conţinuturile paginilor

Inteligența Spirituală – puterea de a cuceri adevarul

Inteligența Spirituală - puterea de a cuceri adevarul

În sens pur etimologic, cuvântul inteligenţă denotă capacitatea de a discerne, de a separa, de a alege între diferite alternative şi de a putea lua decizia cea mai potrivită. O persoană inteligentă este, de fapt, o persoană care ştie să separe esenţialul de neesenţial, ceea ce este valoros de ceea ce este lipsit de valoare, ceea ce îi este necesar pentru a desfăşura o anumită activitate de ceea ce este irelevant pentru această activitate. Cuvântul latin “intelligentia” provine din intelligere, termen compus din intus (între) şi legere, care înseamnă a allege sau a citi. A fi inteligent înseamnă, prin urmare, a şti să alegi cea mai bună alternativă dintre mai multe, dar şi a şti să citeşti în interiorul lucrurilor.

Acest lucru este posibil dacă, înainte de a alege, ai capacitatea de a delibera, de a cântări argumentele pro şi contra ale unei asemenea decizii şi de a anticipa posibilele consecinţe care decurg din asta. Inteligenţa permite să păstrezi cu ajutorul memoriei experienţele din trecut şi să anticipezi, cu ajutorul imaginaţiei, scenariile ipotetice din viitor. Această calitate, după ce este exersată din plin, salvează fiinţa umană de multe eşecuri din viaţa sa şi îi deschide porţile spre dobândirea succesului personal, afectiv şi profesional. Condiţia umană este sărmană. Fiinţa umană este animalul cel mai neajutorat: se naşte gol, desculţ şi lipsit de apărare, dar îi sunt date două posibilităţi, după cum spunea Aristotel: mâinile şi mintea, prin care le depăşeşte pe toate celelalte animale şi cu care realizează, într-o oarecare măsură, orice lucru.

Inteligenţa este mijlocul care oferă deschiderea spre ansamblu şi puterea de a cuceri adevărul. Ea îl face pe om capabil de a transcende, de a depăşi orice limită. Inteligenţa se poate defini şi ca puterea de a învăţa sau de a înţelege, ca aptitudinea de a cunoaşte, de a înţelege ceva. Inteligenţa permite elaborarea de răspunsuri complexe în situaţii fundamentale ale vieţii, răspunsuri gândite şi meditate care depăşesc logica mecanică a impulsului. Prin inteligenţă se mai poate înţelege şi acea capacitate care permite să ne adaptăm destul de repede posibilităţilor disponibile şi să ne confruntăm cu situaţii noi pe care nu le-am prevăzut dinainte. În viaţa unei persoane există multe probleme de rezolvat. O persoană produce ceva în mod inteligent atunci când creează ceva ce nu există în mediul înconjurător şi care este necesar.

Inteligenţa se poate caracteriza şi ca un ansamblu de aptitudini pe care oamenii le folosesc cu succes pentru a-şi realiza obiectivele alese în mod raţional, oricare ar fi aceste obiective şi oricare ar fi mediul înconjurător în care acestea s-ar afla. Autoguvernarea mentală este o putere, este produsul direct al inteligenţei. Scopul acesteia este furnizarea mijloacelor de a ne guverna pe noi înşine, în aşa fel încât gândurile şi acţiunile noastre să fie organizate, coerente şi adecvate atât nevoilor noastre interne, cât şi nevoilor mediului înconjurător. Inteligenţa este acea putere care permite cunoaşterea realităţii în diverse grade şi niveluri de profunzime. O persoană inteligentă are puterea de a-şi conduce viaţa şi capacitatea de a evita ca alţii să-i dirijeze viaţa, în alte scopuri.

Ştie să se adapteze circumstanţelor, descoperă elementele valoroase care există în ea şi are capacitatea de a ocoli elementele negative. Prin urmare, inteligenţa îndeplineşte o funcţie de adaptare: face posibile traiul şi supravieţuirea. Inteligenţa animalelor face acelaşi lucru, în felul ei, dar cea umană o face într-o formă extravagantă. Se adaptează mediului, adaptând mediul la nevoile sale. Se pare că nu se delectează cu liniştea, pune mereu inima mai presus de orizont, deoarece îşi creează încontinuu noi ţeluri care îi provoacă neîncetate dezechilibre. O fiinţă vie îşi dirijează viaţa în mod inteligent atunci când pune în practică o conduită caracterizată prin următoarele trăsături: să aibă raţiune, să nu se abată de la încercările anterioare sau să repete fiecare nouă încercare; să reacţioneze la situaţiile noi care nu sunt tipice nici pentru specie, nici pentru individ. Ceea ce numim inteligenţă este, înainte de toate, capacitatea pe care o are aceasta de a se crea singură.

CE ESTE INTELIGENŢA SPIRITUALĂ?

Howard Gardner a numit inteligenţa spirituală inteligenţă existenţială sau transcendentă şi a definit -o drept “capacitatea de a se situa pe sine în raport cu cosmosul, precum şi capacitatea de a se situa pe sine în raport cu trăsăturile existenţiale ale condiţiei umane, ca de exemplu semnificaţia vieţii, semnificaţia morţii şi scopul final al lumii fizice şi psihologice în experienţe profunde precum dragostea pentru o altă persoană sau adâncirea într-o opera de artă”.

Dahar Zohar, profesoară la Universitatea Oxford şi lan Marshall, psihiatru la Universitatea din Londra, au descoperit că, atunci când persoanele realizează o practică spirituală sau vorbesc despre sensul global al vieţilor lor, undele electromagnetice din creierul lor prezintă oscilaţii de până la patruzeci de megaherţi prin neuroni. Aceste oscilaţii străbat tot creierul, dar prezintă o oscilaţie mai mare şi stabilă în lobul temporal. După părerea lui Zohar, inteligenţa spirituală activează undele cerebrale, permiţând ca fiecare zonă specializată a creierului să tindă spre un întreg funcţional.

Potrivit investigaţiilor sale, persoanele care cultivă această formă de inteligenţă, ultima care a fost cercetată până în prezent, sunt mai deschise spre diversitate, au o vădită tendinţă de a se întreba de ce şi pentru ce există lucrurile, caută răspunsuri fundamentale şi, în plus, sunt capabile de a înfrunta greutăţile vieţii, dând dovadă de curaj. Din perspectiva sa, persoanele inteligente din punct de vedere spiritual sunt în căutarea unei concepţii asupra lumii, tind să-şi evalueze acţiunile şi întregul lor traiect, precum şi opţiunile lor de viaţă. Inteligenţa spirituală permite, deci, accesul la semnificaţiile profunde, punerea în discuţie a scopurilor existenţei şi a celor mai importante motivaţii ale acesteia. Inteligenţa eului profund este cea care se înfruntă cu problemele grave ale existenţei şi, cu ajutorul ei, caută răspunsuri credibile şi raţionale.

Viaţa spirituală

Viaţa spirituală nu este o viaţă paralelă cu cea trupească; cele două sunt unite în mod intim. Cine o cultivă trăieşte mai intens fiecare senzaţie, fiecare atingere, fiecare experienţă, fiecare relaţie interpersonală. Când afirmăm că fiinţa umană este capabilă de o viaţă spirituală ca urmare a inteligenţei sale spirituale, ne referim la faptulposedă capacitatea necesară pentru un tip de experienţe, de întrebări, de mişcări şi de operaţiuni care sunt posibile numai la ea şi care nu numai că nu o îndepărtează de realitate, de lume, de materialitate şi de natură, ci, din contră, îi permite să trăiască cu mai multă intensitate, cu mai multă pătrundere, afundându-se până la ultimele niveluri. Viaţa spirituală eliberează fiinţa umană de rânduiala necesităţilor şi tocmai acest lucru o transformă în persoană.

Urmând gândirea lui Max Scheler, numim persoană acea fiinţă care se poate comporta în mod liber, în orice împrejurare; acea fiinţă capabilă să se opună oricărei situaţii, nu numai unei situaţii externe, ci şi interne. Această capacitate are nevoie, de educaţie, de cultivarea inteligenţei spirituale. “Spiritualul – afirmă Viktor Frankl – nu se dizolvă niciodată într-o situaţie; mereu este capabil să se distanţeze de situaţie fără să se dizolve în ea; să păstreze distanţa, să ia atitudine faţă de situaţie. Spiritualul posedă libertate pornind de la acea distanţă şi doar din perspectiva libertăţii sale spirituale, fiinţa umană se poate hotărî într-un sens sau altul, în favoarea sau contra unei dispoziţii, a unei baze caracterologice sau a unei predispoziţii instinctive. Într-un cuvânt, doar din perspectiva libertăţii sale spiritual omul poate să-şi afirme sau să-şi nege instinctul.” (Francesc Torralba-Inteligenta-spirituala)

Disc Tahion – informaţii despre energia tahionica

Disc Tahion

Era energiei libere!

Descoperirea energiei libere si a potentialului ei uluitor a inceput cu inventiile revolutionare ale lui Nikola Tesla (1856-1943). in 1931, “transformatorul de energie” a lui Tesla a alimentat un “Pierce Arrow” (un automobil foarte greu si luxos), pana la viteza de 80 mile pe ora, pe durate lungi de timp. Tesla a inventat o alternativa pentru generatoarele de curent alternativ. Problemele legate de combustibilii minerali puteau fi rezolvate inca de la inceputul anilor 1930 daca mediul politic si de afaceri ar fi fost receptive. El reusea oare sa acceseze energia tahionica? S-ar putea sa nu aflam niciodata. Un alt pionier in cercetarile legate de energia libera era Dr. T. Henry Moray.

Dr. Moray a reusit sa dezvolte un transformator care avea doar 28 kg greutate si avea o capacitate de 50kw. in momentul prezentarii inventiei la oficiul de brevetare, s-a confirmat ca functioneaza si ca genereaza 50kw putere fara nici o sursa de energie vizibila. Totusi, deoarece sursa de energie era invizibila si de nedescoperit, cererea pentru brevet i-a fost respinsa. Cu toate ca aceasta intamplare suna ca dintr-o comedie, chiar s-a petrecut. Ca si Tesla inaintea lui, Moray a fost oprit de forte politice si economice puternice, dar cu viziuni inguste.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Era tahionica a inceput.

Prin cercetarea energiei libere, stiinta a afirmat – dupa care s-a si dovedit indirect – existenta energiei tahionice.
Astazi, cu totii recunoastem potentialul ei. Cu toata opozitia, era tahionica a inceput. in 1966, Gerald Feinberg a definit energia tahionica fiind ”o particula subatomica, mai rapida de cat lumina”, pentru a unifica viziunea lumii stiintifice si terminologia stiintifica referitoare la energia care este mai rapida decat lumina. Transmitem multumiri si recunostinta diferitilor oameni de stiinta, din trecut si din prezent, care au asigurat fundatia acestei noi ere, si au pavat astfel drumul erei tahionice.

Problema nu mai consta in dovedirea existentei energiei tahionice. Problema reprezinta utilizarea acestei energii. Multi cercetatori recunoscuti au lucrat in acest domeniu, cu diferite rezultate. Ceea ce acesti cercetatori incercau si incearca sa realizeze este conversia energiei tahionice in energie electrica utilizabila. David Wagner are o viziune diferita despre utilizarea energiei tahionice. Viziunea lui este recunoasterea clara a faptului ca, conversia energiei tahionice in energie electrica utilizabila, nu ar rezolva de fapt criza in crestere a acestei planete, deoarece aceasta nu este o criza de energie, ci de constiinta.

David si-a dat seama ca orice se dezvolta din domeniul campurilor tahionice si realizarile sale in fizica aplicata, sunt direct responsabile pentru procesul de tahionizare, care restructureaza anumite materiale la nivel submolecular, creand antene tahionice permanente. Abilitatea lui de a utiliza energia tahionica si abilitatea lumii stiintifice de a dovedi rezultatele sunt direct responsabile pentru revolutia care a afectat peste 55 de tari pana acum. Inovatia tahionizarii foloseste potentialul infinit al energiei tahionice aducand beneficii vietii pe pamant si ajuta la elevarea constiintei. Asta era opera vietii lui. Inventia lui, procesul de tahionizare si seminarul “Quality of One” au schimbat modul de a privi si de a trai viata pentru mii de oameni. Pentru a intelege pe deplin aceasta revolutie, ar fi util sa intelegem relevanta tahionilor, in vindecarea stiintifica si dupa aceea in cea holistica.

Procesul de tahionizare al D-lui D. Wagner este 100% brevetabil. Totusi, dupa lungi deliberari a luat decizia de a tine dreptul de proprietate asupra acestui proces. El presupune ca acest lucru a salvat milioane de dolari din procese legate de drepturile de autor si a urmarit in mod consecvent pastrarea preturilor materialelor la un nivel cat mai scazut posibil. Mai mult, cu exceptia bijuteriilor de aur si a conversiilor valutare (datorate fluctuatiilor dolarului si ale aurului), Advanced Tachyon Technologies nu a crescut nicioata pretul la instrumentele tahionizate. Deoarece procesul este patentat, exista o limita a ceea ce poate fi discutat. Nu o sa fie toti satisfacuti in nevoia de a intelege complet procesul de tahionizare. Cu toate ca nu putem sa destainuim cum functioneaza procesul de tahionizare, putem sa va spunem ce nu este. Procesul de tahionizare nu este un proces de manipulare sau transfer de frecventa sau rotatii. Nu este o tehnologie de bobina de inalta frecventa. Nu este un transfer radionic sau SE5. Tahionizarea nu foloseste geometrie sacra pentru a incarca produsele, nici nu necesita rugaciune sau meditatie. Nu este o tehnologie bazata pe fotoni. Tehnologia nu foloseste cristale sau procese orgonice. Nu foloseste magneti. Nu este deloc sensibil la cel care opereaza.

Ceea ce este procesul de tahionizare, este un cadou pentru planeta. A schimbat si ajutat evolutia si vindecarea tuturor celor care au gasit-o. Creaza armonie din dizarmonie. Are potentialul de a readuce planeta si locuitorii ei la sanatate, armonie si unitate. Utilizarea produselor tahionizate in mod normal are ca rezultat o dezintoxicare naturala, o asimilare crescuta a vitaminelor si mineralelor disponibile, energie crescuta in activitatile fizice, o constienta crescuta asupra energiilor subtile, imbunatatirea functionarii creierului si a circulatiei, imbunatatire exceptionala in activitatile atletice si regenerarea muschilor. Atunci cand atletii folosesc aceste produse, observa o scadere semnificativa a oboselii, permitand cresterea performantelor. Pentru a intelege cum functioneaza tahionii, trebuie sa incepem cu explorarea secretelor universului si a naturii ei.

Fizica tahionilor.

În fizica cuantica, energia care umple cosmosul este numita “energia punctului zero”. Aceasta energie este fara forma, omniprezenta si mai rapida decat viteza luminii. Este de o inteligenta infinita si contine tot ce este necesar pentru a crea forma perfecta. Nu are rotatie, frecventa sau oscilatie. Nu are forta gravitationala. Energia tahionica este omniprezenta, fara limite si are tot potentialul pentru a crea forme perfecte in univers. Ca si energia punctului zero, nu are rotatie, oscilatie sau frecventa si nu este afectata de gravitatie. Diferenta reala intre energia tahionica si energia punctului zero este ca energia tahionica are forma.

O analogie simpla s-ar vedea daca ne-am gandi la ocean in toata vastitatea sa. Oceanul contine un numar infinit de picaturi in ea, si cu toate acestea, ca si energia punctului zero, este fara forma. Daca ai scoate o picatura din ocean, aceasta picatura ar contine toate caracteristicile oceanului, dar acum ar avea forma. La fel si energia tahionica contine tot ceea ce exista in energia punctului zero, dar are forma.

Condensarea energiei punctului zero in energie tahionica este inceputul continuumului energetic, care este responsabil in mod direct pentru toate formele de pe planeta. Urmatorul pas in acest continuum energetic este cel mai bine descris cu termeni simplificati din fizica. Pentru aceasta descriere o sa studiem ca si exemplu, interactiunea energiei tahionice cu particulele din familia Lepton. Prima particula elementara din familia Lepton este un pion. Pionul exista sub viteza luminii si are o orbita complexa, care se poate calcula matematic, pe care o numim Campul Energetic Subtil de Organizare (Subtle Organizing Energy Field – SOEF). Aceste SOEF exista chiar sub viteza luminii si sunt direct responsabile pentru convertirea energiei tahionice in frecvente necesare pentru a evolua, organiza si crea forma perfecta. Desigur toate formele includ diferite frecvente.

SOEF-urile convertesc energiile tahionice in frecventele specifice necesare pentru forma specifica fiecarui SOEF. in cazul studiat, SOEF pe care il examinam, tine pionul pe orbita lui. SOEF-ul pionului, care se afla chiar sub viteza luminii interactioneaza cu tahionii care au viteza supraluminica. Pe masura ce tahionul este convertit de catre SOEF la frecventa pionului, pionul evolueaza instant intr-un muon. Muonul nou are o orbita care este de 10 ori mai mare decit cea a unui pion. SOEF-ul muonului se afla tot sub viteza luminii. Pe masura ce SOEFul muonului interactioneaza cu tahionul, orbita se extinde inca o data, si muonul evolueaza instant intr-un electron. Acest electron nou are o orbita care este de 207 ori mai mare decat cea a muonului. Acest proces continu al SOEF-ului de a converti tahionii in frecventele necesare nu se opreste aici, ci continua pe toata aceasta cale a continuumului energetic. Continua pana cand, pana la urma forma perfecta este atinsa, fie o fiinta umana, fie orice forma pe care o cunoastem. Energia tahionica este energia de legatura a universului si este responsabila pentru crearea tuturor formelor de pe aceasta planeta. Energia tahionica este elementul cheie in curgerea energie de la infinitul fara forma, pana la forma perfecta.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acesta este continuumul energetic.

Ca la orice forma intr-un univers sub viteza luminii, SOEF nu poate depasi viteza luminii. Acesta este un punct foarte important. Lumea noastra este o lume a formei si din aceasta cauza, singura cale pentru lume de a crea o legatura cu energia puctului zero este prin energia tahionica. Energia tahionica contine in ea tot potentialul necesar pentru a crea continuum energetic perfect in fiecare forma individuala de viata. Tot ceea ce se petrece in corpul uman de exemplu, exista intr-o forma perfecta in energia tahionica. Un exemplu excelent pentru acest lucru este regnul animal. Putem vedea ca acele animale care nu au cazut sub influenta umana in nici un aspect, traiesc o viata complet sanatoasa. Mamiferele de exemplu au o durata de viata care este de sapte ori perioada lor de crestere. Pentru oameni, asta ar insemna 140 de ani de viata perfect sanatoasa. Din cele 40.000 de boli cronice si degenerative care sunt cunoscute in medicina umana, doar cateva sunt cunoscute in cadrul animalelor salbatice. Aceasta pentru ca animalele salbatice nu au capacitatea de a bloca continuumul energetic si sa creeze astfel deficiente si boli. Firesc, natura este aproape perfecta si astfel este si caracteristica energiei tahionice. Continuumul energetic este curgerea continua a energiei, de la energia nelimitata a punctului zero, contractandu-se in forma ei tahionica cu viteza supraluminica.

Tahionul apoi interactioneaza cu SOEF, care il converteaza la frecventa SOEF, creand in final matricea energetica din care toate formele fizice sunt create. Continuumul energetic se intinde de la expansiunea infinita fara forma la contractia formei finite.

Odata ce intelegem ca acest continuum exista, si modul in care ea functioneaza, putem intelege efectele blocajelor in curgerea energiei in proces. Din punctul de vedere al vindecarii holistice, vindecarea este o vindecare integrata la nivel fizic, emotional, mental si spiritual. Evoluam pe o spirala ascendenta continua de ordine si apoi haos, spre un nivel mai inalt de ordine prin haos si boli, spre nivele si mai inalte de ordine. Haosul este o treapta de la un nivel de ordine spre unul mai inalt. Toata lumea experimenteaza acest lucru, chiar daca nu este constienta de asta. Fiecare nivel nou de ordine este un nivel nou de sanatate. Energia tahionica este cheia catre trecerea prin haosul si stresul vietii cotidiene, creand o noua ordine si calitate a vietii. Obiectele tahionizate ne ajuta in mare masura sa facem miscarea mult mai rapid. Utilizarea tahionilor prezinta nu numai un model holistic de vindecare ci si un proces prin care ne putem apropia de o sanatate radianta si de comuniune cu Tot ceea ce Exista.

Energia tahionica: o paradigma noua in vindecarea holistica.

Sanatatea, armonia si vindecarea holistica a corpului, emotiilor, a nivelelor mentale si spirituale sunt toate bazate pe o sursa de energie care este indispensabila existentei noastre. De aceea, vindecarea la orice nivel depinde de conectarea la aceasta energie primordiala, care este sursa existentei. De la intretinere si intinerire pana la cele mai adanci nivele ale vindecarii holistice, toate sunt posibile prin abilitatea noastra de a ne conecta la sursa de energie care creaza si energizeaza forma existentei materiale asa cum o cunoastem. Ca sa putem aprecia si intelege cu adevarat principiile vindecarii prin tahioni, ne este de mare ajutor sa revedem pe scurt teoriile vindecarii vibrationala din medicina holistica.

Abordarea vibrationala include terapii ca: terapia orgonica, terapia cu campuri magnetice, radionica, biorezonanta, energia fotonica, homeopatia, vindecarea prin geometria formelor sacre, cristale, cromoterapie, elixire din flori si pietre pretioase, terapia sunetelor, bobine opuse, lucrul cu ioni negativi sau neutrino, cuart sau alte particule si frecvente care sunt complicate prin oscilari individualizate si prin rotatii spre stanga sau dreapta, negativ, pozitiv sau neutru. Toate aceste metode se bazeaza pe un singur principiu. inauntrul continuumului energetic din corpurile noastre subtile se pot manifesta blocaje la orice nivel de frecventa. Aceste blocaje cauzeaza problemele de sanatate. Aplicate in mod adecvat, utilizarea energiilor de diferite frecvente poate duce la rezultate excelente, daca cineva stie cu ce frecventa are de-a face si in ce masura trebuie aplicata frecventa respectiva. Totusi, toate aceste metode au trei impedimente inevitabile:

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

1. Efectele energiei cu o frecventa specifica, cum sunt cele folosite in medicina vibratiilor, sunt limitate la acea frecventa. Energia fotonica de exemplu este descrisa ca fiind pachet de energie de lumina. Oamenii de stiinta folosesc acest concept sa faca referire la lumina sub aspectul de particule. Fotonii sunt asociati cu o unda electromagnetica de o frecventa definita. Frecventa este intre 4-65 micrometri. in momentul de fata exista un singur echipament, care emite energie fotonica din spectrul infrarosu la lungimea de unda 4-16 micrometri. Aceasta este o banda ingusta din totalul posibilelor frecvente ale energiei fotonice. Aceasta banda ingusta de frecvente corespunde cu o frecventa in corpul energetic.

Daca ar exista un blocaj pe aceasta frecventa energetica, ar insemna o deficineta energetica intre nivelul blocat si corpul fizic. Dar ce se intampla daca blocajul se afla intre 18-35 micrometri? in acest caz, aplicarea acestei energii fotonice ar putea avea ceva influenta indirecta dar cu siguranta nu ar putea elimina blocajul, nici sa reconecteze sistemul la continuumul energetic. Deci dupa cum vedeti, unul din impedimentele semnificative al medicinei energetice este ca trebuie sa stii exact la ce frecventa este blocajul pentru ca sa poti aplica frecventa potrivita.

2. Toate metodele terapeutice subtile, in afara de tahioni, sunt doar frecvente izolate din intreg. Accesarea spectrului complet de frecvente si de informatii pentru a curata intregul sistem si de a restaura functionalitatea continuumului energetic poate fi dificila daca utilizam o abordare pe o singura frecventa, deoarece oamenii au blocaje multiple la diferite frecvente.

3. De asemenea, energiile de o anumita frecventa pot avea i efecte distructive. Exista doua motive pentru aceasta: a) excesul unei frecvente de energie poate fi la fel de daunator ca si deficienta energetica b) deoarece o frecventa nu are inteligenta, determinarea frecventei necesare si a duratei de expunere ramane la atitudinea, intelepciunea si specializarea utilizatorului. Un exemplu foarte simplu ne poate ajuta sa intelegem ideea. Soarele este o sursa magnifica de energie fotonica. O expunere de approx. 20-30 minute pe zi este necesara pentru o sanatate optima. Totusi, aceeasi minge de energie fotonica o sa te prajeasca daca esti expus 4 su 5 ore. Motivul este ca energia fotonica, ca si orice frecventa, nu are inteligenta si nu stie cand sa porneasca sau cand sa se opreasca. Deci tine de utilizator sa decida cand sa opreasca expunerea, plecand de la soare. Alt exemplu este expunerea la energia magnetica.

4. Este cunoscut de exemplu ca magnetii lucreaza la o anumita frecventa, avand efecte diferite la polii de nord si de sud. Polul sud este activator. Daca este utilizat prea mult, poate crea o hiperactivitate in sistem si sa dauneze. De exemplu Dr. Cousens, M.D., autorul cartilor “Spiritual Nutrition and the Rainbow Diet”, “Sevenfold Peace”, “Conscious Eating”, director al Centrului de reintinerire Copacul Vietii, a demonstrat prin experimente clinice ca la persoanele care utilizau saltele magnetice le-a crescut tensiunea arteriala, care totusi s-a redus in momentul in care li s-a recomandat sa nu mai foloseasca saltelele magnetice.

Aceasta se poate petrece deoarece magnetii functioneaza pe o anumita frecventa si intensitate, dar nu au inteligenta de a sti cand sa se opreasca din a emite. Energia tahionica este total diferita de acestea. Tahionii nu sunt o frecventa, nici macar o abordare legata de frecvente. Frecventa, oscilatiile sau rotirile nu exista la nivelul la care opereaza tahionii -peste viteza luminii. Efectele lor sunt reglate de inteligenta interna a SOEF-urilor. Cand tahionii sunt aplicati pe o suprafata, SOEF-urile convertesc in ceea ce au ele nevoie pentru a se restaura la echilibru si ordine perfecta.

Tahionii nu vindeca, mai degraba furnizeaza energia pentru corp de a se vindeca singur.

Aceste exemple simple sunt menite sa va arate dificultatile inerente in terapiile orientate pe frecvente si asupra rezultatelor controversate obtinute prin ele. Utilizarea energiei tahionice este un avantaj urias deoarece reduce la zero efectele secundare nedorite. De aceea putem spune sincer ca energia tahionica este ceva total diferita si nu poate fi comparata cu nici o alta forma de medicina energetica sau amplificatoare subtile.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Viata fericita ca superconductor.

Tahionii sunt legatura evidenta intre existenta formelor si existenta fara forme si ne ofera posibilitatea de a deschide o cale catre tot ce exista. Un alt aspect minunat al utilizarii energiei de la sursa este ca nu avem de-a face cu efecte secundare nedorite. Chiar daca aplicam atat de multa energie incat anumite parti ale corpului experimenteaza un proces de vindecare foarte rapid si foarte puternic, iar alte parti nu tin pasul, asta nu o sa fie o problema. Energia tahionica genereaza cateodata efecte de detoxifiere si vindecare, care pot fii coplesitoare pentru scurte perioade de timp, dar nu o sa fie rezultate negative niciodata.

Energia tahionica este de asemenea libera de aceasta a doua limitare. Nu necesita prea multe cunostinte si experienta pentru a aplica energia tahionica in mod corect, deoarece, oricum, corpul nostru raspunde de procesul de vindecare. Nu o aplicam fortat pentru un anumit efect, ci mai degraba lasam corpul sa produca efectele ei vindecatoare. Energia tahionica este un simplu catalizator pentru acest proces de autovindecare. Candva stiinta si spiritualitatea s-au separat, fiecare urmandu-si calea catre sursa existentei. Tahionii sunt o energie sinergica, reunind calea stiintifica si cea spirituala. Descoperirea potentialului nostru spiritual, a aduce armonie in toate aspectele vietii noastre si restabilirea unei sanatati radiante sunt scopuri firesti.

Realizarea acestor scopuri depinde de cat de bine reusesc campurile noastre subtile energetice de organizare sa converteasca tahionii in diferitele frecvente care curg prin toate nivelele subtile ale fiintei noastre si pana la urma in corpul nostru fizic. Nu este nevoie sa devenim ceva ce nu suntem cu adevarat. Putem deveni in schimb “superconductori”. in stiinta, un superconductor este un material care nu opune nici o rezistenta curgerii energiei.

Ceea ce incercam sa facem in scopul unei sanatati optime este de a crea corpuri spirituale, mentale, emotionale si fizice care sa fie superconductori, care nu opun nici o rezistenta curgerii energiei cosmice care vine in viata noastra prin continuumul energetic. Din punct de vedere spiritual ne dam seama ca suntem co-creatori in ceea ce priveste starea noastra de sanatate. in masura in care nu cream nici un blocaj in curgerea energiei prin sistemul nostru, potentialul nostru spiritual se poate dezvolta. Suntem in stare sa cream sanatate radianta in vietile noastre si implicit nivele mai inalte ale bucuriei.

Ca si superconductori ajungem spre o stare de sanatate optima si cel mai inalt nivel de ordine in procesul ordine-haos-ordine. Asta se petrece daca incepem sa curatam toate blocajele cu tahioni. Fiecare blocaj eliminat sporeste bucuria energiei cosmice care curge prin noi. Putem sa simtim acest lucru in mod direct. Asa cum experimentam asta in mod repetat (dupa care experimentam energia divina care ne umple in mod constant cu bucurie, pace si multumire) incepem sa intelegem ca suntem aceasta energie divina. Avem alegeri in viata pe care suntem obligati sa le facem.

Alegem oare sa cream un stil de viata, un regim, un mod de a fi in lume care ne ajuta sa devenim superconductor? Sau alegem sa ignoram legile naturii si cele divine, creand practic mai mult haos, entropie si degenerare in vietile noastre? Cum facem aceste alegeri? Este pur si simplu o alegere constienta sau sunt alti factori care influenteaza aceste decizii de imbunatatire sau degradare a vietii? Ce ne determina sa alegem sa devenim mai mult sau mai putin un superconductor al continuumului energetic? Raspunsul exista intr-un moment al adevarului.

Momentul adevarului.

in teoria ordinii/haosului exista un termen numit punct de rascruce sau de bifurcatie. Acesta este punctul coplesitor, punctul sau momentul adevarului in care corpul ori se strica, de exemplu manifesta boala, sau exista o miscare spre o sanatate mai buna, ridicand corpul spre un nivel mai inalt al ordinii. in trecut, modul in care reactioneaza corpul la aceasta rascruce, era un mister – se indreapta catre ordine si sanatate sau petrece un timp nedefinit in haos si boala? Astazi prin descoperirile legate de tahioni avem un mod de a influenta directia catre care un sistem se indreapta.

Energia tahionica echilibreaza si energizeaza SOEF-urile care definesc sistemul. in acel moment al adevarului cand apare o rascruce, o glanda, un organ sau sistem poate sa faca saltul spre o stare mai inalta de ordine, evoluand astfel prin punctul de rascruce la un nivel mai inalt al ordinii. Cand un sistem trece print-un punct de rascruce, si SOEF-ul sistemului este energizat si echilibrat cu energie tahionica, sistemul se va indrepta catre sanatate. in 1990 David Wagner a dezvoltat mijloace si tehnici specializate care pot crea un punct de rascruce intr-un sistem pe durata unui tratament administrat de catre un Practicant Tahion. Prin aplicarea avansata a mijloacelor tahionizate si reconectarea sistemului la continuumul energetic, practicantul pregatit este capabil sa ajute complexul corp-minte-spirit sa se indrepte catre un nivel mai inalt de ordine si sanatate. insa nu este nevoie sa fi un practicant specializat pentru a trai experienta de imbunatatire a vietii cu ajutorul energiei tahionice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Oricine poate incepe sa beneficieze de aceste mijloace pur si simplu prin furnizarea de energie tahionica intr-un loc definit. Orice frecventa care este necesara este convertita in energie biologica de SOEF astfel incat corpul poate sa se vindece singur. Un exemplu simplu. “Acum opt saptamani mi-am scrantit glezna, suferind o rana care se umflase, se facuse vanata si ma durea, ajungand sa nu mai suport greutate pe glezna. Un chirurg ortoped mi-a examinat glezna, mi-a sugerat sa fac raze, deoarece dupa cat era de vanata era convis ca mi-am fracturat glezna. Rezultatele razelor mi-au iesit negative. O asemenea rana in mod obisnuit ar dura doua-patru saptamani sa se vindece pentru a putea sa suport greutatea in mod confortabil si complet. Dupa doua zile de utilizare a benzilor tahionice pentru sport, umflatura era complet disparuta si eram in stare sa sar cu glezna mea ranita, fara nici o durere!”, scrie Cristina Cummings, M.D.

Boala sau dizarmonia sunt blocaje in curgerea energiei prin continuumul energetic. Un blocaj in corpul emotional, de exemplu, ar crea o deficienta energetica pana in corpul fizic. Cineva ar putea trai experienta acestui blocaj ca o posibila durere in zona lombara. Aceasta durere de spate va continua sa creasca pana cand exista blocajul. Rezulta ca acest blocaj este cel care trebuie eliminat. Blocajul este definit in principiu, ca o dezordine sau haos in continuumul energetic, cauzand o deficienta energetica. Blocajul poate fi fizic, mental, emotional sau chiar spiritual. Aceste blocaje sunt direct responsabile pentru deficientele energetice care creaza haos, dizarmonii si boala in corpul fizic.

Energia tahionica fiind sursa energiei care organizeaza si sustine energetic SOEF-urile, furnizeaza potentialul de a elimina aceste blocaje, restabilind echilibrul energetic. Energia tahionica creaza un efect antientropic, organizeaza ceea ce este dezorganizat. Tahionii realiniaza si restaureaza SOEF-urile la starea lor naturala de armonie si echilibru, astfel creand sanatate. Cercetarile au demonstrat procesele de tahionizare. Posibilitatile de echilibrare a lumii noastre sunt chiar infinite. Deoarece suntem devotati in a va furniza cele mai bune mijloace posibile, va oferim de asemenea posibilitatea de a avea obiecte si articole personalizate. Lumea a inceput sa imbratiseze viitorul si multe companii de peste tot din lume, incluzand Statele Unite, Japonia, Germania si Anglia folosesc programul nostru comun “Heal the Planet”.

Acest program permite tahionizarea produselor altor companii sau produselor speciale tahionizate in producerea altor produse care vor ajuta la vindecarea planetei. Un exemplu simplu este Vita-Pur, o bautura cu enzime vii, derivata din ciupercile Kombucha, crescute intr-un camp tahionizat, special creat. Aceasta bautura europeana de asemenea contine apa tahionizata. Alt exemplu este Phone Cell, care a fost special dezvoltata intr-o colaborare cu Japonia si Germania pentru a elimina efectele negative a telefoanelor celulare. Prin aceste colaborari, pot fi create produse noi prin companiile care sunt aliniate spre progres. Daca aveti o idee de care ar putea beneficia lumea, va rugam sa ne contactati.

La un nivel cosmic, cand privim structura energetica completa a corpului, mintii, spiritului i complexului emotional, racordarea la energia tahionica imbunatateste conexiunea noastra cu continuumul energetic la cel mai inalt nivel. Racordarea ultima imbunatateste comuniunea cu divinul. Atunci cand suntem racordati sau aliniati cu energia tahionica intr-un mod particular care ne face energiile cosmice mai accesibile, este mai mare probabilitatea ca sa alegem vindecarea atunci cand ajungem la punctele de rascruce. Energia tahionica are potentialul de a echilibra nu doar in interiorul microcosmosului, ci si sa ajute la restabilirea legaturii corpului, mintii si spiritului cu macrocosmosul.

Rezumat Tahionii sunt o cheie pentru vindecare:

    • 1. Energia tahionica este sursa tuturor frecventelor.
    • 2. Energia tahionica nu este o frecventa.
    • 3. Energia tahionica energizeaza direct SOEF, pe cand frecventele nu.
  • 4. Tahionii contin intregul potentialul al continuumului nostru energetic.

Aceste patru afirmatii sunt principiile de baza a vindecarii tahionice. Acest intreg face ca efectele vindecarii cu energie tahionica sa devina universale. Energia tahionica poate doar sa creeze ordine in sistem si reorganizeaza si restructureaza Campurile Subtile Energetice de Organizare (SOEF) Materialele tahionizate sunt antene permanente, capabile sa focalizeze energia tahionica. Cu energia tahionica tot complexul de nivele fizice si subtile ale continuumului energetic pot avea acces la tot potentialul necesar pentru vindecare.

Pentru orice blocaj energetic, dizarmonie, deficienta energetica sau absenta ordinii in complexul corp-minte, putem gasi solutia viabila prin energia tahionica. Deoarece decizia schimbarilor apartine complexului corp-minte, rezultatele aplicarii energiei tahionice sunt totdeauna pozitive. Este posibil sa aplici atat de multa energie tahionica sistemulul nostru energetic incat acesta sa inceapa un proces de detoxifiere. Dar amintiti-va, energia tahionica creeaza ordine din dezordine, astfel ca efectele daunatoare nu sunt posibile.. Dovada este clara ca tahionii tin de tehnologia viitorului. Ele ofera posibilitatea dea evolua prin haos intr-un nou nivel de ordine. O sa ne eleveze constiinta si o sa ne redea echilibrul de a avea viziunea launtrica pentru a crea pace. Adevarul este ca tahionii nu pot schimba lumea, dar noi ca si indivizi putem. Noi stim ca inca nu este tarziu.

Daca fiecare dintre noi am putea gasi acel loc plin de iubire, pace si echilibru pe care tahionii il aduc in viata noastra, atunci am putea sa schimbam lumea. Pacea sa domneasca pe Pamant.

Despre Iubire – Eliberarea de povara condiționării

 

Conceptul de creatie constienta – Universul este mental

Conceptul de creație conștientă

 Nu ai nevoie de o diplomă în fizică pentru a înțelege conceptul de creație conștientă. Este suficient să-ți deschizi mintea și să realizezi, sau mai bine spus, să accepți faptulnimic nu este ceea ce pare. Este suficient să recunoști existența unei alte “lumi”, dincolo de cea pe care o observi prin intermediul celor cinci simțuri.

Cu toate că ai putea accepta realitatea puterii creatoare pe care o are gândirea ta și să o aplici astfel, înțelegerea rațională a procesului te va ajuta să aplici aceste legi în orice domeniu al vieții tale, de la relații, până la starea de sănătate.

Mintea ta rațională se bazează foarte mult pe cele cinci simțuri pentru a percepe realitatea. De fapt, în esență, aceasta este o încercare a minții tale de a te menține într-o stare de siguranță. De fapt, cei mai mulți oameni se bazează exclusiv pe vedere, auz, atingere, gust și miros pentru a interpreta realitatea din jurul lor, deoarece acestea sunt cele cinci simțuri care le permit oamenilor să interacționeze și să trăiască experiența planului fizic.

Cu toate acestea, în același mod în care nu ar  trebui să judecam o carte dupa copertă, la fel, nu ar trebui să judecăm realitatea dupa aspectul său de suprafață.

În esență, există trei aspecte care formează elementele de baza ale creației conștiente. Această cunoaștere a fost transmisa până la noi prin intermediul celor mai vechi învățături mistice și este la fel de relevanta în zilele noastre așa cum era și acum câteva mii de ani în urmă, deoarece acestea sunt legi universale.

Universul este mental

Primul aspect al creatiei conștiente se întâmplă sa fie în același timp și prima dintre cele șapte legi universale despre care am discutat într-un articol anterior. Această lege ne spune că Universul este mental. Asta înseamnă că toate lucrurile din domeniul fizic al realității își au originea în planul mental invizibil. Există o singură conștiință care înconjoară acest Univers, conștiința universală. Având în vedere omniprezența acestei conștiințe putem înțelege foarte simplu faptul că fiecare dintre noi facem parte din aceasta și consecințele care apar din întelegerea acestei legi.

Totul este energie

Al doilea aspect al creației conștiente este definit de realitatea potrivit căreia totul în Univers este energie, inclusiv mineralele, plantele și animalele, fiecare ființă umană, fiecare planetă, stele, galaxii, totul este energie. Tot ceea ce percepem în planul fizic al realității este o enegie ce vibrează la o anumita frecvență, pe care cele cinci simțuri ale noastre o percep ca fiind ceva solid sau tangibil.

Aici apare relevanța celor două legi Universale: legea polarității, potrivit căreia energia și materia par a fi opuse, dar sunt unul și același lucru – energie – și legea vibrației, care ne spune că totul se află într-o stare constantă de mișcare, că totul vibrează. De vreme ce înțelegem că totul este energie, am putea să concluzionăm că mintea noastră este energie, cu toate că am înțeles acest lucru încă de la punctul unu.

Gândul creator

Al treilea aspect al creației conștiente este reprezentat de gândul creator. În spatele oricărei experiențe din planul fizic al existenței, văzut sau nevăzut, este un gând. Indiferent că o faci conștient sau nu, realitatea ta ți-o creezi prin intermediul propriilor tale gânduri. Gândul este mintea – energia – în acțiune.

În concluzie, creația conștientă reprezintă un proces conștient de concentrare a gândirii asupra unui rezultat specific în plan mental, cu scopul de a naște această manifestare în planul fizic al existenței, iar cu puterea gândurilor – a energiei minții tale – îți poti crea realitatea așa cum ți-o dorești.

Cunoscând toate aceste aspecte esențiale te sfătuim să-ți adresezi următoarea întrebare și să-ți acorzi câteva momente de reflecție interioară: „În ce măsura propriile  mele gânduri  mi-au șlefuit realitatea curentă și ce pot face pentru a-mi transforma realitatea?”    sursa : e-dimineata.ro

Lucruri pe care le evită oamenii puternici mental

Lucruri pe care le evită oamenii puternici mental

Iată o listă cu lucrurile pe care le evită persoanele puternice mental, întocmită de Amy Morin, psihoterapeut și asistent social clinic licentiate.

1.Nu pierd timpul compătimindu-se.

N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi „Ei, bine…” Sau poate, pur și simplu, „Mergem mai departe!”

2.Nu-și cedează puterea.

Oamenii puternici psihic evită să dea altora puterea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că sunt în control în ceea ce privește acțiunile și emoțiile lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

3.Nu sunt timizi în fața schimbării.

Oamenii puternici psihic îmbrățișează schimbarea și întâmpină provocarea. Cea mai marefrică” a lor – dacă au una – nu este de necunoscut, ci de a deveni impasibili și de a stagna. Un mediu de schimbare și chiar incertitudinea poate energiza o persoană puternică mental și scoate ce e mai bun din ea.

4.Nu își pierd energia cu lucruri pe care nu le pot controla.

Oamenii puternici mental nu se plâng (mult) de traficul îngreunat, bagajele pierdute sau, mai ales, de alte persoane, pentru că ei își dau seama că toți acești factori sunt dincolo de controlul lor. Într-o situație proastă ei își dau seama că singurul lucru pe care îl pot controla este întotdeauna propriul lor răspuns și atitudinea pe care o au, și folosesc aceste atribute cât se poate de bine.

5.Nu se preocupă să le facă altora pe plac.

Cunoști persoane care caută mereu să facă pe plac celorlalți? Sau invers, oameni care provoacă neplăceri altora ca o modalitate de a-și consolida propria imagine de putere? Nici o poziție nu este una bună. O persoană puternică mental se străduiește să fie bună și corectă și să îi mulțumească pe alții, după caz, dar nu îi este teamă să-și susțină poziția. Ei sunt capabili să reziste posibilității ca cineva să se supere din cauza lor și să navigheze prin această situație cu grație.

6.Nu le este teamă să își ia riscuri calculate.

O persoană puternică mental este dispusă să își asume riscuri calculate. Acesta este un lucru cu totul diferit de a sări cu capul înainte în riscuri prostești. Cu puterea sa mentală, o persoană poate să evalueze riscurile și beneficiile, cât și dezavantajele, și să ia în calcul cele mai rele scenarii înainte de a stabili măsuri.

7.Nu trăiesc în trecut.

Ai nevoie de forță să îți accepți trecutul și, în special, să înveți din experiențele trecute. O persoană puternică mental însă, evită să își împotmolească energia mentală în dezamăgiri trecute sau în fantezii legate de zilele de glorie de altădată. Ei își investesc majoritatea energiei în a crea un prezent și un viitor optim.

8.Nu fac aceleași greșeli din nou și din nou.

Știm cu toții definiția nebuniei, nu? Este atunci când faci același lucru sperând că vei obține un rezultat diferit și mai bun decât înainte. O persoană puternică mental își asumă întreaga responsabilitate pentru comportamentul din trecut și este dispusă să învețe din greșeli. Cercetările aratăabilitatea de a fi auto-reflexiv într-un mod precis și productiv este una din cele mai mari forțe ale managerilor și antreprenorilor de succes.

9.Nu se simt iritați de succesul altor persoane.

Ai nevoie de tărie de caracter să simți bucurie autentică și entuziasm pentru succesul altora. Oamenii puternici mental au această capacitate. Ei nu devin geloși și nu poartă pică altora atunci când aceștia reușesc (deși pot învăța din ceea ce ei au făcut bine). Sunt dispuși să lucreze din greu pentru propriile șanse la succes, fără a se baza pe comenzi rapide.

10.Nu renunță după eșec.

Fiecare eșec este o șansă de a îmbunătăți. Chiar și cei mai mari antreprenori sunt dispuși să admită că eforturile lor timpurii le-au adus multe eșecuri. Oamenii puternici mental sunt dispuși să eșueze din nou și din nou, dacă este necesar, atât timp cât experiența de învățare de la fiecare „eșec” îi poate duce mai aproape de obiectivele lor finale.

11.Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate.

Oamenii puternici mental se bucură și chiar prețuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica și pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea și stările lor de spirit nu depind de alții. Ei pot fi fericiți cu alții, pot fi fericiți și singuri.

12.Nu simt că lumea le datorează ceva.

În special în economia actuală, managerii și angajații de la fiecare nivel încep să realizeze că lumea nu le datorează un salariu, un pachet de beneficii și o viață confortabilă, indiferent de pregătirea și școlarizarea lor. Oamenii puternici mental intră în lume pregătiți să lucreze și să aibă succes pe meritele lor, în fiecare etapă a jocului.

13.Nu se așteaptă la rezultate imediate.

Fie că e vorba de un plan de antrenament, un regim nutrițional sau de a începe o afacere, oamenii puternici mental se implică pe termen lung. Ei își folosesc energia și timpul în doze măsurate și sărbătoresc fiecare piatră de hotar de care trec pe drumul succesului.

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern. – Eliphas Levi

Sfaturile unui saman-Viața e o perioadă de timp scurtă

Sfaturile unui șaman

Când mergi pe drum și vezi o pană, care stă pe pământ, ia-o acasă. Ai putea să o pui într-o vază, să o atârni sau pur și simplu să o pui pe un raft. Aceasta este “o amuletă” care îți va proteja casa.

Strânge pietre de pe albiile râurilor.Ele posedă energie și putere.

Din toate puterile încearcă să-i ajuți pe ceilalți.Dacă nu le poți dărui fericire, măcar nu le face rău.

Pentru ați realiza visul, uneori este destul un singur pas.Nu îți fie frică de greutăți. Ele sunt și vor fi întotdeauna!

Primul tău principiu în viață este să refuzi să faci cuiva rău. Gândește-te.

Atunci când vei deveni sursa de fericire pentru cineva, atunci vei fi cel mai fericit om de pe pământ.Însă dacă ai devenit sursa de nefericire pentru cineva, vei fi primul cel nefericit.

Măcar o oră în zi stai în liniște.Ea îți este la fel de necesară precum este comunicarea.

Abilitatea de a iubi este cel mai important lucru pe care îl face un om pe pământ.

Nu arunca gunoiul în apă.Duhul apei poate să se înfurie. Aruncă mai bine pâine, lapte sau bănuți.

De obicei, noi numim trecutul vremea glorioasă din viața noastră. Este o greșeală.Este foarte important să înțelegem că fiecare moment din viața noastră – este acel moment din aur.

Nu există religia și credința perfectă. Există un singur Dumnezeu.

Dacă vrei să schimbi lumea, începe de la tine.

Există o vorbă în popor: nu mușca mâna celor care te hrănesc.

Viața este o perioadă de timp foarte scurtă. Nu o pierde în lacrimi, certuri, curvie și alcool. Ai putea să faci bine, să dai viață copiilor, să te odihnești și să faci alte lucruri foarte frumoase.

Dacă iubitul/iubita tău/ta s-a supărat pe tine, dacă nu ești vinovat/ă – îmbrățișează-l/o, ține-l/o strâns strâns și se va liniști.

Dacă îți este greu pe suflet și simți neliniște în interior, cântă.Cântă orice. Și sufletul tău se va liniști.

Dacă vrei să faci ceva, crede în forțele proprii.Pentru că frica te va opri. Întotdeauna. Nu îți pierde speranța și mergi înainte.

Ține minte un lucru: fiecare va primi ceea ce merită.

Viața poate să se întoarcă la tine cu fața sau cu spatele. Însă puțini înțeleg că noi singuri o întoarcem.Toate gândurile rele noi le atragem. Trăiește liniștit. Nu invidia pe nimeni și nimic. Și ce dacă vecinul are o mașină de lux? Mutra lui nu va deveni mai frumoasă și burta de la bere nu se va transforma într-un abdomen cu 6 pătrățele. Mai des zâmbește și vei primi multe zâmbete în schimb.

Dacă vrei să fii respectat, respectă-i pe cei din jurul tău.La bine răspunde cu bine, la rău, răspunde cu ignoranță. Omul care ți-a făcut rău va suferi mai mult pentru că nu l-ai luat în seamă.

Nu bea alcool. Deloc.Asta îți strică viața și sănătatea. Sunt zeci de mii de modalități pentru ca să te relaxezi.

Niciodată nu avea regrete. Ele sunt în plus.Tot ce se face, se face întotdeauna spre bine.

Pietrele care seamănă cu animale nu trebuie niciodată să le strângi. Îți pot aduce ghinion.

Ascultând muzica bună, poți să te eliberezi de toată energia negativă pe care ai adunat-o în timpul zilei.Muzica e un fel de meditație care aduce echilibru în viața noastră.

Pentru a respira mai ușor și pentru a-ți fi mai ușor pe suflet, învață să plângi.

Dacă ai nimerit într-o situație din care nu vezi nici o ieșire, ridică o mână cât mai sus. Apoi brusc dă-o jos și spune: DUCĂ-SE NAIBII!Și mai gândește-te odată…

Atunci când femeia merge la cumpărături, ea cumpără fericire pentru familia ei.Iar bărbatul trebuie să îi asigure banii femeii, pentru ca ea să cumpere cele mai bune produse. Familia care economisește pentru produsele alimentare este predispusă la sărăcie și nefericire.

Dacă te simți prost sau ceva te neliniștește, încearcă să te miști în ritm de dans. Îți vei reîntoarce energia și îți vei elibera creierul de griji. …SURSA

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui

 Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui se întemeiază pe bunăvoinţa Sa de a ni se descoperi El Însuşi ca fiinţă spirituală personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe posibilitatea omului ca fiinţă naturală de a intra în dialog, de a vorbi cu Dumnezeu (Fc 1,28). Şi deşi această cunoaştere are în conţinutul ei adevăruri tainice şi necuprinse, ea este obiectivă şi sigură pentru că vine de la Dumnezeu putându-se ajunge la înţelegerea ei prin credinţă (Evr. 11,3), la care adăugându-se trăirea ei, prin asceză (eliberarea de patimi) şi iubire, se poate pătrunde în cuprinsul ei în bună măsură, potrivit harului primit de la Dumnezeu, în parte chiar în viaţa aceasta, iar desăvârşit în cer, prin vedere, prin intuiţie, „faţă către faţă” (1 Co 13,12; 2 Co 5,7).

   Dumnezeu este fiinţa absolută, existentă prin sine Însăşi, adică avându-Şi în Sine temeiul sau cauza existenţei Sale şi posedând plenitudinea tuturor perfecţiunilor, El fiind însăşi perfecţiune. Şi aşa fiind, evident că Dumnezeu nu este doar un principiu abstract, ci fiinţă personală cu toate atributele spirituale, conştiinţă, raţiune, simţire, voinţă. Acestea sunt de la sine înţelese în numirea lui Dumnezeu. Căci dacă Dumnezeu n-ar fi fiinţă personală, atunci omul n-ar putea sta în legătură cu El şi deci religia n-ar putea să existe decât ca simplă iluzie. Apoi, Dumnezeu ar fi inferior omului, lipsit fiind de însuşirile spirituale pe care le are omul, El nemaifiind ceea ce este, adică Dumnezeu.

  Din caracterul de fiinţă absolută al lui Dumnezeu rezultă că numai El există cu necesitate şi că tot ceea ce există în afară de El este contingent, relativ, este operă a lui Dumnezeu. (Contingent este un lucru atunci când îşi are cauza existenţei în afara lui, dependent fiind de acesta şi deci putând să existe, şi să nu existe, în funcţie de cauză. Opusului contingentului este necesarul). Dumnezeu este absolut şi transcendent, lumea este contingentă, relativă. Totul este de la Dumnezeu, numai răul, opului binelui, nu este de la Dumnezeu, ci e lipsa Lui.

   Fiinţa lui Dumnezeu este pur spirituală şi mai presus de lume. „Dumnezeu este duh” (spirit), ne spune Mântuitorul (In 4,24). Spirit sau duh (suflet) are şi omul, dar fiinţa spirituală dumnezeiască este infinit superioară spiritului omenesc, din care cauză ne aflăm în imposibilitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum ne cunoaştem pe noi şi pe semenii noştri. Ne putem însă înălţa sufletul spre Dumnezeu şi putem să-L cunoaştem în măsura în care El ni Se descoperă şi ne luminează mintea, îndreptând-o spre El şi spre energiile Lui, fiind Creator, Proniator, Mântuitor, Sfinţitor, Desăvârşitor..

   Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui are o importanţă cu totul deosebită, pentru că prin ea se pune în lumină demnitatea noastră de făpturi raţionale purtătoare ale chipului lui Dumnezeu, iar prin dreapta aplicare în viaţă a acestei cunoaşteri se pune temei puternic fericirii din această viaţă, asigurându-se totodată fericirea şi în viaţa viitoare, cea veşnică, pentru că „viaţa veşnică este: ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos pe Care Tu L-ai trimis”, zice Mântuitorul către Tatăl (In 17,3).

   Pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a energiilor şi lucrărilor Lui (lucrări creatoare, proniatoare, mântuitoare, sfinţitoare, desăvârşitoare, în nedespărţită unitate cu Fiinţa Lui, dar prin care se face cunoscut şi se comunică în afara Fiinţei), două căi ne sunt deschise: calea naturală, numită revelaţie naturală, şi calea supranaturală, numită Revelaţie supranaturală.

   Calea naturală se numeşte aşa fiindcă pleacă de la noi spre Dumnezeu, adică de la observarea naturii şi a fenomenelor care se petrec în ea, toate considerându-se ca avându-şi ultima cauză în lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, şi astfel putându-se atribui lui Dumnezeu însuşiri corespunzătoare, ca: înţelepciune, atotputernicie etc., întrucât totdeauna efectele arată sau spun minţii dornice de cunoaştere ceva despre cauza care le-a produs.

Şi întrucât cunoaşterea câştigată pe această cale este rezultat al strădaniilor raţiunii omeneşti, ea ase numeşte cunoaştere raţională sau cale raţională, evident subânţelegându-se că şi raţiunea (mintea) este tot de la Dumnezeu, Care a înzestrat-o cu putere proprie de cunoaştere. Şi e firesc lucru ca omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu (Fc 1,27), să tindă pentru cei ce văd şi gândesc asupra celor văzute în lume, „cele nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui cea veşnică şi a Lui dumnezeire se văd prin cugetare de la începutul lumii, în făpturile Lui” (Rm 1,20), pentru că „cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps 18,1);

cum zice şi Fericitul Augustin: „Făcut-ne-ai căutători (năzuitori) spre Tine, Doamne, şi neliniştită este inima mea până se va odihni întru Tine” (Fecisti no sad te, Domine, et inquietum est cor meum donec requiescat in te). Avem la dispoziţie sau o înclinaţie înnăscută spre Dumnezeu, înclinaţie care este şi ea dar divin sădit în suflet, şi care, urmată şi cultivată, duce la cunoaşterea lui Dumnezeu, însă dacă rămâne acoperită sau chiar zădărnicită şi nemanifestată, face inutilă orice argumentare din extern referitoare la cunoaşterea lui Dumnezeu.

   Calea supranaturală de cunoaştere pleacă de la Dumnezeu spre oameni; ea este cunoaştere prin Descoperire sau Revelaţie divină, începând cu Revelaţia din paradisul pământesc, făcută primilor oameni, continuând în Vechiul Testament, prin patriarhi şi prooroci, şi desăvârşindu-se prin Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos. „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, către sfârşitul acestor vremuri ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evr. 1,1).

   Cele două căi, naturală şi supranaturală, de cunoaştere a lui Dumnezeu există, fireşte, după voinţă dumnezeiască şi, ca urmare, stau în strânsă şi armonică legătură între ele şi niciodată în opoziţie, ci sprijinindu-se şi completându-se reciproc, dar cea supranaturală este superioară celei naturale, atât după întindere, cât şi după conţinut; şi, unite şi bine înţelese, ne oferă putinţa ca să ne dăm seama în ce raport stă lumea cu Dumnezeu, să apreciem după cuviinţă îndatoririle omului pentru a corespunde scopului în vederea căruia a fost creat, păstrându-şi şi afirmându-şi demnitatea de purtător al chipului Creatorului său, printr-o viaţă morală curată şi înaintând cu voinţă hotărâtă şi cu ajutor haric pe drumul mântuirii şi desăvârşirii.

 Ţinând seama de toate aceste şi rezumându-le, reţinem, referitor la cunoaşterea noastră, despre Dumnezeu şi lucrurile Lui, că ea este: a. nedeplină; b. indirectă; c. analogică, d. simbolică.

Nedeplină, pentru că puterea noastră de cunoaştere, ca şi în toate privinţele, este limitată, mărginită, iar Dumnezeu este nemărginit în orice privinţă. „Cunoştinţa noastră e în parte, şi prorocia noastră tot în parte… Acum vedem ca prin oglindă, în chicitură” (1 Co 13,9,12); „Mărginitul nu-L poate cuprinde pe Cel nemărginit” (Fer. Augustin); căci „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (In 1,18), El fiind „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Tim 6,16), de care nu te poţi apropia; pe Dumnezeu, abia în viaţa cealaltă „Îl vom vedea precum este” (1 In 3,2).

Indirectă, pentru că numai plecând de la observarea lumii şi a lucrurilor din ea tragem concluzii cu privire la existenţa, Fiinţa şi însuşirile (atributele) lui Dumnezeu, în lume toate fiind mărginite, iar la Dumnezeu toate nemărginite.

Analogică sau prin comparaţie, pentru că numai aşa, adică prin comparaţie cu lucrurile sau existenţele din lume, putem să-L cugetăm pe Dumnezeu, iarăşi negând orice mărginire la Dumnezeu.

Simbolică, pentru că numai prin imagini sau figuri, adică prin simboluri, putem să expunem sau să formulăm, nouă înşine ca şi altora, ideile şi cunoştinţele despre Fiinţa lui Dumnezeu, care ne rămâne nepătrunsă în Sine. Astfel, şi Sfânta Scriptură Îl numeşte pe Dumnezeu „lumină neapropiată” (1 Tim 6,16),”foc mistuitor” (Evr 12,29) etc.

 Aici, în viaţa aceasta, cunoaşterea noastră religioasă, deşi obiectivă şi sigură ca întemeiată pe Revelaţie, este şi rămâne cu aceste note (nedeplină indirectă, analogică şi simbolică), cu toată că „cerurile spun mărirea lui Dumnezeu…” (Ps 18,19), pentru că „nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul, fără numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, fără numai Fiul şi acela căruia Fiul va voi să-i descopere” (Mt 11,27).

Cunoaşterea catafatică şi apofatică

   După forma de exprimare în general, afirmativă sau negativă, a cunoaşterii noastre despre Dumnezeu, această cunoaştere poate fi împărţită în catafatică (de la gr. καταφατικος = afirmativ) şi apofatică (αποφατικος = negativ=. Teologia utilizează aceste două numiri, catafatic şi apofatic, în înţelesul de căi de cunoaştere religioasă şi forme de exprimare a acestei cunoaşteri, cale afirmativă şi cale negativă, ca şi teologie catafatică şi teologie apofatică.

   Astfel, despre Dumnezeu afirmăm că este Cel viu şi personal, că este spirit absolut, că are toate perfecţiunile în sens absolut, că este atotbun, iubire, atotştiutor, atotînţelept, atotdrept, atotputernic etc. Acest chip de afirmare a adevărurilor despre Dumnezeu se numeşte catafatism.

  Cunoaşterea apofatică se caracterizează prin negarea oricărei imperfecţiuni în Dumnezeu, ceea ce, în fond, înseamnă afirmarea tuturor perfecţiunilor în El. În transcendenţa Fiinţei Sale personale, Dumnezeu rămâne necunoscut şi necuprins.

   Dumnezeu nu poate fi cunoscut în acelaşi chip în care sunt cunoscute realităţile din lumea creată, folosind ideile sau noţiunile de timp şi spaţiu şi raporturile dintre fenomenele naturale, fiindcă Dumnezeu le transcede pe toate. Astfel, spunându-se că Dumnezeu umple timpul şi spaţiul, nu s-a afirmat destul despre Dumnezeu, întrucât El depăşeşte toate în chip absolut, le transcede, fiind veşnic şi necuprins, nemărginit.

De aceea, afirmându-se ceea ce nu este Dumnezeu, se spune mai mult despre El, despre misterul divin inefabil, inexprimabil în grai omenesc, decât se spune în concepte şi noţiuni afirmative. Teologia apofatică, apofatismul, susţine că negaţiile, anume propoziţiile negative despre perfecţiunile lui Dumnezeu, sunt mai potrivite, adică mai corespunzătoare obiectului la care se referă, adică la profunzimea misterului dumnezeiesc, pe care caută să-l exprime depăşind existenţele create.

Dar cu toate acestea, misterul Fiinţei dumnezeieşti depăşeşte sau transcede atât catafatismul, cât şi apofatismul, rămânând în sine incognoscibil, de necunoscut, incomprehensibil, de necuprins cu mintea, şi inaccesibil, de neajuns la el prin puteri proprii.

   Cu toate acestea, apofatismul nu înseamnă agnosticism, adică lipsă de cunoaştere obiectivă, nici ignoranţă sau incultură, ci depăşire a mijloacelor obişnuite de cunoaştere. În fond, teologia apofatică se întemeiază pe ideea că Dumnezeu Cel viu, incognoscibil şi incomprehensibil, este în toată deplinătatea Sa mai evident spiritul omenesc decât toate celelalte existenţe.

Este vorba, aşadar, nu despre o existenţă demonstrată logic, ci supralogic, prin evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu şi prin orientarea firească a omului, ca dorinţă, ca nostalgie, spre Părintele lui ceresc. Iar evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu presupune o pregătire pentru ea, printr-o strădanie spirituală, prin păşirea hotărâtă pe urcuş duhovnicesc, cu ajutor haric de la Dumnezeu şi cu râvnă, cu ferirea de patimi, cu asceză şi cu rugăciune din partea omului credincios. Acestui urcuş spiritual nu i se pune oprelişte, ci, dimpotrivă, neîncetat îndemn de înaintare (1 Co 12,31), de creştere spirituală spre vârsta deplinătăţii lui Hristos (Ef 4,13).

   Astfel, chiar şi apofatismul, cale de cunoaştere prin negaţie, apare ca depăşit, întrucât evidenţa trăită, experienţa spirituală, este pătrundere mistică, printr-un chip deosebit de pătrundere a luminii dumnezeieşti de înaltă intensitate în sufletele celor vrednici, Dumnezeu făcându-Se cunoscut, se înţelege că nu în Fiinţa Lui nepătrunsă, ci în energiile Lui necreate şi nedespărţite de Fiinţă, dar prin care El Se comunică şi Se împărtăşeşte. Simbolul cunoaşterii mistice a lui Dumnezeu este lumina taborică.

   Cea mai înaltă şi mai cuprinzătoare cunoaştere a lui Dumnezeu este cea prin adevărata credinţă încălzită de iubire, coroana virtuţilor (1 Co 13,13). Căci „Dumnezeu este iubire” (1 In 4,16) şi, aceasta fiind, El coboară în lume, pe care o iubeşte (1 In 3,16), iar „noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit cel dintâi” (1 In 4,19) şi iubindu-L, ne ridicăm la El, fiindcă „iubireaeste de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaştem pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu” (1 In 4,7-8), însă „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 In 4,16).

   Din toate acestea nu rezultă, cum s-ar părea ţinând seamă de neputinţa pătrunderii cunoaşterii noastre în esenţa lucrurilor dumnezeieşti, că, în general, am cunoaşte prea puţin din cele ale lui Dumnezeu, anume din Fiinţa şi atributele Lui, ci, dimpotrivă, cunoaştem mult dacă ne străduim după cuviinţă să înaintăm pe calea cunoaşterii oferită nouă prin Revelaţia naturală şi supranaturală şi dacă ne silim s-o transpunem în viaţă. Căci cunoaştem tot ce ne este necesar pentru mântuire, şi nici un credincios adevărat nu poate nici gândi şi nici spune că Biserica drept măritoare nu-l învaţă tot ce este de trebuinţă pentru mântuire.

Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii

   Cunoaşterea prin afirmaţii şi negaţii a lui Dumnezeu este mai mult o cunoaştere intelectuală, iar în cunoaşterea apofatică, prin smerenie şi experienţă duhovnicească, fac progrese oamenii îmbunătăţiţi, dar toţi credincioşii Îl cunosc pe Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii lor (Pr. D. Stăniloaie).

 Pe Dumnezeu Îl cunoaşte fiecare credincios în acţiunea providenţială a lui Dumnezeu cu el, prin care este condus în toate împrejurările vieţii sale, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, uneori hărăzindu-i-se bunuri, alteori privându-l în chip pedagogic de ele. Acest mod concret de cunoaştere a lui Dumnezeu prin călăuzirea lui Dumnezeu este numit de Sf. Maxim Mărturisitorul pronie şi judecată.

Îl cunoaştem pe Dumnezeu prin apelul pe care ni-l face în diferite împrejurări, în contactele şi solicitările semenilor care, uneori, ne pun răbdarea la grele încercări, în necazurile şi încercările care vin asupra noastră cu voia noastră, în insuccesele trecătoare sau mai îndelungate, în bolile proprii sau ale celor apropiaţi, în mustrările conştiinţei pentru păcatele şi greşelile săvârşite, dar şi în ajutorul ce-l primim de la Dumnezeu în biruirea lor, ca şi a altor piedici şi greutăţi ce ne stau în cale. Este o cunoaştere a lui Dumnezeu care ne sensibilizează mai direct faţă de Dumnezeu şi care ne ajută la găsirea unui drum propriu de desăvârşire, de manifestare a credinţei şi sporire a dragostei noastre faţă de El şi semeni.

    În această călăuzire a lui Dumnezeu, cunoaştem practic bunătatea, puterea, dreptatea, înţelepciunea şi marea răbdare a Lui cu noi, ca şi grija Lui atentă faţă de noi şi planul lui Dumnezeu cu noi. În această cunoaştere eu nu-L cunosc în general pe Dumnezeu ca pe Creatorul şi Proniatorul a toate, ci Îl cunosc în grija Lui specială pentru mine. În planul Lui cu mine, în care mă conduce în mod special, prin încercările, apelurile, revendicările şi direcţiile particulare pe care mi le adresează în viaţă, spre a mă stimula la îndeplinirea datoriilor mele sau în remuşcările pentru neîmplinirea îndatoririlor mele speciale.

  Îndeosebi împrejurările grele produc în noi o sensibilizare mai acută şi o subţiere a fiinţei noastre pentru viaţa religioasă. Ele fac sufletul mai sensibil pentru prezenţa lui Dumnezeu, care are un plan deosebit cu mine, ele mă împing la o rugăciune mai simţită către El: „Întru necazul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit” (Ps. 119,1). Atunci când ne rugăm mai insistent, atunci cerem mai insistent ajutorul Lui, experimentându-L ca pe o Persoană atotbună, care nu rămâne indiferentă la necazurile noastre. Îndeosebi psalmii Vechiului Testament dau expresie acestei cunoaşteri directe a lui Dumnezeu, în împrejurările concrete ale vieţii.

  Dumnezeu ni se face cunoscut în toate suferinţele şi dificultăţile noastre, dacă căutăm să vedem şi greşelile noastre care stau la baza lor, căci adesea am uitat să vedem în tot ceea ce avem darurile lui Dumnezeu, purtându-ne într-un mod nemulţumitor şi nerecunoscător faţă de El, pentru că nu le-am folosit ca daruri pentru alţii, motiv pentru care ni le şi ia înapoi. În acest sens – zice Sf. Simeon Metafrastul – „toate aceste încercări ţi s-au întâmplat din dreapta judecată şi poruncă a Iubitorului de oameni Dumnezeu, pentru că te-ai arătat nerecunoscător faţă de El.

Căci cele ce le-ai dat Binefăcătorului tău, acelea le-ai luat. Şi cu ce măsură ai măsurat, cu aceea ţi se va măsura, şi dreaptă este judecata lui Dumnezeu care s-a făcut cu tine, suflet nerecunoscător şi nemulţumitor, care ai uitat de binefacerile lui Dumnezeu. Căci ai uitat marile şi bogatele daruri ale Binefăcătorului tău, pe care El ţi le-a făcut”. Iar Nicodim Aghiritul spune că „Dumnezeu foloseşte mijloace de constrângere şi smerire când omul începe a se încrede în sine.

tunci îl aduce la cunoaşterea de sine. Uneori îngăduie ca omul că dacă în erori, mai mari sau mai mici, în proporţie cu aprecierea ce o are despre sine, mai mare sau mai mică”. Cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este în acelaşi timp şi o cunoaştere a noastră înşine, a limitelor şi neputinţelor noastre, de aceea necunoaşterea noastră este de fapt lipsă de smerenie, mândrie, nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de El şi semeni.

   Pe Dumnezeu Îl cunoaştem şi în solicitările semenilor noştri. În fiecare om ne întâmpină de fapt Hristos, solicitându-ne sprijinul şi ajutorul (Mt. 25,35-45). În mâna întinsă a săracului este mâna întinsă a lui Hristos, în vocea lui auzim vocea lui Hristos, în suferinţa lui e suferinţa lui Hristos pentru toate mădularele Sale, pe care noi o prelungim. În toate Dumnezeu coboară la noi şi ni Se face cunoscut. Toate împrejurările şi persoanele cu care venim în contact sunt apeluri ale lui Dumnezeu, prin care El ni Se adresează şi ne solicită şi prin care Îl întâlnim concret în viaţa noastră.

   Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii este deci o cunoaştere existenţială a lui Dumnezeu în raporturile Lui directe cu noi, când experiem caracterul Lui personal şi marea Sa iubire faţă de noi, ca şi pe Creatorul, Proniatorul şi Mântuitorul nostru.

Care este scopul Binecuvântării?-Obişnuiţi-vă să binecuvântaţi

Care este scopul Binecuvântării?

Obişnuiţi-vă să binecuvântaţi fiinţele şi obiectele, orice aţi atinge, orice aţi face, răspândiţi binecuvântări. Când mângâiaţi şi capul iubitei, în loc să căutaţi numai plăcerea, lucraţi şi spuneţi: “Dumnezeu să te binecuvânteze, fie ca lumina să-ţi stăpânească mintea, fie ca toţi îngerii să coboare la tine”.

În acel moment iubirea voastră se va transforma, ea nu va mai avea senzualitate, voluptate sau porcării, va fi un sentiment extraordinar, pe care nu l-aţi mai cunoscut. Când atingeţi căpşorul copilului vostru, braţele sau picioarele, de ce să nu-l binecuvântaţi, pentru ca îngerii să vină şi să facă din el o fiinţă minunată ? Trebuie să binecuvântaţi tot ceea ce atingeţi: obiectele, hrana, fiinţele. Aceasta este magia albă.

   Să vorbim acum despre această metodă a binecuvântării. Sunt mulţi oameni care se ocupă cu acest lucru, cu binecuvântările ? Poate în trecut, da. Dar acum, ei nu mai cred în puterea binecuvântării; în schimb, în blesteme, da, ei cred… Ei nu cred că fiecare cuvânt pronunţat declanşează forţe invizibile nu numai în fiinţa omenească, ci şi în jurul ei, în spaţiu.

Se spune că, cuvântul a creat lumea, că el este o putere nemaipomenită. De ce au uitat oamenii această ştiinţă iniţiatică, de a se ajuta de puterea cuvântului pentru a repara lucrurile, pentru a le armoniza, pentru a vindeca, a sfinţi, a îmbunătăţi, a înfrumuseţa lucrurile. De ce au uitat ei ? Au uitat lucrul cel mai important.

În ştiinţa iniţiatică, chiar şi în ocultism, găsiţi în multe cărţi faptul că trebuie să pregătiţi un talisman, că trebuie să-l binecuvântaţi, adică să-i transmiteţi anumite forţe, anumite fluide, anumite puteri, prin cuvânt, prin gând. Şi odată binecuvântat, umplut, întărit, acest talisman, va acţiona bine sau rău, în funcţie de ce aţi pus în el.

Astfel, există persoane, vrăjitori, magi negri, care au studiat, au cunoscut puterea, desigur a anumitor lucruri, şi a cuvântului, preparând lucruri înspăimântătoare, nocive, făcând rău, distrugând, separând oamenii, dezagregând multe lucruri.

Nu trebuie să vă mai conving eu, ştiţi şi voi bine, că astăzi magia neagră se practică, încă în mod conştient. Chiar ţări întregi se ocupă de magia neagră; au institute, şcoli ascunse, camuflate şi fac exerciţii pentru a putea influenţa, a face rău, anumitor conducători, şefi de state, preşedinţi de republici…, pentru a-i îmbolnăvi, a-i înlocui;

Vedeţi, aceşti oameni au înţeles că gândul şi cuvântul acţionau, că erau puteri.

OMRAAM AIVANHOV

De ce să mănânci în tăcere?

De ce să mănânci în tăcere

“Cum ar trebui să se mănânce?”

     Vă voi spune ce face un Iniţiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, începe prin a se reculege rămânând tăcut şi închinându-şi gândurile Creatorului (tăcerea la masă nu e caracteristică mănăstirilor). Iniţiaţii şi înţelepţii întotdeauna au mâncat în tăcere.

El mai ştie că prima îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important moment al oricărei acţiuni este primul pas)pentru că ea semnalizează eliberarea forţelor care, odată eliberate, nu se opresc, ci continuă până la capăt : dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi armonios până la capăt.

Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de dragul digestiei lui, ci pentru că gura este un laborator spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte de a transmite părtile grosiere spre stomac.

Gura este pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru planul fizic, un instrument foarte perfecţionat cu glande pe şi sub limba care captează particolele eterice, ceea ce explică de ce poţi fi complet refăcut şi bine dispus, când eşti slăbit de foame, de prima îmbucătură înainte ca ea să aibă timp să ajungă în stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să poată ajunge la stomac.

Deoarece, pe lângă corpul său fizic, omul are şi altele, mai subtile (eteric, astral,mental, cauzal, budic, atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale ) el mai bine s-ar întreba cum să le hrănească, decât să le lase să flămânzească. E de ajutor pentru corpul fizic să masticăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să adăugăm ceva în plus:

RESPIRAŢIA.

Respirând profund în timpul mesei ajută la combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme de combustie, singura diferenţă fiind în gradul de căldură şi puritatea substanţei. Dacă încetaţi să mâncaţi din când în când şi răsuflaţi profund, arderea ce are loc permite corpului eteric să extragă particolele subtile din mâncarea de care aveţi nevoie şi, cum corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi sensibilităţii, e spre avantajul dvs. să aveţi grijă să fie alimentat.

Corpul astral este hrănit cu o substanţă chiar mai subtilă decât particolele eterice; emoţii şi sentimente. Dacă vă concentraţi asupra mâncării ce o mâncaţi cu dragoste, corpul vostru astral vă extrage din ea părţile preţioase de care are nevoie şi ca rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea “vă veţi simti fericiţi şi împăcaţi,doar cu o dorinţă – să trăiţi în armonie cu natura.”

Pentru a alimenta corpul mental, Iniţiatul se concentrează cu ochii închişi asupra mâncării; cum mâncarea este pentru el o manifestare a lui Dumnezeu, el încearcă să-i vadă toate aspectele,de unde vine, ce conţine, ce calităţi are, ce entităţi au îngrijit-o,pentru că există fiinţe invizibile care au grijă de plante şi copaci.

Mintea îi e preocupată de aceste lucruri în timp ce el extrage elemente din mâncare, care sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe care nu o avea la început,el vede toate lucrurile mai clar şi e gata să facă cea mai exactă muncă mentală.

Când mănânci prea mult,împiedici corpul eteric să funcţioneze aşa cum trebuie, ceea ce deschide uşa entităţilor din planul astral inferior: văzând abundenţa de hrană pe care în mod inconştient le-ai oferit-o,se reped la banchet. După câteva minute sunteţi din nou flămând. Golul este acolo, mereu,întotdeauna cerând mai mult, şi de fiecare dată nedoriţii apar din nou. Voi înşivă sprijiniţi furtul,elementele nedorite înfometate din planul astral inferior fiind bine hrănite pe socoteala voastră.

Iisus a zis că e mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.2000 de ani această imagine a rămas neexplicată şi dacă nu vedeţi înţelesul ascuns, e o imagine ciudată într-adevăr. De fapt, Iisus se referea nu la corpul fizic, ci la cel astral; corpul astral al unui bogat, corpul dorinţei,când este dilatat de lăcomie excesivă devine o tumoră, una imensă care îl împiedică să treacă prin porţile Împărăţiei, aşa de largi cum sunt ele. Corpul astral al cămilei e mic,dorinţele ei sunt puţine, ea se mulţumeşte cu foarte puţin.

OMRAAM AIVANHOV

Translate »
%d bloggers like this: