin de înţelepciune, devii foarte activ şi reacţionezi foarte rapid.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Sunetul original al Universului

„Sunetul este ca un fel de lumină condensată, dar mult mai concentrată, mai puternică. Uneori, după iniţiere când staţi în meditaţie sau când vă rugaţi foarte adânc, se poate întâmpla ca sunetul să vibreze, să vină sub forma a mii de instrumente muzicale dintr-o dată. Dar nu te face să asurzeşti şi nici nu-ţi orbeşte ochii, atunci când vezi în interiorul tău o mie de sori laolaltă.

Nu-ţi provoacă dureri în urechi atunci când auzi mii de viori şi o orchestră extraordinară din Rai care cântă sunetul respectiv. Atunci te va ridica în dimensiunile Raiului şi te va lăsa să ai experienţa unor dimensiuni diferite din univers, şi să cunoşti puteri diferite care încep să emane din propria ta fiinţă. Aceasta este cea mai simplă explicaţie pe care pot să o dau, pentru că aceste lucruri nu au legătură cu realitatea umană. Noi nu trăim niciodată asemenea experienţe în realitatea şi existenţa de oameni. De aceea este foarte dificil să vă vorbesc despre ele în cuvinte. Nu pot decât să vă invit să le experimentaţi voi înşivă.”

„Deci Quan Yin înseamnă contemplaţia la Sunet. Acum, am să vă explic mai mult despre sunet, ca voi să înţelegeţi mai bine. Ca să practicăm şi să ajungem aproape de Dumnezeu, noi trebuie să mergem pe urmele sursei, ale izvorului, izvorului vieţii, şi să mergem înapoi acolo de unde vine, pentru că voi venim de acolo. La fel ca un râu, dacă mergem pe malul râului de-a lungul apei, atunci vom ajunge înapoi acolo de unde râul izvorăşte.”

„Acum, sunetul se manifestă în mai multe niveluri, cel mai inferior nivel este cel al acestei lumi. Aici noi auzim multe feluri, de exemplu muzica, vorbitul, limbile. Noi folosim tipul acesta de sunet vizibil sau audibil pentru urechile obişnuite, ca să comunicăm şi chiar să transmitem unele din cunoştinţele sunetului invizibil. Sunetul invizibil este Dumnezeu, care este de asemenea conectat cu sunetul acesta vizibil, dar într-un grad mult mai rafinat şi mai subtil.

În momentul în care noi înţelegem ceea ce Maestrul sau aşa numitul învăţător sau ghidul nostru ne spune în legătură cu Sunetul invizibil şi dorim să ne conectăm cu sursa respectivă, atunci, după ce ne sunt date instrucţiunile de la învăţător sau îndrumător sau expert prin cuvintele vorbite, noi putem să contactăm Sunetul acesta mai subtil, care este deasupra sunetului fizic, deasupra lumii fizice. Noi trebuie să ne ridicăm conştiinţa ca să putem să captăm acest Sunet.” „Acum, conştiinţa noastră este blocată la nivelul corpului fizic în diferite direcţii.

Prin ochi, noi vedem lucruri, prin urechi, noi auzim sunetul lumii fizice. Prin atingere, noi experimentăm ce este în jurul nostru şi toate celelalte entităţi şi toate obiectele care există în această lume. Dar dacă ne concentrăm aşa numita conştiinţă într-un anumit punct din corpul nostru, de exemplu aici (Maestra arată la ochiul înţelepciunii), atunci putem să ne înălţăm prin această uşă spre o lume mult mai subtilă, ca să experimentăm niveluri mai subtile ale conştiinţei, existenţele sau lumile mult mai subtile şi să auzim sunetele mult mai subtile.”

„Însă, Sunetul subtil este conectat şi cu sunetul fizic, de asemenea, doar că este la un nivel diferit. Ca să-l auzim, noi trebuie să ne concentrăm şi într-un fel să facem abstracţie de mediul înconjurător pentru un timp. Şi aşa numitul Maestru sau expert ar trebui să fie capabil să ne ajute să facem lucrul acesta imediat, într-o clipită. De aceea se numeşte iluminare imediată. Iluminarea înseamnă că noi putem să vedem Lumina. Lumina din noi reprezintă iluminarea.

