Advertisements

Monthly Archives: December 2018

Respiraţia pe nas şi respiraţia pe gură

Respiraţia pe nas şi respiraţia pe gură

   Unul din principiile fundamentală a ştiinţei respiraţiei yoginilor este nevoia de a respira pe nas şi a înceta cu obiceiul, din nenorocire, atât de răspândit, de a respira pe gură. Organele respiraţiei sunt aşa fel construite la om, că el poate respira fie pe nas, fie pe gură, dar este de o importanţă esenţială de a face distincţie între aceste două moduri de respiraţie, căci unul procura sănătate şi forţa, pe când celălalt aduce debilitate şi boală. N-ar trebui să ajungem până a învăţa şi cum trebuie să respirăm, dar vai! Ignoranţa popoarelor civilizate relativ la această funcţiune esenţială este într-adevăr surprinzătoare. Întâlnim peste tot oameni care respiră în mod obişnuit pe gură şi permit copiilor lor de a urma răul lor exemplu. La sălbateci, mama, evident condusă de un instinct, îşi dă bine seama că nările sunt adevăratul canal pe unde aerul trebuie să fie introdus în plămâni, căci ea învaţă pe copilul său să închidă micile sale buze şi să respire pe nas. Când cineva doarme, apleacă uşor capul pentru că această poziţie îl împiedică de a deschide gura. Dacă mamele din lumea noastră civilizată ar urma acest exemplu, fiţi siguri că ele ar face cel mai mare bine rasei.

Multe boli contagioase au fost contractate în urma respingătorului obicei de a respira pe gură şi câte cazuri de răceli şi afecţiuni catarale au avut aceeaşi origine? Un număr mare de persoane care, din cochetărie, ţin gura închisă în timpul zilei persistă a respira pe gură în timpul nopţii. Experienţele au demonstrat că soldaţii şi marinarii care dorm cu gura deschisă, sunt expuşi a contracta boli contagioase mult mai repede decât cei care respir pe nas. Un autor relateaz ă ă că o epidemie de vărsat declanşându-se pe bordul unui vas de război, numai mateloţii care aveau obiceiul de a dormi cu gura deschisă muriseră, ceilalţi fiind cruţaţi de teribilul flagel.

Organele respiraţiei, propriul lor aparat de protecţie care filtrează aerul şi opreşte praful (aceste aparate) sunt situate în nări. Între gură şi plămâni nu există un astfel de aparat care să facă acest serviciu. Când aerul intră prin gură, praful şi celelalte substanţe impure cu care poate fi încărcat, găsesc drumul liber până în plămâni. Mai mult aerul rece pătrunzând direct în organe, poate să le dăuneze grav. Inflamaţia căilor respiratorii rezultă adesea din inhalarea aerului prin gură. Omul care doarme cu gura deschisă se deşteaptă cu gâtul uscat; el violează una din legile naturii şi seamănă germenii de boală. Încă o dată, amintiţi-vă că gura nu oferă nicio protective organelor respiratorii şi că aerul rece, impurităţile şi germenii bolilor trec liber pe această cale. Din contră, structura nărilor şi conductelor nazale mărturisesc până la evidenţă, grija minunată pe care natura a avut-o de a proteja delicatele organe care sunt gâtul şi plămânul.

Nările sunt două conducte strâmte, întortocheate, acoperite cu numeroşi peri care joacă rolul de filtre, oprind în trecere toate impurităţile care sunt apoi aruncate afară odată cu aerul exhalat. Mai mult, trecând prin nări, aerul este încălzit în contactul cu membrana mucoasă, care este încălzită de vasele sanguine, care căptuşesc conductele nazale, în aşa mod că ele nu mai pot pricinui niciun rău organelor respiratorii. Niciun animal nu doarme cu gura deschisă, niciunul nu respiră pe gură, sălbatecii şi barbarii respiră totdeauna corect; numai omul civilizat a contractat obiceiuri antinaturale de care el suferă, fără îndoială. Când aerul a traversat aparatul epurator şi filtrator cuprins în nări, aerul poate pătrunde fără pericol în gât şi plămâni. Impurităţile care au fost oprite şi reţinute în nări, au fost aruncate afară cu aerul exhalat; când ele se adună în prea mari cantiti sau când au reuşit să treacă dincolo de filtru şi să se introducă în regiunile apărate un viguros strănut le expulzează repede. Aerul care ajunge pe această cale în plămâni este aşa de diferit de aerul din atmosferă, cum este de diferită apa distilată de apa dintr-o cisternă. Acţiunea purificatoare a nărilor care opreşte şi reţine materiile străine şi impurităţile conţinute în aer este tot aşa de importantă ca şi acţiunea gurii când împiedică sâmburii şi oase de peşte de a pătrunde în stomac.

Omul care respiră pe gură este tot aşa de nelogic a şi acel care ar încerca să mănânce pe nas. Mai mult: când se respiră pe gură, conductele nazale fiind relativ neutilizate, nu pot să se menţină libere şi curate; ele sunt în curând înfundate de materii străine care se adună în ele, determinând boli locale. Acela care a contractat bunul obicei de a respira pe nas, nu are a se teme de aceste inconvenienţe; dar pentru acei care au practicat mai mult au mai puţin respiraţia, pe gură şi care doresc a-l părăsi pentru metoda naturală şi raţională ar fi poate util de a adăugat câteva cuvinte asupra modului de a ţine nările întotdeauna curate şi fără impurităţi. Una din metodele preferate de orientali, consistă din a aspira puţină apă pe nări şi a o face să treacă prin conductele nazale până în gât, de unde se aruncă pe gură. Metoda socotită periculoasă, întrucât unii medici o socot ca pricină a mastoiditei. Unii yoghini îşi cufundă faţa într-un vas plin de apă şi printr-un fel de sugere, aspiră o oarecare cantitate de lichid, dar cest exerciţiu cere o mare obişnuinţă. De altminteri metoda arătată mai sus este destul de eficace şi oferă marele avantaj de a fi la îndemâna oricui.

Un alt remediu contra obstrucţie nărilor constă în a deschide fereastra şi a aspira cu putere închizând din nări (una din nări) cu degetul mare şi a aspira prin cealaltă. Se repetă de mai multe ori acest exerciţiu, închizând alternativ una şi cealaltă nară; se va constata repede o îmbunătăţire sensibilă. Cu putina grijă şi atenţie nările vor deveni foarte repede curate şi vor rămâne astfel curăţate. Un alt remediu foarte eficace: mestecaţi 10–15 minute o lingură de căpăcele de la descăpăcitul fagurilor. Noi am arătat (acordat) o largă discuţie asupra respiraţiei pe nas, nu numai pentru ca practică a acestui mod de respiraţie, este o condiţie esenţială de sănătate, dar şi pentru că ea este preludiul indispensabil al exerciţiilor respiratorii ce vi le vom da şi deci ea este baza fundamentală a „Ştiinţei Respiraţiei.” Insistăm deci cât mai mult asupra necesităţii ca cititorul să adopte cât mai mult acest mod de a respira şi îi atragem atenţia a se păzi de tentaţia ce ar avea ca să neglijeze această parte a instrucţiunilor noastre neglijându-i importanţa.

“Stiinta oculta a respiratiei”

RESPIRAŢIA COMPLETĂ

Advertisements

10 porunci pentru Subconştientul tău

Ceea ce exista deja in tine se afla pretutindeni, ceea ce nu exista in tine nu se afla nicaieri. Toate comorile Universului sunt inlauntrul tau.Cauta cu fervoare in tine insuti puterea sau raspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.

Marele secret caracteristic geniilor,initiatilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile, este capacitatea lor uluitoare de a intra in contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile nefirsite ale Subconstientului, eliberandu-le si facandu-si-le aliate. Daca poti face la fel, atunci si tu vei fi ca pabil de performante extraordinare.

Subconstientul tau detine deja, in profunzimea lui latenta, solutiile perfecte la toate problemele care te framanta si, tot el iti poate indeplini direct proportional cu intensitatea increderii, orice dorinta. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm inainte de a adormi: Vreau sa ma scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.

Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca inveti cum sa te folosesti de el si in ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite, asigurandu-ti mereu succesul.

Orice gand este o cauza care, mai devreme sau mai tarziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele, dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam in mod pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor ganduri din trecutul nostru indepartat sau apropiat. Toate aceste fructe, dulci sau amare, pe care le meritam de drept si cu care conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel consecintele actiunilor noastre, constituie ceea ce ignorantul numeste DESTIN sau SOARTA, iar Yoghinul, KARMA.

Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pe mare care isi conduce vasul. Trebuie sa dai ordine (ganduri, imagini, trairi orientate dinamic, aspiratii clare si ferme Subconstientului care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea covarsitoare, de peste 97 %, a experientelor vietii tale.

Atat actiunile pe care le-am comis,cat si gandurile pe care le-am avut in trecut ne urmeaza ca o umbra producand rezultate bune sau rele, in functie de natura lor. Nici in aer, nici in adancul oceanului, nici in cea mai ascunsa pestera sau pe varful muntelui, in oricare parte a acestei vaste lumi, nu exista loc in care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gandurilor sale in prezent sau in viitor consecintele lor nu vor inceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la randul sau, partea care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. intelegand aceasta, trebuie sa cautam sa nu facem rau nimanui, nici macar in gand.

Evita la maxim formulari interioare de forma: “nu am mijloace” sau “imi este imposibil” sau “niciodata n-am sa pot” in care sa crezi, complacandu-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai gandit aducandu-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda chiar,Subcontientul va face ca intr-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza insa ca, desi totul iti este posibil, nu orice iti este permis (in sensul ca nu trebuie sa incalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decit un sfert de adevar.

Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacandu-se in suferinta, convinsi fiind, in mod prostesc, ca acesta le este destinul, decat sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa modifice radical destinul, devenind asfel, totodata, co-creatori ai acestui destin.

Patrunzand gradat si cat mai lucid in profunzimile enigmatice ale Subconstientului, vei reusi, in sfarsit, sa cunosti adevarata natura din tine insuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI ETERNA din afara ta. ….sursa

Respiraţia completă a yoghinilor


Advertisements
Advertisements