Advertisements

Monthly Archives: September 2018

Secretul activităţii spirituale

Secretul activităţii spirituale

Activitatea spirituală

   Ceea ce trebuie înţeles odată pentru totdeauna în privinţa activităţii spirituale este faptul că aceasta presupune o materie deosebit de subtilă, care scapă mijloacelor noastre obişnuite de investigaţie. Activitatea pe care este posibil să o îndeplinim în plan spiritual este la fel de reală ca cea pe care o desfăşurăm în planul fizic. Aşa cum în planul fizic este normal să tăiaţi lemne sau să pregătiţi mâncarea, la fel în planul spiritual este de asemenea adevărat că puteţi construi un edificiu, că puteţi declanşa forţe, orientând curenţi, luminând conştiinţe. Dar, dacă aceste lucruri nu se văd, înseamnă că avem de-a face cu o materie diferită. De altfel, cel ce trăieşte cu adevărat în lumea spirituală nu are nevoie ca aceste realităţi pe care le simte în jurul său să fie la fel de vizibile şi tangibile ca cele din lumea fizică. Dar, cu timpul, acestea se pot concretiza în acelaşi fel.
Dar dacă aceste legi nu sunt cunoscute, dacă se aşteaptă imediat rezultatul muncii spirituale atunci apare descurajarea şi se distruge tot ce a fost construit. Deoarece această materie, aşa de subtilă, este foarte uşor de modelat. De aceea, după felul în care este sau nu convins şi perseverent, omul va construi sau va distruge. Adesea el construieşte, dar foarte repede ajunge să distrugă, împiedecând astfel realizarea, concretizarea definitivă a muncii sale. Ori, concretizarea materială trebuie inevitabil să se producă într-o bună zi. De altfel, dacă îi veţi întreba pe Iniţiaţi, ei vă vor răspunde: “Tot ceea ce vedeţi pe pământ nu este decât concretizarea elementelor eterice care, cu timpul, au ajuns la acest grad de densitate şi materializare”. Deci, dacă veţi avea credinţa şi răbdarea de a continua munca începută veţi ajunge să materializaţi în planul fizic tot ceea ce aţi dorit. Dacă veţi spune: “Dar eu doresc de ani de zile lucruri care nu se realizează!”, aceasta înseamnă că nu ştiţi cum să munciţi sau că, din anumite motive, dorinţele voastre nu se pot împlini. Dacă dorinţele tale privesc colectivitatea, întreaga omenire, evident că ele vor fi mai greu de realizat decât în cazul când ele te privesc numai pe tine. În timp ce tu doreşti pacea în lumea întreagă, câţi oameni nu doresc războiul? Şi, desigur, dorinţa lor se va opune realizării dorinţei tale. Dar nu trebuie să ne descurajăm. Ce ne spune Iisus în Evanghelii? “Căutaţi Împărăţia Domnului şi Dreptatea sa şi tot restul vă va fi dat vouă pe deasupra”. Căutarea Împărăţiei Domnului poartă, în sine, propria-i recompensă.
Munca spirituală şi munca materială reprezintă două activităţi distincte. Trebuie să ştim la ce ne putem aştepta şi la ce nu. Putem aştepta de la munca spirituală lumina, pacea, armonia, sănătatea, inteligenţa da, dar nu putem aştepta bani, faimă, recunoştinţă sau admiraţia mulţimii. Dacă veţi confunda cele două lucruri veţi deveni nefericiţi. Nu trebuie să aşteptaţi nici un avantaj material din activităţile spirituale. Ceea ce creaţi voi va rămâne încă multă vreme invizibil şi impalpabil.

Spiritualist şi  Materialist

    Diferenţa dintre un spiritualist şi un materialist constă în faptul că spiritualistul îşi poartă casa cu el, peste tot unde merge! Spiritualistul, pentru care toate comorile sunt interioare, nu poate fi separat de acestea, nici măcar la moarte. Pentru că numai realizările interioare aparţin omului, numai ele au rădăcini înăuntrul lui, iar când omul trebuie să plece în cealaltă lume, el va purta în sufletul, în spiritul său pietre preţioase – calităţi şi virtuţi – pe care le ia cu el, numele său înscriindu-se în cartea vieţii veşnice. Spiritualist nu este bogat decât în măsura în care a luat la cunoştinţă că adevăratele bogăţii sunt spirituale. Dar dacă conştiinţa sa nu e luminată, el nu va poseda nimic, nu va fi decât un sărac, în timp ce materialistul are mereu nişte proprietăţi exterioare lui, care îi rămân, cel puţin o vreme, şi acest fapt îi conferă acestuia o superioritate aparentă asupra spiritualistului. În această situaţie spiritualistul trebuie să înţeleagă unde se găseşte adevărata sa superioritate, altfel va fi pierdut.

Bogăţia unui spiritualist este un lucru extrem de subtil, insesizabil chiar, dar dacă el este conştient de ea, va obţine Cerul şi Pământul, în timp ce ceilalţi nu vor avea decât o bucăţică mică de pământ pe undeva. De ce nu se înţeleg toate aceste lucruri? Posesiunile spirituale sunt sigure şi durabile, nimic material nu ne aparţine cu adevărat, lucrurile materiale vor trebui abandonate într-o bună zi, deoarece e imposibil să le luăm cu noi pe cealaltă lume.  Chiar dacă unii oameni înţeleg acest aspect, ei preferă să trăiască încă această viaţă materialistă fiindcă le place. Când intelectul înţelege avantajul unui lucru iar inima doreşte un altul, ce poate face voinţa? Ea va urma dorinţa inimii, ea nu poate face decât ceea ce îi place inimii. Pentru a dori să trăieşti această viaţă vastă, largă, bogată din punct de vedere spiritual, va trebui să o iubeşti, nu este suficient numai să o înţelegi. Când cineva iubeşte un lucru, această iubire devine contagioasă şi îi poate influenţa pe cei din jur, deoarece fiecare fiinţă omenească are posibilitatea să comunice celorlalte un element din ceea ce ea posedă; chiar şi pietrele, florile, animalele o pot face. Deci, e posibil ca ceva din iubirea mea pentru splendoarea lumii divine să vi se transmită şi vouă. Dar, depinde de voi să acceptaţi această influenţă.

Hrana cea de toate zilele

     Dacă nu vom descoperi adevărul, în pofida Învăţaturii ce ne-o dau Marii Maeştri, este pentru că în noi canalele sunt prea astupate pentru a lăsa să circule curenţii lumii spirituale. Eram încă foarte tânăr când am înţeles acestea, şi iată cum. Eu studiam, citeam mult, munceam, şi totuşi nu eram satisfăcut pe deplin. Atunci, am postit zece zile. După acest post, am înţeles multe lucruri pe care nu le găsisem niciodată în cărţi. Bineînţeles, în primele zile mă simţeam înfometat, dar imediat această senzaţie a dispărut. În cea de-a treia şi a patra zi am avut o sete continuă care n-a făcut decât să se mărească zilele următoare: nu mă gândeam decât la apă; adormit, visam izvoare şi râuri de unde beam încontinuu fără a-mi potoli setea. Dar şi această sete a încetat. În a şaptea zi, am luat un fruct pe care l-am mirosit… Simţeam că se degajă din el nişte miresme atât de subtile, atât de minunate, încât ele mă hrăneau. În ultimile zile, mâncam şi beam datorită acestor emanaţii, şi atunci am înţeles că fiecare plantă, fiecare fruct conţine nişte elemente subtile, eterice, dar fiind sătui, ghiftuiţi, nu putem să le simţim, şi cu atât mai puţin să le absorbim. Câte lucruri nu se află în jurul nostru pe care nu le primim fiind prea plini ! Deşi ele posedă nişte elemente foarte preţioase, trebuie să fim înfometaţi şi însetaţi ca să le simţim. Or, deseori moţăim ca un om care a mâncat prea mult. Din această cauză suntem lipsiţi de o hrană mai subtilă. Cel care are obiceiul să abuzeze de hrană şi băutură, creează încet-încet în el o astfel de stare de obstrucţie încât devine somnolent, greoi, toropit. Toate simţurile sale se atenuează, inteligenţa sa se întunecă, voinţa sa slăbeşte, pasiunile sale cresc. La fel se întâmplă şi în celelalte planuri. Când ne hrănim prea mult în planurile astral şi mental, adică în planurile sentimentelor şi gândurilor obişnuite, tot ce este mai subtil în suflet şi natură ne scapă şi rămâne în afara conştiinţei noastre; şi chiar dacă toţi Marii Maeştri ar veni să ne înveţe înţelepciunea lor, nu am înţelege şi nu am simţi nimi. Tocmai în timp ce posteam, am constatat că puteam să mă dedublez uşor: ieşeam din corpul meu fără dificultate atingând regiuni mai subtile; în timp ce, când am reînceput să mă hrănesc, mi-a fost mai greu.

Omraam Aivanhov

Seminţele spirituale

Advertisements
Advertisements

Seminţele spirituale

Seminţele spirituale

Seminţele spirituale

   Cunoaşterea are o valoare nepreţuitã, întrucât aplicarea ei permite construirea viitorului dorit. Atunci când vom înţelege cã actualul nostru caracter, actualul mediu în care trãim, actualele noastre capacitãţi şi actuala noastrã stare de sãnãtate sunt rezultatul modului nostru de a gândi din trecut, noi vom începe sã preţuim altfel valoarea cunoaşterii. Dacã starea sãnãtãţii noastre nu este tocmai aceea pe care ne-am dori-o, cel mai bun remediu constã în a ne examina propriul mod de a gândi. Îţi reamintesc în aceastã direcţie cã orice gând genereazã o impresie asupra minţii şi fiecare impresie reprezintã o sãmânţã care se afundã în subconştient şi dã naştere acolo unei tendinţe. Aceastã tendinţã este de a atrage alte gânduri similare. Pânã sã ne dãm seama, noi ne trezim cu o întreagã recoltã ce trebuie strânsã. Dacã gândurile noastre conţin seminţe ale bolii, noi vom recolta boli, degradare corporalã, slãbiciuni şi eşecuri. De aceea, întrebãrile pe care ar trebui sã ni le punem în permanenţã sunt: ce fel de seminţe sãdim? Ce fel de viitor ne creãm? Ce vom recolta? Dacã dorim sã ne schimbãm o anumitã condiţie fizicã, cea mai bunã metodã este vizualizarea. Construieşte-ţi o imagine mentalã a perfecţiunii fizice şi susţine-o în minte pânã când aceasta este absorbitã de conştiinţã. Mulţi oameni au reuşit în numai câteva sãptãmâni sã îşi vindece diferite boli cronice aplicând aceastã metodã. Cât despre afecţiunile obişnuite, acestea pot fi annihilate în numai câteva zile, iar uneori chiar într-un interval de ordinal minutelor.

Mintea îşi exercitã control asupra corpului fizic prin intermediul legii vibraţiilor.

    Noi ştim cã orice acţiune mentalã reprezintã o vibraţie şi cã orice formã este pur şi simplu o formã de mişcare, adicã o ratã a vibraţiei. De aceea, orice vibraţie modificã instantaneu fiecare atom al corpului, fiecare celulã şi fiecare reacţie chimicã din organism. Toate lucrurile care existã în univers sunt ceea ce sunt exclusive datoritã ratei lor vibratorii. Dacã schimbãm aceastã ratã, noi schimbãm practic natura, calitatea şi forma. Imensa panoramã a naturii, deopotrivã cea vizibilã şi cea invizibilã, este modificatã constant prin simpla schimbare a ratei vibratorii. Gândul însuşi reprezintã o vibraţie, aşa cã noi putem aplica aceastã metodã inclusiv în cazul lui. Dacã îi vom schimba vibraţia, noi vom putea produce orice condiţie fizicã pe care ne-o dorim la nivelul corpului nostru. Toţi oamenii folosesc aceastã putere clipã de clipã. Drama este cã majoritatea o folosesc inconştient, generând astfel rezultate nedorite. Dacã ar folosi-o inteligent, puterea ar genera numai rezultate pozitive. Acest lucru nu este nici mãcar dificil, întrucât cu toţii am acumulat suficientã experienţã pentru a şti ce anume produce vibraţii plãcute în interiorul corpului nostru, dar şi cauzele care ne produc senzaţii neplãcute şi dezagreabile. Aşadar, tot ce trebuie sã facem este sã ne consultãm propria experienţã. Dacã gândurile noastre sunt elevate, progresiste, constructive, curajoase, nobile, bune sau dezirabile în orice alt fel, noi punem în mişcare vibraţii care vor genera anumite rezultate. Invers, dacã gândurile noastre sunt pline de urã, de invidie, de gelozie, critice sau conflictuale în alte o mie şi unul de feluri, ele vor genera un cu totul alt tip de rezultate. Dacã sunt cultivate, toate aceste vibraţii sunt cristalizate în formã. În primul caz, rezultatul va fi o stare de sãnãtate fizicã, moralã şi mintalã bunã, iar în cel de-al doilea caz el va fi o stare de boalã, de dizarmonie şi de discordie. Ne putem da astfel seama de puterea imensã pe care o are mintea asupra corpului fizic.

Mintea obiectivã are efecte asupra corpului

   Mintea obiectivã are anumite efecte asupra corpului, care pot fi recunoscute cu uşurinţã. Dacã cineva îţi spune ceva ce ţi se pare amuzant, tu izbucneşti în râs. Uneori, întregul corp ţi se cutremurã de râs, ceea ce înseamnã cã mintea are un control evident asupra muşchilor şi trupului tãu. Alteori, cineva îţi spune ceva ce îţi trezeşte compasiunea şi ochii ţi se umplu de lacrimi, ceea ce înseamnã cã gândirea are un control evident asupra glandelor corpului. Dacã cineva îţi spune ceva care te enerveazã, sângele îţi urcã în obraji, care se înroşesc, ceea ce înseamnã cã gândirea influenţeazã circulaţia sângelui. Aceste experienţe sunt consecinţe ale acţiunii minţii obiective asupra corpului fizic, dar ele sunt temporare. Altfel spus, ele trec repede şi situaţia de dinainte revine la normal.

Cum acţioneazã mintea subconştientã asupra corpului fizic?

    Acţiunea acesteia este complet diferitã. De pildã, dacã te rãneşti, mii de celule încep sã lucreze la vindecarea rãnii. Dupã numai câteva zile sau sãptãmâni, munca este încheiatã. Dacã îţi rupi un os, niciun chirurg din lume nu ţi-ar putea suda la loc cele douã fragmente. Tot ce poate face el este sã le punã în poziţia lor corectã, dupã care mintea ta subiectivã începe imediat procesul de sudare a lor, astfel încât în scurt timp osul redevine la fel de solid cum era înainte. Dacã înghiţi otravã, mintea subconştientã descoperã imediat pericolul şi face un effort violent pentru a-l elimina. Dacã te infectezi cu un virus periculos, ea începe sã construiascã imediat un zid în jurul zonei infectate, dupã care distruge infecţia prin absorbirea ei de cãtre celulele albe ale sângelui, pe care le furnizeazã exact în acest scop. Toate aceste procese ale minţii subconştiente se desfãşoarã de regulã fãrã ca noi sã le cunoaştem sau sã exercitãm un control conştient asupra lor, şi atât timp cât nu interferãm cu ele, rezultatul este întotdeauna perfect. Toate aceste milioane de celule sunt însã inteligente şi reacţioneazã la gândurile noastre. De aceea, ele pot fi complet paralizate de gândurile noastre de teamã, de îndoialã şi de anxietate. Ele pot fi comparate cu o armatã de muncitori gata sã înceapã un proiect mãreţ, dar care primesc comenzi contradictorii de la şefii lor, care le spun sã intre în grevã sau sã îşi schimbe planurile. În cele din urmã, muncitorii se descurajeazã şi renunţã sã mai facã ceva. Calea care duce cãtre sãnãtate are la bazã legea vibraţiei, care fundamenteazã de altfel toate celelalte ştiinţe. Aceastã lege este activatã de minte, adicã de „lumea interioarã”. Rezultatele ei depind de efortul individual depus şi de practicã. Întreaga lume a puterii se aflã în interiorul nostru. Oamenii înţelepţi nu îşi pierd timpul şi energia încercând sã schimbe efectele din „lumea exterioarã”, ci pornesc de la premisa cã acestea nu reprezintã altceva decât o reflectare a cauzelor lãuntrice. Aceste cauze se gãsesc întotdeauna în „lumea interioarã”. Prin schimbarea lor, noi putem schimba inclusiv efectele.

Fiecare celulã a corpului este inteligentã şi reacţioneazã la gândurile emise de minte. Toate celulele sunt înzestrate cu creativitate. Ele creeazã tiparul exact pe care îl planificã mintea. De aceea, dacã menţii în minte o imagine fizicã perfectã, energiile creatoare îţi vor crea un corp perfect. Celulele cerebrale funcţioneazã exact dupã aceleaşi principii. Calitatea creierului este guvernatã de starea de spirit sau de atitudinea mentalã. Dacã mintea cultivã o atitudine indezirabilã la nivelul lumii subiective, aceasta se va reflecta imediat asupra corpului fizic. De aceea, dacã dorim ca trupul nostru sã manifeste o stare de sãnãtate perfectã, vitalitate şi putere, noi trebuie sã cultivãm mai întâi la nivel mental aceste calitãţi.  Aşa cum spuneam, fiecare element al corpului uman are o anumitã ratã vibratorie. Acţiunea mentalã are şi ea o ratã vibratorie precisã. Ratele vibratorii mai înalte controleazã, modificã sau distrug ratele vibratorii inferioare. Rata vibratorie este guvernatã de caracterul celulelor cerebrale. În sfârşit, noi ştim cum putem crea aceste celule cerebrale. De aceea, noi putem introduce orice schimbare fizicã în corpul nostru. Prin cultivarea cunoaşterii pragmatice a puterii minţii, am ajuns la concluzia cã nicio limitare nu poate împiedica punerea noastrã la unison cu legea naturalã, care este omnipotentã. Aceastã influenţã sau acest control al minţii asupra corpului sunt din ce în ce mai bine înţelese la ora actualã şi tot mai mulţi medici încep sã acorde acestui subiect o atenţie sporitã. Dr. Albert T. Shofield, care a scris mai multe cãrţi importante pe marginea acestui subiect, spune în aceastã direcţie: „Tema terapeuticii mentale este încã ignoratã în lumea medicalã. Cãrţile noastre de fiziologie nu fac nicio referinţã la puterea centralã de control care guverneazã corpul fizic pentru binele acestuia. Aproape nimeni nu vorbeşte despre puterea minţii asupra corpului”.

Cu siguranþã, foarte mulţi medici trateazã corect bolile nervoase care au o origine funcţionalã. Ceea ce dorim noi sã spunem este cã principiile pe care le aplicã ei nu le-au fost predate la şcoalã şi nu au fost învãţate din cãrţi, ci au fost deprinse intuitiv şi empiric. În mod normal, puterea terapeuticii mentale ar trebui sã fie predatã metodic şi ştiinţific în toate şcolile de medicinã din lume. Am putea da multe exemple de tratamente greşite din cauza ignorãrii puterii minţii asupra corpului, dar aceastã sarcinã depãşeşte cadrul pe care şi-l propune aceastã carte. Fãrã nicio îndoialã, foarte puţini pacienţi realizeazã cât de multe pot face ei înşişi pentru propria lor vindecare. Forţele pe care le-ar putea pune ei în mişcare sunt în mare mãsurã necunoscute la ora actualã. Dupã pãrerea noastrã, aceste forţe sunt mult mai mari decât sunt tentaţi sã creadã oamenii, şi cu siguranţã vor fi folosite din ce în ce mai mult în viitor. Terapeutica mentalã poate fi aplicatã direct de cãtre pacient pentru a-şi calma mintea, prin cultivarea unor stãri de bucurie, de speranţã, de credinţã şi de iubire; prin repetarea anumitor afirmaţii pozitive, printr-o muncã mentalã regulatã şi prin îndepãrtarea gândurilor de la boalã.

Concentrează-te  asupra frumoaselor rânduri scrise de Tennyson:

„Vorbeşte-i Lui, cãci El te aude, iar spiritul se poate întâlni cu spiritul. El îţi este mai apropiat decât respiraţia, decât mâinile şi picioarele tale”.  În continuare, urmãreşte sã realizezi cã atunci când i te adresezi Lui, tu intri de fapt în contact cu Omnipotenţa. Aceastã recunoaştere şi aceastã realizare a puterii omnipotente va distruge rapid orice formã de boalã şi de suferinţã, înlocuindu-le cu armonia şi cu perfecţiunea. Existã oameni care cred cã bolile şi suferinţa sunt trimise de Dumnezeu. Dacã aşa ar sta lucrurile, orice medic, orice chirurg, orice membru al Crucii Roşii şi orice asistentã medicalã ar sfida voinţa lui Dumnezeu, iar spitalele ar fi nişte locuri ale perdiţiei şi ale revoltei împotriva divinitãţii, nu ale compasiunii şi îngrijirii. Raţionamentul este în mod evident absurd, dar în pofida lipsei sale de logicã, existã destui oameni care cultivã aceastã idee. În continuare, mediteazã asupra faptului cã, pânã recent, teologia a creat imaginea unui Dumnezeu imposibil, care a creat finite capabile de pãcat, dupã care le-a pedepsit de-a pururi pentru pãcatele lor. Rezultatul acestei ignoranţe ieşite din comun a fost crearea unei stãri colective de teamã, nu de iubire. Dupã 2000 de ani de propagandã de acest fel, teologia actualã nu mai pridideşte cu scuzele în faţa creştinãtãţii. În final, mediteazã asupra omului ideal, creat dupã chipul şi asemãnarea lui Dumnezeu. Apreciazã o datã în plus Mintea omniprezentã din care s-au nãscut  şi care susţine toate formele.

Charles F. Haanel

Principiile spirituale – David Hawkins


Advertisements
Advertisements
loading...