Deci noi putem să vedem Lumina sau lumile cereşti şi putem să auzim Sunetul lumilor înalte. Aceasta se numeşte iluminare, procesul de conectare cu Sunetul original al universului, care este „Cuvântul” din Biblie sau sunetul apelor curgătoare, etc., din sutrele budiste. Cel care este capabil să ne conecteze pe noi cu acest Sunet original sau energia lui Dumnezeu, acela este numit Maestru.”

„În această lume fizică, noi avem numai sunetul fizic. De exemplu, cântecul păsărilor, notele muzicale de la instrumente, zgomotul de la maşini şi toate celelalte care ne asurzesc urechile fizice. În lumea spirituală, noi nu avem nevoie de toate aceste instrumente fizice ca să facem sau ca să auzim Sunetul.”

„Dar nu înseamnă că noi trebuie să auzim Sunetul. Noi trebuie să ne înălţăm nivelul acolo unde este Sunetul sau acolo unde este Lumina. Cu cât mai sus, cu atât mai bine. Nu este în mintea noastră, sufletul trebuie să fie înălţat afară din corp, dincolo de lumea fizică. Uneori voi sunteţi aici, trăiţi în această lume şi vă faceţi munca mai departe, şi auziţi Sunetul şi vedeţi Lumina şi vă gândiţi că nu sunteţi în lumea spirituală. Desigur că sunteţi, pentru că sufletul nu este corpul acesta.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Sufletul există afară din corp, dincolo de limitele fizice

„Sufletul există afară din corp, dincolo de limitele fizice, se contopeşte în lumea spirituală. De aceea voi puteţi să auziţi Sunetul şi puteţi să vedeţi Lumina. La momentul respectiv, voi existaţi în ambele nivele, nivelul sufletului şi nivelul acesta fizic. Majoritatea timpului, oamenii există numai la nivelul fizic, de aceea ei nu aud Sunetul, ei nu văd Lumina. În mod normal, noi nu suntem un obiect fizic, de aceea ne putem elibera dincolo de dimensiunea fizică şi atunci putem să auzim lumea spirituală.”

Î: – Care este importanţa muzicii în viaţa noastră? Are vreo importanţă?
M: – Da, are, este foarte importantă. De aceea multe persoane din spitalele de boli mintale folosesc muzica ca fiind unul din modurile de vindecare. Uneori, după o zi grea de muncă şi noi ascultăm o muzică liniştitoare, este foarte relaxantă şi ne reînvigorează. În unele fabrici se pune muzică ca oamenii să muncească mai bine.

Dar aceasta nu este decât muzica din afară. Vă puteţi imagina cât de benefic ar fi dacă am asculta la muzica lăuntrică, la muzica din Rai, pe care iniţierea vă va ajuta să o redescoperiţi. Muzica aceasta este cuvântul lui Dumnezeu. Ne va da din ce în ce mai multă înţelepciune şi inteligenţă, în fiecare zi. Împreună cu Lumina lui Dumnezeu, ne va duce din ce în ce mai aproape de Tatăl, şi ne va spune totul prin limba aceasta fără cuvinte, despre cum să facem faţă la viaţa noastră de zi cu zi. De aceea viaţa iniţiaţilor devine din ce în ce mai bună, mai confortabilă, mai inteligentă şi mai aproape de Dumnezeu, cu fiecare zi.”… sursa

Maestra Supremă Ching Hai

Credinţa şi confirmarea ei

Atenţia – o facultate ce ar trebui dezvoltată

Atenţia - o facultate ce ar trebui dezvoltată

      Atenţia este o facultate ce ar trebui dezvoltată în toate situaţiile zilnice. Concentrarea nu ne apare decît ca restrîngere a cîmpului asupra căruia se extinde atenţia. Întreaga atenţie se concentrează la ceea ce facem. Individul se cufundă în lucrul lui. Fiecare ar trebui să se concentreze asupra treburilor sale, suprimînd orice gînd străin, într-o manieră riguroasă, în aşa fel, încît, nimeni să nu mai execute la întîmplare sau în ritm accelerat, scăpat de sub control.

Nici o activitate umană nu culminează cu o reuşită, fără calm şi concentrare. Muncind astfel, mintea îşi măreşte puterea ei de focalizare a razelor mintale. Nu există eşec, dacă totul se desfăşoară cu perfectă atenţie. Cînd cineva se aşează să mediteze, nu trebuie să găzduiască în sine gîndurile de la slujba sa zilnică. În timp ce lucrează la servici, nu e permis să ne ocupăm mintea cu problemele familiale. Antrenînd mintea să se concentreze exclusiv asupra a ceea ce facem acum şi aici, se dezvoltă, de asemenea, memoria şi forţa voinţei.

O persoană, cu o bună concentrare, poate duce la capăt orice sarcină, în timp record şi cu o precizie dublă, decît o persoană normală. Ar fi foarte simplu dacă am aştepta mereu plăcutul, deoarece mintea oricum este, în mod natural, atrasă spre ceea ce îi place ei. Un exerciţiu foarte benefic ar consta în a ne fixa mintea în treburi dezagreabile, pe care le repudiam înainte. Sub o atentă scrutare a lor, observăm că devin interesante şi interesul reduce repulsia pe care acestea o provocau.

În mod asemănător, atenţia poate fi fixată asupra unor obiecte sau idei aparent lipsite de orice interes, care se află la îndemînă şi pe care le examinăm. Nu puţine blocaje mentale vor dispare şi slăbiciunile minţii, în timp ce forţa voinţei va creşte. Ca exerciţiu preliminar de concentrare, retrage-te într-o cameră liniştită şi aşează-te într-o postură confortabilă, cu picioarele încrucişate. Aşează-te pe o pernuţă, care să te ajute să apropii genunchii de podea, în aşa fel, încît, corpul să se relaxeze cum se cuvine. Închide ochii şi observă ce se petrece, cînd e vorba să te concentrezi asupra unui măr.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cunoaşterea minţii

Pentru început ar putea exista gînduri referitoare la culoarea lui, la formă, la greutate şi diferite părţi ale lui, la coaja, pulpa şi seminţele sale. Apoi, se poate gîndi asupra efectelor pe care acest măr le produce în sistemul digestiv şi în sînge. Prin intermediul unor legi a asociaţilor mentale, s-ar putea să apară idei despre alte fructe. Imediat vor invada gîndurile străine şi mintea va începe să umble haimana.

S-ar putea să apară ideea unei întîlniri cu prietenul la o anumită oră, idea de a cumpăra vreo haină sau măcar ceva legume, e posibil să revizuim ce s-a produs în viaţa noastră cu o zi înainte. E necesar să facem un efort neîntrerupt, ca să urmăm de o manieră continuă linia gîndului definit. Gîndurile străine, care nu o să fie conectate cu obiectul asupra căruia mintea se concentrează, trebuie respinse incontinuu. Acest lucru cere persistenţă. Mintea va face tot posibilul pentru a curge prin vechile şi familiarele ei poteci.

Efortul concentrării se aseamănă cu urcarea unui munte, dar fiecare mică reuşită aduce cu sine o mare recompensă. Aşa cum legile gravitaţiei şi ale coeziunii operează în lumea fizică, tot astfel, legile gîndirii, ca cea a continuităţii spre exemplu, operează în cel mental. Cei care practică concentrarea, trebuie să posede o cunoaştere totală a acestor legi. Trebuie să devină conştienţ i că, atunci cînd mintea gîndeşte despre un obiect, de asemenea, o face şi asupra calităţilor şi părţilor acelui obiect; cînd gîndeşte asupra unei cauze, gîndeşte şi asupra efectelor. Cunoaşterea funcţiunilor minţii se dobîndeşte antrenînd-o să se concentreze asupra diverselor subiecte, subtile şi dense, de variate mărimi. Cu timpul se va forma o obişnuinţă puternică.

Tratak

Un exerciţiu yoghin clasic, de concentrare, este tratak, sau fixarea privirii. Se poate executa cu o flacără de lumînare, cu un simbol desenat (OM, de exemplu), cu picture unei zeităţi preferate sau cu orice alt obiect sau symbol favorit. Aşează-te în faţa obiectului ales. Concentrează-te asupra lui, cu ochii deschişi şi nemişcaţi, pînă îţi dau lacrimile. În acel moment, închide ochii şi vizualizează mental obiectul.

Repetă exerciţiul şi măreşte progresiv perioada de timp a fixării privirii, a vizualizării interne a obiectului. Fă totul ca vizualizarea mentală, care urmează fixării, să fie perfect clară şi limpede, chiar în absenţa obiectului. Odată cu practica, se dobîndeşte capacitatea de reprezentare a obiectului la comanda voinţei, în orice moment. Tratak reduce agitaţia minţii şi contribuie definitiv la dezvoltarea puterii de concentrare.

Practică acest exerciţiu timp de un minut în prima zi, apoi măreşte gradat timpul, în fiecare săptămînă. Nu îţi forţa ochii. E posibil ca la unii indivizi, care au capilarele mai slabe, să li se înroşească globii oculari. Acest lucru nu trebuie să constituie un motiv de alarmare, pentru că trece repede. Tratak este un exerciţiu preliminar excelent, care trebuie practicat timp de luni de zile, aproape şase, cu toate că trebuie să îl facem cu regularitate şi sistematic. Dacă practicarea lui se întrerupe, timpul trebuie prelungit. Tratak poate fi foarte eficient, de asemenea, în prevenirea sau eliminarea chiar a multor tulburări oculare.

Tratak utilizează simţul văzului. Simţul, obiectul şi mintea sunt captivate de lumea concretă şi densă a materialităţii şi, mai apoi, interiorizate în planul subtil. De asemenea, sunetul, cînd se exprimă la nivel subtil, poate atrage mintea spre interior. Dar, spre deosebire de exerciţiul de vizualizare, concentrarea asupra sunetelor interioare, Anahata, începe şi se termină în planul subtil. Aşeaz -te într-o postură comodă, cu picioarele încrucişate.

Închide ochii şi astupă orificiile urechilor cu vîrful degetelor sau cu tampoane de ceară sau vată. Încearcă să asculţi misterioasele sunete interne. E posibil să auzi diverse tipuri de sunete, asemănătoare celor de flaut, de vioară, de scoică, un vîrtej, clopoţei sau zumzet de albine. Dacă se aud simultan mai multe feluri de sunete, atunci concentrează-te asupra celui mai puternic. În general, experienţa are loc în urechea dreaptă. Altă dată, în cea stîngă. Concentrează-te numai şi numai în sunetul urechii drepte. Această practică dezvoltă fixarea minţii, care se dobîndeşte pe durata concentrării asupra vibraţiilor sonore.

 SWAMI VISHNU DEVANANDA

 Iluminarea spirituală

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele – răspunsurile posibile

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele - răspunsurile posibile

       Ce-i mintea, gândirea, inteligenţa? E ca şi cum ai intreba ce-i viaţa, sau cine-i “Dumnezeu”? Toate adevărurile, toate elementele, toate realităţile ce există în manifestare în spatele acestor cuvinte sunt imposibil de cuprins. A răspunde de exemplu la întrebarea “ce-i mintea?”, înseamnă a găsi toate răspunsurile posibile la această întrebare.

Oare-i posibil aşa ceva?  Se poate răspunde la această întrebare din punct de vedere subiectiv, din punctul de vedere al celui care dă răspunsul, evident cu scopul de a face puţină ordine în conceptele mentale cu care lucrează el, dar niciodată nu se poate răspunde obiectiv, adică să cuprinzi absolut toate semnificaţiile ascunse în spatele acestui simplu cuvânt: MINTEA.

Sau ce este inteligenţa? S-ar putea răspunde, din punct de vedere subiectiv că este capacitatea de a face legături, sau de a găsi rapid soluţii la probleme etc., dar ce este ea în realitate, obiectiv, privit din toate punctele de vedere, nici ea nu ştiu dacă ştie ce este. Mai mult ca sigur că ea este un profund mister pentru sine însuşi.

In această discuţie trebuie să mai luăm in consideraţie şi faptul, deloc de neglijat că a găsi semnificaţia obiectivă a unui singur cuvânt folosit în vorbire înseamnă a le înţelege pe toate celelalte sau altfel spus pentru a înţelege semnificaţia unui cuvânt trebuie să le înţelegem pe toate. Să luăm de exemplu cuvantul PAHAR. Oamenii văd ceva şi îl denumesc cu un cuvânt: “pahar”.

Prin aceasta cred că au înţeles toată realitatea care o implică obiectul respectiv. Să fie oare aşa? Să încercăm să vedem ce se înţelege prin cuvantul “pahar”: să presupunem că cineva încearcă să-l definească: “Paharul este un obiect tridimensional de o formă specifică, conică, cilindrica sau de altă formă, cu picior sau fără, încrustat sau nu, de o anumită culoare…”

In încercarea de a înţelege ce este paharul trebuie să căutăm, să inţelegem ce desemnează fiecare din cuvintele cuprinse în definiţia sa. Să începem cu cuvântul “este”: “este”, desemnează că obiectul respective există, se manifestă, poate fi perceput în forma în care o să urmeze după formularea “Paharul este…”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Misterul manifestării

“Desemnează” presupune o anumită delimitare în spaţiu a unei realităţi, concept, idee… “Presupune” are foarte multe sensuri dar propoziţia de mai înainte desemnează o anumită definiţie posibilă a cuvântului “desemnează”… “Are” semnifică posesia a ceva, sau o anumită calitate, sau însuşire a unui obiect sau subiect… “Semnifică…”

Şi tot aşa până la infinit, până o să stabilim toate legăturile posibile dintre toate cuvintele (căci se vede că acestea se definesc unele prin altele) şi apoi dintre diferitele semnificaţii ale aceluiaşi cuvant. Unde mai pui că sunt multe situaţii in care ne lipsesc cuvintele pentru a descrie ceva…

De aici rezultă un adevăr incontestabil: cuvantul este un profund mister pentru noi. El este un profund mister pentru el insuşi. Practic, toată manifestarea e un MISTER, e ca şi cum toată lumea ar fi făcută doar din cadouri de diferite forme pe care nimeni nu se sinchiseşte să le deschidă.

Apoi câte unul, totuşi, la un moment dat vede un altfel de cadou (vede un anumit aspect al vieţii pe care vrea să-l aprofundeze) şi îl deschide. Atunci vede în el un alt cadou, dar culmea, e mult mai mare decat primul şi tot aşa până la ultimul care cuprinde toată lumea în el (dacă o fi un altfel de cadou). Ajungem astfel la un anumit paradox: mergând în interior, în profunzimea oricărui lucru, de fapt, mergem în afara lui.

Cu cât o să cunoaştem mai mult din interiorul lui, o să cunoaştem mai mult din exteriorul acestui lucru. Cu cât o să cunoaştem mai mult, vedem că avem mult mai multe de cunoscut şi vrând, nevrând ajungem la concluzia lui Socrate: “singurul lucru pe care-l ştiu, e că nu ştiu nimic” sau la gândirea budistului: “atata ştiu doar că mă aflu la marginea unui ocean infinit…”

Gândurile şi informaţiile primite prin simţuri

Toate informaţiile pe care le primim prin cele cinci simţuri plus al şaselea (Raţiunea) sunt prelucrate de Minte prin raţiune. Putem vedea astfel că Raţiunea este în acelaşi timp şi organ de simţ al realităţii şi mijloc de prelucrare a ei, de înţelegere a ei. Aşadar, gândirea e modelată de informaţiile pe care le primim prin simţuri dar în acelaşi timp aceste informaţii sunt stabilite mai mult sau mai puţin conştient de modul nostru de gândire.

Asta-i clar, pentru că de exemplu spre a afla informaţii să zicem, despre “mântuire” trebuie să citim să zicem cel puţin Cărţile Sfinte (Biblia, Coranul, Talmudul, Dao De Jing, Baghavad-Gita, Yoga Sutra, Cartea Tibetană a Morţlor, etc.), dar pentru a le citi trebuie să avem o determinare (motivaţie) mentală în acest sens.

Cum am mai spus, oamenii, de obicei, nu văd decât ce vor să vadă Cel mai clasic exemplu în acest sens este cel cu paharul pe jumătate gol pe care doi oameni cu două modalităţi de gândire diferite (optimismul şi pesimismul) îl vă total diferit, deşi ambii au şi se servesc de aceleaşi simţri: unul nu vede decat jumătatea plină pe când celălalt nu o vede decât pe cea goală. Faţă de acest exemplu, e bineînţeles de precizat doar că adevărul este întotdeauna la mijloc, adică paharul e pe jumătate gol şi pe jumăate plin.

Un om cu o gândire obiectivă vede acest lucru. Gândurile vin, deci, din prelucrarea simţurilor. Gândurile depind de simţuri (nu ne putem imagina ceea ce nu am văzut niciodată). Aşa că întotdeauna este bine să fim atenţi la informaţile pe care le primim prin simţuri din mediul în care ne manifestă pentru că acestea au repercusiuni asupra modului nostru de gandire, a modului nostru de a vedea viaţa.

Acest mod se va repercuta asupra informaţilor următoare pe care o să le primim prin simţurile determinate să acţioneze de gandirea noastră pentru simplul fapt că gandirea determină acţiunea, iar prin acţiune noi ne modificăm modul de gandire (de percepţe a realităţi).

Radu Lucian Alexandru

Atenţia

Intră în legătură cu propriul tău subconştient-rezervorul creativităţii

Intră în legătură cu propriul tău subconştient-rezervorul creativităţii

 Subconştientul nu numai că înmagazinează amintiri şi stări emoţionale, dar el este şi rezervorul creativităţii, intuiţiei şi ideilor care sunt, toate, intangibile. Intuiţia se manifestă brusc, îndreptându-ne într-o anumită direcţie. O idee ni se iveşte în minte pe când tundem iarba, într-o clipă, şi gata – găsim rezolvarea unei probleme care ne frământă de zile întregi.

Subconştientul este acela care ne-a ajutat să o soluţionăm. Dacă se întâmplă să fii un artist, subconştientul tău acţionează în acelaşi fel: îţi furnizează ceea ce lumea numeşte „inspiraţie” – adică o idee creativă din care se naşte sau se desăvârşeşte viitoarea ta lucrare artistică.

Meseriile în care creativitatea deţine un rol preponderent favorizează accesul oamenilor la subconştientul lor într-o măsură mult mai mare decât cele mai numeroase activităţi numite „de birou”. In mediul acesta, creativitatea este mai degrabă un handicap, care ameninţă să răstoarne rutina şi să submineze autoritatea şefului – mai ales dacă omul cu idei face parte din rândul subordonaţilor!

Ideile bune nu se bucură întotdeauna de recunoaştere imediată sau de grabnică aplicare în practică şi cred că suntem destui care să ştim deja că, pentru fiecare asemenea idee bună, se găsesc cel puţin zece persoane care spun că „n-o să meargă”. Foarte adesea, flexibilitatea este înlocuită de rutină, ceea ce ne îngreunează enorm munca, şi viaţa în general, întrucât le îngrădeşte între nişte limite fixe şi le transformă într-o întreagă plictiseală.

In vremurile de azi, aportul şi realizările raţiunii (care, după cum ne amintim, nu reprezintă decât partea cea mai mică a capacităţii noastre mentale) sunt cu mult supraevaluate – exact pe cât sunt de flagrant subevaluate resursele subconştientului. În general, nu credem decât ceea ce vedem cu propriii noştri ochi sau ceea ce suntem în stare să atingem cu mâna. Nu considerăm că sunt reale decât lucrurile care se pot măsura şi care au alături tabele de cifre şi situaţii statistice ale datelor experimentale.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Creativitatea, intuiţia şi ideile

Creativitatea, intuiţia şi ideile par să ocupe un loc nu prea fruntaş (în afară de ocaziile în care s-au dovedit foarte rentabile) , pentru că rămân dificil de măsurat, aşa încât, din punct de ve dere oficial, ele nici măcar nu există . Şi totuşi, dacă stăm şi ne gândim, to t ce ve dem în jurul no stru a început prin a fi o simplă idee. Cuiva i s-a aprins un beculeţ, s-a născut o intuiţie din care a prins contur o afacere – şi iată cum a apărut întreprinderea sau firma la care lucrezi tu acum. Cineva a avut o idee şi s-a apucat să pună un motor la trăsură şi aşa se face că astăzi călătorim cu maşina şi aşa mai departe.

NOTĂ: Fiecare mare realizare a fost la început doar o idee. Gândeşte-te puţin: ce te-a făcut să cumperi cartea aceasta? Poate că ai văzut titlul sau ai remarcat coperta şi ţi-a venit ideea că aşa ţi-ai rezolva vreuna dintre problemele care te frământă? Probabil te-ai uitat în indexul de la sfârşitul cărţii ca să vezi dacă figurează acolo şi vreun aspect legat de ea şi apoi ai început să citeşti o jumătate de pagină, după ·care te-ai hotărât să cumperi cartea.

Ideile vin pe nepusă masă, ca din întâmplare – nu le poţi programa. Ele nu au nici o legătură cu voinţa. Cu cât te străduieşti mai mult să ai o idee nouă, cu atât mai greu reuşeşti. Cu cât încerci să-ţi impui voinţa asupra subconştientului, cu atât el îţi refuză accesul la banca lui de date. Ideile se ivesc atunci când întorci capul şi te uiţi în altă parte – când te gândeşti la cu totul altceva.In mod similar, intuiţia nu are nici ea nimic de-a face cu factorul voliţional.

Intuiţia se manifestă ca o forţă care te orientează .într-o anumită direcţie, aparent iraţională, dar care ulterior se dovedeşte a fi fost direcţia corectă. Subconştientul nu stă degeaba nici o clipă. Chiar dacă tu nu te mai gândeşti la problema care te preocupă, subconştientul continuă să o analizeze şi, în clipa când eşti suficient de relaxat pentru a asculta ce-ţi spune mica voce dinlăuntru, el îţi serveşte soluţia sub forma unei intuiţii sau a unei idei.

Acest lucru se poate petrece fie ziua, în stare de veghe, fie noaptea, în vis (chiar dacă, în acest caz, intuiţia sau ideea va apărea sub o anumită deghizare) . Prin vise eliminăm anxietăţile şi temerile acumulate în timpul zilei şi, astfel, eliberându-ne de ele, reuşim să ne odihnim. Dacă nu ar exista visele, aceste anxietăţi ne-ar împiedica să ne continuăm somnul (sau să adormim) şi să ne refacem rezervele de energie.

Pentru a putea profita c;le serviciile pe care ni le face devotatul subconştient, este necesar să învăţăm să luăm aminte la „mica voce” dinlăuntrul nostru. Este foarte important să ne controlăm demersul raţional. Dacă nu o facem, raţiunea se va înstăpâni cu totul peste noi şi ne va bloca accesul către subconştient. Dacă suntem în permanenţă îngrijoraţi şi ne lăsăm pradă „gândurilor negre”, devenim extrem de nereceptivi faţă de orice idee constructtva.

Dacă vrem să beneficiem de pe urma intuiţiei şi a ideilor creative, este nevoie să ne obişnuim să închidem parţial robinetul minţii conştiente – raţiunii – din noi. Uneori, facem acest lucru fără să ne dăm seama, în mod natural. Tu, cititorule, aminteşte-ţi de câte ori stai la birou şi te uiţi pe fereastră fără a privi însă atent nici trecătorii, nici altceva, fără a înregistra ceea ce se petrece în jurul tău, gândindu-te atât de intens la un lucru anume, încât parcă îl şi vezi  în faţa ochilor.

In aceste momente, ai trecut deja în starea de visare cu ochii deschişi, în care raţiunea este oarecum aţipită şi te lasă să hoinăreşti în voie prin sentimentele sau gândurile care vin, libere, să te viziteze. Eşti atât de cufundat în această stare de visare cu ochii deschişi, încât rămâi aproape nemişcat minute în şir – dar numai dacă nu te laşi dominat de griji, numai dacă nu eşti încordat. Indată ce relaxarea scade, începi să te mişti. Grijile te copleşesc din nou – ele reprezintă intervenţia raţiunii şi trebuie s-o ţii sub control dacă vrei să-ţi pui în valoare şi să-ţi foloseşti subconştientul.

Vera Peiffer

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele…