Sfaturile înțelepților – lucruri pe care trebuie să le țineți în taină!

Sfaturile înțelepților - lucruri pe care trebuie să le țineți în taină!

   Există lucruri în viață care nu trebuie dezvăluite nimănui. Acestea sunt secretele dvs. personale, poate chiar nici cele mai apropiate persoane nu trebuie să le cunoască. Uneori, atunci când cei din jur cunosc mai puțin despre dvs., aveți succese mai mari. Aflați, în cele ce urmează, care sunt cele 7 lucruri pe care trebuie să le tăinuiți.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Primul lucru pe care trebuie să-l păstrați în secret, spun înțelepții, sunt planurile de viitor. Nu spuneți nimănui până planurile se vor îndeplini. Orice idee nu este ideală și are unele puncte slabe, în care se va lovi foarte ușor.

Al doilea lucru pe care îl recomandă înțelepții este să nu spuneți despre faptele de milostenie. Un lucru bun este o raritate în această lume și de aceea trebuie păzit foarte bine. Nu vă lăudați pentru un lucru bun. Mândria va vedea acest lucru și va înlătura tot binele care a venit cu această milostenie.

Al treilea lucru pe care nu trebuie să-l dezvăluim este despre ascetismul nostru. Nu spuneți tuturor despre limitele dvs. în alimentație, somn, relații sexuale etc. Asceza fizică aduce foloase dacă este în coordonare cu starea emoțională.

Al patrulea lucru despre care trebuie să tăcem este despre curajul și bărbăția dvs. Unii au încercări interioare, alții încercări exterioare. Încercările exterioare se observă, de aceea oamenii primesc medalii, însă dacă au fost depășite anumite încercări interioare nimeni nu le observă și de aceea nici nu aveți premii pentru ele.

Al cincilea lucru sunt cunoștințele duhovnicești. Acestea au diferite niveluri și trebuie dezvăluite doar la un anumit nivel de curăție. Principala greșeală a începătorilor este dorința de a se împărtăși cu ceilalți despre starea duhovnicească, care în loc să-i aducă liniște, îi aduce tulburare.

Al șaselea lucru pe care nu trebuie să-l spuneți celor din jur sunt conflictele familiale și viața familială. Țineți minte: cu cât mai puțin veți vorbi despre problemele din familia dvs. cu atât ea va fi mai puternică și mai stabilă. Cearta este îndepărtarea energiei negative care se adună în procesul de comunicare.

Al șaptelea lucru despre care nu trebuie să vorbiți este despre cuvintele urâte pe care le-ați auzit. Puteți să vă murdăriți încălțămintea sau puteți să vă murdăriți conștiința. Dacă veniți acasă și spuneți tot ce ați auzit de la un necioplit pe stradă, nu vă va deosebi de acea persoană care a venit acasă și nu s-a descălțat.

Viziuni şi Idealuri

Cele şapte stadii ale evoluţiei individuale

Cele şapte stadii ale evoluţiei individuale

În evoluţia sa spirituală, omul trece prin diverse etape, fiecare dintre ele având anumite caracteristici. Cunoaşterea acestora ne poate deschide calea spre nivelurile superioare care ne conduc la desăvârşire. 

Primul stadiu punctează ignoranţa sau absenţa totală a cunoaşterii şi chiar a informaţiei legate de natura spiritului şi a realităţii. Acesta este, în general vorbind, cazul majorităţii fiinţelor umane din epoca actuală, care se limiteză să creadă orbeşte doar în ceea ce pot percepe cu cele cinci simţuri sau numai în ştiinţa şi tehnologia mecanicistă.

Al doilea stadiu punctează sensibilizarea mai mult sau mai puţin accentuată faţă de alte stări de conştiinţă, care se pot produce fie fortuit, fie într-o manieră organizată, tradiţională (cum este de exemplu practica yoga); uneori trezirea interesului pentru aspecte spirituale se poate produce datorită declanşării unor inefabile procese de rezonanţă interioară în cursul lecturii unui text spiritual valoros, a mărturiei unui mare maestru, alteori prin trăirea unei experienţe mistice sau chiar în paroxismul unei crize existenţiale dureroase;

în alte cazuri, frecventarea sistematică a unui grup de fiinţe spirituale ori chiar abordarea unei terapii eficiente mai puţin convenţionale, poate trezi gradat în fiinţa umană respectivă forţe subtile benefice nebănuite anterior.

Al treilea stadiu punctează căutarea plină de aspiraţie a unor metode de trezire eficiente, a unei căi spirituale autentice. Acest stadiu se caracterizează cel mai adesea printr-o căutare febrilă şi nu de puţine ori livrescă. Şi atunci noi nu ne mai gândim decât la obiectul nostru, iar ceva din interior ne şopteşte uneori că ne apropiem de adevăr; lecturile ne confirmă ulterior acest lucru.

Vom căuta atunci cu ardoare un maestru şi ne avântăm uneori în ceea ce un mare yoghin a numit „un cocktail spiritual”, adică un fel de combinaţie de posturi corporale, de terapii, de lectură „ezoterică” ce sunt amestecate mai mult sau mai puţin cu tehnici de meditaţie, arte marţiale sau practici gen tai-chi, pase biomagnetice etc. Există unele persoane care se fixează din nefericire în mod definitiv doar în acest stadiu şi atunci ele cred cu tăria semidoctului mărginit că şi-au găsit calea.

Nu lipsesc din această categorie nici cei care, imediat după prima experienţă spirituală, se cred complet iluminaţi şi se opresc aici. Alţii însă îşi întâlnesc la capătul acestui periplu adevărata lor cale şi maestru spiritual. Abia atunci începe pentru ei marea aventură spirituală.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Al patrulea stadiu punctează abordarea consecventă şi plină de aspiraţie a unei căi spirituale autentice. În timpul acestui stadiu, fiinţa umană descoperă adeseori în mod gradat barierele care împiedică adevărata cunoaştere şi învaţă progresiv să dizolve toate aceste obstacole. Metodele specifice care sunt utilizate aici variază în funcţie de calea aleasă.

Ele se pot modifica la un moment dat în funcţie de evoluţia spirituală personală şi în conformitate cu anumite condiţii individuale. Totuşi, dacă fiinţa umană respectivă urmăreşte să atingă stadiul spiritual ultim, ea nu trebuie să înceteze niciodată practica spirituală. Aceasta se va extinde astfel progresiv asupra întregii sale existenţe cotidiene. Acest stadiu se prelungeşte şi se menţine practic neschimbat şi în celelalte etape care urmează.

Al cincilea stadiu punctează stabilizarea emoţională şi pacea profundă interioară.

Pe măsură ce obstacolele se dizolvă şi sunt complet înlăturate din calea conştiinţei noastre, ceea ce aici corespunde cu identificarea şi controlul originii intime a sentimentelor şi emoţiilor noastre distructive, agitaţia mentală a gândurilor se diminuează şi o pace profundă şi euforică se instalează în noi.

Aceasta este o condiţie absolut necesară pentru ce va urma, cu toate că există unele căi spirituale care profită de toate conflictele care apar în fiinţa umană folosindu-le ca pe nişte mijloace directe şi imediate de atingere a transcendenţei. Acest stadiu este în general însoţit de o înţelegere corectă şi profundă atât a naturii realului, cât şi a mentalului. Fiinţa umană respectivă aspiră acum cu putere ca această pace euforică profundă să cuprindă întreaga lume. În acest stadiu, se amplifică foarte mult capacitatea de a iubi.

Al şaselea stadiu se referă la atingerea nondualităţii. Până la acest stadiu, fiinţa umană a fost adeseori teatrul manifestării numeroaselor fenomene, în sensul cuvântului grecesc care desemnează „aparenţele” iluzorii, cum ar fi viziunile de forme şi lumini, audiţia lăuntrică a unor sunete, perceperea unor vibraţii subtil energetice care după aceea dau naştere unor manifestări parapsihologice, regresii în vieţile anterioare proprii sau ale altor fiinţe umane care vin în contact cu ea etc.

Un maestru spiritual competent o va ajuta atunci să înţeleagă că aproape toate aceste fenomene sunt la fel de iluzorii ca şi visul sau ca şi universul fizic obişnuit. În toate aceste experienţe mai există încă vie iluzia separaţiei dintre subiect şi obiectul percepţiei sale, apărând uneori chiar riscul întăririi perpetuării acestei iluzii a separaţiei. Disoluţia completă a acestei fantasme conduce progresiv la apariţia unei trăiri holistice a-conceptuale şi inefabile.

De la stadiul iniţial de necunoaştere dualistă se trece acum la adevărata Cunoaştere Divină, la acea stare de prezenţă impersonală în care noi realizăm uimiţi că nu mai există cineva anume care să cunoască… Iubirea pentru toate fiinţele umane devine atunci Lumina Divină şi ni se dezvăluie ca fiind ceea ce a fost ea de fapt în realitate dintotdeuna, de la început fără de început…

Al şaptelea stadiu marchează eliberarea spirituală. În timp ce în stadiul precedent natura realului era sesizată sub forma unor străfulgerări iluminatorii profunde, acum prezenţa lui Dumnezeu sau adevărata Cunoaştere este definitiv instalată şi ea rămâne constantă şi fără a mai putea fi pierdută vreodată. Dihotomia relativ-absolut este acum depăşită.

Nu mai există concepte şi condiţionări, ci  numai un Spaţiu Suprem – Lumină, incomensurabil şi iradiant. În acelaşi timp descoperim uimiţi că iubirea oceanică şi Cunoaşterea atotcuprinzătoare traversează acest corp însă fără să se limiteze la el. Realizăm abia atunci că aceasta era o stare primordială care în realitate a existat în fiinţa noastră dintotdeauna, dar permanent ea a fost ascunsă de către ignoranţa noastră anterioară. Acum realizăm că voalul s-a dizolvat complet.  SURSA

Viziuni şi Idealuri

7 etape pe care OMUL le atinge în evoluția sa spirituală

7 etape pe care OMUL le atinge în evoluția sa spirituală

Toţi oamenii pe care îi vedem, pe care îi cunoaştem sau pe care i-am putea cunoaşte sunt roboţi, veritabili roboţi care lucrează numai sub presiunea influenţelor exterioare. 

Omul nr.1

Este omul corpului fizic, la care funcţiile instinctului şi mişcării prevalează asupra celor ale sentimentului şi gândirii. Centrul de gravitaţie al vieţii sale psihice este în centrul motor. Cunoaşterea sa este bazată pe imitaţie, instincte sau învăţată pe dinafară, repetată obositor, mecanic, o cunoaştere pe care acest tip de om „o capătă ca o maimuţă sau ca un papagal“.

Fiinţa lui trăieşte prin instincte şi senzaţii, arta sa este de imitaţie, un simulacru sau grosolană, primitivă şi senzuală, precum muzica şi dansurile popoarelor sălbatice. Religia sa este formată din ritualuri, forme exterioare, sacrificii şi ceremonii sclipitoare care pot, uneori, să fie de o splendoare seducătoare sau, dimpotrivă, de un caracter lugubru, sălbatic şi crud.“

Omul nr.2

El este omul în cazul căruia funcţiile emoţionale le domină pe toate celelalte; este omul sentimentului şi al emoţiei. Centrul de gravitaţie al vieţii lui psihice este în centrul emoţional. Fiinţa lui trăieşte din sentimente şi emoţii, iar arta sa înseamnă sentimente.
Cunoaşterea sa se limitează la ceea ce îi trezește emoții puternice. Totdeauna doreşte ceva care să-i placă sau, dacă este bolnav, este atras de tot ce-i displace.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Este fascinat de lucrurile care-i repugnă, de tot ceea ce provoacă în el oroare, groază şi greaţă. Religia sa este cea a credinţei, dragostei, elanurilor, adoraţiei şi entuziasmului care nu întârzie să se transforme într-o religie de persecuţie, de zdrobire şi exterminare a ereticilor şi păgânilor.“

Omul nr. 3

Centrul de gravitaţie al vieţii sale psihice este în centrul intelectual.

Este un om raţional care are o teorie pentru tot ceea ce face şi care pleacă, întotdeauna, de la considerente mentale.  La el funcţiile intelectuale domină asupra celor emoţionale, instinctuale şi motrice. Existenţa sa este cea a raţiunii, a teoriei, iar arta sa este intelectuală, inventată.

Cunoaşterea sa este fondată pe o gândire subiectiv logică, pe cuvinte sau pe o înţelegere literală. Este cunoaşterea şoarecilor de bibliotecă, a scolasticilor. Religia sa este intelectuală şi teoretică, o religie de dovezi şi argumente, fondate pe raţionamente, interpretări şi deducţii logice.“
Conform doctrinei filosofului armean, fiecare om se naşte 1, 2 sau 3. „Aceşti oameni constituie umanitatea mecanică. Ei rămân la nivelul la care s-au născut. Se înţelege de ce cunoaşterea lor nu se poate depărta niciodată de fiinţa lor. Orice le-aţi da, ei interpretează în felul lor, şi nu ar şti să facă altfel, decât să aducă acel ceva la un nivel inferior nivelului lor“, spune acesta.

Omul nr.4

Trebuie să înţelegem că niciun om nu se naşte nr. 4, ci devine 4, în urma unor eforturi de caracter foarte bine definit. Omul nr. 4 este produsul unei lucrări în şcoală. Influenţele obişnuite de educaţie, cultură sau altele nu-l pot produce, iar nivelul său este superior celorlalte trei categorii. El are un centru de gravitaţie făcut din ideile sale, aprecierea muncii şi relaţia sa cu şcoala.

În el, un centru psihic nu poate predomina asupra celorlalte, cum se întâmplă la oamenii nr.1, 2 sau 3. El începe deja să se cunoască şi să ştie încotro merge. Cunoaşterea sa vine de la omul nr. 5, care a primit-o de la omul nr. 6, care l-a împins la izvor, la omul nr. 7. El nu asimilează din această cunoaştere, decât ceea ce este pe măsura puterilor sale. Cunoaşterea sa a început să se elibereze de elementele subiective ale oamenilor 1, 2 sau 3.“

Omul nr. 5

Acest tip de om a atins unitatea.

 Cunoaşterea sa este o cunoaştere totală şi indivizibilă. El are acum un „Eu” indivizibil şi toată cunoaşterea îi aparţine. El nu mai poate avea un „Eu” care să ştie ceva, fără ca un altul să fie informat. Ceea ce ştie, ştie cu toată fiinţa sa. Cunoaşterea sa este mai aproape de cunoaşterea obiectivă, care nu poate fi cea a omului nr.4.

El poate deveni 5, fără să fi fost 4. În acest caz, el nu se poate dezvolta mai mult. Pentru a deveni omul nr. 6, el va trebui să-şi refacă în mod complet esenţa deja cristalizată şi să piardă, deliberat, fiinţa sa de om nr. 5. Aceasta nu poate fi dusă la bun sfârşit, decât în urma unor suferinţe teribile.“
Ce înseamnă cristalizare? Dacă un om trăieşte fără conflict interior, dacă totul i se întâmplă fără ca el să se opună, dacă va merge totdeauna în direcţia curentului, el va rămâne cum este. Dar, dacă explodează o luptă interioară în acel om şi, mai ales, dacă în această luptă el urmează o linie determinată, atunci unele trăsături permanente vor începe să se formeze în el, el va începe să cristalizeze.

Omul nr. 6

El îl urmează îndeaproape pe omul nr.7. Nu se deosebeşte de el decât prin unele caracteristici, iar cunoaşterea lui reprezintă totalitatea cunoaşterii accesibile omului, dar încă mai poate fi pierdută .

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Omul nr.7

Este omul care a ajuns la dezvoltarea cea mai completă care îi este permisă unei fiinţe umane şi are tot ce poate avea un om, în special voinţă, conştiinţă, un „Eu” permanent şi imuabil. Cunoaşterea este a lui cu totul şi nu i se mai poate lua. Este cunoaşterea obiectivă şi în întregime complet practică.

„Divizarea omului în şapte categorii permite să înţelegem mii de particularităţi, care nu ar putea fi înţelese altfel“, explică G.I.Gurdjieff acestă împărţire. Este o primă aplicare a conceptului de relativitate. Lucruri aparent identice pot fi cu totul diferite, în funcţie de categoria de oameni cărora le aparţin sau pe care îi avem în vedere. Toate manifestările interioare şi exterioare ale omului, tot ceea ce îi este propriu, toate creaţiile sale sunt, de asemenea, divizate în şapte categorii.
Mai departe, Gurdjieff creează o metaforă interesantă pentru a descrie evoluția omului.

Încercaţi să comparaţi omul cu o casă cu patru camere. El trăieşte în cea mai mică şi cea mai sărăcăcioasă, fără a bănui câtuşi de puţin, până când i se spune, existenţa celorlalte trei, care sunt pline de comori. Când aude vorbindu-se despre asta, începe să caute cheile acestor camere şi mai ales a celei de-a patra, cea mai importantă. Când a găsit mijlocul de a intra acolo, devine cu adevărat stăpânul casei sale, pentru că doar în acel moment, ea îi aparţine cu totul şi pentru totdeauna. Cea de a patra cameră îi conferă nemurirea, pentru care se străduiesc toate învăţăturile religioase să-i arate calea“. –  Invataturile lui Gurdjieff(fragment)

Cele şapte stadii ale evoluţiei individuale

Trei puncte cheie în trezirea spirituală

Trei puncte cheie în trezirea spirituală

  Astăzi este clar pentru aproape orice căutător spiritual că trăim în epoca trezirii spirituale. Cu toate acestea, ceea ce înseamnă trezirea spirituală este o interprtare greșită. Majoritatea oamenilor cred că trezirea și iluminarea sunt același lucru. Este un eveniment unic, se întâmplă o dată și gata! Din contră, adevărul este că iluminarea este un proces care înseamnă o serie de treziri. Haideți să vedem care sunt cele mai importante trei puncte de cotitură în timpul trezirii.

Trezirea din identificare

    Fiecare moment al vieții noastre se încadrează în povestea personală cu propriul Sine în prim plan. Viața noastră poate fi interpretată doar din prisma acestei istorii. Motivul pentru care noi ne identificăm cu această poveste este identificarea cu vocea Egoului, povestitorul acestei istorii, identificarea fiind atât de puternică și intimă încât aceasta devine fundația întregii vieți. Ce înseamnă această identificare?

Înseamnă că ne identificăm cu o formă (de exemplu numele nostru) care la origine nu ne-a aparținut (ne naștem fără un nume), însă prin procesul de identificare cu această formă, aceasta a devenit o parte a existenței noastre. La o inspecție atentă a istoriei personale vom afla că povestea noastră este fabricată din experiențe și gânduri. Gânduri care explică experiențele pe care le avem, gânduri pe care le credem și cu care suntem identificați, gânduri care ne vor oferi fundația existenței sinelui propriu.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Istoria noastră personală ne ține sub o vrajă, într-o stare hipnotică în catre toată atenția noastră este îndreptată către acea voce interioară și a poveștii pe care aceasta o spune. În acest fel renunțăm la vigilență, lumea trece pe lângă noi, pentru că noi nu ne concentrăm decât pe elementele care vin să confirme propria istorie personală.

De aceea ne pierdem contactul cu dimensiunile mai profunde ale vieții. Dimensiunile mai profunde ale vieții sunt prezente în viața noastră, însă noi pierdem contactul cu ele din cauza lipsei de vigilență. Întrebarea ce se poate naște în noi este dacă noi chiar suntem identici cu istoria noastră personală, sau poate că suntem mai mult decât aceasta?

Fiecare are o suspiciune vagă a faptului că istoria persoanlă nu reflectă realitatea, că suntem de fapt, un nivel mai profund decât acesta. Atunci când totul este aparent în regulă în povestea noastră personală, ne împlinim țelurile, suntem fericiți, iar suspiciunea vagă se disipează complet în interiorul nostru, iar identificarea noastră cu istoria personală devine și mai puternică.

Există, totuși, momente în viața noastră, când nimic nu pare să meargă, și de aceea suntem nefericiți și suferim. Suspiciunea se întărește în interiorul nostru atunci când avem tendința să credem că suntem mai mult decât mulțimea de gânduri ce constituie propria istorie personală.

Realizăm că suntem mai mult decât niște gânduri. Dacă devenim conștienți și alerți de propria istorie personală pe care ne-o tot spunem nouă înșine, avem șansa să ne trezim din vraja hipnotică a acesteia. Acesta este prima piatră de hotar în procesul trezirii.

Trezirea din Ego

       Atunci când Conștiința se identifică cu o formă, apare Egoul. Ego înseamnă mereu un fel de identificare, o auto-determinare (sunt un bărbat, sunt un tată, sunt un englez, sunt un creștin). Egoul, de aceea, se bazează pe identificarea noastră cu lucrurile care sunt importante pentru Ego. Egoul este figura centrală în istoria noastră personală, bazată pe trecut și pe proiecția în viitor.

Componentele egoului sunt gândurile, emoțiile, amintirile (cu care persoana se identifică sub forma ”povestea mea”), roluri inconștiente fixe și identificări colective (naționalitate, religie etc.). Majoritatea oamenilor se identifică complet cu aceste componente ale egoului, pentru ei neexistând un sine ”în afara” acestora. Identificarea egoului cu obiecte (obiect, propriul corp, modul de gândire) crează legătura individuală cu diverse lucruri.

Egoul (în consecință persoana inconștient spirituală) experimentează existanța sa (a ei/ a lui) prin posesia diverselor obiecte. Satisfacția oferită de senzația de posesiune este, totuși, scurtă, astfel încât individul de obicei continuă căutarea de noi obiecte. Aceasta este o motivație puternică din spatele activității individului, o cerință psihologică de a obține mai mult, senzație inconștientă de ”nu încă destul”, iar această senzație se traduce prin a vrea mai mult.

Dorința aceasta este o forță și mai puternică pentru ego, decât dorința de a poseda. Sentimentele neplăcute, nepăsarea, plictiseala, stresul și insatisfacția sunt toate în mare produsele dorinței nesatisfăcute de mai mult.

Gânduri precum ”este al meu/a mea”, ”am nevoie de asta”, ”nu este suficient” aparțin structurii egoului. Conținutul egoului se schimbă în timp, este înlocuit cu noi lucruri. Niciun conținut nu este, totuși, capabil să satisfacă permanent egoul atâta timp cât structura egoului rămâne la locul ei. Individul continuă să caute ceva diferit, ceva ce promite o satisfacție mai mare, în acest fel întărind senzația sinelui sub formă de individ.

Egoul are tendința de a eleva formele (inclusiv forma sa) către eternitate, ceea ce este imposibil. Intenția egoului va fi sursa tuturor suferințelor, pentru că lumea formelor se va prăbuși ca un castel de nisip după un timp, până când moartea va șterge orice urmă de formă: corpul său. A  venit fără nimic din Nimic și astfel se va întoarce acasă. Singura comoară pe care o poate lua este luciditatea, însă egoul consideră că aceasta nu are nicio valoare în lumea formelor, pentru că nu întărește puterea egoului. 

Egoul nu este rău, este pur și simplu inconștient. Egoul este cel mai profund vis al Conștiinței. Dacă un individ poate să observe și să vadă funcționarea egoului, el sau ea va fi capabil/a să o transceadă. În acest caz, individul care a căutat o percepție mai ”completă” a sinelui va recunoaște că ea a fost mereu acolo, însă funcționarea egoului – identificarea cu obiecte și gânduri – a împins-o în fundal. Unul dintre modurile de transcendere a egoului este să nu reacționezi cu toată ființa la caleidoscopul mereu în mișcare al gândurilor și al emoțiilor, ci să te concentrezi pe conștiința vigilentă din fundal.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Pentru majoritatea oamenilor, termenul ”conștient” se identifică cu egoul condiționat social. La un mare număr de persoane această identificare este atât de puternică încât aceștia sunt inconștienți de faptul că viața lor este guvernată de o minte condiționată social. Cei care reușesc să treacă dincolo de identificarea cu mintea reunosc starea de condiționare socială și sunt capabili să lase deoparte condiționarea socială. O asemenea persoană nu se identifică cu mintea, ci, din ce în ce mai mult, cu Conștiința.

Vigilența va controla, de aceea, mintea, din ce în ce mai mult și se va manifesta prin intermediul minții liniștite. Atunci când identificarea cu o formă se oprește, un nou spațiu este generat între noi și formă, fiind capabili să vedem și să recunoaștem că nu suntem identici cu acea formă. Odată cu dizolvarea identificării, egoul dispare. Aceasta este cea de-a doua piatră de hotar majoră în procesul trezirii.

Trezirea în vigilență

           Poarta ce ne conduce către dimensiuni și mai profunde ale Vieții este Vigilența, care apare ca rezultat al eliberării atenției noastre din starea hipnotică a ascultării proprie povești personale. Noua vigilență ne permite să învățăm despre noi înșine fără să ne identificăm cu gândurile și emoțiile. Ceea ce experimentăm în această stare nouă, alertă dincolo de gânduri și emoții este întregul existenței.

În această stare dispar toate fragmentațiile din viața noastră, recunoaștem spațiozitatea interioară a propriei existențe, fericirea și pacea interioară. Ne simțim acasă în pielea noastră și realizăm că propria conștiință vigilentă este liberă de toate soiurile de gânduri și emoții. În această stare a Conștiinței se deschide o întreagă dimensiune nouă pentru noi, arătându-ne Existența dintr-o cu totul altă perspectivă.

Unitatea din spatele controverselor este dezvăluită în fața propriilor ochi și nu mai insistăm să găsim partea însorită a vieții, pentru că suntem capabili să descoperim și frumusețea părții întunecate.Acceptăm viața așa cum este și nu facem asta sub presiune, deoarece acceptarea este rezultatul libertății noastre totale. Libertatea este, în schimb, un fruct al eliberării noastre din lumea formelor și a obiectelor. Am înțeles și am experimentat procesul trezirii.

A venit timpul să luăm frâiele propriei miinți oricând este nevoie. Atunci când nu avem nevoie de lucrările minții în mod direct, haideți să ne odihnim. Totul va fi tăcut și plin de pace în interiorul nostru. Suntem dincolo de bine și rău, suntem doar o Conștiință ce nu analizează sau judecă, ci doar contemplă. Realizăm că același suflet care contemplă trăiește în fiecare, așadar diferențele dintre ființele umane sunt doar superficiale, iar în interior suntem cu toții la fel. Experimentarea acestei unități ne va aduce extazul Vieții, bucuria perfectp a Existenței. – Sursa

Exteriorul reflexie a interiorului

Cum să-i ajuţi pe ceilalţi să se trezească spiritual

Cum să-i ajuţi pe ceilalţi să se trezească spiritual

   Este adevărat că numărul persoanelor trezite spiritual este, încă, relativ mic însă asta nu ar trebuie să te inducă în eroare. Orice persoană se află pe drumul trezirii spirituale. Să fii una dintre primele persoane care s-a trezit spiritual este o imensă onoare însă, în acelaşi timp, înseamnă o mare responsabilitate şi o provocare importantă. Este greu să te afli înconjurat de oameni care încă nu s-au trezit.

Este înfricoşător şi, totodata, te simţi singur. Cu siguranţă îţi vei dori să îi ajuţi şi pe ceilalţi să deschidă ochii însă nu poti forţa acest proces. Cea mai bună abordare în ajutorarea altora este să aştepti cu răbdare momentul porivit. Poate că vor trece luni sau chiar ani însă momentul respectiv îşi va face întotdeauna apariţia. Uneori, se găseşte în mijlocul unei crize.

Crizele iniţiaza trezirea

S-ar putea să fi observat că multe dintre persoanele adormite spiritul traversează o criză acum. S-ar putea ca tu însuţi să te fi trezit în urma unei situaţii neplăcute. Pierderea partenerei, a job-ului, stării de sănătate etc – toate pot fi modalităţi prin care Universul îţi atrage atenţia.

Bineînţeles, că nu ai nevoie de o criză pentru a te trezi, pur şi simplu într-o zi  ţi se va ridica ceaţa de pe ochi. Dacă acum este timpul tău de „trezire” însa te împotriveşti şi nu îţi asculţi sinele interior o situaţie de criză va apărea pentru a ţi se atrage atenţia şi, astfel, să te trezeşti. Multi oameni trec prin viaţă fiind pe pilot automat, însă când o situaţie neplăcuta îşi face apariţia, brusc, ceea ce funcţiona până atunci nu le mai este de niciun folos.

În timpul crizelor, oamenii trebuie să renunţe la acele lucruri de care nu mai au nevoie, de asemenea simt nevoia să meargă în interiorul lor pentru a găsi noi răspunsuri. Modul în care o persoană răspunde la criză se bazează pe cele mai adânci credinţe. De asemenea, în asemenea momente, ei sunt împinşi să-şi examineze religia şi credinţele spirituale, iar asta poate înseamna că resping o religie sau anumite practici ce nu le sunt de ajutor pe drumul trezirii. Pe măsură ce te eliberezi de vechituri, faci loc pentru lucruri noi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Crizele sunt făcute pentru a te deschide şi a accepta posibilităţi mai mari

Nu uita, totuşi, ceea ce ţie ţi s-ar putea părea ceva obişnuit pentru altcineva ar putea părea o criză profundă. Pierderea unui animal de familie, descoperirea unui secret neplăcut în familie, spre exemplu, pot fi suficiente pentru a genera haos emoţional şi oportunitatea de a se trezi. Dacă o persoană se află într-un moment critic poate fi „momentul oportun” pe care îl căutai însă înainte de a te oferi să ajuţi sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le ştii.

Cum poţi ajuta o persoană trează spiritual în timpul unei crize

Cere permisiunea

Nu sari să ajuţi pe cineva înainte să întrebi dacă vrea să fie sprijinită. Cum te pot ajuta? Sau poate, vrei să te ajut? De asemenea, identifică ce tip de ajutor are nevoie şi respectă limitele impuse.

Sentimentul de părere de rău nu este de ajutor

Fii atent să nu-ţi pară rău de prietenul tău sau de relaţie. Când îţi pare rău pentru cineva de fapt îl judeci pe el sau situaţia în care se află el şi îl percepi drept lipsit de putere. Nu-i poţi face cuiva un serviciu dacă ai impresia că este neajutorat. În plus, atunci când îţi pare rău pentru cineva crezi că „eşti mai bun” decât el/ea şi  privesti de sus. Nu poţi ajuta pe cineva când te situezi pe o poziţie de superioritate.

Încearcă compasiunea

Simpatia este doar o altă modalitate de a-ţi părea rău pentru cineva. Empatia este un pas în faţă însă, de cele mai multe ori, atunci când empatizezi cu cineva îi furi din energie, iar acest lucru nu-i este deloc de ajutor. Compasiunea, pe de altă parte, este dragostea necondiţionată fără să judeci persoana respectivă şi fără să-l seci energetic.

Creează un spaţiu de siguranţă

Uneori, tot ce poţi face este să-i oferi un spaţiu sigur unde să se poată exprima. Când oamenii simt că sunt bineveniţi şi au încredere că nu vor fi judecaţi în niciun fel, se deschid şi spun ceea ce simt. Într-un spaţiu lipsit de judecată, au oportunitatea de a scăpa de ruşine, vinovăţie şi disperare. Cu cât o persoană eliberează emoţiile strânse, cu atât mai repede se trezeşte.

Pentru ca el/ea să se simtă în siguranţă nu îţi spune opiniile şi nu încerca să convingi pe nimeni de nimic. Poate din perspectiva omului trezit spiritual pierderea persoanei iubite poate părea doar energie care trece dintr-un regat la celălalt, însă dacă vei încerca să-i spui persoanei îndurerate că nu ar trebui să fie supărată întrucât cel iubit este „doar energie” nu vei avea prea mult succes.

Un umăr pe care să plângă?

Prietenul tău poate că are nevoie numai de un umăr pe care să plângă. Nu subestima importanţa să fii acel umăr. Criza poate fi un purificator şi poate scoate la suprafaţă tot felul de răni vechi care sunt gata să fie eliberate. Uneori, doar un spaţiu de siguranţă unde să plângi şi să te deschizi permite unei persoane să abordezi noi idei şi posibilităţi.

Niciun sfat nu este un sfat bun

Adevărul este că oamenii nu au nevoie de sfaturi, ci de ghidare în a găsi propriile răspunsuri. Când cineva doarme, din punct de vedere spiritual, caută răspunsuri în exterior şi urmează regulile, evităm sfaturile venite din familie, cultură, religie societate sau trendurile curente. Nu te trezeşti urmând sfaturile sau instrucţiunile altora chiar dacă sunt bine intenţionaţi.

Când renunţi să mai cauţi în exteriorul fiinţei tale şi te îndrepţi spre sinele înalt, doar aşa începi să te trezeşti. În loc să oferi sfaturi unei persoane care începe să deschidă ochii mai bine pune întrebări intuitive, care să îndrepte persoana respectivă în interiorul său.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Găseşte întrebările potrivite

Până să se treazească cele mai multe persoane se bazează pe anumite modele de gândire pentru a rezolva toate problemele cu care s-ar putea întâlni. Iar asta întăreşte modelele negative din viaţa sa. Dacă poţi „oferi” întrebări care să deschidă noi perspective ori un punct de vedere diferit atunci oferi cel mai important dar pe care îl poţi face.

Oferirea întrebărilor potrivite furnizează harta pentru o comoară ascunsă. Cele mai bune întrebări sunt cele care inspira noi moduri de gândire. Întrebările deschise pot deschide, la propriu, noi spaţii pentru posibilităţi ascunse sau necunoscute. Întrebările care încep cu „Dar dacă” sunt întrebări cheie care te pun pe gânduri:

  • „Dar dacă ai avea o baghetă magică şi ţi-ai putea îndeplini orice dorinţă, care ar fi aceasta?”
  • „Ce s-ar întâmpla dacă te-ai ierta cu totul?”
  • „Ce s-ar schimba dacă ţi-ai oferi iubire şi bunătate?”
  • „Dacă succesul ţi-ar fi garantat ce ai face?”

Unele dintre cele mai bune întrebări sunt cele prin care poţi arăta orice obiecţie care îl împiedică pe amicul tău să exploreze noi posibilităţi. Să spunem că tocmai şi-a pierdut slujba, de care nu era prea încântat totuşi, iar obiecţiile sale legate de găsirea unui nou şi interesant loc de muncă este teama de a nu câştiga suficienţi bani. Întrebarea ta ar putea fi:

„Dacă ai avea tot ce îţi doreşti, iar banii nu ar constitui o problema ce job ai avea?”

Odată ce îndepărtezi obiecţiile mintea este liberă să-şi imagineze posibilităţi fără constrângeri sau limitări. Secretul este să inviţi persoana să exploreze noi idei în afara zonei de confort.

 Identifică credinţele limitative

Unul dintre lucrurile care ne ţin adormiţi este credinţa legată de lipsa proprie de valoare, de neputinţă. Nu te poţi trezi dacă crezi că eşti o victimă. Adesea, provocările haotice apar în viaţa noastră ca o dovadă directă a ceea ce credem. Asta nu înseamnă că respectiva credinţă este adevărată, ci manifestarea credinţei demonstrează, mai degrabă, că ai aceea credinţă.

Cu alte cuvinte, credem credinţa. Dacă nu ştii că ai o credinţă legată de lipsa de valoare, spre exemplu, aceea credinţă ascunsă te impiedică să te trezeşti spiritual. Scopul vieţii este să demonstrezi credinţele astfel încât să le identifici pe cele care nu-ţi sunt de folos, să le elimini astfel încât să ţi se ridice vălul de pe ochi.

Spune, „Nu” energiei negative, ia decizia să nu preiei energia negativă a nimănui.

Nu-i judeca pe cei ce nu s-au trezit

Toţi ce care s-au trezit s-au simţit judecaţi de ceilalţi întrucat este mai uşor să etichetezi lucrurile pe care nu le înţelegi decât să le accepţi. Însă, aminteşte-ţi că judecata este rezultatul fricii şi cei care se trezesc prin intermediul unei crize se confruntă cu o teamă imensă pe care nu o înţeleg. Apelează, încă o dată, la compasiune şi permite-i persoanei să fie exact unde trebuie să fie, nu uita că aici nu este vorba de tine aşa că nu lua judecăţile personal.

Snobism printre cei treziţi?

Când eşti treaz este uşor să-i identifici atât pe cei care s-au trezit cât şi pe cei care dorm, însă faptul că vezi altfel lumea nu te face mai bun decât altcineva. Când observi tendinţa de a-i judeca pe cei care n-au deschis încă ochii dai dovadă de snobism. Până la urmă singura diferenţă este modul de gândire.

Încurajează-i să renunţe

Stresul şi presiunea cauzate de criză are ca scop să te facă să renunţi la anumite lucruri şi este, adesea, singura modalitate prin care poţi să te trezeşti. În timpul acestei transformări renunţi la tot ce te ţine adormit şi pe măsură ce renunţi la anumite lucruri încep să ţi se deschidă şi ochii.

 Nu crede că toată lumea este ca tine

Experimentarea crizei este o călătorie diferită pentru fiecare dintre noi aşa că fii atent să nu impui experienţa ta altcuiva.

Găseşte o cale de comunicare

Caută şi găseşte o modalitate eficientă de a comunica. Porneşte de la ceva ce înţelegeţi amândoi şi începe să construieşti de acolo.

Tăcerea este de aur

Dacă toate acestea ţi se par copleşitoare atunci renunţă. Nu este obligaţia ta să fii coach sau consilier chiar şi pentru cei pe care îi iubeşti. Poţi face diferenţa chiar şi fără să scoţi un cuvânt. Să nu uităm de puterea tăcerii. Tot ce ai de făcut este să rămâi centrat pe adevăratul eu şi să oferi dragoste şi compasiune fără să încerci să repari ceva sau să vindeci pe cineva.

Energia clară a unei persoane treze poate depăşi durerea emoţională în vreme ce trimite mesaje şi altor persoane din apropiere care s-au trezit. Dacă cineva nu este încă pregătit nu va recepţiona energia ta, însă dacă cineva este pregătit şi doritor de vindecare şi trezire atunci deschiderea şi prezenţa ta iubitoare îi va oferi exact ceea ce are nevoie.

Cel mai preţios dar pe care îl poţi oferi celorlalţi este să vezi dincolo de masca sa, să vezi trezirea, expresia de dragoste şi armonie.  Sursa

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

Esenţa învăţăturilor lui Buddha – Şase sfaturi de înţelepciune

Esenţa învăţăturilor lui Buddha - Şase sfaturi de înţelepciune

   Siddhartha sau Gautama Buddha a fost una dintre cele mai importante personalităţi spirituale a lumii. Originar din Nepal, Buddha este cel care a pus bazele budismului, o religie ce s-a răspândit rapid în multe părţi ale lumii şi care a reuşit să fie o adevărată inspiraţie pentru un număr mare de oameni. Da, Buddha a fost întradevăr un suflet iluminat care a propovăduit compasiunea faţă de umanitate şi faţă de viaţa însăşi.

Chiar şi în zilele noastre, învăţăturile lui Buddha sunt de o foarte mare actualitate şi vor continua să fie atât timp cât va exista viaţa pe aceasta planetă, ele având o relevanţă foarte mare pentru fiecare dintre noi. Fiecare aspect al vieţii sale este edificator şi o adevărată sursă de inspiraţie. În continuare, vă vom prezenta câteva dintre principalele lecţii pe care le putem învăţa de la acest suflet iluminat. Iată ce putem învăţa de la Buddha:

1. Iubirea poate vindeca

 Esenţa învăţăturilor lui Buddha se concentrează asupra iubirii şi asupra deschiderii inimii. De fapt, atunci când inima este plină de iubire, rareori poate pune energia negativă stăpânire pe noi.

2. Puterea prezentului

 Buddha ne încurajează să trăim în momentul prezent, în loc să regretăm trecutul sau să visăm la viitor. De fapt, această lecţie ne poate ajuta să ne atingem scopurile în societatea în care trăim.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

3. Priveşte în interiorul tău

  Motivul pentru care Buddha i-a sfătuit pe mulţi dintre discipolii săi să privească în interiorul lor se datorează faptului că adevărata comoară se află în interiorul fiecăruia dintre noi, nu în afara noastră. Pacea nu vine către cel care îşi permite să se bucure de toate plăcerile materiale, ci către cel care priveşte în interiorul său.

4. Eliberează-te de dorinţe

 Cea mai uşoara cale spre iluminare este reprezentată de eliberarea de dorinţe. Agăţându-te chiar şi de dorinţa de a fi iluminat nu este altceva decât o piedică către acest scop.

5. Disciplinează-ţi mintea

 Atunci când mintea nu este controlată, ea are tendinţa să ne controleze şi astfel cădem în cea mai mare capcană. Mintea poate fi un instrument extraordinar atunci când este antrenată şi strunită, dar poate fi o capcană periculoasă în lipsa disciplinei.

6. Compasiunea faţă de viaţă

 Orice fiinţă  de pe această planetă, orice obiect, însufleţit sau nu, se află într-o interconectare. În natură există o interdependenţă şi o simbioză. Fără sprijinul celorlalţi, nu putem supravieţui. Într-o astfel de lume, egoismul nu are sens. Numai adevărata compasiune faţă de ceilalţi poate vindeca această lume. Învăţăturile lui Buddha referitoare la iubire gravitează în jurul compasiunii, de vreme ce aceasta este singura calitate umană care poate salva rasa umană de la toate distrugerile masive. – sursa

Disciplina interioară transformă omul într-un împărat

Legea Mentalismului – Atragi ceea ce gândeşti

Legea Mentalismului – Atragi ceea ce gândeşti

Legea Mentalismului

  În acest articol ne vom ocupa de Legea Mentalismului, pe care o vom explica cu exemple simple. Enunţul ei este acesta: „Universul acesta este Creaţia Minţii Divine, el ca un Tot fiind Spirit”. Pornind de la acest considerent de bază care defineşte întreaga structură existenţială a Universului, putem înţelege că de la particulele subcuantice şi până la galaxii ca şi conglomerate de stele şi planete, totul este ordonat după o Idee Divină.

Această Idee Divină este compusă dintr-o mulţime practic nesfârşită de particule de energie aflate în continuă mişcare. Însă acestea  sunt ordonate şi dirijate de însăşi Inteligenţa Divină, această capacitate a Vieţii de a structura ceea ce numim Gândire, proces care se desfăşoară prin observaţia Creatorului asupra Sa însăşi. Una dintre legile hermetice spune că „Ceea ce e Sus, aşa e şi Jos”, şi din acest punct de vedere, să ne raportăm la modelul Cosmos-om. Aşa cum Universul este un fel de organism ce pare nesfârşit, omul la rândul său este în mic acelaşi model deşi cu o altă înfăţişare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Suntem noi, ca fiinţe, o creaţie a unei Minţi anume?

Mituri străvechi susţin că specia umană este creată de către alte fiinţe, de undeva din spaţiul cosmic, şi dacă ar fi aşa, lucrurile pot sta destul de clar. Însă pe acele fiinţe le-au creat alte entităţi, la rândul lor, şi acestea de altele, şi tot aşa. Întrebarea este: până unde se poate merge cu acest raţionament?

Există o primă civilizaţie în Univers, apărută înaintea tuturor celor existente? Logica ar spune că da. Cu toate acestea, indiferent cum s-ar prezenta o asemenea problemă în faţa minţii noastre, este limpede faptul că însuşi Creatorul ca Energie Omniprezentă se regăseşte prin toate fiinţele, stelele şi planetele care există, trecând prin ele continuu. Se poate spune că spiritele fiinţelor, stelele şi planetele, precum şi materia întunecată care a fost descoperită de astronomi şi care ocupă 80% din masa Universului, reprezintă toate celulele Creatorului.

Aşa cum în organismul nostru există ţesuturi cu diferite funcţii, care se deosebesc între ele dar deservesc acelaşi corp al nostru, la fel şi toate cele câte există în Univers alcătuiesc ceea ce putem numi ”Corpul lui Dumnezeu”.

Dacă întregul Univers, care este astfel însuşi Creatorul, este o creaţie Mentală, adică a unei stări vibraţionale, rezultă că însuşi Creatorul este propria creaţie.

E uimitor, nu? Cum putea fi Creatorul conştient pentru a se crea pe sine? Pentru că din enunţul Legii Mentalismului înţelegem că pentru a putea crea, trebuie mai întâi să ai un model, întocmai cum proiectanţii schiţează viitorul model pe planşetă, cu cote, cifre, şi alte valori. Universul este o imensă construcţie, iar Creatorul fiind el însuşi Universul, putem să ne dăm seama că fiecare galaxie reprezintă ca echivalent un „electron” cu componentele sale, şi roiurile de galaxii pot fi asemuite atomilor cu electroni pe care le studiem în chimie.

Putem aplica Legea Mentalismului în viaţa noastră?

Aducând acum un asemenea model la scara terestră, putem să-l aplicăm în viaţa noastră. În ce fel?

Dacă totul este o creaţie mentală, înseamnă că şi propria existenţă a fiecăruia dintre noi este o creaţie a mentalului propriu.

Dincolo de toate influenţele venite dinspre publicitatea care ne asaltează conştiinţa, avem posibilitatea să creăm în fiecare zi câte un scenariu favorabil nouă. Nu ne place ce vedem mâine? Nu ne place că la serviciu colegul X sau Y ne priveşte urât? Putem schimba asta imediat!

Cum? Imaginaţia este un instrument foarte puternic la îndemâna oricărei fiinţe, de exemplu Illuminaţii ştiu asta şi mizează pe imaginaţia introdusă în reclamele ispititoare prezentate pe ecranele televizoarelor. Putem foarte simplu să ni-i imaginăm pe toţi oameni veseli, zâmbitori, amabili, binevoitori, Legea Mentalismului imediat începe să lucreze din momentul în care avem această imagine în mintea noastră. La fel este şi cu accesul către prosperitate.

Să ne imaginăm pe noi şi pe cei din jurul nostru binevoitori şi mulţumiţi datorită faptului că  sunt prosperi (şi astfel dispar invidia, egoismul şi alte rele umane). Gândul este Energie, şi unde se duce Gândul, se duce şi Energia. Iar asta este în funcţie de Atenţia noastră. Dacă Atenţia noastră este fixată pe prosperitate, bunăvoinţă, veselie, amabilitate, din Corpul Creatorului-Universul, atragem fluxuri asemănătoare care vin şi ne ajută să împlinim ceea ce imaginăm.

Este ca şi atunci când folosim sugestia asupra corpului nostru, când transmitem o comandă către o parte a trupului. Vedeţi…? Simplu şi eficient. Să ne bucurăm că aceasta există şi din următorul moment să fim fericiţi că putem folosi Legea Mentalismului pentru a ne face viaţa mai frumoasă. – Mahatma  sursa

MINTEA UMANĂ

Cele 10 Personalităţi PSIHOTOXICE ce îngreunează călătoria prin viaţă

Cele 10 Personalităţi PSIHOTOXICE ce îngreunează călătoria prin viaţă

Aceste personalităţi toxice ascunse în propria persoană sunt toxice pentru relaţiile noastre, pentru visele noastre, pentru fericirea noastră, pentru amplul ansamblu de evenimente şi trăiri numit viaţă!

Prima personalitate toxică – NEGATIVISTUL

Nu putem niciodată să dăm greş în viaţă sau în dragoste, ci doar să obţinem nişte rezultate a căror interpretare stă doar în mâinile noastre. Gândirea pozitivă este abilitatea de a ne simţi negativi, însă de a ne păstra speranţa pentru a merge mai departe. Putem oricând să privim situaţiile prin care trecem în viaţă cu o minte deschisă şi o gândire pozitivă. În loc să ne spunem “Ce a fost în capul meu”, putem să ne întrebăm “Ce am avut de învăţat?”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

A doua personalitate toxică – OBSESIVUL

Cel mai greu lucru în viaţă este să învăţăm să ne desprindem de trecut, de o pierdere emoţională sau de zona noastră de confort. Schimbarea nu este niciodată uşoară însă, de cele mai multe ori, alegerea benefică pentru noi este să ne eliberăm emoţional de situaţiile/ oamenii/ lucrurile care la un moment dat în viaţă au însemnat totul pentru noi. Numai aşa vom trece peste durerea provocată de rănile trecutului.

A treia personalitate toxică – COMPETITORUL INVIDIOS

Nu trebuie să fim invidioşi pe ceilalţi. Nu trebuie să ne comparăm propria călătorie prin viaţă cu a celorlalţi. Suntem în competitie cu o singură persoană, iar aceea suntem noi înşine. Dacă dorim să ne măsurăm progresul nostru în viaţă, să ne comparăm cu persoana ce eram ieri, acum o săptămâna, anul trecut…

A patra personalitate toxică – MASCA

Indiferent de vârstă, sex, rasă ori naţionalitate, sub aspectul nostru exterior, cu toţii suntem fiinţe bune şi frumoase. Fiecare dintre noi este o creaţie unică ce străluceşte şi are propriul destin, propriul drum de parcurs în viaţă. Să nu ne schimbăm, să ne celebrăm personalitatea, să fim cine suntem cu adevărat în interiorul nostru şi ceilalţi ne vor aprecia la adevărata valoare!

A cincea personalitate toxică – JUDECĂTORUL SUPERFICIAL

Să nu judecăm o persoana după aparenţe! De multe ori, ceea ce vedem, este doar ceea ce ea alege să ne arate în funcţie de un anumit context sau de starea sa interioara (durere, mâhnire). Din păcate, când altcineva încearcă să ne rănească, o face doar pentru că el/ea se simte rănit/a, iar atunci are nevoie de ajutor, nu de ura noastră…

A şasea personalitate toxică – CORPUL OCUPAT

Există momente când este benefic pentru propria persoană să stăm singuri, să ne gândim la soluţii pentru drumul nostru în viaţă şi să ne relaxăm în intimitatea căminului. Atunci când ne simţim bine cu noi înşine în singurătate, devenim conştienţi de propria personalitate, de calităţile noastre, dar şi de punctele slabe.

A şaptea personalitate toxică – PERFECŢIONISTUL

Ca şi fiinţe umane, suntem într-o căutare constantă a perfecţiunii. O urmărim atunci când ne căutăm casa perfectă, partenerul perfect, viaţa perfectă. Bineînţeles, problema este că nu vom fi niciodată mulţumiţi deoarece viaţa este o călătorie continuă, ea reprezintă evoluţie şi schimbare. Ce astăzi ni se pare perfect, mâine nu va mai fi perfect.

Totuşi, cu răbdare şi o minte deschisă, prietenul imperfect se va transforma în umărul nostru de sprijin, locul de muncă va deveni cariera, iar persoana iubită, la fel de imperfectă ca toţi ceilalţi prezenţi în viaţa noastră, va deveni companionul nostru mereu pregătit să ne susţină emoţional. Nu avem nevoie de perfecţiune, pentru că prin ea viaţa ar deveni monotonă.

A opta personalitate toxică – INFIDELUL

Infidelitatea este o alegere, nu o greşeală şi cu atât mai puţin o scuză. Să nu facem lucruri imorale doar pentru că situaţiile ne permit. Să nu înşelăm pe nimeni pentru nimic. Să fim sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi, să facem întotdeauna ceea ce este corect. Integritatea este esenţa succesului în viaţă şi relaţii.

A noua personalitate toxică – VICTIMA

Să încetăm să mai oferim oportunităţi în viaţa persoanelor care ne fac să ne simţim inferiori şi ne dezamăgesc imediat în momentul în care contextul le este convenabil. Trebuie să alungăm din viaţa noastră oamenii nepotriviţi, să luăm atitudine pentru noi înşine şi să ne construim viaţa la care am visat.

A zecea personalitate toxică – CEL CE AMÂNĂ

Important în viaţă nu este să vedem întreaga imagine de ansamblu, ci măcar o parte din ea. Iar atunci să avem curajul să facem primul pas spre stilul de viaţă pe care ni-l dorim. Apoi, în timp, cu fiecare pas ne vom apropia tot mai mult de visul nostru şi vom vedea din ce în ce mai clar tabloul complet pictat de propria noastră persoană.- Sursa

CELE 7 REGULI DE VIAȚĂ ALE LUI PARACELSUS

Universul şi iubirea: Care este legătura dintre fizica cuantică şi iubire?

Universul şi iubirea: Care este legătura dintre fizica cuantică şi iubire?

Fizica cuantică este ştiinţa modernă care încearcă să ne explice că lumea este un TOT. Un tot care este interconectat prin intermediul iubirii. Fizica cuantică spune că energia este iubire. Vibraţia energiei şi energia magnetică sunt iubirea care face posibilă crearea realităţii, prin intermediul conştiinţei..

Suntem în legătura cu toţi şi toate

„Universul, privit ca un TOT, nu este o caracteristică centrala a experienţei mistice, ci şi una dintre cele mai importante revelaţii ale fizicii moderne. Este cea mai importantă descoperire din istoria stiinţei.” – Henry Stapp, cercetător în domeniul fizicii cuantice.

„Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramură a fizicii moderne încearcă să facă lumină în microuniversul particulelor elementare, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte particule elementare. Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramura a fizicii moderne încearca să desluşeasca legile lumii subatomice, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. (…).

Universul subatomic are mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiintei”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Suntem în legătură cu Universul. Suntem iubire

Fizica modernă arată că la baza a tot ceea ce există se afla un câmp cuantic care uneşte totul, format din suma tuturor posibilităţilor. Prin intermediul acestui câmp suntem mereu în legătura cu toţi şi toate, că suntem sau nu, conştienţi de aceasta.

Este vorba despre o energie care este magnetică şi care vibrează tot timpul. Tot ceea ce există vibrează. Inclusiv gândurile noastre vibrează. „Experienţele noastre sunt întotdeauna un răspuns la vibraţiile pe care le transmitem în Univers. Experienţele din viaţa ta sunt mereu o reflecţie a gândurilor tale. Aşadar, dacă vrei să îţi schimbi experienţele, schimbă-ţi gândurile şi vibrează la un nivel diferit. Totul începe de la un gând.

Gândul tău creează realitatea, dar fiecare gând vibrează la un nivel diferit. Ceea ce misticii ne spuneau acum mii de ani este demonstrat astăzi de fizica cuantică. În momentul când reuşeşti să magnetizezi la acelaşi nivel cu dorinţa ta, aceasta se transformă în realitate fizică.

Aşa se întâmplă totul… Pentru ca noi să vibrăm în ritm cu Universul, e nevoie doar de gânduri pozitive, pline de iubire. Le eliberăm, iar ele construiesc o realitate benefică pentru noi şi pentru toate organismele vii. Fiecare dintre noi are în jur de 70.000 de gânduri pe zi, iar aceste gânduri produc consecinţe.

„Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră”.

Ce este Iubirea?

Majoritatea dintre noi credem că dragostea este doar o emoţie. Dar de fapt, dragostea reflectă un mod de a fi. Aceasta stare a fiinţei este menţinută într-un câmp cunatic.

Tot ceea ce gandim, clipă de clipă, este transmis instantaneu unui câmp cosmic de energie care interacţionează cu tot ceea ce există în jurul nostru. Iar totul interacţionează cu noi. Dacă tu crezi că te aşteaptă o relaţie de iubire profundă, o bogaţie spirituală şi abundenţă exterioară, atunci exact aceasta se va produce în viaţa ta. Sentimentele umane care izvorăsc din inimă datorită convingerilor noastre, modifică ADN-ul în mod direct iar acesta influenţează atomii. Faptul că ADN-ul se schimbă în funcţie de energiile pe care le transmitem Universului este o altă descoperire majoră a ştiinţei de astăzi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Ne putem gândi la câteva momente din vieţile noastre personale pentru a ne da seama în ce mod se manifestă iubirea, cum pozitivitatea noastră influenţează în bine:

  • De exemplu, o plantă îngrijită cu dragoste şi atenţie va creşte cu mult mai viguroasă. Un nou născut care este mângâiat cu iubire răspunde acestui sentiment care îl învăluie, datorită legăturii care există între copii şi părinţi. Iar acest copil va creşte mult mai bine decât un copil care nu a avut parte de iubire. Chiar şi un obiect de care avem grijă, de exemplu maşina personală , „răspunde” în acelaşi mod, fară să se strice şi să ne lase baltă mereu.

Această conexiune intrinsecă între toate, fie că este vorba despre oameni, organisme vii sau obiecte, ne face să răspundem cu dragoste sau fără dragoste, atunci când ea nu este oferită. Până ca fizica cuantică sa ne explice aceasta interconectivitate, intuiam doar că ceva leagă obiectele, plantele şi animalele, dar nu ştiam cum şi nici de ce.

Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite acele alegeri cuantice care se vor manifesta la potenţialul lor maxim. Atunci când trăim anumite stări cum ar fi compasiune, iubire, iertare, dragoste, dar şi stări negative ca mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura AND-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari. Datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Iar inima, după cum au descoperit cercetătorii de la Institute of HeartMath, este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Ştiinţa de acum ne arată că experienţele pe care le avem prin intermediul câmpului cuantic sunt rezultatul conştiinţei. Alegerile pe care le facem în mod conştient ne pot ajuta să atingem o stare cuantică stabilă şi orice deznodământ poate deveni realitate, în funcţie de alegerile pe care le facem. Dar ca să atingem această stare de fiinţare stabilă, e nevoie de iubirea necondiţionată… Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite apariţia celor mai bune posibilităţi în viaţa noastră. Oricare ar fi deznodământul, trebuie să îl întâmpinăm cu iubire. sursa

 UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

20 de caracteristici ale unei persoane sănătoase spiritual

20 de caracteristici ale unei persoane sănătoase spiritual

Atunci când întâlneşti o persoană sănătoasă din punct de vedere spirtual eşti imediat atras de acea persoană. Te simţi bine în preajma acestor persoane. Aceşti oameni sunt magneţii fericirii, libertăţii şi generozităţii şi au o abilitate unică de a se bucura de momentul prezent.

Singura modalitate prin care putem obtine o satisfactie spirituala adevarata este una singura: urmarirea dorintelor inimii. Iata cateva indicii pe care le poti folosi pentru a te asigura ca ramai pe calea cea dreapta.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Iată care sunt cele 20 de caracteristici ale unei persoane sănătoase din punct de vedere spiritual:

Ai ieşit din rolul de victimă şi acum joci jocul proiectării destinului tău.

Iubeşti viaţa pentru că trăiesti scopul sufletului tău.

Simţi că aduci o contribuţie în viaţa celor din jurul tău.

Ai depăşit roller coaster-ul emoţional şi emoţiile tale sunt asemenea unor valuri netede în majoritatea timpului.

Conştientizezi rapid momentele în care îi judeci pe ceilalţi şi realizezi că ceea ce judeci se află într-o strânsă legătură cu propria ta acceptare de sine.

Nu te temi să faci decizii greşite, pentru că eşti conştient de faptul că acestea se pot trasnforma în preţioase lecţii spirituale.

Ai înţeles că libertatea şi fericirea sunt calităţi ce le poţi cultiva din interior şi cu cât vei lucra cu acestea, cu atât mai mult te vei dezvolta.

Nu mai simţi nevoia de a te ascunde constrâns fiind de teamă de judecata celorlalţi; te exprimi din plin atât pe plan profesional cât şi personal.

Îţi petreci zilnic cateva momente în tăcere, iar în zilele în care nu o faci simţi că ceva nu este în regulă.

Ai curajul să te detaşezi de unele relaţii din viaţa ta deoarece ai înţeles faptul că acestea şi-au atins deja scopul.

Sufletul tău este fericit pentru că îţi faci timp în fiecare zi să te joci şi să visezi cu ochii deschişi.

Nu te simţi singur sau deconectat şi ai învăţat să apreciezi timpul pe care-l petreci în singuratatea propriei tale persoane.

Observi detalii, culori, gusturi şi frumuseţea din jurul tău cu o sensibilitate care te face să te simţi ca un copil.

Îţi exprimi nevoile şi dorinţele cu încredere deplină, fără ca această exprimare să producă confruntări între tine şi cei din jurul tău.

Simţi că nu este nevoie să-ţi explici stilul de viaţă, deoarece ai înţeles cum te serveşte pe tine şi cum nu i-ar putea servi pe alţii.

Eşti capabil să ramai pe deplin în momentul prezent  cel putin 25% din timp.

Nu te îndoieşti de tine însuţi deoarece ai încredere în intuiţia ta şi acţionezi în concordanta cu aceasta.

Ai incredere că viaţa ta este de partea ta, iar problemele pentru tine reprezintă lecţii care trebuiesc învăţate.

Eşti capabil să te îndrăgostesti iar şi iar, cu prietenii tăi, cu partenerul tău şi cu locul tău de muncă.

Îţi începi ziua cu intenţia de a fi un om bun şi adormi plin de recunoştinţă.  …sursa

Acum știu, am aflat și eu

IERTAREA – un proces de vindecare profundă pentru ambele părţi

IERTAREA - un proces de vindecare profundă pentru ambele părţi

Doresc să abordez esenţa iertării, ce înseamnă aceasta cu adevărat,  şi să vă ofer un exerciţiu care sa vă ajute să iertați. Iertarea nu este întotdeauna uşoară. Dacă ne simţim atacați sau răniți, putem crede că singura modalitate de a calma durerea noastră este de a riposta, într-un fel sau altul, tot prin atac. E ca și cum am dori ca alţii să ştie cât de mult ne doare, iar iertarea în astfel de momente este foarte îndepărtată de mintea noastră. Să iertăm, ar putea părea că dăm în retragere în fața cuiva sau că trecem cu vederea, spunând:

„Ştiu că ai greşit, dar n-am să te pedepsesc de data aceasta.”

Adevărata iertare spirituală este însă mult mai mult decât a „trece cu vederea” greșelile altora. Adevărata iertare este de fapt un proces de vindecare profundă pentru ambele părţi. În Biblie, cuvântul grecesc care este tradus ca „a ierta” este „Alphesis” şi sensul lui literal, este a da fizic drumul la ceva, a elibera, le fel cum dăm drumul la o frânghie, sau la un băţ, sau la orice alt lucru pe care l-am ține încleștat în mână.

A da drumul înseamnă a elibera înverșunarea noastră față de ceva sau cineva. Iertarea, nu este numai o eliberare fizică ci, mai degrabă, o eliberare mentală și emoțională. Eliberarăm încleștarea cu care mintea noastră se agață de evenimente din trecut sau de un incident. De fapt, renunțăm la judecățile și revendicările pe care le tot întreținem. Renunțăm la convingerile noastre despre cum ar fi trebuit să se comporte alţii, ori ce au făcut greşit.

Atunci când cineva nu se comportă aşa cum ne-am fi aşteptat sau cum ne-ar fi plăcut, avem tendinţa să ne simțim ofensați. Şi, atunci, este uşor să credem că cealaltă persoană este de vină că noi suntem supărați, că ei sunt responsabili pentru sentimentele noastre de supărare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar dacă cercetăm în profunzime, descoperim că, de multe ori supărarea noastră vine de la modul în care noi am interpretat comportamentul lor. De fapt, noi suntem cei care ne ofensăm pe noi înșine. Ne producem supărarea prin interpretarea noastră asupra modul în care ceilalți s-au comportat … povestea pe care ne-o tot spunem despre ce au făcut, cât de răi sunt şi cum ar fi putut să fie.

Astfel, judecăţile noastre care ne întorc împotriva lor, sunt cele care creează sentimentele de supărare. Atunci când ne agățăm de o judecată, persoana pe care o rănim cel mai mult este, de fapt, propria noastră persoană, ceea ce este destul de ironic, pentru că noi credem că atunci când judecăm pe cineva îl facem să se simtă prost … dar, de fapt, noi suntem cei care ne simțim așa. Ne creăm suferinţe suplimentare nouă înșine.

Iertarea adevărată vine din eliberarea judecăților pe care le purtăm în noi. …. eliberându-ne de încleștarea cu care acestea ne stăpânesc mintea. Şi, ceea ce ne poate ajuta cu adevărat să facem aceasta, este de a ne pune în postura celeilalte persoane.

Veți vedea că, dacă am putea înţelege cu adevărat motivele lor – de ce au făcut ceea ce au făcut, ce au gândit şi ce au simţit, temerile și suferințele lor, judecățile pe care le-ar fi putut avea, propriile lor condiționări din trecut – toate influenţele din viața lor care i-au condus în acel moment, atunci am putea să începem să înţelegem de ce au făcut ceea ce au făcut.

Am putea începe să recunoaștem faptul că deşi nu s-au comportat așa cum ar fi trebuit, într-un fel, s-au comportat exact aşa cum a trebuit – exact așa cum a trebuit, având în vedere toate influenţele care i-au condus până în acel punct. Putem spune că, propria lor stare de spirit de confuzie i-a determinat să se comporte în acest fel. Dacă ar fi văzut lucrurile altfel, ei nu s-ar fi comportat în acel mod.

Dalai Lama a spus odată: „În ultima instanță, scopul fiecărei persoane este, pur şi simplu, de a-și găsi pacea sufletească.” Iar iertarea începe atunci când ne dăm seama că persoanele care ne-a rănit, au dorit exact ceea ce ne dorim și noi. În felul lor, au căutat să găsească mai multă pace, pentru a-și alina suferința.

Dar, din cauza stării lor de confuzie, au făcut aceasta în moduri care au interferat cu încercările noastre de a ne găsi pacea sufletească şi, în felul acesta, ne-au provocat și mai multă suferinţă. Astfel, punându-ne în locul celeilalte persoane dobândim înţelegere, ceea ce aduce empatie şi compasiune.

Prin urmare, în acest exerciţiu aş dori să vă dăruiesc o rugăciune simplă pentru iertare, o rugăciune care provine din tradiţia budistă. Aşa că, relaxaţi-vă … observaţi cum vă simţiți … observați senzațiile din corpul vostru … observaţi că tensiunea … odată ce luați cunoştinţă de ea, va începe să se atenueze şi să se dizolve. Şi, pe măsură ce corpul începe să se relaxeze, de asemenea, și mintea voastră începe să se relaxeze odată cu el.

Sunetele pe care le auziți în fundal, de asemenea, vă vor ajuta să intrați într-o stare mai profundă de pace şi odihnă. Şi pe măsură ce mintea începe să se liniștească, ascultați aceste fraze … meditați asupra lor şi permitețile să pătrundă adânc în adâncul ființei voastre … lăsați-le să pătrundă în inima voastră:

Mai întâi, să îi iertăm pe alții pentru faptul că ne-au rănit.

Dacă anumite persoane, din cauza stării lor de confuzie, mi-au produs suferință în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să își dea seama… Îi iert. Dacă anumite persoane, din cauza stării lor de confuzie, mi-au produs suferință în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să își dea seama… Îi iert. Dacă anumite persoane, din cauza stării lor de confuzie, mi-au produs suferință în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să își dea seama… Îi iert.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Iar acum, să ne cerem iertare pentru faptul că i-am rănit pe alţii.

Dacă, din cauza proprie mele stării de confuzie, am produs suferință cuiva, în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să-mi dau seama… îmi cere iertare.
Dacă, din cauza proprie mele stării de confuzie, am produs suferință cuiva, în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să-mi dau seama… îmi cere iertare.
Dacă, din cauza proprie mele stării de confuzie, am produs suferință cuiva, în orice fel … cu bună ştiinţă sau fără să-mi dau seama… îmi cere iertare.

Şi acum, să ne oferim iertarea nouă înșine.

Pentru toate modurile în care propria mea confuzie m-a determinat să îmi provoc suferință, sau să fiu nedrept cu mine, mă iert pe mine însumi.
Pentru toate modurile în care propria mea confuzie m-a determinat să îmi provoc suferință, sau să fiu nedrept cu mine, mă iert pe mine însumi.

Pentru toate modurile în care propria mea confuzie m-a determinat să îmi provoc suferință, sau să fiu nedrept cu mine, mă iert pe mine însumi. În cele din urmă, dacă există cineva, inclusiv propria mea persoană, pe care încă nu sunt pregătit să o iert, îmi acord iertare pentru aceasta.

Dacă există cineva, pe care încă nu sunt pregătit să o iert, îmi acord iertare pentru aceasta.
Dacă există cineva, pe care încă nu sunt pregătit să o iert, îmi acord iertare pentru aceasta.
Să încheiem acum cu o rugăciune foarte simplă:

Fie ca eu să exist în pace.
Fie ca cei pe care îi iubesc şi îi preţuiesc să existe în pace.
Fie ca cei care m-au rănit să existe în pace.
Fie ca toți oamenii să existe în pace.

Peter Russell

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

Bucuria vindeca celulele şi organele trupului

Bucuria vindeca celulele şi organele trupului

   Bucuria atrage întotdeauna iubirea. Când simţi  ca trupul şi spiritul ţi se umplu de bucuria de a trâi, eşti ca un magnet puternic. Atunci atragi spre tine mai multă bucurie şi, deci, mai multă dragoste. Bucuria este unda de frecvenţă vibratorie cea mai înaltă pe care o poate crea un om. Bucuria unifică. Bucuria vindecă întreaga substanţă a trupului,  aşa cum nu o face nici o altă vibraţie senzorială.

Bucuria intră în conştiinţa omenească, direct în acel punct în care substanţa trupului fizic şi cea spirituală se întalnesc, ca un singur câmp unificat! Este primul înveliş tridimensional, sau prima ta „haină” electrică! Bucuria este cea mai profundă vibraţie pe care o va cunoaşte şi înregistra vreodată trupul tău fizic. Bucuria mai poate fi înţeleasă şi prin următoarea anologie, în care folosim stări sau sentimente importante.

La nivelul cel mai înalt al senzaţiilor trupului – spirit pur – se afla extazul! La următorul nivel superior al trupului – suflet pur – se află bucuria. La următorul nivel superior al trupului – personalitatea pură – este fericirea. Un flux ascendent de fericire conduce spre bucurie şi bucuria conduce spre extaz!

Bucuria vindecă celulele şi organele trupului. Bucuria te face să te simţi sănătos şi întreg – atât fizic, cât şi psihic.

Bucuria ta nu numai că atrage iubirea celorlalţi, dar este şi „molipsitoare”. Atunci când sunt atraşi în câmpul bucuriei tale, înauntrul lor se declanşează o vibraţie a bucuriei. Bucuria reuşeşte întotdeauna să se multiplice!

Gândeşte-te la asta! Darul de bucurie către tine însuţi devine, la rândul lui, un dar preţios de bucurie pentru ceilalţi oameni din viaţa ta. Curând, ei se vor acorda la propria lor stare de bucurie. Fiecare persoană plină de bucurie va transmite bucuria către ceilalţi – formându-se o spirală fără sfârşit de persoane înălţate sufleteşte şi fericite. Bucuria este frecvenţa fizică cea mai apropiata de lumină.  Ea poate fi comparată cu o lumină aprinsă pe neaşteptate, într-un imens vid întunecat.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Toţi ochii şi toate formele de conştiinţă din interiorul câmpului se întorc către acea sclipire bruscă de lumină şi se concentrează pe ea. Simultan, toţi cei care îşi dau seama de această lumină (slabă sau strălucitoare) apăruta în vid, se îndreaptă contient spre ea!

Această analogie bucurie/lumină îţi oferă o imagine clară a modului în care bucuria atrage bucuria – împreună cu o dorinţă de a te afla în preajma celor care răspandesc o asemenea dragoste plină de bucurie. Apropierea în sine înseamnă o puternică declaraţie de dragoste, dorinţa de a fi apropiat fizic de cineva este ea însăşi o „declaraţie”. De aceea,

bucuria este un mijloc excelent de a atrage lângă tine sufletul pereche.

Privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, la fel cum întotdeauna tristeţea te inchide faţă de ceilalţi, fericirea te deschide spre ceilalţi! Întreaga natură se grăbeşte să umple un spaţiu gol sau un vid. Prin urmare, este absolut normal ca oricine care vede cât eşti de bucuros şi fericit să fie atras spre tine !  Bucură-te!  –  Russ Michael 

sursa                                                                                                                          

Conștientizarea

Nimeni nu poate intra în odaia sufletului tãu

Nimeni nu poate intra în odaia sufletului tãu

         Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor evolutiv: o gâzã, o pasãre, un animal, un om… De fiecare datã, experienta este captivantã, deosebitã.

Spiritul este o fiintã în mod natural expansionatã, dar acceptã limitarea într-o formã fizicã, temporar, pentru plãcerea experientei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiintã hibridã, el contine atât mintea (aspectul limitat), cât si constiinta (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienta între lumea fizicã si Spirit.

Spiritul nu poate sã îsi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potentialitatea infinitã. De aceea îsi creeazã un suflet potrivit destinat vietii limitate, muritoare. Trãirile sufletului sunt primite instantaneu si de Spirit, dar nuantat, specific sensibilitãtii Lui.

Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)?

Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat… Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.

       Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri.

Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur.

Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat. Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur.

Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu.

Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic. Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut.

El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi! Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc. Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea. Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit.

Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului. Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie.

Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!„ Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!

Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina…

Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine. Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine.

Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti.

Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.

IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!

Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!„ Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric? Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”.

Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta.

Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã. Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau!  Sursa

FORȚA SPIRITULUI

 Biofotonii, lumina vietii – fiintele vii contin lumina

 Biofotonii, lumina vietii - fiintele vii contin lumina

   Celulele noastre comunica prin schimb de “biofotoni”, lumina ultraslaba purtatoare de informatii, purtatoare de viata. Radiatia solara este esentiala pentru existenta oricarei forme de viata pe Terra, iar faptul ca lumina solara este folosita de vegetale pentru sinteza diverselor substante indispensabile pentru supravietuire sunt adevaruri intelese si acceptate ca evidente.

Faptul ca toate fiintele vii „contin” lumina si o utilizeaza in cele mai intime procese derulate la nivel subcelular si cuantic este mai putin cunoscut. Inca din 1927, profesorul sovietic Alexandr Gurvici a descoperit ca radacinile de ceapa comunica intre ele prin raze ultraviolete modificandu-si reciproc ratele de multiplicare celulara. Aceasta radiatie a fost numita de catre Gurvici – „radiatie mitogenetica”.

Descoperirea a fost atat de socanta incat Gurvici a fost ridiculizat de catre biologii de dinainte de razboi si considerat ca fiind sarlatan. Eforturile lui Gurvici au fost continuate la Novosibirsk in anii 1960 si 70 de catre V. Kaznaceev si echipa acestuia. Intr-unul din studiile lui Kaznaceev, culturi de celule aflate in flacoane din sticla de cuart (transparenta pentru ultraviolete) au fost tratate cu substante toxice.

In imediata vecinatate au fost plasate flacoane similare continand culturi de celule sanatoase. Dupa o vreme, culturile sanatoase au inceput sa prezinte semne de intoxicare, similare celor din flacoanele tratate. Experienta repetata cu culturi plasate in flacoane din sticla obisnuite (opaca pentru UV) a condus la rezultate negative, adica simptomele de otravire la cultura sanatoasa nu au mai aparut. Concluzia imediata a fost ca celulele celor doua culturi vecine comunicau prin radiatii ultraviolete.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Toate celulele vii emit si capteaza in mod constant lumina

In 1957, gratie noilor tehnici de investigare, biofizicianul german Fritz Albert Popp (Universitatea din Kaiserslautern), nu numai ca a confirmat descoperirile lui Gurvici, dar a dovedit ca toate celulele vii emit si capteaza in mod constant lumina. Nu este vorba doar de celulele vegetale ci si de celule animale … si umane. Descoperirea a facut mare valva in Germania ca si in toata lumea.

Stimulat de rezultate, Fritz Popp a elaborat o instalatie ultrasensibila de masurare a numarului de fotoni emisi de materia vie. Inima instalatiei au fost fotomultiplicatori de mare sensibilitate in ultraviolet care puteau detecta energii de numai 10-17W (energia luminii emise de un licurici aflat la 10 Km distanta). Descoperirea a avut meritul de a deschide calea spre o biologie in care fizica cuantica ocupa deja un loc important.

Profesorul Ilya Prigogin (Universitatea din Bruxelles), laureat al premiului Nobel in 1977, prin conceptul sau numit “structuri disipative”, introduce principiul conform caruia energia furnizata local in zone determinate se poate propaga in intreg sistemul, altfel spus, se poate delocaliza. Aceasta delocalizare se produce in conditii aflate în afara oricarui echilibru termodinamic. Ceea ce a descoperit F.A. Popp reprezinta o caracteristica a structurilor disipative.

Lumina distribuita in tesuturile vii prin aceaste emisii celulare joaca un rol central in procesele moleculare profunde. Aceasta lumina este prezenta sub forma de cuante de energie (fotoni) bine definite, emise intr-o maniera sincronizata (coerenta). Acesti fotoni biologici (biofotoni), excita moleculele modificandu-le 2 nivelul energetic si facand posibila declansare a unor reactii biochimice importante. Putem afirma, acum, ca fiecare proces chimic derulat în celulele este initiat datorita unei emisii speciale de biofotoni. Aceasta ne permite sa intelegem ca evenimentele celulare sunt regizate prin procese la nivel cuantic.

Aceste particule de lumina nu vizeaza doar tesuturile expuse la lumina solara cum este pielea dar si cele profunde, de exemplu: rinichii, ficatul, plamânii, pancreasul. In fond, acesti biofotoni calatoresc si servesc într-un fel ca mijloc de schimb. Nu este vorba de fenomenele de fluorescenta sau fotoluminiscenta care pot fi intalnite la unele alge sau tesuturi moarte aflate în putrefactie.

Aceste emisii de biofotoni sunt manifestari ale vietii normale a celulelor vii implicate in functionarea unui tesut sau a unei colonii de celule. Sisteme de comunicatie prin biofotoni sunt utilizate si de unele animale care traiesc in colectivitati. Au fost efectuate cercetari pe diverse tipuri de animale care traiesc in grupuri. Cercetatorii din echipa lui Popp au studiat luminile licuricilor din padurile de mangrove din Thailanda. Cu ajutorul unor aparate foarte sensibile si precise ei au constatat ca ca dupa un minut de zbor in comun, toti licuricii emit semnale luminoase aflate in acelasi ritm .

Aceasta coerenta reprezinta un semn de coordonare, cooperare intre indivizii din grupul de licurici. In studiile efectuate de echipa dr. Popp s-a mai descoperit ca in coloniile de dafnii (minuscule vietuitoare acvatice), pe masura ce populatia colectivitatii creste, emisiile de biofotoni detectate la nivelul indivizilor scade, desi ne-am astepta ca aceste emisii sa creasca! Acest fenomen ar putea reprezenta un semnal de limitare a ratei de inmultire.

In realitate, cand vietuitoarele incep sa traiasca in promiscuitate, radiatiile fotonice provenind de la fiecare individ in parte sunt mai usor absorbite de ceilalti pentru ca il utilizeaza pentru a transmite mesaje pentru mentinerea unei armonii in cadrul grupului. Recent, F.A. Popp a demonstrat ca aceste emisii de lumina se petrec la nivelul ADN-ului, unde energia luminoasa este “stocata“ in moleculele de ADN sub forma de biofotoni si ca acest stocaj poate dura pana la moartea celulei.

Cand celulele grupate in tesuturi mor, ele emit impreuna intregul ansamblu de radiatii fotonice stocate, ceea ce pare sa ofere credit ipotezei ca functionarea celulelor si moartea acestora sunt procese strans coordonate. Genele emitatoare din ADN sunt, de asemenea, receptoare, astfel incat, intre organismul viu si mediul exterior se stabileste un schimb energetic. Acest dialog prin flux de energie informata sustine mecanismele vitale, organismul „alimentandu-si” organizarea interna din lumina solara ambianta care, pe domenii foarte limitate, este si ea coerenta!

In prezent, in numeroase laboratoare din lume, cercetarile continua asupra aplicatiilor descoperirilor prof. Popp. De exemplu, s-a putut demonstra ca o substanta medicamentoasa poate fi testata prin aceasta metoda pe culturi de tesuturi umane in vitro. Acest test preliminar permite detectarea imediata a toxicitatii acestei substante. Emisia de biofotoni de catre celule poate indica aceasta toxicitate.

La solicitarea guvernului german, dr. Popp a realizat o serie de studii asupra medicamentelor homeopatice aplicand emisiile de fotoni de catre celule, rezultatele fiind sunt prezentate in “Bericht an 3 Bonn”. In cursul cercetarilor efectuate in cadrul acestui studiu, prof.dr. Popp a dovedit ca radiatiile biofotonice ultra-slabe emise de culturi de celule sau colonii de animale minuscule pot fi modificate intr-o maniera reproductibila prin administrarea de substante (homeopatic active) in dilutii ridicate, dovedind astfel actiunea reala a medicamentelor homeopatice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Celulele canceroase constitue un sistem dezorganizat

Toate celulele vii expuse la lumina retin aceasta lumina apoi o restituie mediului dupa un anumit timp. Cercetatorii de la Universitatea din Utrecht (Olanda), lucrand prin tehnicile lui Popp au remarcat ca celulele canceroase reemit biofotonii la o rata care creste odata cu numarul celulelor maligne, in timp ce celulele sanatoase isi diminueaza emisia de biofotoni in timpul multiplicarii.

Acest comportament a fost interpretat de catre cercetatori ca o indicatie asupra gradului de cooperare si organizare a celulelor. Celulele canceroase constitue un sistem dezorganizat fara o cooperare intercelulara reala, in care informatiile “transportate” de biofotoni nu sunt necesare si nici utilizate, in timp ce celulele sanatoase folosesc biofotonii drept elemente care ajuta in organizare si coordonare in cadrul grupului de celule .

Un alt experiment interesant a constat in numararea biofotonilor emisi de mainile vindecatorilor practicanti ai terapiilor energetice. Numarul fotonilor emisi de astfel de subiecti a fost semnificativ mai mare atunci cand acestia isi focalizau energia emisa de maini în comparatie cu fotonii emisi cand vindecatorii erau relaxati. Ambele valori mentionate mai sus se deosebeau net de valorile masurate în camera de investigatie in absenta oricarei persoane.

Toate aceste experimente precum si teoria generala a biofotonilor ca factori bioregulatori ai proceselor din organismul uman sunt prezentate in lucrarea lui Marco Pischof, „Lumina din celulele noastre”. Din aceasta perspectiva au fost studiate substantele care inhiba proliferarea celulelor canceroase, insa se pare ca, la prima vedere, aceasta cale nu raspunde asteptarilor.

Acest aparent esec ar putea fi explicat prin faptul ca maladia cancerului nu este strict localizata ci mai curand rezultatul unei dezorganizari progresive la nivelul întregului organism. Asadar, evolutia acestei maladii nu este direct observabila la nivelul unei simple culturi de tesut sau de celule.

Din studiile prof. Popp si colaboratorilor sai reiese ca alimentatia demna de acest nume trebuie sa contina o importanta parte “vie”, cu alte cuvinte un mediu in care fotonii sunt inca prezenti si, prin urmare, transferabili organismului receptor. Din punct de vedere termodinamic, organismele vii sunt sisteme “deschise”.

Ele nu extrag din mediul ambiant doar substantele chimice necesare pentru metabolism ci si informatii pentru organizarea functionarii lor. Acest fapt ne arata importanta pentru sanatate a metodelor de conservare folosite pentru alimentele proaspete. Este evident, ne arata prof. dr. Popp, ca legumele sau fructele stabilizate prin radiatii gama isi pierd aproape total potentialul nutritiv pentru ca celulele sunt “ucise” prin iradiere (eliminarea biofotonilor din structurile celulare).

Consumand fructele si legumele in stare proaspata, organismul uman „consuma” si lumina sub forma de biofotoni stocati in celulele acestora. “Noi, oamenii, suntem devoratori de lumina“ afirma, pe buna dreptate, prof. dr. Fritz Popp. Este posibil ca biofotonii sa fie si purtatori ai informatiilor psi si ca intre doua forme constiente de viata poate fi stabilita o legatura coerenta din care rezulta un transfer de informatie.

Chiar daca avem de a face cu o ipoteza, suntem convinsi ca aplicatiile si implicatiile practice ale biofotonilor nu au fost pe deplin cercetate si ca acestia isi vor ocupa locul meritat in stiinta secolului al XXI-lea….sursa

LA ÎNCARNARE, SPIRITUL ÎȘI CREEAZĂ UN SUFLET\

Cele mai importante ZECE modalităţi prin care îţi poţi dezvolta conştiinţa 

Cele mai importante ZECE modalităţi prin care îţi poţi dezvolta conştiinţa 

“A-i cunoaşte pe cei din jurul tău este inteligenţa! A te cunoaşte pe tine însuţi este adevărata înţelepciune! A-i conduce pe ceilalţi este putere! A te conduce pe tine este adevărata putere!”

“Ai grijă de gândurile tale, căci vor deveni cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale, căci vor deveni acţiuni. Ai grijă la acţiunile tale, căci vor deveni obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, căci vor constitui caracterul tău. Ai grijă de caracterul tău, îţi va fi destin.” – Lao Tzu

Majoritatea dintre noi realizăm din ce în ce mai mult importanţa cultivării conştiinţei în viaţa noastră de zi cu zi. Peste tot în lume, se petrece acest fenomen minunat de trezire a conştiinţei umane. Iată zece importante modalităţi prin care îţi poţi ridica nivelul de conştiinţă:

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

INTENŢIA

Intentia de a-ţi dezvolta conştiinţa, ţi-o dezvoltă. De asemenea, intenţia de a-ţi reduce nivelul de conştiinţă, are efectul dorit. Conştiinţa are capacitatea de a se auto-extinde sau de a se auto-contracta, la fel cum tu ai capacitatea de a te dezvolta sau de a te sinucide. În orice moment, aveţi libertatea de a alege.

Prin transmiterea intenţiei de a va dezvolta nivelul de conştiinţă, sau prin afirmaţii de genul “am de gând să devin mai conştient”, veţi iniţia procesul de expansiune al conştiinţei dumneavoastră. Menţinerea intenţiei de a vă dezvolta în următoarele aspecte pe care le vom prezenta are un efect similar asupra conştiinţei. Alternativ, eşti perfect liber să-ţi reduci propriul nivel al conştiinţei în orice moment, cu toate că nu o să faceţi acest lucru într-un mod direct şi conştient.

Puteţi obtine aceste efecte prin scăderea performanţelor în oricare dintre următoarele nouă aspecte. Alegerea de a minţi, alegerea de a ceda în faţa fricii, alegerea de a comite acte de cruzime, alegerea de a rămâne ignoranţi şi aşa mai departe, toate acestea nu fac altceva decât să conducă la reducerea nivelului conştiinţei noastre.

ENERGIA

Energia vă ajută să vă dezvoltaţi nivelul de conştiinţă. Afecţiunile reduc nivelul conştiinţei. Ai grijă de corpul tău fizic pentru că acesta este singurul dumneavoastră vehicul de transport autentic de pe Pământ şi principalul mod prin care interactionaţi cu cei din jurul dumneavoastră. Energia vă ofera un flux continuu de experienţe de viaţă vitale pentru dezvoltarea noastră individuală.

Fără energie, conştiinţa noastră este înfometată. Atunci când mănânci, conştientizează tot ceea ce consumi. Practică exerciţii fizice şi conştientizează modul în care acestea îţi afectează organismul şi mintea. Înainte să consumi ceva, realizează modul în care acesta te poate afecta pe termen lung. Încearcă să priveşti alimentaţia prin aceste două aspecte principale: energie sau boala.

OAMENII CONŞTIENŢI

Persoanele conştiente din jurul tău te ajută să-ţi dezvolţi nivelul de conştiinţă. Căutaţi să petreceţi timpul alături de persoane pe care le percepeţi ca având un nivel mult mai ridicat de conştiinţă decât al dumneavoastră. Vorbiţi cu ei, adresaţi-le întrebări şi bucuraţi-vă de prezenţa lor. Permiteţi-le ideilor şi conştiinţei lor să vă pătrundă şi vă veţi extinde în toate direcţiile.

Veţi deveni mai cinstit, mai curajos, mai plin de compasiune şi aşa mai departe. Dacă îţi petreci timpul cu persoane care se află la un nivel scăzut de constiinţă, vă veţi scufunda treptat la nivelul lor. Gândurile lor vor avea un impact destul de mare asupra dumneavoastră, făcându-vă mai necinstit, mai fricos, mai apatic.

Străduiţi-vă să găsiţi un echilibru între timpul pe care-l petreceţi alături de persoanele care vă pot ridica nivelul de constiinţă şi cei pe care-i puteţi ajuta. Invaţă de la cei care sunt mai conştienţi decât tine şi ajută-i pe cei care sunt mai puţin conştienţi decât tine. În acest fel, vei servi binelui suprem şi vei ajuta omenirea să-şi extindă conştiinţa.

RAŢIUNEA

Raţiunea va ridica nivelul de conştiinţă. Logica reprezintă o mare unealtă pentru dezvoltarea conştiinţei atunci când este folosită într-un mod corect. Aceasta vă oferă substanţă şi vă susţine fundaţia modului dumneavoastra de a gândi. Cu toate acestea, marea provocare a logicii este reprezentată de evitarea presupunerilor false. O simplă presupunere falsă poate devia o viaţă întreagă de concluzii logice corecte.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

CUNOAŞTEREA

Cunoştiinşele vă ridică nivelul conştiinţei, în timp ce ignoranţa v-o scade. În primul rând, cunoaşte-te pe tine însuţi. Gândeşte-te într-un mod profund la viaţa ta şi pâstrează-ţi un jurnal pentru a-ţi menţine registrul gândurilor tale. Adresează-ţi întrebări ale căror răspunsuri nu le cunoşti şi apoi căutaţi acele răspunsuri. Priveşte în jurul tău şi asimilează pe cât de multe cunoştiinte poţi.

Interacţionează cu mediul înconjurător printr-un sentiment de curiozitate şi uimire. Încearcă să întelegi într-un mod mai profund realitatea din jurul tău. Învaţă din greşeli şi depune eforturile necesare să înţelegi ce te motivează. Cu cât convingerile tale despre realitate sunt mai reale cu atât vei deveni mai conştient.

ATENŢIA

Atenţia ridică conştiinţa, în timp ce distragerea atenţiei o scade. Îmbunătăţirea capacităţii de a vă concentra dezvoltă conştiinţa. Ridică o piatră şi acordă-i atenţia ta conştientă şi deplină. Observă ce se întâmplă. Permiteţii minţii dumneavoastră să fie agitată şi conştiinţa dumneavoastră se va scufunda. O minte distrasă este un spirit lipsit de putere. Meditaţia este o modalitatie foarte bună de a practica atenţia şi concentrarea. Meditaţia este o practică ce poate fi învăţată foarte rapid, dar poate dura o viaţă întreagă să o stăpâniţi cu adevărat.

DORINTA

Dorinţa ridică conştiinţa, in timp ce apaţia o scade. Când ajungi să-ţi stabileşti foarte clar ceea ce-ţi doreşti de la viaţă si care-ţi sunt obiectivele, scopurile, acest lucru îţi va ridica nivelul de conştiinţă. Claritatea se aşterne iar acest lucru o să vă ofere capacitatea de a gândi şi de a acţiona inteligent. Puteţi simţi acest efect ori de câte ori vă gândiţi la ceva ce vă doriţi cu adevărat. Pe de altă parte, atunci când dorinţa dumneavoastră este confuză, conştiinţa se află în aceeaşi stare. Gândurilor tale le lipseşte direcţia şi concentrarea. Depuneţi eforturi cu privire la ceea ce vă doriţi cu adevărat şi conştiinţa dumneavoastră se va extinde.

COMPASIUNEA

Compasiunea va ridica nivelul de conştiinţă, în timp ce cruzimea vi-l scade. O modalitate foarte bună prin care puteţi să deveniţi mai conştient este să căutaţi în interiorul dumneavoastră semne de cruzime inconştientă. Acest lucru este destul de dificil de pus în practică deoarece necesită mult curaj. Compasiunea este rădăcina iubirii necondiţionate, un sentiment de conexiune cu tot ceea ce există.

CURAJUL

Curajul vă ridică nivelul conştiintei în timp ce laşitatea produce efectul opus. Curajul reprezintă puntea de legătură dintre dezvoltarea conştientă şi dezvoltarea inconştientă. Atât timp cât îţi petreci foarte mult timp pe partea de inconştienţă, viaţa îţi va arunca provocări în drum până în momentul în care decizi să faci ceva în această privinţă. De îndata ce o să vă dezvoltaţi curajul de a face faţă problemelor şi situaţiilor pe care viaţa vi le scoate în cale, veţi începe să nu mai atrageţi experienţe de acest gen în viaţa dumneavoastră. Acesta este motivul pentru care curajul este piatra de hotar dintre dezvoltarea conştientă şi cea inconştientă.

ADEVĂRUL

Adevărul vă ridică nivelul conştiinţei, în timp ce falsitatea are efectul opus. În primul rând, încercaţi să acceptaţi adevărul. Frica şi laşitatea vă scade nivelul conştiinţei. În al doilea rând spune adevărul. În cazul în care onestitatea este o provocare pentru tine, acest lucru se datorează în primul rând lipsei de onestitate faţa de tine însuţi. Minciunile pe care le spui celorlalţi sunt ascunse de minciunile pe care ţi le spui ţie însuţi.

Ridică-ţi conşiinţa aruncând din viaţa ta toate urmele de falsitate. Cu timpul, conştiinţa ta se va dezvolta iar onestitatea va deveni din ce în ce mai usor de practicat în viaţa de zi cu zi şi cu tine însuţi. Este mult mai uşor şi mult mai puţin stresant să fii tu însuţi şi să  permiţi altora să facă acelaşi lucru. Nu toată lumea o să te aprecieze, mai ales persoanele care s-au obişnuit cu versiunea falsă a personalităţii tale, dar ai caştigat deja mult mai mult decât ţi-ar putea oferi lumea…SURSA

25 de sfaturi despre viață de la bătrânii japonezi

Câmpurile bioenergetice şi vindecarea holistică

Câmpurile bioenergetice şi vindecarea holistică

  De mii de ani, câmpurile energetice au fost folosite pentru vindecare în multe culturi diferite. Incepind cu primii oameni aparuti pe pamint vindecarea energetica a fost prezenta in viata lor. Izvoare istorice confirma ca oamenii bolnavi au fost tratati in acest fel inca din anticichitate in zone precum: Africa, Egipt și China, au practicat anumite forme de vindecare magnetica folosind minerale, cum ar fi Magnetitul (Payne 1990).

În 1773, Franz Anton Mesmer a folosit cu succes magneți pentru vindecare si apoi a descoperit ca el ar putea produce acelasi raspuns de vindecare uimitoare, pur și simplu, prin miscarea mâinilor peste corpul clientului! Deși Mesmer a avut succes și a devenit cunoscut pentru tratarea bolilor incurabile, știința din timpul lui nu a susținut contribuția sa.

De-a lungul istoriei, oamenii s-au temut de aceste forțe „misterioase”, și continuă să existe controverse între cei care cred că viața urmează legile științifice și cei care cred într-o forță de viață care inca nu poate fi explicata de știință. Deși știința de masă nu a acceptat, de la sfârșitul anilor 1700 pina spre începutul anilor 1900 folosirea energiei electrice in domeniul medical a devenit destul de populara. Mai multe aparate electrice de vindecare au fost create și au fost utilizate pe scară largă de către medici pentru tratarea unei game de afecțiuni.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Chiar și compania Sears Roebuck a introdus mai multe dispozitive de vindecare electrice în catalogul lor 1902! În 1910, știința a devenit fundamentul pentru educație și electroterapie medicala și clinica iar acest domeniu a fost declarat incompatibil științific și excluse aparatele din punct de vedere stiintific de la practica clinica.

În 1932, un profesor de la Yale School of Medicine, Harold S. Burr, a început să studieze rolul electricitatii în dezvoltarea bolii. El si-a dat seama că nu a existat o corecta înțelegere a „planului” de asamblare a întregului organism. Burr credea că toate lucrurile vii sunt formate și controlate de domenii care pot fi măsurate cu detectoare standard și că aceste campuri electrice sunt „matricea” pentru toate lucrurile vii.

Prin urmare, aceste domenii sunt utile pentru diagnostic, deoarece ele reflectă ceea ce se întâmplă în corp, ca fiecare proces fiziologic are un corespondent electric. El a publicat dovezi că boala apare în plan energetic înainte să apară simptomele fizice și că, odată ce dezechilibrul energetic este detectat și readus la normal atunci boala ar putea fi prevenita.

La acea vreme, cercetarea lui Burr a fost trecută cu vederea de către publicatiile medicale, iar medicii sau concentrat la domeniul farmacologiei. Burr a continuat cercetarile sale pe câmpurile energetice intre 1932-1956. Se pare că munca lui se situa cu mult înaintea timpului său și abia acum ajunge sa fie inteleasa. Concluziile lui Burr se potrivesc cu multe dintre descoperirile făcute în prezent în întreaga lume.

Măsurarea Câmpurilor energetice ale organismului uman:

În timpul anilor 1900, progrese mari au început să se facă în electrobiologie (studiul proprietăților electrice ale sistemelor vii). De fapt, William Einthoven, un medic olandez, a primit Premiul Nobel în 1924 pentru descoperirea că energia electrică a inimii ar putea fi înregistrata (Einthoven, 1906). Descoperirea sa a dus la dezvoltarea a electrocardiogramei, un instrument standard de diagnosticare care inregistreaza impulsurile electrice ale inimii.

O lege de baza a fizicii prevede că atunci când un curent electric curge printr-un conductor, un câmp magnetic este creat în spațiul înconjurător, așa cum a descoperit Hans Christian Oersted în 1820. Ca urmare a acestei descoperiri, s-a emis ipoteza că electricitatea inimii ar pute creea magnetism in jurul inimii.

Nu a durat mult până în 1963 cand Baule și McFee a creat un dispozitiv pentru a detecta acest câmp magnetic produs de activitatea electrică a inimii. Prin 1970, David Cohen a confirmat măsurătorile de câmp magnetic ale inimii cu un dispozitiv numit SQUID (dispozitiv  supraconductor de interferență cuantică), care este acum folosit in cercetarea medicala din intreaga lume pentru a urmarii câmpurile biomagnetice produse prin procese fiziologice ale organismului.

Acest avans în cercetare ne-a arătat că domeniile biomagnetice ale corpului sunt de multe ori mai bune indicatoare de evenimente care au loc în organism decât sunt măsurătorile electrice de la suprafata pielii, cum ar fi electrocardiograma și electroencefalograma.

Acum știm că toate țesuturile și organele din corp produc pulsatii magnetice, care sunt cunoscute sub numele de domenii biomagnetice. Știm, de asemenea că aceste câmpuri de energie sunt nelimitate, ceea ce înseamnă că domeniul biomagnetic a tuturor organelor se extinde la infinit în spațiu!

 Vindecarea prin bioenergie:

Este uimitor că în câteva zeci de ani oamenii de stiinta au trecut de la a fi sigur că nu există nici un astfel de lucru ca un câmp de energie în și în jurul corpului, la a avea acum dovezi stiintifice ca exista aceste câmpuri de energie! Ca urmare, practicieni de vindecare cu bioenergie sunt din ce în ce mai investigati de către cercetători științifici. James Oschman, 2005, teoretizeaza ca terapiile complementare bazate pe bioenergie sunt eficiente pentru că in domeniul energetic o persoană poate interacționa cu alta prin inducerea semnalelor energetice benefice în corpul pacientului.

Tendința în terapiile complementare este spre tehnici mai ușoare și blânde care produc schimbări rapide și profunde. Tot James Oschman, 2005, explică, de asemenea, că procesele viatale sunt extrem de sensibile la câmpurile de energie și acest lucru se bazează pe observații comportamentale. Se pare că câmpurile de energie subtile, care sunt aproape de un organism pot produce sau induce câmpuri electrice și magnetice în interiorul organismului și că aceste semnale au caracteristicile corecte pentru a activa, sau sporii ori suprima procesele celulare si moleculare (Oschman 2005).

Explicația medicinei energetice este simpla: tulburările și bolile modifica proprietatile electromagnetice ale moleculelor, celulelor, țesuturilor și organelor. În terapiile energetice, cum ar fi infobioenergetica, emanațiile de la tesuturile proprii ale unui terapeut pot oferi informații pe suport electromagnetic prin care se deschide sau îmbunătățește comunicațiile în țesuturi ale unui client.

Când vine vorba de subiectul de vindecare, cercetatorii din domeniul medical sunt deosebit de interesați de câmpurile magnetice pulsatorii de energie joasă și extrem de joasă frecvență (ELF-sub 100 Hz, Miller 1986) și de a folosi aceste frecvențe pentru demararea vindecarii la o varietate de țesuturi și diferite boli.

Frecvențe similare s-a descoperit ca emana din mâinile practicanților de terapii energetice, cum ar fi bioenergia, cu toate acestea, câmpurile emise nu sunt constante, dar se mișcă prin gama de frecvențe pe care cercetatorii le-au descoperit eficace în facilitarea repararii diferitelor tesuturi.

Cercetatorii din domeniul biomedicinei au descoperit o corelație evidentă între emiterea undelor biomagnetice din mâinile terapeuților și efectele curative ale frecvențelor specifice. Ca urmare, James Oschman, 1997, prezintă următoarele ipoteze și o definiție a energiei de vindecare:

Vindecarea prin bionergie: ‘Fie emise de un dispozitiv medical sau proiectate din corpul uman, acesteste energii de o anumită frecvență sau un set de frecvențe pare să stimuleze repararea unuia sau mai multor țesuturi.’

Terapiile prin câmp de energie sunt eficiente pentru că ele proiectează informații, conținute în semnale de frecvențe specifice, în țesuturi. Acest lucru declanșează o cascadă de activități, de la membrana celulelor pana la nivelul genei în care anumite schimbari au loc (Bassett 1995).

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

S-ar putea gândi „de ce nu este această vindecare activata în mod natural”? Vindecarea prin energie, fie de la un dispozitiv medical sau de la mâinile unui terapeut prin energie, deschide si ordoneaza „rețeaua” organismului, a fluxului de energie și informații. După ce întreaga rețea este pusa in funcțiune, comunicarea biologica naturala se reia libera, prin întregul sistem.

Activarea acestor procese merge mână în mână cu deschiderea canalelor prin care circula fluxul de energie și informații. Aplicarea de vindecare prin bioenergie ” poate reinitia un proces de vindecare care a stagnat chiar si la pacientii cu probleme nevindecate timp de 40 ani” (Bassett 1995)

Este adevărat că, atunci când informațiile curg liber prin tesuturi, bunăstarea abundă. Vindecare cu bioenergie poate fi foarte benefica pentru un individ, chiar dacă nu există nici o problemă de sănătate constatata. O persoana sanatoasa va avea o senzatie mai mare de vitalitate și ar fi mai puțin probabil să suporte vre-o boala sau accident, sau s-ar recupera mai repede daca ar deveni bolnava.

În diverse modalități de vindecare prin energie, inclusiv bioenergie, tratamentele sunt aplicate la persoanele sanatoase pentru a spori creativitatea lor, sau pentru a le ajuta în călătoria lor personala prin viață. James Oschman, 1997, face următoarea ipoteză privind efectele benefice ale energiei de vindecare proiectata din mâinile unei persoane asupra corpului, pentru vindecarea ranilor:

„O varietate de fenomene energetice, electrice, electronice, magnetice și altele au loc într-un tesut sanatos, ca urmare a comunicărilor necesare pentru a coordona activitățile celulare. Câmpurile de energie rezultate sunt radiate din mâinile individului sănătos. Fie cauzată de traume fizice sau emoţionale, rana care nu se vindecă este o zonă în care nu se primesc semnale naturale de regenerare necesare pentru a iniția și coordona procesele de reparare. Când tesutul sănătos este adus aproape de o astfel de rană, informații esențiale sunt transferate prin intermediul câmpului energetic, canale de comunicare deschise și procesul de vindecare este început. ”

Cercetarile în curs, legate de câmpurile biologice sunt interesante și pot avea un impact foarte important asupra medicinei complementare si conventionale. Cercetarile stiintifice au aratat ca organismele vii sunt sisteme complexe, auto-organizate care fac schimb constant bio-informații cu împrejurimile lor prin semnale subtile de energie, în scopul de a se conserva. Acest schimb de informații are efecte asupra sănătății, bolii și vindecarii și oferă perspecive noi pentru baza stiintifica de modalități de vindecare prin energie. – Sursa

 Informaţii importante pentru sănătatea d-voastră

Șapte pași spre iluminare – Iubeşte adevărul, chiar dacă te dezavantajează

Șapte pași spre iluminare - Iubeşte adevărul, chiar dacă te dezavantajează

1 Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţa ta şi, pentru aceasta, trebuie să-L iubeşti şi să-I fii recunoscător pentru tot ce ai şi pentru toate evenimentele care şi se întâmplă; să fii mulţumit cu ceea ce ai şi cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOŢIUNE.

2 Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi, în fiecare zi. Când te trezeşti si înainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se numeşte RESPECT DE SINE.

3 Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti capabil de iubire şi devotament, iubeşte fără teamă tot ceea ce a creat Dumnezeu în jurul tău ; dacă tu gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi depăşi, atunci propune-ţi obiective în viaţă şi luptă pentru realizarea lor, până când le vei obţine. Acest pas se numeşte MOTIVARE.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

4 Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei obţine pe a ta. Să nu păstrezi în inima ta ranchiuna împotriva nimănui, căci acest sentiment nefast nu te va lăsa să fii fericit. Trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu iartă şi uită. Acest pas se numeşte ONESTITATE.

5 Al cincilea pas este să nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu îţi aparţine; aminteşte-ţi că, potrivit legilor implacabile ale naturii, dacă o faci, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeşte CINSTE.

6 Al saselea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiinţele Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite. Acest pas se numeşte NON – VIOLENŢA.

7 Ultimul pas este să observi cu atenţie ce este în jurul tău; să descoperi mereu în fiecare lucru, eveniment, fiinţă, partea lui bună şi nu lipsurile. Ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb. Iubeşte adevărul, chiar dacă el te dezavantajează. Acest pas se numeşte DISCERNĂMÂNT.

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are şi un pret: Trebuie să renunţi pentru totdeauna la desertăciunile acestei lumi.  Este foarte greu, dar şi răsplata e foarte mare.  

 -Sursa-    

   Swami Venkatesananda  

                                Experienţa concretă a Iluminării

                                  

ENERGIA LATENTĂ DIN CORPUL TĂU. CUM CONTROLEZI KUNDALINI

ENERGIA LATENTĂ DIN CORPUL TĂU! VEZI CUM O TREZEŞTI ŞI CUM CONTROLEZI KUNDALINI!

Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când această forţă este trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale, manifestaţi permanent – ziua şi noaptea. Trezirea lui Kundalini se poate manifestă la toţi oamenii, indiferent de calea spirituală sau de religia din care fac parte.

Manifestări ale ridicării energiei Kundalini:

– tremurături involuntare ale corpului, sentimente de bucurie şi beatitudine, senzaţii de frig în organism, senzaţii de căldură pe coloana vertebrală, perceperea unor puternice flash-uri de energie, furnicături în corp sau, mai ales, pe coloană, sentimente de confuzie şi incertitudine, schimbări bruşte de stări lăuntrice, stări de somnolenţă şi ameţeală, stări de fericire, perceperea de sunete şi culori subtile, trezirea intuiţiei şi a creativităţii la un nivel mult mai înalt.

Trezirea lui Kundalini va determina schimbări pozitive atât la nivelul corpului fizic cât şi la nivelul corpurilor subtile. Dacă Kundalini se ridica încet oferindu-ne timp pentru a asimila puternica energie ce este eliberată, ne vom însuşi experienţa pe care ne-o oferă fiecare chakră în parte, lucru care ne va ajuta mult la progresul spiritual. Dacă însă energia Kundalini se ridică prea repede, fără a o putea controla, putem să trăim o criză spirituală.

Atât timp cât Kundalini rămâne adormită în lăcaşul ei, persoana va fi interesată numai de manifestările fizice, grosiere şi impure, de lumea simţurilor şi a intereselor materiale. Mâncarea, somnul şi sexul vor motiva o astfel de persoană. Când Kundalini se va trezi, omul va deveni stabil, serios, responsabil, ferm. Atunci va începe să renunţe la ataşamentele de lumea fizică.

Daca Kundalini se va ridica numai până la nivelul chakrei a doua, persoana va avea trăiri erotice nestăpânite care pot fi confundate cu trăiri spirituale. Pericolul care pândeste la acest nivel este subordonarea fiinţei la planul sexualităţii care poate conduce treptat la decăderea spirituală şi la probleme fizice şi mentale. Când Kundalini va pleca din chakra a doua, dorinţele sexuale exacerbate vor dispărea.

Când Kundalini este trezit până la nivelul plexului solar poate apărea o senzaţie permanentă de foame. Primii trei centri subtili ne pun în legătură cu lumea fizică iar transcenderea lor înseamnă îndepărtarea de ataşamentele legate de lumea fizică. Când Kundalini se manifestă la nivelul unuia dintre cei trei centri inferiori, omul nu se poate bucura cu adevărat de stabilitatea şi concentrarea maximă a minţii.

Mintea nu este eliberată de sclavia simţurilor şi de ataşamentele materiale, iar mentalul nu este purificat şi va oscila în tot ceea ce face. Când Kundalini atinge centrul inimii, întreaga perspectiva asupra lumii cât şi asupra propriei fiinţe se schimbă fundamental. Omul va începe să înţeleagă valorile lumilor subtile şi va percepe existenţa fiinţelor din invizibil. Ataşamentele faţă de simţuri aproape dispar, nevoile materiale se reduc foarte mult iar omul se dedica mai mult practicilor spirituale.

În acest timp va fi plin de iubire şi de înţelegere faţă de ceilalţi, îşi va orienta mintea către Dumnezeu şi va căuta compania oamenilor cu credinţă şi ajutorul fiinţelor spirituale. Mintea sa va deveni stabilă şi uşor de concentrat. Însă anumite manifestări ale egoului tot vor exista, iar interesele materialiste pot opri ascensiunea lui Kundalini sau pot chiar determina coborârea acesteia către chakra rădăcina.

Când Kundalini ajunge la chakra gâtului, respiraţia devine lentă şi mai puţin intensă datorită faptului că mintea devine calmă şi interiorizată. Pot apărea mari capacităţi oratorice. Când Kundalini ajunge la al treilea ochi, persoana va avea un bun control asupra sa. Omul va deveni conştient de Sinele sau Suprem şi detaşat de propriul trup.

De la nivelul chakrei al treilea ochi, Kundalini complet trezit nu mai poate cobori. Întregul efort al persoanei şi toată aspiraţia sa va fi dedicată realizării lui Dumnezeu. De abia când Kundalini atinge chakra creştetului omul îşi câştiga liniştea şi pacea mult visată. Ridicarea completă a lui Kundalini apare însă foarte rar, în marea majoritate a cazurilor aceasta energie se ridică parţial.

In ascensiunea sa, Kundalini va întâlni chakre care pot fi deschise sau închise. În cazul în care o chakră este deschisă, Kundalini îşi va continua ascensiunea până la următoarea chakră. În cazul în care o chakră este închisă, Kundalini se va opri, iar fiinţa respectivă va experimenta din plin trăirile acelei chakre. Alte obstacole importante în calea ascensiunii lui Kundalini sunt nodurile energetice. Ele sunt în număr de trei. Aceste noduri pot bloca fluxul ascendent de prana prin canalul Sushumna.

Dacă aceste noduri ar fi străpunse prea repede, ne-am confrunta cu o suprasarcină energetică care ar putea crea probleme. În aceste regiuni puterea ignoranţei şi a ataşamentelor fizice este foarte puternică. Anumite noduri de energie sunt greu de dizolvat, mai ales cele din chakrele 1, 2 şi 5,6. Se spune că străpungerea acestor noduri energetice poate dura mai multe vieţi. Odată străpuns nodul ce se afla între chakra 1 şi 2, vor fi depăşite ataşamentele faţă de plăcerile simţurilor şi funcţionarea greoaie a minţii.

Al doilea nod se află între chakrele 3 şi 4 şi este asociat cu sentimente şi ataşamente din planul emoţional. Străpungerea acestui nod va ajuta omul să manifeste o stare de iubire necondiţionată însoţită de compasiune. Fixarea fiinţei la acest nivel poate duce la ataşament faţa de binele universal şi la o dorinţă puternică de a ajuta la eliberarea suferinţei umanităţii.

Deşi unor persoane li se va părea că prin asta vor realiza fapte mari, de fapt ei se vor lega astfel de lumile inferioare. Nodul dintre chakrele 5 şi 6 se poate dizolva prin cunoaştere şi încredere. Egoul va începe să se dizolve şi va domina voinţa divină. Acest obstacol poate genera ataşamente faţa de puteri paranormale.

Depăşind cele trei noduri, omul poate atinge desăvârşirea spirituală. Când Kundalini ajunge la chakra creştetului, omul va simţi că nu mai poate rămâne în lumea fizică. Corpul cauzal este dizolvat în corpurile superioare iar fiinţa îşi pierde interesul pentru orice fel de dorinţă. Reîntoarcerea la viaţa propriu-zisă se va produce doar dacă persoana respectivă consideră că are o anumită misiune de împlinit pe Pământ. Atunci omul trebuie să preia o anumită karmă pentru că numai aşa poate trăi pe pământ.

Ridicarea energiei Kundalini se poate manifesta în două feluri:

ascensiune liniştită şi fără probleme, ascensiune însoţită de prezenţa unui val de frică, senzaţia de frică are legătură cu moartea prejudecăţilor legate de lume şi de noi înşine. Este vorba de o purificare a subconştientului. Atunci când are loc o ,,explozie” interioară, ea va face să iasă la suprafaţă tot ce avem în interiorul nostru, mai ales negativ.

Când avem o personalitate plină de obsesii şi de blocaje mentale atunci ea va exploda generând o cădere nervoasă. Omul trebuie să realizeze un proces de purificare a gândurilor şi să ajungă la o stare de claritate a minţii. În cazul în care Kundalini se ridică parţial, aceasta va face ca fiinţa respectivă să aibă acces numai la anumite adevăruri parţiale.

Efecte generate de ascensiunea lui Kundalini:

– celulele corpului intră într-un proces de întinerire, vocea se modifică, apar schimbări la nivelul secreţiei hormonale
– se modifică ritmul cardiac şi apar palpitaţii la nivelul inimii
– respiraţia se modifică, pot apărea stări de anxietate

– amorţeală, senzaţii de cald sau rece, mâncărimi şi furnicături pe corp, vibraţii fine la nivelul pielii şi frisoane puternice în corp
– dureri şi stări de disconfort pe coloană, apar viziuni, lumini şi sunete interioare, pot apărea emoţii necontrolate ce duc de la stări de bucurie la tristeţe şi suferinţă– gândurile pot părea dezechilibrate sau iraţionale
– omul se poate simţi în pragul nebuniei sau poate deveni calm şi liniştit

Efectele nedorite pot apărea în cazul unor persoane care nu s-au purificat suficient: migrene, presiune şi dureri de cap, depresie, oboseală, teamă, atac de panică, amorţeală şi frica de a muri, tulburări mentale, spasme musculare şi insomnie, bruşte schimbări de greutate a corpului, dureri de ceafă sau de spate, transpiraţie şi mucozitaţi, nevoie de a căsca des, lipsa de control al emoţiilor, dureri de ochi, cap, coloană ce pot aparea şi dispărea brusc, acolo unde Kundalini întâlneste blocaje… Sursa

UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

Gândirea pozitivă în vindecarea naturală

Gândirea pozitivă în vindecarea naturală

Cauzele profunde ale bolilor

„Orice acţiune a gândirii, a imaginaţiei, a vorbirii sau a corpului poartă în sine fructe bune sau rele. Omul este, într-o măsură nebănuită, creaţia gândirii sale; la ce gândeşte în această viaţă, mai târziu, el va deveni.“ Sri Ramakrishna

   Aţi auzit de multe ori cunoscuţi care atunci când erau întrebaţi de afecţiunea de care sufereau spuneau că neplăcerile au început şi s-au amplificat pe un fond nervos dezechilibrat. Stresul, agitaţia, neliniştea reprezintă de multe ori cauzele incipiente ale multor afecţiuni.

Dar dacă analizăm cauzele stresului şi ale anxietăţii,  vom descoperi că ele sunt menţinute de o gândire profund nefastă caracterizată de agitaţie haotică, dominata de ganduri negative, frica, dorinte nesatisfacute, frustari, nefericire, etc. Vom prezenta în cele ce urmeaza cateva idei cu caracter general menite să conducă la o înţelegere mai profundă a cauzelor anumitor boli, precum şi asupra relaţiilor şi legăturilor mai subtile care există între minte şi corp.

Destinul nostru de fericire şi sănătate sau de boală şi suferinţă este consecinţa caracterului nostru; caracterul nostru este rezultatul obiceiurilor, obişnuinţelor, reflexelor şi tendinţelor noastre. Acestea la rândul lor sunt create prin repetarea şi menţinerea în mintea noastră a aceloraşi tipuri de gânduri şi idei.

-Majoritatea gândurilor oamenilor obişnuiti apar datorită preluării lor la nivel subconştient din subconştietul colectiv. Altele (mai rare) sunt produse în mod conştient.

-Multe din gândurile pe care le avem se datorează sugestiilor. Aceste sugestii sunt produse de oameni, de circumstanţe, de mediu şi ne influentează mai mult sau mai putin în funcţie de gradul mai mare sau mai mic de receptivitate subtil energetică specifică fiinţei noastre, corespunzător nivelului nostru de conştiinţă.

-Dintre toate sugestiile, cea care operează direct în planul mental prin intermediul gândurilor este cea mai importantă. In cazul sugestiilor rele, negative pe care le menţinem inconştient sau spre care ne deschidem mintea, acestea la rândul lor au efecte distructive, perturbatoare, astenice şi orientează prin rezonanţă negativă fiinţa în cauză, în mod gradat, mai repede sau mai încet, în funcţie de intensitatea şi de predominanţa lor, în sensul în care au fost emise.

Aceia care datorită receptivităţii accentuate la acest gen de sugestii rele se lasă influenţaţi şi se complac în aceasta stare, vor suferi consecinţele generatoare de suferinţă, mizerie şi nefericire a acestor procese de rezonanţă nefastă cu energiile subtile ale răului, ale bolii, ale fricii, ale nefericirii, ale urii şi ale suferinţei ce provin din sferele infernale din Macrocosmos.

-In ceea ce priveşte sugestiile mentale rele sau negative, noi trebuie să fim permanent extrem de atenţi pentru a elimina orice sugestie negativă care poate declanşa efecte de rezonanţă instantanee cu energii subtile malefice din Macrocosmos, ce îi pot afecta atât pe ceilalţi, cât şi pe noi înşine mai devreme sau mai târziu, în funcţie de puterea mai mare sau mai mică a gândurilor negative.

-Sugestiile, părerile, convingerile sau remarcile altora n-au nici un fel de putere asupra noastră, în sensul de a ne putea influenţa, atâta timp cât nu suntem la unison, pentru a rezona cu energiile pe care le evocă sau le manifestă. Gândul nostru poate accepta, simpatizând, sau respinge prompt aceste sugestii. Putem oricând alege să nu luăm în consideraţie ceea ce nu vrem, refuzând să credem ceea ce considerăm fals şi rău, continuând să afirmăm mai departe binele şi armonia.

-Corpul fizic este împreună cu psihicul slujitorul minţii. El se supune, ca şi psihicul, comenzilor şi proceselor mentale, indiferent dacă ele sunt alese intenţionat sau sunt exprimate automat. La comanda gândurilor rele puternice, predominante, corpul se scufundă rapid în boală, nefericire, tristeţe, egoism şi descompunere. La comanda gândurilor bune, intense, divine, iubitoare, vesele şi frumoase, întreţinute în mod perseverent el devine plin de tinerete, fericire şi frumuseţe.

-Boala şi sănătatea, la fel ca şi circumstanţele care generează ecouri profunde, bune sau rele în universul nostru lăuntric sunt de asemenea adânc înrădăcinate în modul nostru caracteristic (optimist sau pesimist) de a gândi. Gândurile predominant ipohondrice, bolnăvicioase se vor exprima mai devreme sau mai târziu într-un corp bolnăvicios.

Se cunosc cazuri în care gânduri de teama au ucis un om la fel de repede ca un glonte şi în multe situaţii similare ele continuă să ucidă datorită rezonanţei cu energiile subtile ale morţii mii de oameni, la fel de sigur, deşi mai puţin rapid. Oamenii care trăiesc cuprinşi de teama de boală se îmbolnăvesc cel mai uşor. Adevărul exprimat de binecunoscutul proverb romanesc: „De ceea ce îţi este cel mai mult frică, tocmai de aceea nu scapi“ este confirmat încă o dată.

-Dacă vrei să-ţi reînnoieşti permanent corpul fizic înfrumusetează-ţi profund şi autentic mintea. Gândurile de răutate, gelozie, ură, suspiciune răutăcioasă, descurajare jefuiesc corpul de sănătatea şi gratia lui făcându-l să rezoneze cu energii subtile rele, stresante, chinuitoare, astenice, dezechilibrante.

-O faţă hidoasă, urâtă, acră nu apare niciodată din întâmplare. Ea este rezultatul gândurilor rele, urâte. Ridurile care brazdează faţa şi o desfigurează sunt cel mai adesea urmele nesăbuinţei, patimei, mândriei. Uneori întâlnim o femeie în vârstă de nouăzeci de ani care poate avea faţă luminoasă a unei fete tinere, în timp ce o alta, care nu a ajuns încă la vârsta medie are faţa surprinzător de îmbătrânită şi consumată înainte de vreme. Una este rezultatul unei dispoziţii psihice plăcute şi luminoase, iubitoare, elevate, fericite, evoluate. Cealaltă este rezultatul patimii, răutăţii, egoismului, urii, abrutizării, închistării, pervertirii şi nemulţumirii.

-Aşa cum nu poţi să ai o locuinţă plăcută, luminoasă dacă nu laşi aerul şi soarele să intre liber în camere, la fel, un corp fizic, vital şi puternic şi o faţă luminoasă, fericită şi senină nu pot să fie decât rezultatul punerii în rezonanţă cu energiile subtile din Macrocosmos ale gândurilor de bucurie, voie bună, extaz şi seninătate.

Neliniştea, frica, îndoielile, pesimismul, suspiciunile aberante demoralizează rapid întregul corp fizic şi îl fac vulnerabil la pătrunderea bolii. In acelaşi timp gândurile impure, rele, distructive, chiar dacă nu sunt materializate, vor distruge mai repede sistemul nervos. Gândurile puternice, pure, divine, sublime, elevate, înălţătoare, dătătoare de dragoste, bucurie şi fericire fortifică trupul, umplându-l de vigoare, farmec, tinereţe, magnetism euforizant, armonie, frumuseţe şi graţie.

-Corpul fizic este un instrument complex, delicat şi plastic care răspunde fidel la gândurile cu care este impregnat, iar obiceiurile înrădăcinate de gândire vor produce în mod corespunzător şi proporţional cu intensitatea acestora propriul lor efect, bun sau rău, asupra corpului fizic. Oamenii vor continua să aiba sânge impur şi otrăvit atât timp cât întreţin şi propagă gânduri întinate, rele, infernale.

Dintr-o inimă curată, plină de dragoste, duioşie, abnegaţie, compasiune, fericire, bunătate rezultă totdeauna o viaţă curată, fericită, pură, integrata în armonia divina şi un corp fizic curat, sănătos şi frumos. Dintr-o inima întinată rezultă o viaţă întinată şi un corp fizic nesînătos. Gândirea este izvorul acţiunii, al vieţii şi al manifestării. Să ne purificăm izvorul şi după aceea totul va deveni pur, minunat şi fericit.

Schimbarea regimului alimentar nu îl va ajuta foarte mult pe omul care nu-şi schimbă gândurile. Când un om îşi purifică gândurile el ajunge să îşi purifice întreaga sa existenţă, corpul său fizic ajungând expresia fidelă a acestei armonii interioare.

-Acţionând inteligent la nivelul sferei gândurilor întreţinute în planul mental noi putem, graţie rezonanţei benefice cu energiile subtile cosmice, să devenim stăpânul destinului nostru, sau altfel spus, al karmei noastre. Transformându-ne gradat fiinţa lăuntrică prin gândurile si acţiunile noastre inspirate, cunoscând corect care este de fapt situaţia noastră, omul este liber să aleagă un alt mod de acţiune pentru a-şi modifica destinul.

După un anumit interval de timp el va deveni conştient că rapiditatea cu care destinul său este modificat în bine este direct proporţională cu intensitatea angrenării într-o acţiune adecvată. De exemplu: un pungaş nu este un pungaş în eternitate, în toate împrejurările. Punându-l în compania unei fiinţe evoluate spiritual, prin forţa influenţei complexe pe care o va primi, el se va schimba în bine, va începe să gândească şi să acţioneze diferit decât până atunci, astfel destinul său schimbându-se.

In tradiţia orientală se ştie că aşa s-a petrecut cu Dacot Randacar care ulterior a devenit înţeleptul Valmiki. Acţionând astfel, el şi-a transformat radical destinul ajungând dintr-un pungaş inveterat, un faimos înţelept.

-Supravegheaţi întotdeauna atent ceea ce gândiţi, ceea ce simţiţi şi ceea ce faceţi. In virtutea legii acţiunii şi reacţiunii (karma), mai curând sau mai târziu, veţi răspunde pentru tot ceea ce faceţi atât cu voi înşivă, cât şi pentru modul în care vă comportaţi cu tot ceea ce vă înconjoară. Acela care comite un rău sau o nedreptate îşi dăunează tot atât de mult lui însuşi, căci devine rău.

-Căutaţi cât mai des să gândiţi de la înălţimea punctului de vedere al adevărurilor eterne, universal valabile, în lumina legilor fundamentale ale vieţii, şi nu situându-vă la nivelul gregar, îmbâcsit de prejudecăţi, superstiţii, frică şi ignoranţă. Nu permiteţi nimănui să gândească pentru voi supunându-vă unor gânduri aberante ori neînţelese încă, ce vă sunt furnizate de altcineva.

Indolenţa este o infirmitate, lenea o murdărie. Printr-un efort viguros smulgeţi-vă această săgeată otrăvită care este indolenţa. Totodată căutaţi să alegeţi cu grijă propriile voastre gânduri sau idei; atunci când veţi lua o hotărâre chibzuiţi bine şi nu vă grăbiţi pentru a nu regreta după aceea.

-Adoptaţi cu anticipaţie chiar atitudinea învingătorului. Nu vă temeţi de a merge cât mai înainte; trebuie să ştim să îndrăznim. Pe cei îndrăzneţi, plini de intenţii bune, şansa îi ajută întotdeauna. In orice situaţie ne-am afla, atunci când avem încredere în forţele lăuntrice este necesar să ne branşăm cât mai repede mintea asupra curentului infinit de forţă care emană de la sursa divină. Aceasta este credinţa necesară care face posibil orice miracol. Să nu uităm cuvintele lui Iisus : „Cel care va avea credinţă cât un bob de muştar, va muta şi munţii din loc.”

-A crede cu fermitate în puterile noastre lăuntrice, în rezonanţă care survine atunci cu energiile corespondente binefăcătoare din Univers, ne ajută imens să făurim cu anticipaţie succesul.

-Nu întrebuinţa niciodată formulări interioare de forma: „nu am mijloace“ sau „îmi este imposibil“ sau „niciodată n-am să pot“ în care să crezi, complăcându-te să-ţi accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmaţii paralizante. Subconştientul te va asculta şi va crea prompt premisele pe care doar tu le-ai gândit aducându-le din domeniul posibilităţii la o realizare efectivă.

Astfel, la propria ta comandă, chiar subconştientul va face ca într-adevăr să-ţi lipseasca posibilităţile sau mijloacele de a realiza sau obţine ceea ce urmăreşti. Caută să te convingi că totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tău de a comanda subconştientului. Realizează însă că, deşi totul îţi este posibil, nu orice îţi este permis (în sensul că nu trebuie să încalci niciodată legile morale ale firii).

  • Un aport extraordinar de mare, în cazul vindecării majorităţii bolilor şi în redobândirea stării de sănătatea, o are credinţa fermă în finalizarea cu succes a procesului curativ. O imagine mentală adecvată, reluată mereu şi mereu cu încredere şi entuziasm, accelerează minunea grabnicei însănătoşiri.

Amplificarea puterii curative sau regenerative este strâns legată de ceea ce ştim despre aceasta, cât şi de modul în care acţionam. In caz de boală, caută să realizezi starea de rezonanţă cu energiile binefăcătoare ale Naturii şi acţionează în deplină armonie cu ele; astfel, Natura te va integra matern ca pe una dintre creaturile sale şi ţi se va supune, sprijinindu-te din plin.

Citate

„Istoria lumii este aceea a catorva oameni extraordinari care au avut credinta deplina in ei. Asemenea credinta face sa apara Divinul care este totdeauna in spatele nostru. O fiinta umana care are o credinta mare poate orice, acesteia totul ii este cu putinta. O asemenea fiinta va esua numai cand nu-si va mai da in mod suficient osteneala sa manifeste puterea subtila infinita a Universului. Cel ce va intelege aceasta va realiza cat de important este sa credem, inainte de toate, in fortele noastre proprii“. Swami Vivekananda

„Fara indoiala, ne este usor si ne costa putin sa comitem raul; panta de cadere ne este fara nici o dificultate accesibila, aflandu-se oricand la indemana. In fata perfectiunii admirabile, a virtutii si a realizarilor extraordinar de inalte, zeii au asezat, dimpotriva, efortul si sudoarea; calea care duce aici este abrupta, iar accesul la ea este anevoios ori respingator pentru unii, plictisitor pentru ceilalti. Insa, pe masura ce ne elevam spiritual, calea se netezeste si se indreapta sub pasii nostri, conducandu-ne spre nemurire.“ Buddha

„Omule nebunule, tu faci minuni fara sa stii si nu cunosti aproape deloc puterea formidabila a gandirii tale. Sa stii ca tot ce inchipuiesti este realizabil si se face direct proportional cu increderea ta… …de ce te feresti oare sa stai de vorba cu tine insuti si sa te inchipuiesti, descoperindu-te un perfect zeu?“ Tudor Arghezi

„Omul seamana un gand si culege o actiune. El seamana o actiune si culege un obicei. El seamana un obicei si culege un caracter. El seamana un caracter si culege un destin.“ Swami Shivananda

„Nu exista intamplare sau noroc. Exista numai o inlantuire de cauze si efecte, cuvantul intamplare nu exprima decat ignoranta noastra asupra anumitor cauze. Totul in natura se supune legii; orice aspect rezulta la fel de necesar intocmai precum revenirea ciclica a anotimpurilor. Curba descrisa de atomul usor, pe care vanturile par sa-l poarte la intamplare, este reglata exact, intr-un mod tot atat de precis ca si orbitele planetare.“ Laplace

„Nu asteptati niciodata ca altcineva sa vina si sa va implore sa iesiti din mediocritatea penibila in care va mentineti; faceti voi insiva cu curaj un pas inainte si lasati sa transpara o unica reflexie din aurul pe care il ascundeti in voi. Procedand astfel, comoara ascunsa va da in sfarsit roade.“

„Nu va ascundeti niciodata darurile innascute, calitatile si inzestrarile specifice in ascunzisul pivnitei propriei fiinte. Procedati totdeauna asa cum face un negustor bun, expuneti-le cat mai bine la vedere in vitrina.“

„Puneti-va in valoare cu mult tact, aratati-va dar comportati-va in mod firesc chiar si atunci cand dati dovada de spontaneitate.“     Elmer Wheeler – „Cum sa reusim cat mai bine in viata“

„Optimismul, buna dispozitie debordanta, bucuria de a trai trebuie sa constituie starea noastra permanenta. Procedand astfel vom fi mereu in contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar in epoca in care traim, sa atragem in noi insine, cat mai multe dintre energiile subtile ale optimismului si curajului pentru a deveni chiar si pentru ceilalti focare exemplare“. Dr. Victor Pauchet – „Fiti Optimisti“

„Daca intr-o situatie noi nu avem deloc incredere in ceea ce urmeaza sa facem, aproape ca nici nu mai este util sa incercam; indiferent care ar fi dorinta pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizata de lipsa credintei.“ Henri Durville – SURSA

PUTEREA GÂNDULUI BUN

Karma Yoga, serviciul dezinteresat-Când un yoghin începe o treabă

Karma Yoga sau serviciul dezinteresat

     Meditaţia este o continuă dezhipnotizare de propria identificare cu corpul, mintea, numele şi forma. Începe cu viaţa de zi cu zi. Dacă cineva nu este capabil să se deconecteze de la activităţile cotidiene, aceste activităţi, ele însele, vor continua să agite mintea, chiar dacă corpul ar rămîne imobil sau aşezat în vreo poziţie comodă. Ochii pot sta închişi, mîinile împreunate şi picioarele încrucişate, dar mintea nu se va fixa şi va continua să reprezinte rolul său şi să se identifice cu jocul mental.

Activitate sau inactivitate fizică, sunt una şi acelaşi lucru, pentru că mintea îşi îndeplineşte rolul în toate circumstanţele. Pentru a putea să se aşeze să mediteze, mintea trebuie să  se deconecteze şi să se sustragă de la preocupările cotidiene. Primul pas este Karma Yoga, sau serviciul dezinteresat. Fundamentul pe care se întemeiază meditaţia este chiar Karma Yoga.

Fără ea nu este posibilă meditaţia. Prin intermediul slujirii către ceilalţi, fără aşteptarea unor cîştiguri personale, se pune în practică, de asemenea, o gândire pozitivă.

Un adevărat Karma yoghin meditează în mod constant.

Când îi ajută pe ceilalţi, atitudinea sa este: “Doamne, stau şi muncesc, adorându-Te şi servindu-Te pe Tine, prin intermediul acestei persoane particulare. Îţi mulţumesc că mi-ai scos în cale o astfel de ocazie!”. Tot Karma yoghinul este acela care se reţine de a trece în cont propriu efectul unei acţiuni, fie bună sau rea.

În timp ce munceşte în bucătărie, se roagă în templu, taie iarba, Karma yoghinul nu se identifică cu acţiunea lui şi consideră că munca sa este numai o formă de a ajunge la Cel Suprem. Cu ajutorul serviciului dezinteresat, se ajunge la detaşare. Meditaţia nu e posibilă, până nu s-a dobândit starea de renunţare la orice ataşament emoţional, pentru orice rezultat al muncii efectuate.

Pe măsură ce creşte gradul de detaşare, ne devine din ce în ce mai uşor disocierea de propriile activităţi şi, când ochii au fost închişi pentru cufundarea în meditaţie, mintea rămâne imperturbabilă, pentru că, în muncile zilnice a fost antrenată să se îndrepte către interior, în orice moment. Celelalte persoane nu vor observa nimic neobişnuit la un Karma yoghin.

Vor gândi că este un muncitor şi nimic mai mult, pentru că nu cunosc secretul păcii sale interne. Numai el, Karma yoghinul, o poate atinge şi simţi. Autenticul meditator este circumspect. Pe dinafară pare o persoană comună, dar înlăuntrul său este ca un ocean fără fund. A gustat pacea infinită şi nimeni nu poate să i-o deranjeze.

Karma Yoga poate duce la simţirea acestei păci care, o dată experimentată, nu poate fi descrisă în cuvinte. A te detaşa de propriile acţiuni nu înseamnă a înlătura propriile responsabilitaţi. O viaţă indolentă nu este una de tip Yoga, pentru că nu duce la stagnare mentală.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

 Când un yoghin începe o treabă, o termină întotdeauna.

Secretul succesului său este că mintea sa nu are fluctuaţii. Dacă i se asumă o responsabilitate, rămâne cu hotărâre concentrat asupra ei, până la terminarea ei cu bine. Mintea yoghinului este puternică , pentru că poate fi focalizată în orice moment. Persoanele comune pot să fac doar foarte puţin şi cu mari intermitenţe.

Ele sunt cele care încep mii de proiecte în acelaşi timp şi pe nici unul nu îl duc la capăt. Le lipseşte o stare mentală meditativă. O persoană care meditează îşi poate dezvolta capacitatea de a efectua mai multă muncă, în mai puţin timp. Are o pace interioară, care îi permite acest lucru. Toate acţiunile sale au loc la un mare nivel de puritate şi oamenii care vin în contact cu el se simt mai elevaţi.

În prezenţa dinamică a unui Karma yoghin, găsesc forţă şi stimuli chiar şi fiinţele cele mai trândave, acestea simţindu-se pur şi simplu împinse, ca de o forţă, să realizeze acţiuni, pe care nici nu se gândeau să le înfăptuiască. În prezenţa unui adevărat yoghin, apatia dispare. Prin intermediul Karmei yoga, cale a servirii dezinteresate, se poate învăţa cum să exişti fără ataşament.

Este primul pas, esenţial, către meditaţie. Nimeni nu trebuie să se lase atras de mirajul celor care promit o meditaţie instantanee şi eficace. Meditaţia este o cale lungă şi disciplinată. Totuşi, obiectivul unei atari disciplinări poate fi atins de toată lumea care va face eforturi hotărâte. – SWAMI VISHNU DEVANANDA

LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI

Echilibrul Yin – Yang, concepte cu originea în filosofia chineza

Echilibrul Yin – Yang, concepte cu originea în filosofia chineza

Yin și Yang sunt două concepte care își au originea în filosofia si metafizica chineza. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia.

Yin „loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru” este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții.

Yang; „loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară” este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apa și de pamant timp ce Yang este simbolizat de foc și vant.

Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să atingem echilibrul. Dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împingere/eliberare. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte.

Yin-ul şi Yang-ul reprezintã principiul Cerului şi al Pãmântului, marea structurã a orice existã, pãrinţii schimbãrii, rãdãcina şi începutul vieţii şi al morţii”. Aceasta este legea generalã a modului în care este alcãtuitã lumea 3 D.  „Yin – Yang reflectã toate formele şi caracteristicile existente în Univers”. Yin-ul şi Yang-ul au fost privite ca nişte simboluri, având capacitatea de a cuprinde foarte multe aspecte ale lucrurilor, fãrã a le descrie în mod explicit. Tot ceea ce existã poate fi privit prin cele douã aspecte ale sale: ziua şi noaptea, mişcarea şi repaosul, cãldura şi frigul, bãrbatul şi femeia, exterior şi interior, ş.a.m.d.

Yin-ul şi Yang-ul reprezintã o modalitate de a înţelege, de a cunoaşte existenţa. Teoria despre Yin – Yang ne descrie lumea în dinamica sa. Ea pune accent pe continua transformare şi pe necesitatea de a înţelege modul în care sunt guvernate transformãrile. Existenţa este perceputã ca o continuã transformare iar înţelepciunea constã în sesizarea modului în care se succed diferitele stãri şi nu în menţinerea lor.

Teoria Yin – Yang defineşte Yin-ul şi Yang-ul prin caracteristicile lor:  Natura de bazã a Yin-ului este asemenea apei, iar cea a Yang-ului este asemuitã focului. YIN – ceea ce ţine de interior, ceea ce este nemişcat, ascuns vederii, aflat în stare latentã, ceea ce coboarã;  YANG – ceea ce ţine de exterior, ceea ce este în mişcare, ceea ce se manifestã, ceea ce ascensioneazã.

In trecut Luna simboliza Yin-ul, iar Soarele Yang-ul. Femeia este Yin, bãrbatul este Yang, pãmântul este Yin, cerul este Yang.  Tot ceea ce este întunecat, ascuns vederii, ceea ce coboarã, ceea ce conţine, ceea ce se aflã în stare latentã, receptivitatea, toate acestea au caracter Yin. In schimb, ceea ce este luminos, aflat în exterior, ceea ce urcã, ceea ce este conţinut, ceea ce se manifestã, agresivitatea, ei bine, tot ce corespunde lucrurilor cu aceste trãsãturi are caracter Yang.

  • Yin                        Yang
  • Apã                          Foc
  • Feminin                 Masculin
  • Lunã                        Soare
  • Umbrã                    Strãlucire
  • Odihnã                    Activitate
  • Apus                        Rãsãrit
  • Nord                        Sud
  • Materie                  Energie
  • Dens                        Rarefiat
  • Intunecat              Luminos
  • Apã lichidã           Vapori
  • Sãmânţã                 Fruct
  • Formã                     Energie
  • Substanţial            Non-substanţial
  • Coborâre                Urcare
  • Dedesubt                Deasupra
  • Inconştient           Conştient
  • Interior                  Exterior

Natura Yin sau Yang a unui fenomen nu este absolutã, ci relativã. Aceastã relativitate se reflectã prin principiile de bazã ale teoriei Yin – Yang: „In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul activeazã Yin-ul”.

Opoziţia Yin – Yang : Opoziţia celor douã aspecte constã în capacitatea lor de a se lupta unul cu cealãlalt, controlându-se astfel reciproc. De exemplu, cãldura (Yang) poate înlãtura frigul (Yin), în timp ce frigul (Yin) face arşiţa (Yang) sã scadã.  Acest lucru se petrece şi în organismul uman, unde opoziţia Yin – Yang menţine echilibrul fiziologic. Dacã dintr-o cauzã oarecare, raportul normal Yin- Yang se modificã, apãrând un exces de Yin sau de Yang, se instaleazã starea de boalã, ca urmare a distrugerii balanţei fiziologice.

Interdependenţa Yin – Yang

Deşi Yin-ul şi Yang-ul sunt opuse, între ele existã în acelaşi timp şi o relaţie de interdependenţã. Yang-ul nu poate existã fãrã Yin, Yin-ul nu poate exista fãrã Yang. Yang-ul este condiţionat de existenţa Yin-ului şi invers.  „Yin-ul rãmâne ascuns în interior, pentru a acţiona ca un apãrãtor al Yang-ului, Yang-ul stã în afarã, acţionând ca un servitor al Yin-ului”.

În corpul omenesc, Yin-ul corespunde substanţelor nutritive, fluidelor corpului, în timp ce Yang-ul este caracterizat de activitãţile fiziologice, de energie. Conform principiului tocmai enunţat, fluidele corpului sunt cele care rãmân în interior, în timp ce activitãţile fiziologice se manifestã în exterior, mediind relaţia cu acesta.

Raportul de consum-alimentare dintre Yin şi Yang

Cele douã aspecte Yin – Yang cuprinse într-un fenomen nu sunt fixe, ci se aflã într-o permanentã relaţie de consum – alimentare. De exemplu, diverse activitãţi fiziologice (Yang) din organism consumã în mod necesar anumite substanţe nutritive (Yin). Acesta este procesul de consumare a Yin-ului pentru a genera Yang-ul şi reprezintã o schimbare cantitativã.

In condiţii normale existã un echilibru al raportului de consum – alimentare. Dereglarea echilibrului va duce la un exces de Yin sau de Yang şi la apariţia bolii. Din punct de vedere calitativ, în anumite condiţii speciale poate apãrea un proces de intertransformare Yin – Yang.

„Yang-ul extrem produce în mod necesar Yin-ul, iar Yin-ul extrem produce în mod necesar Yang-ul,Frigul extrem va da naştere cãldurii, iar cãldura excesivã se va transforma în frig.” Un exemplu îl constituie starea febrilã. Cãldura excesivã care apare afecteazã energia de apãrare a corpului. Dacã febra persistã, la un moment dat va avea loc o scãdere bruscã a temperaturii, pulsul devine slab, apare paloarea şi rãcirea membrelor. In acest caz, Yang-ul s-a transformat în Yin.

Divizibilitatea infinitã a Yin-ului şi Yang-ului

Organele deţinãtoare de energie (rinichii, ficatul, inima, splina şi plãmânii) au caracter Yin. Dar, dintre aceste organe Yin, cele care se aflã în partea superioarã a corpului (inima şi plãmânii) au un caracter mai Yang – reprezintã Yang-ul Yin-ului -, în timp ce celelalte organe Yin, fiind situate în partea inferioarã a trunchiului au un caracter mai Yin – reprezintã Yin-ul Yin-ului -.

Cauzele apariţiei bolilor – CELE ŞAPTE SENTIMENTE

  • – Bucuria
  • – Furia
  • – Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
  • – Ingrijorarea
  • – Teama şi spaima

Furia afecteazã ficatul, Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii, Ingrijorarea slãbeşte splina, Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor, Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.” „Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului, Bucuria încetineşte circulaţia energeticã, Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia, Teama şi spaima o tulburã, iar Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”

BUCURIA

Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii. Bucuria încetineşte circulaţia energeticã. Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului).

In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia. Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:

  • – Palpitaţii
  • – Insomnie
  • – Gândire neclarã
  • – Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
  • – Infarct

Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.

Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.

FURIA

Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei. Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn). Simptomele asociate sunt:

  • – Dureri de cap
  • – Ameţeli
  • – Creşterea tensiunii
  • – Atac vascular cerebral
  • – Irascibilitate
  • – Eructaţii
  • – Suspine
  • – Menstruaţie neregulatã

Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elementului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:

  • – Insuficienţã energeticã a splinei
  • – Energia stomacului urcã în loc sã coboare

– Sângerãri:

  • a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
  • b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)

O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm. Din punct de vedere al organelor „pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.

TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ

Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal. Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã. Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul). Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:

  • – Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
  • – Astm
  • – Plâns excesiv
  • – Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
  • – Probleme ale pielii

Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.

ÎNGRIJORAREA

Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt. Ingrijorarea produce stagnarea energiei. Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul). Simptomele asociate sunt:

  • – Palpitaţii
  • – Insuficienţã energeticã a splinei
  • – Insuficienţã sanguinã

TEAMA ŞI SPAIMA

Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã. Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã. Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima. Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:

  • – Depresie
  • – Lipsa capacitãţii de decizie
  • – Confuzie
  • – Lipsa curajului

Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:

  • – Anxietate
  • – Incapacitatea de a se odihni.

CLASIFICAREA FENOMENELOR CONFORM CELOR CINCI ELEMENTE

Caracteristica apei este rãceala şi fluiditatea, ea luând forma recipientului în care ajunge, cea a lemnului este înflorirea şi creşterea, focul rãspândeşte cãldurã şi luminã, pãmântul dã naştere tuturor lucrurilor, iar metalul se cufundã (sub acţiunea propriei greutãţi). Legea mişcãrii celor cinci elemente este caracterizatã prin urmãtoarele relaţii:

  • – Generarea unui element din celãlalt
  • – Interacţiune- Dominare
  • – Opoziţie
  • – Relaţie tip mamã – fiu

Generarea unui element din celãlalt

Generarea unui element de cãtre celãlalt se referã la relaţia de generare a unui element de cãtre elementul anterior:

  • Apa hrãneşte lemnul Lemnul alimenteazã focul, Focul naşte pãmântul (cenuşa), In pãmânt apar metalele, Metalul (prin condensare) duce la apariţia apei

Atunci când aceastã relaţie de generare este aplicatã organelor interne deţinãtoare de energie: rinichi, ficat, inimã, splinã şi plãmâni, ea se referã la faptul cã energia unui organ va susţine funcţionarea unui alt organ. Concret, energia rinichilor (apã) va susţine funcţionarea ficatului (lemn), energia ficatului (lemn) va sprijini funcţionarea inimii (foc), energia inimii (foc) va susţine funcţionarea splinei (pãmânt), energia splinei (pãmânt) va susţine funcţionarea plãmânilor (metal), iar plãmânii (metal), la rândul lor, vor sprijini funcţionarea rinichilor (apã). Atunci când vorbim despre energia unui organ ne referim la energia produsã de celulele acelui organ.

Celulele, ce au caracter Yin, produc energie, ce are caracter Yang. Este vorba despre procesul descris de teoria Yin – Yang: „In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul”. Aceeaşi teorie mai precizeazã „Yang-ul activeazã Yin-ul”, care se traduce prin faptul cã energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor (conform relaţiei de generare a celor cinci elemente). Pe scurt putem spune cã relaţia de generare se reduce la cele descrise mai sus, şi anume, energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor.

Interacţiunea

Interacţiunea dintre cele cinci elemente presupune şi existenţa unor tendinţe opuse ale acestora, prin care ele se controleazã reciproc:

  • Apa stinge focul, Focul topeşte metalul, Metalul taie lemnul, Lemnul dominã pãmântul pe care creşte, Pãmântul îndiguieşte apa

Aspectele generãrii unui element din celãlalt şi cel de interacţiune sunt inseparabile. Dacã nu ar exista naşterea nu ar mai apãrea creşterea şi dezvoltarea; fãrã interacţiune nu ar mai exista echilibru şi coordonare pe durata creşterii şi a transformãrii. Echilibrul relativ menţinut între generare şi interacţiune este cel care face posibilã creşterea normalã şi dezvoltarea.

Interacţiunea dintre organele interne presupune faptul cã rinichii (apa) controleazã inima (foc), inima (foc) controleazã plãmânii (metal), pãmânii (metal) controleazã ficatul (lemn), ficatul (lemn) controleazã splina (pãmânt), iar splina (pãmânt) va controla rinichii (apa).

Relaţia de interacţiune are loc prin intermediul Yin-ului (câmpului sau fluidelor) organelor respective. De exemplu, câmpul plãmânilor controleazã câmpul ficatului, câmpul inimii controleazã câmpul plãmânilor, câmpul ficatului controleazã câmpul splinei, Yin-ul (fluidele) rinichilor hrãnesc Yin-ul inimii pentru ca acesta sã poatã controla Yang-ul (energia) inimii (slãbirea Yin-ului duce la hiperactivitatea Yang-ului), ş.a.m.d.

Dominarea şi opoziţia

Atunci când existã un exces sau o insuficienţã a oricãruia dintre cele cinci elemente, vor apãrea relaţii anormale de generare şi de interacţiune, acestea fiind cunoscute prin termenii de dominare şi de opoziţie. Dominarea presupune un atac asupra pãrţii care este controlatã, din cauza slãbirii acesteia. Din aceastã cauzã, relaţiile de control se vor tranforma în relaţii de dominare.

De exemplu, metalul controleazã lemnul. In situaţia în care lemnul este slãbit metalul îl va domina. Atunci când vorbim despre organele interne, putem specifica faptul cã un câmp prea puternic al plãmânilor (metal), cauzat de o mai slabã funcţie de deschidere a celulelor plãmânilor (blocându-se funcţia de deschidere a celulelor plãmânilor, energia acestora nu va mai putea fi eliberatã, astfel încât, în timp, câmpul plãmânilor va creşte foarte mult) va afecta câmpul ficatului (lemn), ceea ce poate duce în timp la scãderea funcţiei hepatice.

Un alt exemplu, focul controleazã metalul. Slãbirea metalului duce la dominarea acestuia de cãtre foc.

  • Insuficienţã apã: Pãmântul dominã apa
  • Insuficienţã lemn: Metalul dominã lemnul
  • Insuficienţã foc: Apa dominã focul
  • Insuficienţã pãmânt: Lemnul dominã pãmântul
  • Insuficienţã metal: Focul dominã metalul

Opoziţia se referã la schimbarea sensului normal al interacţiunii, din cauza excesului elementului ce ar trebui sã fie controlat. In acest fel, elementul care în mod normal este controlat se va întoarce împotriva elementului ce îl controla şi i se opune. De exemplu, apa controleazã focul.

In situaţia în care focul devine foarte puternic el se va întoarce împotriva apei şi va exista relaţia focului ce se opune apei. Un alt exemplu, metalul taie (controleazã) lemnul. Excesul lemnului duce la opoziţia acestuia împotriva metalului. Opoziţia presupune un exces al elementului controlat, ceea ce determinã întoarcerea sa împotriva elementului ce ar trebui sã-l controleze în mod normal.

  • Exces apã: Apa se opune pãmântului
  • Exces lemn: Lemnul se opune metalului
  • Exces foc: Focul se opune apei
  • Exces pãmânt: Pãmântul se opune lemnului
  • Exces metal: Metalul se opune focului

Relaţia tip mamã – fiu

In ciclul celor cinci elemente, fiecare element se „naşte” din cel precedent, este „fiul” celui dinaintea sa, iar acesta, la rândul sãu, îi este „mamã”. Aceastã relaţie poate fi afectatã în ambele sensuri: „mama afecteazã fiul” şi „fiul afecteazã mama”. De exemplu, apa poate afecta lemnul („mama afecteazã fiul”), dar şi lemnul poate afecta apa („fiul afecteazã mama”).

CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE

Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase „schimbãri climatice”:

  • – Vântul
  • – Frigul
  • – Umezeala
  • – Focul
  • – Arşiţa verii
  • – Uscãciunea

ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR

  • Constituţie slabã
  • – Suprasolicitare
  • – Activitate sexualã excesivã
  • – Probleme de nutriţie
  • – Traume fizice
  • – Paraziţi şi otrãvuri
  • – Tratament incorect
  • – Faptele neconforme cu morala

CONSTITUŢIE SLABĂ

Constituţia depinde de:

  • – Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
  • – Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii

Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:

  • – Concepţia în stare de ebrietate
  • – Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
  • – Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
  • – Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)

Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:

  • – In momentul concepţiei, unirea energiei „Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
  • – Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
  • – Constituţia se fixeazã în general în acest interval.

Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului. Constituţia slabã este indicatã prin:

  • – Urechi mici
  • – Puls slab, leneş
  • – Limba foarte flascã, fãrã „spirit”
  • – Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor

SUPRASOLICITAREA

In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului. Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte. In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie.

Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung. Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice. Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.

a) Suprasolicitare mentalã

Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.

b) Suprasolicitare fizicã

Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului. Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte.

Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele. Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.  Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);  Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii); Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);  Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);  Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).

c) Exerciţiile fizice excesive

Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului. Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale. Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului: Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui, Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor, Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor.

d) Lipsa exerciţiilor

Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã. Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei. Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei. Anumite exerciţii fizice sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.

ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ

Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi. Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor. Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului). Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã. Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:

  • – Obosealã evidentã
  • – Apariţia ocazionalã a ameţelilor
  • – Vedere neclarã
  • – Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
  • – Slãbiciunea genunchilor
  • – Urinare frecventã

Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii. Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale. Esenţa rinichilor slãbeşte.

a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale

b) la femei: din cauza naşterilor repetate.

Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor. Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor. Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului. Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi). Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.

PROBLEME DE NUTRIŢIE

Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.

a) Supraalimentaţia şi malnutriţia

Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea. Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.

Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare. Incercarea de a slãbi prin „înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.

b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente

Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli. De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri. Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.

Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia. Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree. Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.

Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui. Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule. Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.

Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului. Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã. Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.

Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.

Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.

Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.

Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.

c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice

Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.

TRAUME FIZICE

Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.

PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI

Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii. Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).

TRATAMENTUL INCORECT

Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni. De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul. Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.

FAPTELE NECONFORME CU MORALA

Pune morala pe primul loc” sau „Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.

Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers. Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.

In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu „minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea.

In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat. O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.

Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:

„In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale. Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea „mai puţin pozitivã” a Universului.

In acest câmp, „nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea. Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.

SPIRITUL (conştient) – SHEN

Termenul Shen se traduce prin spirit, însã înţelesul exact în acest context este cel de spirit conştient, minte, fãcând diferenţierea de Yuan Shen – spirit originar sau suflet. Sediul spiritului este inima. Medicina Tradiţionalã Chinezã prezintã faptul cã „inima este sediul minţii, al spiritului conştient” şi precizeazã faptul cã afecţiunile cardiace conduc la probleme psihice.

Spiritul se retrage noaptea, pe durata somnului, în interiorul inimii. Dacã spiritul este perturbat atunci poate apãrea insomnia. Concret, se spune cã spiritul trãieşte în vasele de sânge (componente ale sistemului Inimii) şi este hrãnit de sânge. In patologia descrisã de medicina tradiţionalã se specificã faptul cã deficienţa sângelui conduce la slaba hrãnire a spiritului. De asemenea, cãldura excesivã a organelor interne poate afecta spiritul.

Starea spiritului se regãseşte în privire:

  • –  Un spirit sãnãtos produce ochi strãlucitori, luminoşi, plini de vitalitate.
  • –  Un spirit tulburat produce ochi înceţoşaţi, ce par a avea o perdea în faţa lor.

Uneori apare senzaţia cã nu ar fi nimeni în spatele ochilor, în special persoanele cu probleme emoţionale au o astfel de privire (aceastã privire se menţine chiar şi la un timp îndelungat dupã un şoc). Sãnãtatea spiritului depinde de puterea esenţei rinichilor şi de energia nutritivã, produsã de splinã şi stomac. In acest fel, spiritul este dependent de esenţa primordialã şi de cea dobânditã. Spiritul este bine întreţinut atunci când esenţa şi energia sunt puternice, sãnãtoase. Esenţa corporalã (Jing), energia (Qi) şi spiritul (Shen) sunt cele trei comori ale omului, descrise de medicina tradiţionalã chinezã. – SURSA

Stăpânirea de sine. Calmul.

Ce ştim despre energia spiritului? – formă de energie pură

Ce ştim despre energia spiritului? - formă de energie pură

Trăim într-o epocă a computerelor şi a tehnologiei spaţiale, deşi încă studiem cu ajutorul medicinei şi a psihofiziologiei structura corpului uman.

Panoplia tehnicilor de cunoaştere de care dispunem la ora actuală este vastă, şi cu toate acestea, deşi cunoaştem foarte multe despre natură şi univers, foarte puţine ştim despre structura noastră interioară.  Chiar dacă există în prezent mii de cărţi în toată lumea în care se explică despre aură, chakre şi alte elemente care alcătuiesc partea nevăzută a fiinţei noastre, la modul practic nu deţinem cunoaşterea propriului spirit.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Ce este spiritul?

Am constatat de-a lungul anilor că foarte multă lume confundă sufletul cu spiritul, acestea două fiind separate. Sufletul nu este spiritul şi acest lucru trebuie să fie cât se poate de clar pentru toată lumea. Şi vom explica imediat despre diferenţa dintre ele, ca să se înţeleagă simplu şi uşor.

Spiritul uman este o formă de energie pură, creată de către Creator şi care are voinţă proprie. O întrebare foarte interesantă ar fi următoarea, legată de spirit: dacă este energie pură, din ce este alcătuit dacă el radiază într-o anumită frecvenţă a luminii cosmice? Sunt fotoni sau alte particule similare acestora, dacă mediumii şi clarvăzătorii au declarat că spiritele sunt alcătuite dintr-un fel de lumină? Cert este că spiritul uman prin natura sa aşa cum a fost creat reprezintă o inepuizabilă sursă de energie radiantă.

Atunci când vine la întrupare spiritul are nevoie de „hăinuţe” pentru a se putea adapta mediului şi dimensiunilor în care coboară. Astfel se îmbracă cu o „maieu” care este sufletul, apoi îmbracă o „cămaşă” care este conştiinţa, apoi o „vestuţă” care este mentalul, un „sacou” care este corpul astral şi în cele din urmă un fel de „trenci” care este corpul fizic.

Am ales asemenea comparaţii ca să înţelegeţi cât mai bine. Pentru a putea să-şi facă simţită prezenţa, spiritul trebuie să aibă suficientă putere pentru a radia prin aceste straturi cu care se îmbracă, iar acest aspect depinde de nivelul de evoluţie al respectivului spirit.

Ce înseamnă nivelul de evoluţie al spiritului?

Putem considera nivel de evoluţie al unui spirit tot ceea ce acesta a experimentat în dimensiunile sau în lumile prin care a trecut de-a lungul unui număr de cicluri. Aceste experimentări prin intermediul corpurilor cu care se îmbracă de la o existenţă la alta constituie priceperea şi înţelepciunea acumulate, ori altfel spus Cunoaşterea acumulată prin mijlocirea acestor hăinuţe folosite de la o existenţă la alta, în diferite lumi prin care spiritul trece pentru a cunoaşte.

Cu cât cunoaşte mai mult, cu atât nivelul spiritului este mai înalt şi energia sa radiantă este mai amplă. Această radianţă nu trebuie neapărat să fie văzută cu ochiul fizic, deşi poate fi observată ca în cazul lui Iisus, însă ea se face simţită. Există multe persoane la ora actuală pe Pământ a căror simplă prezenţă face bine celor din jurul lor.

Cercetările din anii ’90 efectuate asupra corpului uman, au pus în evidenţă cu ajutorul microscopului electronic faptul că în interiorul celulelor umane există o slabă radiaţie luminică. În acest fel asemenea cercetări confirmă adevărul existenţei spiritului uman, a cărui energie pătrunde până la nivel celular.

Desigur această slabă radiaţie luminică are un foarte scăzut nivel de emisie datorită a cel puţin doi factori. Primul este educaţia care de-a lungul anilor îmbâcseşte la propriu corpurile subtile cu informaţie materialistă referitoare la materie şi alte chestii total inutile spiritului, iar al doilea factor este modul în care omul se hrăneşte şi înţelege propria viaţă, pe care o consideră

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Majoritatea oamenilor cred încă faptul că ei sunt doar un trup şi atât

Pentru a putea avea o radianţă mai mare a spiritului prin întreaga noastră structură, întâi de toate este necesar să fim morali, pentru că orice gând de minciună, disimulare, falsitate şi alte asemenea acestora, atrag energii întunecate care umbresc porţiuni din câmpul de radianţă al spiritului. În al doilea rând să iubim sincer şi atunci umbrele câmpului nostru energetic vor dispare, iar în al treilea rând să studiem propriul spirit, ceea ce este posibil prin intermediul conştiinţei personale.

În acest fel vom avea posibilitatea, dacă facem întocmai cum am descris, să avem într-o zi o revelaţie uimitoare despre propria persoană şi despre spiritul nostru. Şi atunci în acea zi vom putea considera că am găsit drumul de întoarcere către Dumnezeu, către Creator… Tatăl tuturor spiritelor…SURSA

Meer Lyn

Spiritul stăpâneşte materia

Cele 20 de simptome ale dezvoltării conştiinţei

Cele 20 de simptome ale dezvoltării conştiinţei

          Fiecare dintre noi am atins sau vom atinge un punct în care ne vom spune “Ajunge! Nu-mi mai pot trăi viaţa astfel!”. De cele mai multe ori, în urma acestei realizări, apare de obicei trezirea spirituală.

La început, această perioadă extrem de importantă în viaţa fiecăruia, poate  aduce cu sine o căutare, urmată de o depresie şi într-un final de un progres.

Despre aceast tipar vorbeşte şi Brene Brown în cartea sa “Darurile imperfecţiunii” – “…A fost un an lung, la care mă refer cu afecţiune pe blogul meu ca la Trezirea spirituală din anul 2007. Mie una mi s-a părut o prăbusire psihică după toate regulile manualelor de psihologie, dar Diana a numit-o trezirea mea spirituală. Bănuiesc că amândouă aveam dreptate. De fapt, am ajuns să mă întreb dacă poţi experimenta o trezire spirituală fără o prăbuşire psihică sau invers.”

“…Oamenii numesc revelaţiile pe care le experimentează de regulă la jumătatea vieţii o “criză”, dar în realitate este vorba de cu totul altceva. Ei simt nevoia disperată de a-şi trăi viaţa pe care doresc să o trăiască, nu cea pe care se presupune că “ar trebui” să o trăiască. Este o perioadă în care universul îi provoacă să renunţe la gândul că trebuie să fie într-un anume fel şi să se accepte aşa cum sunt în realitate.”

De obicei, trezirea spirituală urmează un tipar similar – ceva în interiorul nostru este declanşat cu scopul de a ne aduce la o mai bună înţelegere a ceea ce suntem şi a scopului pentru care ne aflăm aici.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Trezirile spirituale apar în inimă şi în suflet

Trezirile spirituale apar în inimă şi în suflet şi cu toate că pot fi uneori experienţe dureroase, acestea ne pot ridica vibraţia la un nivel superior astfel încât să putem experimenta mai mult fericirea vieţii.

In esenţă, creşterea vibraţiei te aduce mai aproape de energia iubirii. Cu cât apropierea de această energie este mai mare, cu atât mai armonioasă este viaţa ta. Viaţa îşi urmează lin cursul, atragi multe situaţii şi evenimente pozitive în viaţa ta şi trăieşti experienţa zilnică a unor mici miracole.

In timp ce dezvoltarea conştiinţei este întotdeauna o călătorie, aceste 20 de semne te pot ajuta să determini dacă nivelul tău de conştiinţă a suferit modificări pozitive în ultimul timp:

1. Abilitatea ta de a manifesta este dezvoltată şi lucrurile pe care ţi le doreşti sau la care te gândeşti încep să se materializeze în viaţa ta.

2. Problemele care te deranjau sau care te ţineau pe loc par să se rezolve cu uşurinţă sau găseşti instantaneu soluţii.

3. Adevărurile care în trecut se ascundeau de tine sau oamenii mincinoşi din viata ta ţi se dezvăluie.

4. O persoană care ţi-a făcut viaţa grea în ultima perioadă încetează brusc sau pleacă din viaţa ta.

5. Frustrările de zi cu zi, cum ar fi ambuteiajele sau cozile lungi nu te mai deranjează atât de mult sau rezultatele sunt întotdeauna pozitive.

6. Atragi mai multe persoane iubitoare şi pline de compasiune în viaţa ta, inclusiv oameni care s-au aflat într-o călătorie similară cu a ta.

7. Nu mai te afli sub controlul ego-ului tău şi îţi poţi da seama destul de rapid atunci când acesta vrea să preia controlul.

8. Aspectele spirituale, metafizice şi psihice devin subiecte de interes pentru tine şi există dorinţa de a încerca terapii alternative, de a te vindeca energetic şi de a-ţi extinde cadourile intuitive.

9. Corpul tău este capabil să se vindece mult mai rapid în urma traumelor fizice şi emoţionale şi eşti mult mai conştient de importanţa respectului pe care trebuie să-l acorzi corpului tău.

10. Eşti recunoscător pentru toate experienţele vieţii şi înţelegi că nu există experienţe “bune” sau “rele”, ci doar lecţii, călătorii şi dezvoltare.

11. Există un sentiment profund care îţi transmite că eşti conectat la ceva mult mai mare decât tine, te simţi conectat cu întreaga viaţă şi simţi că sufletul tău este cu adevărat infinit.

12. Frica de moarte dispare în urma înţelegerii adevăratei esenţe a ceea ce eşti cu adevărat şi a motivului pentru care te afli aici.

13. Intuiţia ta devine din ce în ce mai puternică şi darurile tale psihice se pot intensifica.

14. Viaţa îţi prezintă multe sincronicităţi şi evenimente întâmplătoare care par să te îndrepte în direcţia potrivită chiar la momentul potrivit.

15. Ţi-ai pierdut dorinţa de a concura, de a face anumite lucruri doar pentru că le fac şi ceilalţi. In schimb, îţi urmezi propria cale, îţi urmezi inima şi înţelegi că există suficientă abundenţă pentru noi toţi.

16. Ai înţeles că viaţa şi oamenii sunt o oglindă, care îţi reflectă întotdeauna experienţele de care ai nevoie sau pe care le-ai manifestat.

17. Simţi durerea şi nedreptăţile ce au loc în întreaga lume, dar la un nivel mai profund înţelegi că prin intenţie pozitivă şi iubitoare poţi contribui la producerea anumitor schimbări energetice profunde.

18. Rugăciunea, meditaţia şi conexiunea cu divinitatea au început să reprezinte pentru tine instrumente importante de auto-vindecare.

19. Începi să accepţi oamenii şi te eliberezi treptat de gândurile pline de judecată, deoarece ai înţeles că fiecare dintre noi ne aflăm în propria noastră călătorie şi că facem tot ceea ce putem.

20. Ai învăţat să te iubeşti şi apreciezi tot ceea ce eşti şi practici iubirea de sine în fiecare zi.

Aceste semne se pot manifesta diferit, într-un mod cu adevărat unic. De asemenea, poţi descoperi alte semne în diferite etape ale vieţii tale în timp ce vei continua să-ti dezvolţi conştiinţa…sursa

 Ce ştim despre energia spiritului?

Niciodată nu trebuie să vă criticaţi, 25 de argumente

Niciodată nu trebuie să vă criticaţi, 25 de argumente

        Louise Hay. În ce cred eu: „Viaţa este foarte simplă. Ceea ce dăruim, aceea şi primim! Noi înşine subtem izvorul propriilor griji. Pe de altă parte, dacă stabilim armonia şi echilibru în conştiinţă, găsim armonie şi echilibru şi în viaţă”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

  • Puterea este aici şi acum – în mintea noastră.

-Toată lumea, inclusiv eu, port întreaga responsabilitate pentru toate evenimentele din viaţă, şi cele mai bune şi cele mai rele. Fiecare gând al nostru ne hotărăşte viitorul.

Forţele universului niciodată nu ne judecă şi nu ne critică. Ei ne acceptă aşa cum suntem. Şi apoi reflectă în mod automat convingerile noastre.

-Oamenii care ne-au pricinuit durere, au fost la fel de speriaţi ca şi tine acum.

-Noi ne formăm convingerile în copilărie, şi apoi trecem prin viaţă, recreând situaţii, care sunt compatibile cu convingerile noastre.

Trecutul a plecat pentru totdeauna. Este un fapt, şi nu poate fi schimbat. Cu toate astea, putem schimba gândurile noastre despre trecut.

-Trebuie să alegem pentru noi eliberarea, să iertăm pe toţi fără excepţie, mai ales pe noi înşine.

-Imediat ce persoana devine bolnavă, trebuie să caute în inima lui pe cine trebuie să ierte.

-Atunci când ne iubim, încurajăm acţiunile noastre şi rămânem noi înşine, viaţa noastră devine atât de minunată, că nu se poate de redat în cuvinte.

-Niciodată, indiferent de situaţie nu trebuie să vă criticaţi.

-Să te iubeşti – înseamnă să sărbătoreşti însăşi existenţa personalităţii tale şi să fii recunoscător lui Dumnezeu pentru darul vieţii.

-Fiecare dintre noi încă mai este un copil de trei ani, căruia îi e frică şi care vrea doar un pic de dragoste.

-Tot ceea ce dăruiţi primiţi înnapoi.

-Pentru a schimba pe cineva, trebuie mai întâi să ne schimbăm noi înşine. Trebuie să schimbăm gândirea.

-Cu cât mai mult păstrez o anumită convingere, devine tot mai clar, că anume de această convingere trebuie să mă eliberez.

-Dacă ceva în viată devine foarte uşor pentru noi, atunci, aceasta nu este o lecţie, este aceea ce noi cunoaştem deja.

-Cea mai mare rezistenţă în noi este din cauza fricii – frica de necunoscut.

-Dacă nu ar exista convingerea, nu ar exista nici manifestările sale.

Mintea este arma ta, singuri hotărâţi cum trbuie să o folosiţi.

-Să-ţi aminteşti mereu trecutul – înseamnă să te răneşti în mod intenţionat.

-Iubirea – singurul răspuns la toate problemele noastre, şi calea spre această stare trece prin iertare. Iertarea dizolvă resentimentele.

-Toate relaţiile noastre cu lumea exterioară reflectă atitudinea noastră faţă de noi înşine.

-Iubirea nu este o manifestare externă, este întotdeauna în noi!

-Pentru a deveni posesorii tuturor lucrurilor incredibile, trebuie mai întâi să credem că ele sunt posibile.

-Nu trebuie să credeţi în tot. Tot ce trebuie să ştiţi vine la locul potrivit şi în momentul potrivit… sursa

 Cele 20 de simptome ale dezvoltării conştiinţei

CODUL ETIC al Amerindienilor – Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii

CODUL ETIC al Amerindienilor - Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii

“Codul etic al amerindienilor” după care, dacă ne-am ghida cu toţii viaţa, Pământul ar fi un loc rupt din rai:

Trezeşte-te împreuna cu Soarele şi fă-ţi rugăciunea! Roagă-te singur! Roagă-te de!. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-I vorbeşti.

Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale! Ignoranţa, Inşelătoria, Mânia, Invidia, Gelozia şi Lăcomia izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru aceşti oameni, ca şi ei să-şi găsească îndrumare!

Caută-te pe tine – prin tine! Nu lăsa ca alţii să-ţi impună pe ce cale să mergi. Este calea ta şi doar tu mergi pe ea! Alţii pot merge eventual, alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viaţa ta.

Poartă-te cu multă consideraţie, cu oaspetii care îţi intră în casă! Serveşte-le mâncarea cea mai gustoasă, dă-le patul cel mai bun şi onorează-i cu bunavoinţă şi respect!

Nu fura ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate şi nici din natură! Dacă nu ţi-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ţi aparţine.

Respectă tot ce se află de pe acest Pământ: oamenii, fiinţele, plantele, tot ce este viu!

Onorează gândurile, dorinţele şi cuvintele oamenilor cu care intri în contact! Niciodată să nu-l întrerupi pe cel care vorbeşte, să nu râzi de el şi să nu-i copiezi comportamentul în batjocură! Permite-i fiecărui om dreptul la exprimare personală!

Nu-i vorbi niciodată de rău pe alţii! Energia răutăţii pe care o emiţi către Univers va veni înapoi către tine, multiplicată.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Toţi oamenii fac greşeli. Şi toate greşelile pot fi iertate.

Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii, a trupului şi a spiritului. Practică Optimismul!

Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toţi facem parte din Familia Planetară.

Copiii sunt semintele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor şi udă această iubire, cu înţelepciunea şi lecţiile vieţii! Copiii au nevoie de spaţiu ca să crească, asigură-le acest spaţiu.

Evită să răneşti inimile celorlalţi, fii conştient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine!

Fii cinstit întotdeauna! Corectitudinea este un test de voinţă în acest Univers.

Toate sunt interconectate. Fii echilibrat! Activitatea fizică dă forţă minţii. Bogăţia spirituală vindecă problemele emoţionale.

Ia decizii conştiente, legate de cine intenţionezi să fii şi cum intenţionezi să reacţionezi! Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile acţiuni!

Respecta spaţiul personal al celorlalţi! Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios! Aşa ceva este un lucru interzis.

Fii cinstit cu tine însuţi! Nu poţi să îngrijeşti sau să ajuţi pe altul, dacă întâi nu te îngrijeşti şi nu te ajuţi pe tine însuţi.

Respectă alte credinţe religioase! Nu le impune credinţa ta!

Imparte din ceea ce ai! Participă la lucrarea de Caritate!”  … sursa

Louise Hay: Absolut niciodată nu trebuie să vă criticaţi. 25 de argumente

Putem activa glanda pineală pentru a obţine puteri spirituale

Putem activa glanda pineală pentru a obţine puteri spirituale

         Oamenii sunt înzestraţi cu glanda pineală, o glandă care se găseşte în creier, şi care, de asemenea, este cunoscută şi sub numele cel de-al treilea ochi. Motivul pentru care este numită “glanda pineală” îl reprezintă faptul că are forma unui con de pin.

Minuscula glandă pineală este responsabilă pentru producerea melatoninei, un hormon care afectează ritmul circadian. Ea se găseşte situată în apropierea centrului creierului, între cele două emisfere cerebrale.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Medicina şi ştiinţa officială nu recunosc rolul esenţial al acestei glande pentru lumea spirituală, însă această informaţie secretă era cunoscută de mii de ani de înaintaşii noştri. Glanda pineală este, în esentă, portalul către lumea spirituală din lumea fizică, în care trăim noi, oamenii.

Când este activată, senzaţia de euforie şi unicitate umple mintea, oferind un sentiment de nedescris. Această activare se poate face prin yoga, prin meditaţie şi printr-o varietate de alte metode.

Odată activată glanda pineală, acea persoană este capabilă să se deplaseze liber prin alte dimensiuni, se poate proiecta astral sau poate “vedea” la distanţă. Totodată, ar fi posibil chiar şi controlul gândurilor şi acţiunilor altor oameni din lumea fizică.

Deşi toate aceste lucruri par imposibile, guvernele lumii (printre care cel al Uniunii Sovietice), precum şi diferite organizaţii din umbră au cercetat aceste efecte un timp îndelungat, păstrând informaţiile ascunse de ochii publicului.

Motivul pentru care în ziua de azi ne este foarte greu (dacă nu imposibil) să ne activăm glanda pineală, şi astfel să avem acces la lumea spirituală, îl reprezintă cantitatea de fluorură de sodiu pe care o digerăm zilnic în corpurile noastre. Fluorura de sodiu este prezentă atât în unele alimente, în apa, cât şi în pasta de dinţi cu care ne spălăm.

Glanda pineală absoarbe cea mai mare parte din fluorura de sodiu, care intră în corpurile noastre şi, astfel, cel de-al treilea ochi se “tumefiază”. Dar, forţele oculte care conduc această lume n-au niciun interes să atingem un nivel înalt de spiritualitate… sursa

CODUL ETIC al Amerindienilor

Arta Păcii – reflectarea divină a creaţiei

Arta Păcii - reflectarea divină a creaţiei

Cele trei viziuni:

1 Calea unui luptător constă în manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde şi hrăneşte tot ceea ce există. Lacrimi de recunoştinţă şi de bucurie au început să-mi şiroiască pe obraji. Am perceput Pământul ca fiind propria-mi casă, iar soarele, luna, stelele îmi erau prieteni apropiaţi. Ataşamentul pentru lumea materială a dispărut. (anul 1925 la vârsta de 42 de ani)

2 Pe la ora două dimineaţa, în timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte marţiale pe care le cunoscusem vreodată. Tot ceea ce învaţătorii mei îmi transmiseseră îmi era acum complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau în noua viziune modalităţi de cultivare a vieţii, a cunoaşterii, a bunului simţ, şi nu instrumente de doborare a duşmanului. (anul 1940, luna decembrie) 

Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă, ca o modalitate de a ucide şi de a distruge pe ceilalţi. Aceia care caută competiţia comit o gravă eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare pacat pe care îl poate face o fiinţă umană. Adevarata Cale a Luptătorului constă în evitarea masacrului. Ea este arta Păcii, puterea iubirii. Lumea va cotinua să se schimbe dramatic, însă disputele şi războaiele ne pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, şi nu de conflicte. Este nevoie de Arta Păcii şi nu de Arta Războiului.

Principiile lui Morihei Ueshiba: reconcilierea, armonia, cooperarea, empatia.

Frumuseţea divină a cerului şi a pământului! Toate creaturile aparţin unei singure familii.

  • Ai – armonie, echilibru, unitate.
  • Ki – energie, vitalitate, spirit
  • Do – cale, metoda, mod de viaţa.

Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în tot ce te înconjoară. Omul nu are nevoie de case, bani, putere, sau de un anumit statut pentru a practica Arta Păcii.

Paradisul se află acolo unde te afli şi acela este locul unde te poţi antrena. Toate lucrurile, materiale şi spirituale, îşi au originea într-o singură sursă şi sunt legate între ele, ca şi cum ar fi o singură familie. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt cuprinse toate în forţa vieţii. Universul a luat naştere şi s-a dezvoltat dîntr-o singură sursă, iar noi evoluăm prin procesul de unificare şi armonizare. Arta Păcii este medicamentul pentru o lume bolnavă.

Răul şi dezordinea din lume există pentru ca omenirea a uitat că tot ceea ce există îşi are originea într-o singură sursă. Întoarce-te la sursă şi părăseşte gândurile pe egoism, dorinţe meschine, mânie. Cel care nu are nimic, de fapt are totul.

Dacă nu devii una, cu Vidul Cosmic, nu vei înţelege niciodată, Arta Păcii.

Arta Păcii este aplicabila oriunde pe pământ, începând cu vastitatea spaţiului şi terminând cu cele mai mici plante şi animale. Forţa vieţii pătrunde peste tot şi puterea ei este nelimitată. Arta Păcii ne permite să fim conştienţi şi să pătrundem în această rezervă uriaşă a energiei universale. Opt forţe susţin creaţia:

  • Mişcarea şi nemişcarea,
  • Solidificarea şi fluidizarea,
  • Expansiunea şi contracţia,
  • Unificarea şi divizarea.

Viaţa înseamnă evoluţie! Dacă încetăm să mai creştem, fizic şi spiritual, suntem ca şi morţi. Arta Păcii este o sărbătorire a unirii cerului, pământului şi umanitaţii. Este tot ceea ce este adevărat, bun şi frumos. Din când în când este necesar să ne retragem în vârful munţiilor sau în văile ascunse, pentru a reface legatura cu sursa vieţii. Inspiră şi înalţă-te până la capătul universului; expiră şi adu universul înapoi, în interiorul tău.

După aceasta, respiră toată fertilitatea şi vibraţia pământului. În cele din urmă, amestecă repiraţia cerului şi pe cea a pământului cu propria respiraţie, devenind însăşi Respiraţia Vieţii. Toate elementele constitutive ale cerului şi ale pământului sălăşuiesc în înlăuntrul nostru. Viaţa însăşi este adevărul şi aceasta nu se va schimba niciodată. Tot ce există în cer şi pe pământ respiră. Respiraţia este legatura care unifică cerul şi pământul.

Când miliardele de variaţii ale respiraţiei pot fi sesizate atunci se nasc tehnicile individuale ale Artei Păcii. Gândiţi-vă la flux şi la reflux Atunci când valurile lovesc ţărmul, ele se înalţă şi coboară, dând naştere unui sunet. Şi respiraţia ta trebuie să fie la fel, absorbind întregul univers în zona ombilicului, cu fiecare inspiraţie.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Trebuie să ştim ca noi toţi avem accces la patru comori: energia soarelui şi a lunii, respiraţia cerului, respiraţia pământului, creşterea şi descreşterea mareelor. Cel care practica Arta Păcii trebuie să protejeze Marea Natura-reflectarea divină a creaţiei- şi să o menţină plăcută şi proaspătă. Acţiunea luptătorului da naştere frumuseţii naturale.

Tehnicile subtile ale unui luptător apar la fel de natural ca şi primavara, vara, toamna şi iarna. Lupta este vitalitatea care susţine viaţa. Atunci când viaţa este victorioasă apare naşterea, când ea este înfrântă, apare moartea. Un luptător este întotdeauna angajat într-o batalie pe viaţă şi pe moarte pentru Pace.

Contemplă alcătuirile acestei lumi, ascultă cuvintele înţelepţilor şi însuşeşte-ţi tot ceea ce este bun. Cu aceste lucruri la bază, deschide uşa ta catre adevăr. Nu nesocoti adevărul, care este chiar în faţa ta. Studiază curgerea lină şi liberă apei unui fluviu prîntre stânci. Invaţă din carţile sfinte şi de la oamenii înţelepţi. Tot ce se află în jurul tău – chiar şi munţii, râurile, plantele şi copacii – ar trebui să-ţi fie profesori. Recrează fiecare zi îmbrăcându-te cu cerul şi pământul, îmbăiaze-te cu înţelepciune şi iubire şi stai în inima Mamei Natură.

Să nu încetezi a învaţa din vocea pură a unui torent de munte care curge mereu, spumegând prîntre pietre.

Pacea îşi are originea în curgerea lucrurilor – inima sa este ca mişcarea vântului şi a valurilor. „Calea” este ca şi venele prin care circulă sangele în corpul nostru, urmând curgerea naturală a forţei vieţii. Dacă te abaţi cât de puţin, de la această esenţa divină, eşti în afara Căii. Inima ta este plină de seminţe fertile, aşteptând să încolţească. Aşa cum floarea de lotus răsare din mlaştină pentru a înflori în toată splendoarea ei, interacţiunea cu respiraţia cosmică face ca florile spiritului să înflorească şi să dea fructe în această lume.

Cercetează învăţătura pinului, a bambusului şi a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu rădăcini puternice şi venerabil. Bambusul este puternic, rezistent şi nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternică, frumos mirositoare şi elegantă. Atunci când te preocupi de „binele” şi răul tovarăşilor tăi, deschizi răutaţii o poarta spre inima ta. Testarea, competiţia şi criticarea altora te vor face slab şi te vor înfrange.

Strălucirea penetrantă a săbiilor mânuite de adepţii Căii Loveşte duşmanul cel rău ce stă adânc ascuns în trupul şi sufletul lor.

Arta Păcii nu este uşoară. Este o luptă dusă până la nimicirea dorinţelor păcătoase şi a întregii falsităţii interioare. Uneori Vocea Păcii răsună ca tunetul, zdruncinând fiinţele umane şi scoţându-le din amorţeala.

Clară precum cristalul ascuţită şi luminoasă, sabia sacră nu permite nici o breşă în care să se cuibărească răul.

Pentru a putea practica în mod corect Arta Păcii trebuie:

  • Să calmezi spiritul şi să te întorci la sursă;
  • Să cureţi trupul şi spiritul prin îndepărtarea a tot ce înseamnă răutate, egoism şi dorinţă.
  • Să fii pururi recunoscator pentru darurile primite de la univers, familie, Natura Mamă şi semenii tăi.

Arta Păcii se bazează pe patru mari virtuţi: Curaj, Înţelepciune, Iubire şi Prietenie; simbolizate prin Foc, Cer, Pământ şi Apă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Esenţa Artei Păcii constă în curaţirea de răutate, în armonizarea cu mediul înconjurător şi în îndepărtarea din Calea ta a tuturor obstacolelor şi barierelor. Singurul leac împotriva materialismului constă în purificarea celor şase simţuri. (ochii, urechile, nasul, limba, trupul şi minte). Dacă simţurile sunt impure, atunci percepţiile sunt înăbuşite. Cu cât acestea sunt mai înăbuşite, cu atât simţurile devin mai contaminate.

Acest lucru creează dezordine în lume, cel mai rău dintre toate. Rafinează-ţi inima, eliberează-ţi cele şase simţuri, lăsăndu-le să functioneze fără obtrucţie, iar corpul şi sufletul tău vor străluci. Toate formele de viaţă sunt o manifestare a spiritului, a iubirii, iar Arta Păcii este cea mai pură formă de exemplificare al acestui principiu. Un luptător trebuie să oprească disputele şi vrajba.

Iubirea universala există în mai multe forme; fiecărei manifestari ar trebui să i se permită o exprimare liberă.Arta Păcii reprezintă adevarata democraţie. Fiecare maestru, indiferent de timp sau spaţiu, a auzit chemarea şi a atins armonia, cu cerul şi pământul. Spre vârful muntelui Fuji duc multe cărări, dar există o singură culme: iubirea. Loialitatea şi devotamentul conduc la curaj. Curajul ne poartă la sacrificiu de sine. Sacrificiul de sine creează încredere în puterea iubirii.

Economia este baza societăţii Când economia este stabilă, societatea se dezvolta. Economia ideală combină spiritualul şi materialul, şi cele mai bune mărfuri sunt sinceritatea şi iubirea. Arta Păcii nu se bazează pe arme sau pe forţa brută, dimpotrivă, trebuie să ne armonizăm cu Universul, să menţinem pacea în teritoriile noastre, să hrănim viaţa şi să prevenim moartea şi distrugerea. Adevarătul sens al cuvantului samurai este acela de a servi pe ceilalţi, folosindu-te de puterea iubirii.

Cultivă şi şlefuieşte Spiritul luptătorului în timp ce serveşti în lume.

Luminează Calea cu propria ta lumină. Calea Păcii este extrem de vastă, căci reflectă întreaga imagine a lumilor văzute şi nevăzute. Un luptător este exemplul viu al divinului, este cel care serveşte Marele Ţel. Mintea ta ar trebui sa fie în armonie cu funcţionarea universului, trupul tău ar trebui să fie acordat cu mişcarile universului, trupul şi mintea ar trebui să devină un întreg, armonizat cu activitatea universului.

Deşi calea noastră este complet diferită de cea a luptătorilor din trecut, nu este necesar să abandonăm în totalitate vechile practici. Înglobează vechile tradiţii în aceasta Arta îmbrăcându-le cu haine noi şi construieşte pe stilul clasic pentru a crea forme mai bune. Antrenamentul zilnic în Arta Păcii permite divinitaţii din interiorul tău să strălucească din ce în ce mai tare. Nu te preocupa de ceea ce considera alţii că este bun, sau rău.

Nu calcula şi nu te comporta nefiresc. Păstrează-ţi mintea concentrată asupra Artei Păcii şi nu critica alţi maeştri sau alte arte tradiţionale. Arta Păcii nu va restricţiona niciodată nimic. Ea îmbrăţişează şi purifică totul. Practică Arta Păcii cu sinceritate iar gândurile rele şi haine vor disparea în mod natural. Singura dorinţă care ar trebui să rămână este setea de a te antrena din ce în ce mai mult în această Cale.

Cei care sunt iluminaţi nu încetează niciodată să se automodeleze. Realizările acestor maeştrii nu pot fi redate fidel prin cuvinte sau teorii. Cele mai perfecte acţiuni sunt ecouri ale modelelor găsite în natură. Zi după zi, antrenează-ţi inima, rafinează-ţi tehnicile, foloseşte-te de Unul, pentru a lovi mai mulţi! Aceasta este disciplina Luptătorului. 

Calea Luptătorului nu poate fi măsurată prin cuvinte sau litere: Înţelege esenţa şi pune-o în practică! Ţelul antrenamentului este de a-l întări pe cel slab, de a fortifica trupul şi de a şlefui spiritul. Fierul este plin de impurităţi care îl slăbesc; prin prelucrare el devine oţel şi este transformat într-o lamă ascuţită de sabie. Fiinţele umane se dezvoltă după acelaşi model. Din cele mai vechi timpuri, cei doi stâlpi ai Căii au fost consideraţi învăţarea temeninică şi curajul.

Iluminaţi-vă trupul şi sufletul prin virtutea antrenamentului. Instructorii îţi pot împărtăşii doar o parte a învăţăturii. Depinde de practica ta devotată ca misterele Artei Păcii să devină realitate. Calea unui Luptător se bazează pe omenie, iubire şi sinceritate, iar esenţa valorilor marţiale o reprezintă curajul adevărat, înţelepciunea, iubirea şi prietenia. Accentul pus pe aspectul fizic al luptei este inutil, deoarece puterea trupului este întotdeauna limitată.

Un adevărat luptător este întodeauna înarmat cu trei lucruri: strălucitoarea sabie a împăcării, oglinda curajului, a înţelepciunii şi a prieteniei; preţiosul giuvaer al iluminarii. Inima unei fiinţe umane nu este cu nimic mai diferită de sufletul cerului şi al pământului. În practica ta să ai întodeauna în minte interacţiunea dintre cer şi pământ, apa şi foc, yin şi yang.

Arta Păcii este principiul non rezistenţei şi tocmai din această cauză ea este victorioasă încă de la început. Cei care au intenţii rele sau gânduri certareţe sunt instantaneu înfrânţi. Arta Păcii este invincibilă deorece nu se luptă cu nimic. Nu există întreceri în Arta Păcii. Un adevărat luptător este invincibil deoarece el nu se întrece cu nimeni şi nimic. A învinge înseamnă să biruieşti spiritul certăreţ pe care îl găzduieşti în tine. Să răneşti un adversar înseamnă să te răneşti pe tine însuţi.

Arta Păcii înseamnă să controlezi agresiunea fară a provoca rănirea. Luptătorul care este total trezit poate utiliza în mod liber toate elementele existente în cer şi pe pământ. Adevăratul luptător învaţă cum sa perceapa corect activitatea universului şi cum să transforme tehnicile marţiale în modalitaţi de exprimare a puritaţii, bunătăţii şi frumuseţii. Mintea şi trupul unui luptător sunt pătrunse de iluminare, înţelepciune şi calm profund.

Practică întotdeauna Arta Păcii într-o manieră vibrantă şi plină de bucurie. Este necesar să dezvolţi o strategie care utilizează toate condiţiile fizice şi elementele care îţi sunt la îndemână. Cea mai bună strategie se bazează pe un set nelimitat de reacţii de răspuns. O poziţie sau o postură bună reflectă o stare corespunzătoare a minţii. Cheia spre o bună tehnică este să îţi păstrezi mâinile, picioarele şi şoldurile drepte şi contractate. Dacă eşti centrat, poţi sa te mişti liber. Centrul fizic este ombilicul tau; Dacă e şi mintea ta concentrata acolo, ai asigurată victoria în orice înfruntare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Mişca-te ca o raza de lumină!

Zboară ca fulgerul, loveşte ca tunetul, mişcă-te în cercuri în jurul unui centru stabil.

Tehnicile presupun calitaţi care reflecta natura lumii noastre. în funcţie de circumstanţe ar trebui sa fi: tare ca diamantul, flexibil ca o salcie, uşor curgator ca apa sau la fel de imaterial ca spaţiul. Dacă adversarul tău atacă cu foc împotriveşte-te cu apa, devenind complet fluid şi liber curgător. Prin natura sa, apa nu se loveşte de nimic, şi nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitură fără vătămare. Funcţionând împreuna în armonie, stânga şi dreapta, nasc toate tehnicile.

Mâna stângă ia cunoştinţa de viaţă şi de moarte, iar mâna dreaptă le controlează. Cele patru membre ale trupului sunt cei patru stalpi ai cerului şi reprezintă cele opt direcţii, yin şi yang, înăuntru şi în afară. Manifestă yang în mâna ta dreaptă, echilibreaz-o cu yinul din cea stângă şi ghidează-ţi partenerul. Tehnicile Artei Păcii nu sunt nici rapide, nici lente, nu sunt nici pe interior, nici pe exterior. Ele transcend timpul şi spatiul.

  • Fii neclintit ca Marele Pământ;
  • Unduieşte-te precum Giganticele Valuri;
  • Stai înfipt precum un copac, şezi ca o stâncă;
  • Foloseşte-te de Cel Unic pentru a lovi în toţi;
  • Învaţă şi uită.

Când un adversar înaintează, mergi spre el şi salută-l; Dacă vrea să se retragă, lasă-l să plece. Trupul ar trebui sa fie triunghiular, iar mintea circulară. Triunghiul reprezintă generarea energiei şi este cea mai stabilă poziţie fizică. Cercul sombolizează liniştea şi perfecţiunea, sursa tehnicilor nelimitate. Pătratul reprezintă soliditatea, baza controlului aplicat.

Intodeauna încearcă să fii în comuniune cu cerul şi pământul, atunci lumea va apărea în adevarata sa lumină. Orgoliul dispare şi te poţi contopi cu orice atac. Dacă inima ta este suficient de mare încât să-ţi cuprindă adversarii, poţi vedea prin ei şi le poţi evita atacurile. Odată ce i-ai învăluit, vei fi capabil să-i conduci pe calea indicată de cer şi pământ.

Eliberează-te de slăbiciune, nu mai ignora atacurile meschine, ale inamicilor tăi, treci la acţiune împotriva lor! Nu mai privi lumea cu repulsie şi frică. Infruntă cu curaj tot ceea ce îţi scot în cale zeii. Fiecare zi din viaţa unui om conţine bucurie şi furie, durere şi plăcere, întuneric şi lumină, urcuşuri şi căderi. Fiecare moment este o parte din natură – nu încerca să te opui sau să negi ordinea cosmică a lucrurilor.

  • Protectori ai acestei lumi
  • Si păzitori ai Căilor
  • Ai zeilor şi ai Buddha-şilor,
  • Tehnicile Păcii
  • Ne permit sa acceptăm orice provocare.

Viaţa însăşi este o permanentă încercare. Antrenându-te trebuie să te supui unor teste şi să te cizelezi pentru a putea face faţă marilor provocări ale vieţii. Transcede tărâmul vieţii şi al morţii şi atunci vei fi capabil sa abordezi cu calm şi cu stăpânire de sine crizele cu care te vei confrunta. Fii recunoscător chiar şi oamenilor dificili, negativişti şi răi. Să faci faţă unor asemenea obstacole este o parte esenţială din antrenamentul în Arta Păcii.

Eşecul este cheia succesului; fiecare greşeală ne învaţă ceva. In momentul în care luptătorul îşi înfruntă duşmanul, nimic din ceea ce îl înconjuară nu trebuie să scape atenţiei sale. Chiar dacă înfrunţi doar un singr duşman, fii vigilent pentru că întodeauna eşti înconjurat de mai mulţi duşmani. Arta Păcii înseamnă să completezi ceea ce îţi lipseşte.

Trebuie sa fii pregătit să preiei 99% din atacul unui duşman şi să priveşti moartea în faţă, pentru a-ţi ilumina Calea. In tehnicile noastre intram cu totul, ne contopim cu totul şi controlăm ferm un atac. Puterea constă în stabilitatea şi concentrearea ki-ului; confuzia şi slăbiciunea apare când ki-ul stagnează.

Sunt doua feluri de Ki: cel obişnuit şi cel adevărat. Ki-ul obişnuit este rudimentar şi greoi; cel adevărat este uşor şi versatil. Pentru a putea să te desfăşori bine, trebuie să te eliberezi de Ki-ul tău obişnuit şi să permiţi trupului tău să asimileze adevăratul ki. Acestea sunt bazele unei tehnici puternice. In Arta Păcii nu se ataca niciodată. Atacul este dovada pierderii controlului.

Nu fugii niciodată de nici un fel de provocare şi nu încerca să suprimi sau să controlezi un adversar într-un mod forţat. Lasă-i pe adversari să te atace cum sunt ei şi contopeşte-te cu ei. Nu fugi niciodată după adversari. Redirecţionează fiecare atac şi retrage-te ferm.

  • Văzându-mă în faţa lui,
  • Duşmanul mă atacă,
  • Dar în acelaşi timp
  • Eu am şi ajuns în siguranţă
  • In spatele lui.

Când eşti atacat, unifică-ţi partea de sus, de mijloc, şi cea de jos a trupului. Intră, întoarce-te şi contopeşte-te cu adversarul, în faţă, şi în spate, în dreapta şi în stânga. Spiritul este adevăratul tău scut.

In permanenţă ne confruntăm cu adversari, dar în realitate nu este nici un adversar acolo. Întra adanc într-un atac şi neutralizează-l în timp ce redirecţionezi forţa în propria ta sferă.

Nu te uita fix în ochii adversarului – te-ar putea hipnotiza. Nu te uita insistent la sabia lui – te-ar putea intimida. Nu te concentra deloc asupra adversarului tău – ţi-ar putea absorbi energia. Esenţa antrenamentului este să-ţi duci complet adversarul în sfera ta. Dupa care, poţi sta unde vrei.

Chiar şi cea mai puternica fiinţa umana are o sfera limitată a puterii. Adu-o în afara sferei sale şi introdu-o în propriaţi sferă, iar puterea i se va risipi. Stânga şi dreapta, evită toate loviturile şi parările. Intuieşte ce gândesc adversarii şi împrăştie-i. Adevărata Artă a Păcii nu înseamna să sacrifici un om pentru a învinge inamicul. Invinge-ţi duşmanii păstrându-te întodeauna într-o poziţie sigură şi de neatacat. Aşa, nimeni nu va suferi pierderi.

Calea unui Luptător, Arta Păcii, este să înabuşi problemele înainte ca ele să apară. Ea constă în a învinge spiritul adversarului, făcându-l să realizeze consecinţele acţiunilor sale. Calea Luptătorului constă în obţinerea şi păstrarea armoniei. Stăpâneşte tehnicile divine ale Artei Păcii şi nici un inamic nu va îndrăzni să te provoace.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

In antrenament nu te grăbi, pentru că ai nevoie de minim zece ani pentru a stăpâni chestiunile de bază şi pentru a avansa spre primul rang. Să nu crezi niciodată că eşti atotştiutor, cel mai perfect maestru; trebuie să continui să te antrenezi în fiecare zi cu prietenii şi elevii tăi, şi să progresaţi împreună în Arta Păcii. Progresul vine pentru cei care se antrenează şi iar se antrenează…. Dacă te bazezi pe tehnici secrete n-o sa ajungi nicaieri.

 Să te pierzi într-o tehnică sau alta nu îţi este de nici un folos, actionează cu hotărâre fără rezerve. Dacă percepi adevărata natură a pământului şi a cerului, vei înţelege propria ta natură. Dacă înţelegi un anumit principiu, pune-l în practică. Dupa fiecare aplicaţie practică, meditează asupra eforturilor tale. Aşa vei progresa. Arta Păcii poate fi rezumată aşa: „Adevărata victorie este victoria asupra ta însuţi; aproprie-te cât mai mult de acea zi!” 

„Adevărata victorie” înseamnă curaj de neclintit; „victoria asupra ta însuţi” simbolizează un efort continuu. „aproprie-te cât mai mult de acea zi” reprezintă momentul glorios al triumfului, care se petrece aici şi acum. Renunţă la gânduri care te limitează şi întoarce-te la vidul adevărat. Fii una cu Marele Vid Creator. Acesta este secretul Căii Luptătorului. Pentru a pune cu adevărat în practică Arta Păcii, trebuie să fi capabil să zburzi liber deopotrivă pe tărâmurile lumii reale, ale celei ascunse şi ale celei divine. Dacă înţelegi Arta Păcii, atunci această Cale dificilă, aşa cum este ea, te va conduce mai presus de armonia celestă.

Tehnicile Căii spre Pace sunt într-o permanentă schimbare. Fiecare întâlnire este unică şi cel mai potrivit răspuns poate să apară de la sine. Tehnicile de astăzi vor fi diferite mâine. Nu te lăsa prins de forma şi aparenţele unei provocări. Arta Păcii nu are formă, ea este o căutare spirituală. In cele din urmă poţi uita de tehnica. Cu cât progresezi mai mult, cu atât ai mai puţin de învăţat. Calea cea Mare înseamnă de fapt că nu există Cale. Arta Păcii practicată de mine poate face loc celor opt milioane de zei care există în lume, iar eu cooperez cu fiecare dintre ei. Zeul Păcii este imens şi stăpâneşte tot ceea ce este divin şi iluminat în fiecare tărâm.

Arta Păcii este o formă de rugăciune care genearează lumină şi căldură. Uită de umila ta persoana, detaşează-te de obiecte şi o să degaji lumină şi caldură. Lumina înseamnă înţelepciune, iar căldura compasiune. Nu este suficient să construieşti altare şi temple. Fii un Buddha în viaţă! Noi toţi ar trebui să ne transformăm în zei ai compasiunii sau în Buddha victorioşi.

Bazează-te pe Pace pentru a-ţi activa nenumăratele puteri. Fă pace în mediul tău şi creează o lume minunată.

Divinitatea nu este ceva de neînţeles. Ea se afla în cer, pe pământ şi înlăuntrul nostru. Fi una cu cosmosul şi gândul transcendenţei va dispărea. Transendenţa aparţine lumii profane. Când dispare orice urmă de transcendenţă, adevărata persoană – Fiinţa divină – se manifestă. Goleşte-ţi mintea şi lasă divinitatea să se manifeste prin tine. Nu poţi să vezi sau să atingi divinitatea cu simţurile tale grosiere.

Divinitatea este în tine, nu în altă parte. Uneşte-te cu Divinitatea, şi vei fi capabil să percepi zeii, oriunde te-ai afla, dar nu încerca să-i înţelegi sau să te agăţi de ei. Divinităţii nu îi place să fie închisă într-un templu. Îi place să stea în aer liber. Ea se află aici, chiar în acest trup. Fiecare dintre noi este un univers în miniatură, un sanctuar viu. Arta Păcii este o religie, care nu e religie; ea desăvârşteşte şi completează toate religiile. Calea este extrem de vastă.

Din timpuri trecute şi până acum, nici chiar cei mai mari înţelepţi nu au fost în stare să perceapă şi să înţeleagă întreg adevărul; explicaţiile şi învăţăturile maeştrilor şi ale sfinţilor exprimă numai o parte a întregului. Nimeni nu este în stare să cuprindă cu totul aceste lucruri. Indreaptă-te pur şi simplu spre lumină şi căldură, învaţa de la zei şi practicând cu devoţiune Arta Păcii, devino una cu Divinul..

Morihei Ueshiba

Rolul chakrelor în evoluţia spirituală

Medicamentele Homeopatice – Farmacodinamia homeopatică este o ştiinţă integrală

Medicamentele Homeopatice - Farmacodinamia homeopatică este o ştiinţă integrală

      Homeopatia este un sistem medical care tratează cu substanţa care produce efectul asemănător suferinţei. De exemplu, urzica produce o erupţie cu prurit(mâncărime), pe care toţi o cunoaştem. Erupţii asemănătoare întâlnim în urticarie, care este  vindecată de remediul Urtica urens, preparat din această plantă. Belladona este un remediu care se prepară din mătrăgună.

Mătrăguna este o plantă otrăvitoare care, în anumite doze produce, la omul sănătos simptome fizice asemănătoare fazei de debut a scarlatinei(debut brusc cu febră mare, cefalee, agitaţie, dureri în gât). Iar Hahnemann a folosit cu succes Belladona în prevenirea acestei boli infecţioase în timpul unei mari epidemii la acea vreme.

El şi-a dat seama că puterea unei substanţe de a vindeca rezidă tocmai în capacitatea ei de a produce boala şi că un medicament homeopatic(numit remediu homeopatic) va putea vindeca acele simptome pe care le-a provocat atunci când a fost testat pe voluntari sănătoşi(aşa-numitul proving sau experimentare pe subiecţi sănătoşi).

Farmacodinamia homeopatică este o ştiinţă integrală. Alături de studiul simptomatologiei obiective(ceea ce se poate constata cu ajutorul organelor de simţ sau al aparatelor), ea înţelege să acorde toată importanţa şi simptomelor subiective(senzaţiile, gândurile, sentimentele pe care le încearcă persoana) – simptome care foarte frecvent au valoare determinată pentru caracterizarea sa şi în consecinţă caracterizarea remediului de care are nevoie pentru a se reechilibra.

În alopatie studiul substanţelor se face pe animale de laborator. Dar un animal nu are nivelul de conştiinţă al omului şi nici trăiri comparabile cu ale acestuia – şi chiar dacă le-ar avea, el nu are posibilitatea de a se exprima, de a descrie anxietatea, de exemplu, sau atâtea şi atâtea sentimente şi idei pe care le poate avea o fiinţă umană. Din acest motiv experimentarea pe animale este total nesatisfăcătoare pentru homeopaţi. Hahnemann a experimentat pe sine pulberea de scoarţă de China.

A fost un pas revoluţionar pentru medicină. Şi alţi medici ai acelor timpuri i s-au alăturat, experimentând pe ei înşişi diferite substanţe, astfel că în decurs de şase ani el a reuşit să strângă descrierea amănunţită a simptomelor apărute în proving-uri, precum şi un vast material consemnat de-a lungul veacurilor, referitor la otrăvirile accidentale sau intenţionate. Astfel, Hahnemann a alcătuit Materia Medica homeopatică, reprezentând tabloul complet de simptome fizice, mentale şi emoţionale al multor remedii homeopatice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

    Curând Hahnemann şi colegii săi au descoperit că la substanţele experimentate, existau anumite complexe de simptome identice simptomelor unor boli în faţa cărora medicina clasică a acelor vremuri era neputincioasă. Încercând să administreze acele substanţe pacienţilor la care găseau simptome identice, ei au fost uimiţi de rezultatele foarte bune obţinute în cazuri considerate incurabile de medicina din vremea aceea.

Hahneman s-a convins încă o dată că fiecare substanţă ajută la tratarea grupului de simptome pe care ea însăşi le-ar produce într-un organism sănătos. Datorită descoperirii sale, Hahneman s-a întors la practica medicală, dar la practica homeopatiei, noua ramură a medicinei ale cărei baze chiar el le pusese.

În timpul consultaţiilor el nota toate simptomele fizice, mentale şi emoţionale ale pacientului şi apoi căuta acel remediu homeopatic care acoperea cel mai bine totalitatea simptomelor pe care le prezenta pacientul. Astfel a obţinut succese foarte mari, vindecări rapide şi de lungă durată, uneori chiar şi după administrarea unei singure doze de remediu. La început, el prescria pacienţilor săi remediile similimum în dozele uzuale în timpurile acelea.

A observat că, deşii pacienţii se vindecau, substanţele folosite produceau agravări mari ale simptomelor iniţiale, lucru care îi deranja atât pe medic cât şi pe pacient. Agravările erau de aşteptat, de vreme ce medicamentele produceau simptome similare celor pe care le avea pacientul şi care se adăugau peste acestea. Iată motivul pentru care Hahnemann a început să reducă dozele de madicament, până la 1/10 din doza obişnuită.

În continuare pacientul era vindecat, dar perioada de agravare rămânea – deşii mai redusă ca timp şi intensitate – lucru care nu era destul de satisfăcător. Hahnemann a continuat să dilueze medicamentele, de fiecare dată de 10 ori. În cele din urmă el a ajuns la o diluţie care nu mai avea nici un efect asupra pacientului – diluţie care nu mai conţinea absolut deloc substanţa medicamentoasă. Beneficiile simplei diluări erau foarte reduse. Dacă medicamentul nu producea agravare, atunci el nu producea nici vindecare şi viitorul homeopatiei era neclar.

     În acel moment critic, Hahnemann a făcut o mare descoperire. Nu se ştie foarte bine cum s-a întâmplat, dar el a supus fiecare diluţie succesivă procesului de sucusiune(agitare foarte puternică) şi a descoperit că fiecare diluţie astfel agitată nu numai că era mai puţin toxică, dar era şi mult mai eficientă decât  precedenta. Astfel, Hahnemann a rezolvat problema care a procupat medicina pe parcursul istoriei ei : problema efectelor nocive ale medicamentelor.

Această descoperire are următoarea consecinţă: substanţa dinamizată, adică diluată extrem de mult(1/1.000.000 sau chiar până la 1/10 urmat de 30 de zerouri sau chiar şi mai mult) şi agitată puternic tratează pacientul rapid, sigur şi fără efecte nocive. E clar că această descoperire nu este uşor de explicat cu ajutorul mecanismelor chimice obişnuite. La diluţii atât de mari nu mai poate exista nici o moleculă din substanţa originală.

Acest lucru nu putea fi explicat cu ajutorul fizicii şi chimiei secolului XIX, dar în lumina teoriei lui Einstein şi a fizicii cuantice modern putem înţelege că material este de fapt energie condesată şi că în anumite condiţii această energie poate fi eliberată şi folosită. Adevărata minune este că această energie poate fi utilizată în tratarea bolilor! Şi a şi fost folosită în acest scop, încă înainte de a putea fi explicată.

Aşa cum spuneam, devansând gândirea timpului său, Hahnemann a intuit adevărata natură a bolii.

El a remarcat 2 lucruri extreme de importante:

  1. Că medicamentele diluate foarte mult acţionează curativ numai dacă sunt energizate prin agitarea viguroasă numită sucusiune.
  2. Că după o astfel de preparare, în diluţia respectivă nu mai poate fi detectată nici o urmă materială a substanţei iniţiale. Deci, efectul curativ nu este de natură materială, ci energetică.

El a concluzionat că prin dinamizare(diluare+agitare viguroasă) o parte din energia substanţei iniţiale se transmite vehiculului neutru folosit pentru diluare(alcool,apă) care este ca un”solvent”pentru energie. Hahnemann a realizat că a ieşit de pe teritoriul materiei şi că lucrează în energetic. În cazul medicinei alopate moderne apar complicaţii datorate efectelor secundare ale medicamentelor chimice folosite şi probleme grave legate de intoxicaţii şi dependenţă.

Organismul tratat cu medicamente alopate puternice se va obişnui cu acestea şi, ulterior, doza va trebui crescută din ce în ce mai mult pentru a mai avea efect. Astfel apare un cerc vicios, mecanismul de apărare al organismului slăbeşte iar boala se adânceşte. Multe dintre medicamentele alopate nu tratează dezechilibrul energetic al organismului. Ele doar schimbă locul de manifestare a dereglării, mutând boala dintr-un loc în altul.

Şi, regretabil, de foarte multe ori boala cea nouă este mai profundă şi mai gravă decât cea iniţială. Numai înţelegând şi sprijinind forţa vitală în efortul ei de a reechilibra sistemul(cu ajutorul remediilor homeopatice şi al altor mijloace ale medicinei holistice) acesta îşi mai poate reveni.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar să aruncăm o privire asupra colecţiei de tablouri de remedii, care este Materia Medica homeopatică. Ea nu este altceva decât gruparea didactică într-un mănunchi unitar a tuturor simptomelor înregistrate în timpul proving-urilor, un adevărat registru al tuturor simptomelor remediilor, altfel spus, o semiologie. Aici pot fi găsite toate simptomele unui remediu,inclusiv cele mai ciudate, rare sau particulare(a căror importanţă în găsirea remediului similimum a fost subliniată chiar de Hahnemann în paragraful 128 din Organon).

La ora actuală Materia Medica homeopatică cuprinde descrierea amănunţită a peste 3000 de remedii diferite, provenind din regnul mineral, vegetal şi animal. Printre substanţele minerale folosite se numără substanţe anorganice: elemente chimice(metale şi nemetale), acizi, baze şi săruri al căror rol în funcţionarea organismelor vii a fost demonstrat. Unele dintre cele mai des folosite remedii homeopatice sunt: sulful, siliciul(nisipul), clorura de sodiu(sarea de bucătărie)etc.

Unele metale, cum ar fi cuprul, magneziul, fierul, seleniul, zincul etc. se găsesc în mod normal  în organism fie ca oligoelemente, fie ca “blocuri” importante în construcţia organismului. Există şi remedii preparate din substanţe organice cum ar fi petrolul, de exemplu. Homeopatia utilizează remedii vegetale – preparate din plante(frunze, flori, seminţe, rădăcini sau plantă întreagă), ciuperci, licheni sau alge.

Unele dintre aceste plante au un efect toxic foarte bine cunoscut(mătrăguna, omagul, pălăria şarpelui etc.), iar altele sunt folosite din timpuri străvechi ca medicamente(muşeţelul, coada şoricelului, rostopasca etc.) sau alimente(ceapa, usturoiul, pătrunjelul etc.). Practic toate plantele pot fi utilizate în homeopatie, dar până în prezent  numai un număr relativ mic au fost experimentate. Chiar şi aşa, aproximativ două treimi din remediile folosite la ora actuală sunt preparate din plante.

Remediile derivate din regnul animal folosesc fie întregul animal sănătos(în special cele inferioare, cum ar fi buretele de mare, steaua de mare, furnica roşie), fie secreţii ale acestuia, cum ar fi veninul de paianjen, de şerpi, cerneala de sepie etc. Mai sunt şi aşa-numitele imponderabile( Sol, Luna, X-ray). De exemplu, se expune un flacon cu apă distilată razelor X şi apoi se dinamizează prin metoda descrisă anterior, obţinându-se remediul X-ray.

O altă categorie importantă de remedii, o constituie cele preparate din produse patologice(produsele bolii-culturi microbiene, toxine microbiene, secreţii patologice). Dintre acestea putem enumera, de exemplu: Psorinum, Luesinum, Carcinosinum, Tuberculinum etc. Ele poartă numele de nosode. Denumirea remediului homeopatic este aceeaşi, indiferent de laboratorul în care a fost el preparat.

Ea este formată din numele în latină al substanţei de bază, urmată de o cifră care reprezintă potenţa(diluţia remediului), şi apoi de denumirea sistemului în care s-a făcut diluarea – CH – pentru scara centezimală hahnemanniană, K – pentru centezimala korsakoviană sau D(sau X) – pentru scara decimală. De exemplu, Pulsatilla 30CH este remediul preparat din planta Pulsatilla nigricans(dediţel), prin 30 de diluţii succesive pe scara centezimală hahnemanniană.

Dar să vedem cum se prepară practic aceste remedii.

Dacă este vorba despre o plantă, atunci aceasta în stare proaspătă este amestecată cu alcool, pentru a se obţine tinctura mamă(abreviată TM). Aceasta constituie baza pentru diluţiile succesive, în felul următor:

1 picătură TM+99 de alcool, se agită puternic cu mişcări verticale de 100 de ori pentru a se obţine diluţia 1CH. Din flaconul cu diluţia 1CH se ia o picătură, se pune într-un alt flacon, se adaugă 99 de picături de alcool şi, la fel, se agită puternic de 100 de ori, obţinându-se diluţia 2CH din substanţa respectivă. Procesul se continuă în acelaşi mod, putându-se ajunge până la diluţia 100.000CH.

Prin metoda Korsakov remediile se prepară într-un mod asemănător, singura deosebire fiind că nu se foloseşte câte un flacon nou pentru fiecare diluţie, ci flaconul în care s-a preparat diluţia 1K(dintr-o picătură TM+99 picături de alcool), se goleşte(aproximându-se că a mai rămas o picătură de lichid pe pereţii lui), se adaugă 99 picături de alcool, se agită puternic şi se obţine diluţia 2K. Se goleşte din nou, se adaugă 99 de picături de alcool, se agită şi rezultă diluţia 3K şi aşa mai departe.

În scara decimală, prepararea este asemănătoare, deosebirea fiind că diluarea se face cu 9 picături de alcool în loc de 99. În cazul în care substanţa originară este indisolubilă(de exemplu, fierul, siliciul, argintul sau aurul), ea se va tritura într-un mojar împreună cu lactoză(folosită ca vehicul inert), în aceleaşi proporţii, de 1/100 sau 1/10, process similar sucusiunii. Începând cu diluţia 3CH, se continua folosind alcoolul în loc de lactoză.

Trebuie să facem precizarea că, în conformitate cu legea lui Avogadro, începând cu diluţia 3CH practic în aceasta nu mai există nici măcar o moleculă din substanţa initial şi de aceea se poate trece la solventul lichid(alcool), care va prelua energia eliberată de aceasta în vehiculul inert solid. Ceea ce vom găsi în orice diluţie mai mare de 3CH este energia eliberată prin procesul de sucusiune(agitare puternică sau triturare, în cazul substanţelor insolubile).

Materia este energie concentrate. Odată cu dinamizarea(diluare+agitare), aşa cum spuneam, cantitatea de materie se reduce, dar creşte cantitatea de energie activă eliberată de aceasta. De aceea, cu cât diluţia este mai mare, cu atât energia conţinută este mai mare şi, deci, puterea vindecătoare a remediului este mai profundă – diluţiile mici se administrează predominant în afecţiuni organice, iar cele mai înalte în boli psihice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

     Aşa cum vă puteţi da seama, procesul de preparare a remediilor homeopatice este foarte laborios, solicitând farmacistului, mult timp, efort, conştiinciozitate, maximă atenţie şi, nu în ultimul rând, un laborator în care să nu existe surse de contaminare a preparatelor, care sunt extrem de sensibile.

De aceea sunt foarte puţine laboratoare care întrunesc condiţiile necesare preparării remediilor homeopatice. În plus, nu veţi găsi remediile homeopatice în toate farmaciile, căci numai puţine dintre ele sunt autorizate să le comercializeze. – (fragmentHOMEOPATIA, dr. Tatiana Bolbocean; dr.Mihaela-Georgia Cîmpian)

Samuel Hahnemann

Arta Păcii

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

-Să fiţi ceea ce sunteţi. Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fiţi Dv. înşivă, într-o lume care încearcă să vă facă precum toţi ceilalţi.

-Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca Dv., mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca Dv. Nu vă schimbaţi, pentru că oamenii să vă placă. Fiţi Dv. înşivă şi oamenii vă vor iubi pe Dv., cel adevărat.

-Nu veţi putea începe următorul capitol din viaţa Dv., dacă veţi continua să îl citiţi pe ultimul.

-Făcând ceva şi obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faceţi nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec vă va conduce spre succes. Veţi ajunge să regretaţi mai mult lucrurile pe care nu le-aţi făcut, decât cele pe care le-aţi făcut.

-Aveţi probleme? Înfruntaţi-le cu capul sus! Nu va fi uşor!! Nu este nici o persoană în lume care poate depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile pe care viaţa ni le pune în faţă.

-Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc toate problemele apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedecăm şi să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieţii: să înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm la timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

-Puteţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu vă puteţi păcăli pe Dv. înşivă. Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.

-Cel mai dureros lucru este să vă pierdeţi pe Dv. însăşi ca persoană, atunci când iubiţi prea mult. Şi să uitaţi că şi Dv. sunteţi special.

-Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a vă urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru Dv., acel moment este cel de acum.

-Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansă. Asta, pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort.

-În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar acest lucru ține de procesul de învăţare.

-Relaţiile trebuie să fie alese înţelept. Este mai bine să fiţi singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să vă grăbiţi.

-Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită şi din motive corecte. Îndrăgostiţi-vă pentru că aşa simţiţi, nu pentru că vă simţiţi singur.

-Veţi învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlniţi, îi întâlniţi cu un scop. Unii vă vor testa, unii se vor folosi de Dv., unii vă vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală tot ce este mai bun în Dv.

-Nu va mai gândiţi la ceea ce fac ceilalţi mai bine decât Dv. Concentraţi-vă să vă bateţi zilnic propriile recorduri. Succesul este până la urmă o luptă între Dv. şi propria Dv. persoană.

-Invidia înseamnă să număraţi toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să vă uitaţi la Dv. şi la ce aţi primit Dv.

-Putem iubi persoane nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru e sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi.

-Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care vi se întâmplă, bun sau rău, vă pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.

-Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar, adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite: dragostea, râsul, prietenia. Completaţi Dv. lista mai departe.

-Dacă nu sunteţi mulţumit cu Dv. aşa cum sunteţi, nu veţi fi fericit în relaţia cu alte persoane. Trebuie să vă creaţi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăşi cu altcineva.

-Nu trăiţi în gol, gândindu-vă şi răzgândindu-vă! Nu mai analizaţi aşa de mult fiecare situaţie, fiindcă veţi crea probleme care nici măcar nu există.

-Evaluaţi situaţia şi acţionaţi. Nu puteţi schimba lucrurile şi persoanele cu care refuzaţi să vă confruntaţi. Progresul implică riscuri. Ca să marcaţi gol, trebuie mai întâi să daţi drumul la minge.

-Nu vă plângeţi de milă. Surprizele pe care viaţa vi le pune-n fata nu fac decât să vă netezească calea în direcţia menită pentru Dv.

-Poate nu înţelegeţi şi nu vedeţi lucrurile reale care vi se petrec şi poate că vă este greu. Dar, reflectaţi şi la celelalte lucruri negative care vi s-au întâmplat în trecut. Veţi observa destul de des că fiecare dintre ele v-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că, zâmbiţi! Lăsaţi-i pe toţi să vadă că astăzi sunteţi mult mai puternic decât eraţi ieri. Şi astfel chiar veţi fi.

-Nu ţineţi supărare! Nu vă trăiţi viaţa cu ură în suflet. Veţi ajunge să vă răniţi mai mult pe Dv., decât oamenii pe care îi urâţi.

-Iertarea nu înseamnă: “Ceea ce mi-aţi făcut este în regulă”, ci, iertarea înseamnă “Nu o să vă las să-mi stricaţi fericirea”. Iertarea este răspunsul Dv. la faptele semenilor.

-Renunţaţi la ranchiună, găsiţi-vă pacea interioară şi eliberaţi-vă. Şi nu uitaţi, iertarea nu este numai pentru alte persoane, ea este şi pentru Dv.

-Atunci când este nevoie, iertaţi-vă pe Dv. înşivă, mergeţi mai departe şi încercaţi să vă descurcaţi mai bine data viitoare.

-Refuzaţi să vă coborâţi standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să le ridice pe ale lor.

-Nu daţi explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru faptele comise de Dv.! Prietenii nu au nevoie de aceasta, iar duşmanii oricum nu vă vor crede. Faceţi ceea ce simţiţi că este corect.

-Bucuraţi-vă de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi veţi descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante.

-Cele mai bune perioade din viaţa Dv. sunt acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-aţi petrecut râzând cu cei care contează pentru Dv.

-Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci, îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.

-Viaţa nu este uşoară, mai ales atunci când plănuiţi să obţineţi ceva care să merite. Nu alegeţi calea uşoară care să vă ducă acolo.

-Este în regulă să vă împiedecaţi din când în când. Nu trebuie să vă prefaceţi sau să demonstrate mereu că sunteţi puternic.

-Nu ar trebui să fiţi preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi. Plângeţi, dacă simţiţi nevoia, este sănătos să vă vărsaţi lacrimile. Cu cât mai curând veţi face asta, cu atât mai repede veţi fi pregătit să zâmbiţi din nou.

-Nu-i învinuiţi pe alţii pentru necazurile Dv. Vă veţi realiza visele, în măsura în care vă veţi asuma responsabilitatea pentru viaţa Dv. Când îi învinuiţi pe alţii pentru lucrurile prin care treceţi Dv., le predaţi lor controlul asupra acelor părţi din viaţa Dv.

-Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să vă îngrijoraţi pentru o situaţie, întrebaţi-vă următorul lucru: “Va mai conta situaţia asta peste un an? Dar peste trei sau peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, este clar că vă faceţi griji inutil.

-Concentraţi-vă nu pe ce vreţi să NU se întâmple, ci, pe ceea ce doriţi să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes.

-Dacă vă treziţi în fiecare dimineaţă gândindu-vă că ceva minunat vi se va întâmpla în ziua respectivă şi sunteţi puţin atent, veţi observa destul de des că acel lucru vi se întâmplă.

-Treziţi-vă dimineaţa şi fiţi mulţumit că trăiţi. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să vă gândiţi la ceea ce vă lipseşte, gândiţi-vă la ceea ce aveţi şi lipseşte altora.

-Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva vă vrea în viaţa lui, vă face loc în ea – este bine, nu trebuie să vă bateţi pentru un loc în viaţa altcuiva.

-Nu încercaţi să intraţi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vedere valoare Dv.

-Amintiţi-vă mereu că prietenii adevăraţi nu sunt cei care se afla lângă Dv. când sunteţi fericit, ci, cei care vă sunt aproape când vă este cel mai greu. – delaomlaom.ro

MISTERUL SUBCONŞTIENTULUI

Lumina, semnificatie cabalistica – lumina este izvorul vieţii

Lumina, semnificatie cabalistica - lumina este izvorul vieţii

   Cuvântul „Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în Cabala, Lumina este mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a Creatorului însuşi “Şi Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul tunelului,” “Eşti Lumina vieţii mele,” “Am vazut Lumina.”

Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic “lumină”, ai descoperi că se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în lumina celor arătate,” “luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a descrie idei despre înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a descrie pe cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic.

Ne bucurăm de lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de tabără. În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri emoţionale, aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă nu sunt inca siguri în privinţa naturii luminii.

Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul vieţii pe pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce senzaţii aşa puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care are efect asupra noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este atributul forţei care ne-a creat – a Creatorului.

Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa,

Tree of Life(Arborele Vieţii):

„Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut toată existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a fost acoperit de Lumina Simplă Infinită.”

     Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-ne să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii.

Pe măsură ce sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus” şi să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă această Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se dezvoltă în mod firesc cu ajutorul celor cinci simţuri.

Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de multe forţe ale naturii care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este invizibil, dar fără el nu am putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a realităţii care este imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe măsură ce sufletele noastre sunt umplute de Lumina spirituală.

Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre oamenii de ştiinţă care a făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective fizicii cuantice: “Teoria cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în afara lumii fizice.” Tocmai de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—deoarece dezvăluie acea parte a realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre.

Este o metodă care ne permite nouă să ne umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de Sus cat şi lumea noastră. – Adrian Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

De ce să ascult vocea interioară-caracteristică importantă a vocii interioare

De ce să ascult vocea interioară?

     În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.

Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă.

La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte. Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte.

Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuşi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşealăSinceritatea conduce direct către ţel.

Ce nu este vocea interioară

   În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi.

Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă.

Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte.

Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.

Ce este vocea interioară

   Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”.

Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.

Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.

Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste. Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.

Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA

ACESTA ESTE UN SEMNAL!

Folosirea puterii mintale pentru dirijarea forței vitale în corp

Folosirea puterii mintale pentru dirijarea forței vitale în corp

Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:

 Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii.

Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul.

Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică.

Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. „Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia” – această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic.

Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.

Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.

R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne.

Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.

Medicina holistică cayciană afirmă: „Mintea este constructorul”. Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului.

Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu.

Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare. Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru – inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.

Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.

Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală. Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El.

Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.

Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).

Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin).

Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii.

O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, „Viaţa”, ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.

Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener.

Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.

Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii – această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare – Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală).

Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.

Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).

Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.

Emile Coue spune: „Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare”. Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.

Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: „Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta”. Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: „Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”.

Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: „Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare”, iar introducerea începe cu citatul: „Omul este ceea ce gândeşte” (Pascal).

Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul. De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie.

Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh. Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot.

Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative. A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.

Relevante sunt următoarele citate:

• „Cine vorbeşte bine trăieşte bine”.
• „Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată”.
• „Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru”.
• „Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească”.
• „Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare”.
• „Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini”.

Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:

1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.

O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:

1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue – „Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.

Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei.

Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea).

Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva – bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între „a vrea” şi „a putea”, protejându-ţi astfel sistemul imunitar) – vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte.

A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.

Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi.

Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: „Trece, trece…” repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.

• „Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză”.
• „Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie”.
• „Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin”.

De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: „Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea” şi „După credinţa voastră, fie vouă!”.

Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.

Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.

Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces.

Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: „N-am să uit asta niciodată!” duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative…. sursa

De ce să ascult vocea interioară?

Gândul şi scopul – foloseşte în mod inteligent puterea minţii

Gândul şi scopul - foloseşte în mod inteligent puterea minţii

     Până când gândul nu este legat de un scop, acesta din urmă nu poate fi atins. Majoritatea oamenilor gândesc cum să treacă peste oceanul vieţii. Lipsa de scopuri este un viciu, şi duce la catastrofe şi distrugere. Cei care nu au un scop precis în viaţă sunt o pradă uşoară pentru griji, teamă, nelinişte şi auto-compătimire, toate fiind semnele slăbiciunii, ce duc la nefericire şi pierdere căci cei slabi nu pot trăi într-un univers în care puterea evoluează.

Omul trebuie să aibă un ţel, şi să încerce să-l atingă. Trebuie să facă din acest scop centrul gândurilor sale. Poate avea forma unui ideal spiritual, sau poate fi un obiect, în funcţie de natura sa, la vremea respectivă. Orice ar fi, omul trebuie să-şi concentreze toate gândurile şi puterea asupra obiectivului respectiv.

Trebuie să facă din acesta suprema lui datorie şi să fie devotat atingerii scopului ales, să nu permită gândurilor să divagheze de la ţinta aleasă. Acesta este drumul regal către auto-control şi concentrarea gândurilor. Chiar dacă eşuează de mai multe ori, până când reuşeşte să îşi depăşească slăbiciunile, tăria de caracter obţinută va fi măsura adevăratului lui succes, şi aceasta va crea un nou punct de plecare pentru puterea şi triumful din viitor.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

    Cei care nu sunt pregătiţi să îşi atingă telul propus, trebuie să-şi fixeze gândurile asupra greşelilor făcute, indiferente cât de insignifiantă poate fi sarcina lor. Numai astfel gândurile pot fi adunate şi concentrate, dezvoltând energia. Odată îndeplinit acest lucru, nu mai există nimic ce nu poate fi realizat. Cel mai slab suflet care îşi cunoaşte slăbiciunile, şi crede în acest adevăr – că puterea poate fi obţinută prin efort şi practică, va începe imediat să îl aplice.

Şi, după multe eforturi şi răbdare, va începe să evolueze şi în cele din urma va deveni puternic. Aşa cum un om slab din punct de vedere fizic poate deveni puternic prin antrenament, tot aşa îşi poate întări şi puterea mentală.Când ai un scop şi îţi învingi slăbiciunile intri în rândul celor puternici.

Pentru a-şi atinge scopul, omul trebuie să meargă pe calea cea dreaptă fără a privi nici în stânga, nici în dreapta. Îndoielile şi frica trebuie excluse riguros. Acestea sunt elemente dezintegratoare care întrerup linia dreaptă a eforului, făcându-l nefolositor. Omul fricos şi care are îndoieli nu va realiza niciodată nimic. Scopul, energia, puterea, gândurile pozitive pot fi învinse de frică şi îndoieli. Frica şi îndoielile sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi cel care le încurajează, care nu încearcă să le elimine, se va împiedica la orice pas.

Cel care le învinge reuşeşte în ceea ce îşi propune.

          Fiecare gând al său va fi aliatul puterii şi poate înfrunta orice dificultate. Gândurile plantate vor înflori şi vor face roade. Gândurile ce sunt aliate cu curajul devin forţe creative. Cel care cunoaşte acest lucru este gata să meargă din ce în ce mai sus învingându-şi gândurile şi senzaţiile care fluctuează. Cel care face acest lucru devine mai înţelept şi îşi foloseşte în mod inteligent puterea minţii.

James Alen

Folosirea puterii mintale pentru acumularea și dirijarea forței vitale în corp

Cultivarea Sinelui lăuntric-dezvoltarea magnetismului prin atenţia profundă

Cultivarea Sinelui lăuntric-dezvoltarea magnetismului prin atenţia profundă

         Pentru a fi atractiv în adevăratul sens al cuvântului trebuie să atragi atât din punct de vedere fizic, cât şi mental şi spiritual. Generaţia actuală consideră că atractivitatea este obţinută în saloanele de înfrumuseţare şi cumpărată în magazinele cu haine croite după ultima modă. Frumuseţea însă este mult mai mult decât externă.

Chiar şi cel mai frumos om din lume poate ascunde în spatele înfăţişării sale plăcute o urâţenie respingătoare. Asemenea persoane sunt similare sarcofagelor descoperite în piramidele egiptene: cât de frumoase şi perfecte sunt imaginile sculptate sau gravate pe exteriorul acestora! Însă imediat ce vei fi ridicat capacul, înăuntru te va întâmpina umbra morţii. Când calităţile spirituale ale naturii noastre sufleteşti sunt adormite, corpul fizic, oricât este de atractiv, nu va fi cu nimic diferit de un cadavru.

Este o binecuvântare faptul că înfăţişarea fizică acoperă urâţenia oaselor, ligamentelor şi organelor interne – dar de ce să fim preocupaţi o viaţă întreagă numai de înfrumuseţarea şi împodobirea formei noastre exterioare? Unii îşi disproporţionează trupurile prin supraalimentare şi sedentarism; alţii se intoxică de bună voie cu tot felul de substanţe nocive.

Nu aceasta este calea către sănătate, vitalitate şi bună dispoziţie. Exerciţiile fizice în aer liber sunt foarte importante, precum şi alimentaţia corectă, echilibrată în vitamine, minerale şi proteine. Dar nenumăratele posibilităţi pe care ni le oferă viaţa şi faptul că avem mereu câte ceva de făcut şi de învăţat îşi pun atât de profund amprenta asupra noastră încât, dacă pornim iniţial cu imboldul de a ne îmbunătăţi aspectul fizic al vieţii, nu mai avem timp să facem nimic altceva.

Împodobirea şi înfrumuseţarea corpului, într-adevăr, ne ajută să fim remarcaţi în societate. Însă numai prin atât nu ne îmbunătăţim personalitatea interioară – sinele nostru lăuntric are şi el nevoie de atenţie, în egală măsură. În Orient, majoritatea oamenilor sunt interesaţi numai de atractivitatea lăuntrică; în Occident accentul se pune pe atractivitatea fizică. Un om întreg este o combinaţie a ambelor aspecte.

Fiecare om să înveţe să-şi simplifice dimensiunea exterioară a vieţii şi să-şi facă timp pentru înfrumuseţarea şi împodobirea fiinţei lăuntrice, pentru că numai aşa îşi poate dezvolta şi amplifica magnetismul. Unele persoane, deşi nu beneficiază de o înfăţişare atrăgătoare, au totuşi o personalitate lăuntrică foarte puternică. Din această categorie au făcut parte Socrate, Lincoln.

Calităţile lor interioare minunate i-au ajutat să manifeste un magnetism divin, o atractivifate spirituală care a detronat importanţa trăsăturilor fizice. Înfăţişarea fizică, în special ochii, arată caracterul avut de respectiva persoană în vieţile anterioare – iată cât de mult influenţează interiorul forma exterioară. Ochii reprezintă cele mai semnificative trăsături fizice; de aceea trebuie să învăţăm să-i înfrumuseţăm.

Cum? Deoarece ei ne reflectă interioritatea, singura modalitate este cultivarea gândurilor şi sentimentelor bune, positive. Indiferent cât de bune sau de amabile sunt acţiunile şi vorbele oamenilor, prin expresia reflectată de ochi putem vedea imediat cum sunt ei în realitate. Nimeni nu se poate ascunde în spatele acestor ferestre deschise.

Aşadar, ca fiinţe privilegiate, create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu avem nici un drept să ne desfigurăm viaţa lăuntrică, ci avem datoria să creăm şi să răspândim în permanenţă numai gânduri pozitive şi constructive. Cultivând calităţile inerente fiinţei noastre, manifestate printr-o privire calmă şi senină, ne putem dezvolta foarte uşor acea atractivitate divină care transcende limitările înfăţişării fizice.

Un alt factor important în dezvoltarea magnetismului este atenţia profundă.

Învaţă să fii pe deplin atent în tot ce faci şi, ori de câte ori întreţii o discuţie cu cineva, fii un bun ascultător. Alătură-te cu sinceritate acelor persoane care deţin calităţile pe care doreşti să le dezvolţi în fiinţa ta. Cine vrea să-şi dezvolte puterea, trebuie să se alăture persoanelor puternice; cine urmăreşte şă-şi dezvolte simţul pentru frumos, se va alătura artiştilor, pictorilor; iar cine tânjeşte din toată inima să-şi dezvolte magnetismul divin atotputernic, va sta numai lângă fiinţele care-L iubesc pe Dumnezeu.

În acest mod, progresul este mult mai rapid decât dacă ne limităm numai la cărţi şi tratate despre aceste subiecte. Sfinţii şi Maeştrii spirituali şi-au dezvoltat o capacitate de atracţie foarte mare. Dacă ne concentrăm profund asupra lor, le vom putea capta vibraţiile.

În mod normai, omul îşi primeşte informaţiile prin intermediul văzului şi auzului: citind cărţi sau ascultând discursuri. Însă mult mai influentă decât acestea este comuniunea subtilă cu o persoană înţeleaptă – contact prin care progresul este şi mai facil decât prin asociere.

Chiar dacă înţeleptul trăieşte la mii de kilometri depărtare, în momentul în care îţi îndrepţi atenţia către el, cu sinceritate şi receptivitate totală, vibraţiile sale se vor revărsa asupra fiinţei tale şi vei beneficia de ceva mult mai măreţ decât ceea ce ai fi primit prin cuvinte.

Krishna, Buddha, Iisus au manifestat calitatea supremă a magnetismului.

De fiecare dată când văd un portret al acestor fiinţe măreţe, sau când mă gândesc la ele, le percep deîndată vibraţiile. Când intru în comuniune cu Isus simt Conştiinţa lui Dumnezeu ca Tată. Când mă gândesc la Ramprasad  simt vibraţiile Divinului ca Mamă. Însă această armonizare şi empatie cu fiinţele divine nu se produce printr-o gândire superficială. Vibraţiile spirituale ale sfinţilor sunt recepţionate doar în urma meditaţiei foarte profunde, a concentrării intense asupra lor.

De asemenea, vizitarea locurilor sacre îşi aduce şi ea contribuţia la amplificarea magnetismului.  Pelerinajul în aceste locuri sfinte, unde sufletele măreţe au intrat în comuniune cu Dumnezeu, a contribuit la transformarea radicală a vieţii multor oameni. Asocierea directă cu o fiinţă realizată se poate face ori prin contact personal, ori prin meditaţie profundă.

Ceea ce are însă importanţă este armonizarea propriei conştiinţe cu vibraţiile acelui sfânt. Când te afli în comuniune directă cu un suflet dăruit în totalitate lui Dumnezeu, atunci întreaga ta fiinţă – începând de la simţuri şi terminând cu înflorirea conştiinţei – evoluează şi se extinde în neţărmurirea existenţei sale. Iată diferenţa între asocierea cu persoanele egotice şi comuniunea cu un guru autentic. Magnetismul sufletului realizat te armonizează cu magnetismul Divinului.

Energie, Substanţă, Spirit

Transformarea necazurilor în triumfuri-eforturi pentru a te schimba in bine

Transformarea necazurilor în triumfuri-eforturi pentru a te schimba in bine

      Nu este niciodată prea târziu să-ţi îmbunătăţeşti viaţa. Observă-ţi cu atenţie gândurile, sentimentele şi acţiunile şi călăuzeşte-le cu înţelepciune, iar la sfârşitul fiecărei zile analizează-te sincer: cum ai trăit în acea zi? A fi cu adevărat viu înseamnă a căuta necontenit să-ţi îmbunătăţeşti fiinţa, spiritual, mental şi fizic. Magnetismul, atractivitatea se dezvoltă numai atunci când, zi după zi, lună de lună, an de an, depui eforturi susţinute pentru a te schimba în bine.

De asemenea, nu te lăsa doborât de problemele şi necazurile vieţii, ci foloseşte-te de acestea ca de oportunităţi care-ţi facilitează dezvoltarea. Însă, în general, când oamenii sunt asaltaţi de dificultăţi şi sunt puşi la tot felul de încercări, ei se plâng:

„De ce trebuia să ni se întâmple tocmai nouă?”

Aceasta nu este o atitudine corectă. Cel mai bine este să priveşti fiecare încercare ca pe o lopată, ca pe un târnăcop cu care poţi săpa în solul propriei conştiinţe, până când descoperi fântâna puterii spirituale ascunsă acolo. Testele şi încercările la care suntem supuşi nu au menirea de a ne distruge, ci de a ne îmboldi să scoatem la lumină puterea divină pe care o avem ca fiinţe create după chipul şi asemănarea Tatălui Ceresc.

Aceia care sunt laşi şi nu vor să-şi recunoască realitatea se revoltă şi în cele din urmă sucombă în faţa acestor teste, considerându-le forţe distructive de nebiruit. Este o mare nedreptate făcută potenţialului uman dacă privim în acest mod încercările şi testele cu care ne confruntăm. Atitudinea corectă este să ne folosim de fiecare necaz sau problemă ca de un impuls prin care să ne fortificăm fiinţa lăuntrică.

Un luptător care nu se înfruntă şi cu adversari mai puternici decât el nu va deveni niciodată mai puternic. Similar, necazurile şi problemele vieţii au rolul de a ne întări, de a ne face mai puternici şi de a reînvia în sufletul noastru adevărul că suntem unul cu Spiritul Tatălui.

Cultivarea sinelui lăuntric

Câmpul Energetic de Lumină – a existat dinainte de începutul timpurilor

Câmpul Energetic de Lumină - a existat dinainte de începutul timpurilor

     Cu toţii posedăm un Câmp Energetic de Lumină care ne înconjoară corpul fizic şi ne informează corpul, în acelaşi fel în care câmpurile energetice ale unui magnet organizează pilitura de fier, pe o bucată de sticlă. Câmpul Energetic de Lumină a existat de dinainte de începutul timpurilor. A fost una cu Lumina nemanifestată a creaţiei şi va dura la infinit. El sălăşluieşte în afara timpului, dar se manifestă în cadrul timpului, creând noi corpuri fizice, viaţă după viaţă.

Imaginaţi-vă că sunteţi învăluiţi într-o sferă multicoloră, translucidă, care vibrează în nuanţe de albastru, verde, roşu purpuriu şi galben, având raza de aproximativ un metru. Chiar deasupra pielii, şuvoaie de lumină aurie strălucesc şi curg de-a lungul meridianelor, prin punctele de acupunctura. între pielea voastră şi membrana Câmpului Energetic de Lumină se învârtesc curenţi splendizi, care se unesc într-o vâltoare de Lumină.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acest rezervor de forţă vitală este o mare de energie a vieţii, indispensabilă pentru sănătatea noastră, asemenea oxigenului şi nutrienţilor purtaţi de sânge. Sunt energiile Câmpului Energetic de Lumină, cel mai pur şi mai preţios combustibil al vieţii. Atunci când rezervele vitale ale Câmpului Energetic de Lumină sunt epuizate din cauza viruşilor, a factorilor de poluare a mediului sau a stresului, ne îmbolnăvim. Ne putem asigura sănătatea şi vitalitatea, după cum putem şi spori numărul anilor de viaţă activă şi sănătoasă, prin realimentarea cu acest combustibil essential.

Misticii indieni şi tibetani, care au atestat existenţa Câmpului Energetic de Lumină în urmă cu mii de ani, l-au descris ca pe o aură sau un halou în jurul corpului fizic. La început, a părut ciudată găsirea aceluiaşi concept de câmp energetic uman, atât în junglă, cât şi la şamanii din continentele americane.

După ce am asimilat universalitatea câmpului energetic uman, am înţeles că fiecare cultură trebuie să îl fi descoperit. în Est, mandalele îl înfăţişează pe Buddha învăluit în benzi de foc albastre şi aurii. în Vest, Hristos şi apostolii sunt pictaţi cu halouri luminoase care îi înconjoară. în literatura mistică se spune că apostolul Toma emana aceeaşi strălucire ca şi Hristos.

Legendele amerindienilor vorbesc despre persoane care strălucesc noaptea, ca şi cum ar fi luminate de un foc interior. Povestirile andine vorbesc despre conducătorul Pachacutek, considerat a fi Copilul Soarelui, care strălucea ca lumina răsăritului.

Fiecare creatură de pe Pământ este compusă din Lumină. Plantele absorb lumina direct de la soare şi o transformă în viaţă, iar animalele mănâncă plante verzi, care se hrănesc cu Lumină, astfel că Lumina reprezintă baza vieţii. Suntem legaţi prin Lumină, de materia vie. Fiecare element viu din jurul nostru este constituit din Lumină, aranjată în diferite forme şi vibraţii. Fizicienii care studiază particulele subatomice ştiu că, atunci când analizezi materia în amănunt, descoperi că întregul univers este constituit din vibraţie şi Lumină.

Câmpul Energetic de Lumină este o matrice invizibilă, care îi transmite corpului informaţii. Atunci când ne vindecăm prin intermediul Câmpului Energetic de Lumină, schimbăm particulele de fier din corp, prin modificarea câmpurilor energetice care le organizează. Dacă vindecăm Câmpul Energetic de Lumină, corpul fizic se va însănătoşi la rândul său.

Câmpul Energetic de Lumină are patru straturi, care pornesc dinspre corp, în afară.

Acestea sunt:

  1. Cauzal (Spiritul)
  2. Psihic (sau eteric – Sufletul)
  3. Mental-emoţional (mintea)
  4. Fizic (trupul)

Fiecare strat păstrează un tip diferit de energie. Cel mai îndepărtat stochează energia care alimentează corpul fizic. Stratul de dedesubt inmagazinează energia care susţine vitalitatea noastră mentală şi emoţională. Sub acest strat se află energii psihice rafinate, iar foarte aproape de piele se află cea mai subtilă energie dintre toate, rezervele noastre de combustibil spiritual.

Literatura mistică numeşte aceste straturi „corpuri subtile”. în realitate, acestea nu sunt separate unul de altul, în acelaşi fel în care culorile curcubeului nu sunt despărţite, ci mai degrabă se dizolvă una într-alta. Câmpul Energetic de Lumină conţine o arhivă completă a tuturor amintirilor noastre personale şi ancestrale, a traumelor din timpul vieţii prezente şi chiar elemente dureroase din vieţi anterioare.

Aceste înregistrări sunt stocate cu toată culoarea şi intensitatea emoţiei. înregistrările sunt asemenea programelor de computer latente care, atunci când sunt activate, ne împing înspre comportamente, relaţii, accidente şi boli care imită situaţia negativă iniţială. Trecutul nostru se repetă cu adevărat. înregistrări ale traumei psihice sunt stocate în stratul extern al Câmpului Energetic de Lumină. înregistrările emoţionale sunt stocate în cel de-al patrulea şi cel mai profund strat. Înregistrările din Câmpul Energetic de Lumină ne predispun să urmăm anumite drumuri în viaţă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acestea orchestrează incidentele, experienţele şi oamenii pe care îi atragem înspre noi. Ne stimulează să recreăm drame dureroase şi întâlniri care ne frâng inima. Şi totuşi, în cele din urmă, ne ghidează înspre situaţii în care ne putem vindeca străvechile răni ale sufletului.

Nu sunt foarte preocupat de stratul în care este localizată înregistrarea, tot aşa cum nu mă interesează prea mult nici unde este stocată o anumită scrisoare în memoria computerului meu. Mă interesează editarea şi schimbarea conţinutului scrisorii. în acelaşi fel, în timpul Procesului de Iluminare, mă preocupă eliminarea conţinutului negativ al unei înregistrări.

Toate înregistrările conţin informaţii care ajung în chakre. Acestea, la rândul lor, organizează lumea noastră fizică şi emoţională. Informaţia dintr-o înregistrare organizează Câmpul Energetic de Lumină, care, mai apoi, organizează materia. Câmpul Energetic de Lumină conţine un şablon al felului în care trăim, îmbătrânim, ne vindecăm şi murim.

Atunci când nu există nici o înregistrare a bolii în Câmpul Energetic de Lumină, recuperarea în urma unei boli are loc extrem de rapid. în acelaşi fel, înregistrările bolilor pot afecta sistemul imunitar şi poate dura foarte mult până când ne recăpătăm sănătatea. Nimeni nu doreşte să petreacă luni bune în convalescenţă, când s-ar putea vindeca în doar câteva zile sau săptămâni. Atunci când ştergem înregistrările negative care au provocat suferinţa, sistemul imunitar poate învinge rapid boala.

 Șaman, Vindecător, Înțelept

Reţete şi leacuri

ARCHONII sau ARHONII – texte găsite la Nag Hammadi

ARCHONII sau ARHONII - texte găsite la Nag Hammadi

      Pentru a înţelege ce este un arhon, să începem cu un aspect important. Regina Marii Britanii deţine o şesime din suprafaţa de uscat a lumii şi reţineţi asta pe măsură ce intrăm în subiectul Arhon. Despre Arhoni s-a menţionat în texte ramase după arderea bibliotecii din Alexandria ca fiind nişte fiinţe misterioase.

Dar puterile care au urmat au pierdut 1300 ani ştergând înregistrările despre Arhoni din istoria noastră. In 1947, au fost găsite texte în vase de lut la Nag Hammadi în Egipt, texte în care era o istorie despre ce credeau locuitorii din Nag Hammadi despre lume acum 2000 ani.

Motivul pentru care textele de la Nag Hammadi, care datează de acum 2100 ani (100 IC), sunt importante, este acela ca nu au fost „aranjate” de nimeni (textele nu au fost alterate, distruse sau omise ca în Biblie), nimeni nu a reuşit sa le distorsioneze asa cum ar fi dorit în realitate (pentru a opri accesul maselor la cunoaştere).

Din fericire, documentele au rezistat, au fost traduse cu succes, iar când au fost citite de mai multe persoane a rezultat o discuţie clara asupra a ceea ce sunt Arhonii. Aceste texte au fost îngropate într-o peşteră adâncă în Egipt, pentru a se păstra informaţia preţioasă pe care o conţineau.

Scrierile sunt formate din 13 codice conţinând peste 50 texte, ceea ce este o cantitate importanta de informaţie, un document foarte descriptiv privind o lume total diferita de cea pe care o cunoaştem. Oamenii nu realizează ca acum 2000 ani, exista o religie pe aceasta planeta, numita gnosticism, care a fost cea mai mare religie din lume la acea vreme şi care a concurat cu hinduismul.

Poţi sa te duci sa iei cursuri la universitate despre istoria religiei şi nimeni nu îţi va spune vreodată despre gnosticism. Textele Nag Hammadi furnizează o descriere asupra credinţei gnostice. gnostic este un cuvânt grec care semnifica cunoaştere – gnosis. Gnosticii cred ca eliberarea de prejudecăţile obsesiv-compulsive poate fi obţinută doar prin cunoaştere, prin consumarea şi evaluarea realiutăţii oferită tot de cunoaştere.

Biblioteca din Alexandria a fost condusa de gnostici şi ei au fost primii oameni care au colectat scrieri şi cărţi şi au reunit aceste informaţii. Cultura lor s-a extins prin Europa şi orientul mijlociu. Aceasta a fost cu mult înainte de apariţia religiilor vestice derivate din iudaism care a fost concentrata în Israel. Gnosticii predicau ca a fost o invazie acum 3600 ani înainte de Christos şi textele Nag Hammadi, îngropate acum 1600 ani, au scris ca aceasta invazie a fost ca un virus şi ca, în fapt, ei au fost forţaţi sa o descrie.

Fiinţele invadatoare au fost numite arhoni. Aceşti arhoni aveau abilitatea de a duplica realitatea, folosind una dintre feţele acesteia, pentru a ne duce în eroare. Ei erau invidioşi şi puternic obsedaţi pe noi pentru că avem o esenţă de un anume tip, un Spirit, ca al treilea trup al fiinţei umane pe care ei nu îl au, iar textele Nag Hammadi descriu arhonii, care se prezintă sub diferite ipostaze. Unii arată ca nişte reptile, alţii ca un copil neformat sau fetus.

Ei sunt parţial vii şi parţial ne-vii în sensul viului fiinţărilor umane şi au pielea cenuşie şi ochi întunecaţi, imobili. Arhonii duplică realitatea prin folosirea conştienţei denaturând, astfel, suportul structural şi perceptibil prin abilităţile acesteia de recepţie, percepţie pricepere şi înţelegere ale conştiinţei[ ], astfel încât noi, atunci când intrăm în ea, ajungem să credem că duplicatul, falsul, este realitatea, iar atunci ei sunt în avantaj.

Conform textelor, ei pot intra în conştiinţa omului şi pot manipula omul să facă dintr-o dată chestii ciudate şi total diferite de stilul uman de acţiune în stările lui obişnuite. De asemenea, sunt responsabili de deteriorarea culturii, contrar culturii vechilor greci sau chinezi, creând o faţadă ieftină şi primitivă a culturii. Pe măsură ce prezenţa arhonică s-a extins în lume, şi s-a accentuat în secolul 20, poţi vedea că ei sunt responsabili pentru nenorocirea şi urâţenia care este pretutindeni.

Televiziunea, ca produs al tehnologiei din ce în ce mai avansate în detrimentul evoluţiei Spiritului, este un exemplu al imitaţiei arhonice. Oamenii sunt imitaţi la televizor, dar imitaţia este alterată şi este aproape obscenă, profană şi imbecilizantă, din cauză că arhonii nu numai că nu înţeleg sacrul dar chiar îl urăsc, fiindcă le depăşeşte putinţa lor de percepţie, pricepere şi înţelegere.

Ei sunt invidioşi pe lumea naturală şi pe fiinţele umane din lumea naturală. Ba mai mult, şi-au extins determinările violenţei pe întregul regn animal de pe planeta Terra Observaţi că nu există fiinţă, de la cele mai mărunte vieţuitoare care să nu se ucidă şi sa se devoreze între ele.

De asemenea, de relaţiile sexuale ca funcţiuni complexe al empatiei, fuziunii şi iubirii dintre energia Yin şi Yang, respectiv dintre Bărbat şi Femeie, reducând aceste trăiri profunde doar la stadiul de pulsiuni genitaliste strict animalice, fiindcă cuplurile temeinice, închegate şi total fuzionate, creându-le o mare irascibilitate. Lor le place violenţa şi sunt stimulaţi sexual de conflict, viol, război şi moarte.

Ei creează război pentru a consuma energia eliberată prin moarte. Arhonii par să facă marea lor mişcare acum, în vremurile noastre. Poţi afla despre Biblioteca Nag Hammadi din Internet, ca fiind o înregistrare vie a marii mişcări gnostice.

Despre modul cum au venit arhonii, se presupune că ei se ascund pe suprafaţa planetelor din sistemul solar, cum ar fi Saturn. Gnosticii credeau ca Jehovah era un alien dinafara planetei, demon care era ca un zeu fals, din nou un iluzionist care duplica realitatea. Ei credeau în Dumnezeu, în ceea ce ei numeau adevăratul Dumnezeu şi astfel este modul în care L-au definit întotdeauna. Interesant este ca Iisus definea credinţa sa ca fiind din adevăratul Dumnezeu, din care a derivat. Multe din poveştile cu Iisus sunt în fapt mituri gnostice despre o posibila rebeliune împotriva arhonilor care se răzbunau foarte drastic împotriva rebelilor.

Arhonii au fost blocaţi cumva în închisoarea numită Terra, într-o lume tridimensională, şi probabil despre asta vorbeşte Cartea lui Enoch, unde se spune ca ei sunt închişi într-un fel de cutie dar că se vor întoarce la sfârşitul vremurilor. Enoch nu spune unde se vor întoarce şi de aici s-a născut confuzia că închisoarea lor este în altă parte şi că se vor întoarce pe Terra, ceea ce este complet eronat.

Iisus era foarte interesat în a comunica ideea că ceva se va întâmpla la sfârşitul vremurilor. Acest sfârşit al vremurilor se referă la un moment când timpul va fi zero. Putem afla mai multe despre archoni citind despre annunaki care au venit aici și ne-au alterat genetic folosind ADN-ul astfel încât să poată face sclavi din noi (asta ca să înțelegem ce inseamna forta arhonică).

Ei au fost cumva slăbiți dar au început să se ridice din nou, dar aveau nevoie de timp și de un plan precis din cauza că oamenii erau în general gnostici rezistenți la „religia” impusa, bazata pe frica de un dumnezeu al războiului și urii numit Jehovah.

Dar mai târziu, forţele lui Jehovah i-au învins pe ultimii din ei iar acum controlează sistemul și sunt gata de o orgie scabroasa a disperării şi ororii impuse umanităţii, ceea ce le place lor. Sunt foarte organizaţi şi prea eficienţi şi prea trans-generaţionali (sory, nu pot traduce asta în română) pentru a fi umani. Putem spune care idei sunt de încredere în funcţie de cât de de mult sunt reprimate.

Când ei supresează o idee, o limba sau indivizi (sau modul lor de viata), ştii că ai accesat adevărul sau ca respectivul individ conturează adevărul. Gnosticii, un grup de oameni care arătau că erau invadaţi de aceşti duplicatori – au fost complet şterşi din istorie. I-au numit păgâni şi în tot felul, dar nu astfel vorbeau ei despre ei înşişi ci gnostici, care înseamnă cunoaştere.

Ei ştiau că în centrul galaxiei sunt milioane de stele, ştiau cât de departe este soarele de Pământ. Erau incredibil de avansaţi dar au fost scufundaţi de această religie a unui dumnezeu războinic care s-a răspândit peste întreaga lume iar acum se va finaliza într-o mare conflagraţie în care toate religiile bazate pe Jehovah se vor ucide intre ele, ceea ce a fost dintotdeauna plănuit.

Am fost cu toţii prostiţi. Ideea unui mesia care va veni sa ne salveze este o păcăleală arhonică pentru a ne face sa credem că nu trebuie să facem nimic, poate o forţă supranaturală va veni. Când te uiţi înapoi în istorie cum a fost generată această opresiune, vezi că primii creştini de la Iisus la Constantin (310 AD) predicau că nu se închină la Jehovah ci la un Dumnezeu adevărat.

Primii creştini erau de fapt gnostici care au urmat lui Iisus şi care mai târziu s-au numit creştini. Întregul nou testament a fost rescris de păgânul care s-a creştinat cu câteva zile înainte să moară, Împăratul Constantin şi toate informaţiile cu privire la arhoni au fost şterse iar ideea de Jehovah ca fiind un zeu crud, estompată. Textele de la Nag Hammadi sunt mai vechi decât noul testament cu 400 ani. Noul testament care îl avem acum a fost conceput în 350 AD. Ceea ce fac religiile actuale este să ne bată şi în acelaşi timp sa ne spună că ne iubesc şi de aceea fac asta.

Este o păcăleală o inversare a realităţii pe care arhonii o fac dintotdeauna. Ei încearcă să ne convingă că războiul este pace şi iubirea este ura. Totul este invers. Nu există ieşire din această situaţie afară de a discuta, dar oamenilor le este frică. Chiar persoane cultivate care cunosc realitatea despre arhoni se tem să vorbească despre aceasta în public din cauza că atrag energia arhonică doar discutând.

Dar în această fază târzie a jocului trebuie să începem să ne gândim cine ne prosteşteşi de ce, şi să studiem ce aveau de spus cei din vechime despre asta. Deci acum arhonii sunt zioniştii talmudici. Ei sunt o parte sau probabil nucleul. Ei au utilizat iudaismul pentru a distruge omenirea şi a se ascunde în spatele poporului evreu onest.

Asta explică de ce este atât de multă tragedie în lume şi de ce atât de mulşi morţi, de ce se urăsc oamenii şi de ce se ucid cu o fervoare dincolo de orice imaginaţie. Oamenii sunt omorâţi iar ceva se hrăneşte fizic din energia acestor crime şi a sângelui vărsat. Exista o sete de sânge neagră şi satanică iar noi suntem în mana acestor fiinţe.

Şi-au făcut planul cu mult timp înainte şi au intensificat acţiunea lor în ultimii 200 ani. Acum o fac pe faţă, impunând tragedia în faţa populaţiei prostite şi neajutorate. Gnosticii credeau că există fiinţe avansate care au grija de noi şi există preziceri în care oamenii, într o zi, nu vor mai cădea în capcanele arhonilor şi se vor trezi şi vor deschide oportunităţi pentru ca aceasta sa se întâmple Un lucru este sigur, ca arhonii urăsc mai mult decât orice, după iubire, curajul.

Nu pot rezista curajului sau unei lupte hotărâte din cauză că premisele proprii se bazează pe falsitate. Totul este fals iar noi putem demola istoria văzând printre minciuni. Privind înafara cutiei, poţi vedea iluziile arhonilor. Tot ce fac ei este fals, este o parazitare a celorlalţi.

Cei care urmează zeului nebun Jehovah, crezând ca există o răsplată îi servesc pe arhoni. Urând curajul, poţi să îi înfrunţi vor încerca să te doboare, să te tragă la pământ dar ceea ce îi înspăimântă este cineva care îi înfruntă din cauza că sunt laşi şi fricoşi. Ei nu cred în viaţa după moarte şi pentru ei nici nu există, ci doar pentru oameni, care sunt de origine divină.

Asta spuneau şi gnosticii, precum şi că noi suntem dăruiţi cu inteligenţă, raţiune şi logica, şi asta este ceea ce îi face pe arhoni atât de invidioşi, pentru ca avem această inteligentă creativa înnăscuta şi putem rezolva orice problemă. Testul final pentru umanitate este sa recunoască problema arhonilor şi să caute soluţii. Soluţia la această problemă este să ne iubim unii pe alţii necondiţionat.

Aici reamintesc ce spunea Iisus când a fost întrebat de către farisei, care este cea mai valoroasă poruncă. De fapt, ei se refereau la cele zece, date de Iehovah lui Moise. Iisus le-a răspuns cu totul surprinzător pentru ei. Sunt doar două porunci: „Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

De remarcat, cu mare atenţie că, Iisus nu a precizat un anume Dumnezeu ci s-a referit la Dumnezeul fiecăruia, aşa cum îl vede şi îl concepe fiecare. Iar mai apoi, referindu-ne la cea de a doua poruncă, se poate pune o întrebare: cum adică să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi? Ce a vrut să spună? Din gândirea gnostică, rezultă că iubindu-mă pe mine însumi, nu mă pot minţi sub nici o formă.

Aşadar, nu-ţi minţi niciodată aproapele, pe cel de lângă tine orice grad de apropiere sau rudenie este între voi. Asta ii scoate din minţi pe arhoni. Ei nu suporta iubirea familiala sau între bărbat şi femeie, şi de aceea fac totul pentru a distruge această fuziune, fiindcă empatia, fuziunea şi iubirea, sunt cei trei paşi către FEERICIRE.

Dacă te uiţi la stilul modern de viaţă, vezi că se elimină orice urmă de puritate, chiar din copii, astfel încât copii de 6-7 ani văd la televizor lucruri pe care nici o fiinţă umană nu ar trebui să le vadă. Acelaşi lucru este şi în cazul filmelor de groază, este o cursa arhonica pentru a desensibiliza oamenii pentru a crea noi nivele de violenta atunci când au nevoie. Asta este ceea ce fac, sug energia din noi din cauza ca nu au resurse proprii. Cel mai trist este că ei înţeleg perfect cum funcţionează masele. Ei înţeleg dorinţa tinerilor de a se defini astfel încât să fie acceptaţi în grupuri şi ştiu că nimeni nu doreşte să fie expulzat dintr-o colectivitate.

Aşa avem povesti ca de exemplu despre elevi britanici de vârstă medie care sunt strălucitori dar care se tâmpesc voluntar pentru a avea prieteni. Inteligenţa este văzută ca o aroganta şi condamnata de către cei care nu o au. Ei sunt împotriva cunoaşterii (gnosis). Mitul definitoriu al mitologiei crştine este despre Jehovah spunând lui Adam și Evei să nu mănânce din pomul cunoaşterii pentru ca vor muri. Totuşi ei mănâncă dar nu mor, deci nici măcar nu le-a spus adevărul. Acest mit esenţial care ne este spus de mici pretinde ca trebuie sa rămânem prosti, altfel vom fi pedepsiţi.

Acest mit este motivul pentru care suntem prinşi în acest coşmar, în această lume a relaţiilor abuzive în care ei ne bat spunându-ne cât de mult ne iubesc, spunând nu te teme, un salvator va veni să te salveze. Nu trebuie să faci nimic, doar stai liniştit pentru că va veni într-o navă extraterestră sau pe nori sau sub forma de Obama. Apropo de asta, arhonii, imediat ce ai scăpat de unul din ei, te păcălesc şi produc o altă faţă. Ne îndreptăm spre o conflagraţie în care va trebui sa ne asiguram singuri securitatea şi hrana, ceea ce arhonii au făcut foarte dificil de realizat.

Atât în informările lui Cobra, cât şi ale lui David Wilcock şi alţii, am întâlnit denumirea de archoni. Zeul suprem al arhonilor, este EGO. Să vedem aşadar, cine şi ce sunt aceştia, ce reprezintă ei şi cum putem scăpa de sub influenţa lor, influenţă care este extrem de subtilă când desfăşoară acţiunile de insinuare în toate structurile regnului animal.

John Lash a determinat definiţia archonilor ca fiind un program de inteligenţă artificială, care a înrobit, în special, umanitatea de milioane de ani. Pentru ca oamenii să poată învinge „sistemul” în timpul confruntării finale, trebuie să ştim câteva forme de acţiune, care pot fi făcute pentru a ne putea rupe de aceasta programare.

Dar, mai întâi, voi descrie întregul complex de inducţie şi seducţie al tuturor vieţuitoarelor din regnul animal, aşa cum am menţionat şi mai sus, fiindcă arhonii se hrănesc cu energiile psihice ale acestui regn. În continuare voi dezvolta, întregul ansamblu de interacţiune al acestora care, pentru a-şi desăvârşi eficienţa, a creat o lume specială, lumea reptiliană.

Care este originea archonilor ?

Potrivit lui John Lash, archonii sunt cei mai mari şi mai răi lupi din univers.
Atunci când aspectul feminin divin al Sursei a trimis „chemarea” sufletelor să vină să facă parte din această experienţă grandioasa de ascensiune, multe au răspuns. Nu numai că, a fost acolo o oportunitate de a creşte rapid, spiritual, dar a fost şi o şansă de a fi o parte din cel mai mare şablon de creaţie biologica creat vreodată.

Archonii nu au auzit „chemarea” şi din păstrarea acelei reguli fundamentale care echilibrează armonia în Univers, acţiunea şi reacţiunea, unele suflete le-au spus de planurile lor de a se încarna în cel mai dens şi cel mai polarizat mediu creat până atunci, mediul material. Archonii nu dat crezare informaţia primită de la sufletele, deoarece nu au auzit apelul ei înşişi. Ei deja şi-au expus tendinţele de lăcomie, dominare şi control pe care le-au împins mult mai departe de vibraţia Sursei.

Entităţile archonice au devenit geloase pe deciziile sufletelor şi au promis să se angajeze pe acest drum al Minţii, care controlează sistemul Archonilor şi care este o determinare vicleană şi genială. Odată ce archonii şi-au dat seama cât de uşor ar fi pentru ei de a controla fiinţe într-un astfel de mediu dens, nu au vrut ca sufletele să aibă succes în ieşirea din sistemul lor.

Ei şi-au dat seama că acestea le-ar putea oferi această experienţă pentru un timp foarte, foarte lung şi astfel, s-ar putea hrăni cu energia negativă, energia densă creată de sistemul lor de control, urmându-i în jos în experiment şi dându-le dificultăţi prin polaritatea extremă pe toţi cei care aparţin regnului anuimal, atunci când omenirea ar trebui să ajungă la momentul închiderii cercului având nevoie să fie împinsă spre trezire, pentru a păşi într-un plan superior al evoluţiei bio-psiho-spirituală fiindcă, aşa cum am spus mai sus, acea Lege inexorabilă a Universului – acţiunea şi reacţiunea – nu poate fi eludată.

Archonii, au presupuse 800 de miliarde de unităţi alocate la aproape 8 miliarde de oameni de pe planetă. Aceste unităţi nu pot fi întrupate din punct de vedere fizic, astfel încât acestea utilizează alte fiinţe şi fiinţări din galaxie prin controlul câmpului mental, în scopul de a avea o structură dinamică cu care să controleze populaţia regnului animal, şi cu precădere, pe cea umană, aceasta fiind generatoarea celui mai complex şi puternic câmp de energie negativă, care este hrana arhonilor.

Acest câmp, se înscrie în frecvenţă de minus (– 528 Hz), care este frecvenţa inimii pentru vieţuitoarele cu o structură evoluată şi a ceea ce ţine loc de inimă pentru vieţuitoarele mai puţin evoluate. Ele pot crea, de asemenea, programe de control al minţii, de a afecta în mod direct oamenii prin televiziune, radio, internet, reviste şi ziare, educaţie, farmaceutice, sănătate, finanţe, jocuri pe calculator, muzică, şi publicitate.

Toate cele de mai sus au putut fi realizate atunci când prin tehnologii speciale şi de mare fineţe conceptuală, arhonii au acţionat direct asupra ADN-ului vieţuitoarelor, schimbând spinul lanţului cromozomial din sensul levogir, în sensul dextrogir. Este deja demonstrat că sensul levogir creează câmpuri de torsiune pozitive, pe când sensul dextrogir creează câmpuri de torsiune negative.

Dacă acordăm un pic de atenţie realităţii obiectuale în care fiinţăm, vom constata că întregul regn animal, pornind de la cele mai mici insecte şi terminând cu Omul, fiecare individ în parte duşmăneşte sau este duşmănit de un alt individ. Fiecare va ucide sau va fi ucis de un altul, fără ca să existe o motivaţie fundamentală. Fiecare caută o pradă sau devine o pradă devoratoare sau devorată de către altcineva, din acelaşi regn cu el.

Limitându-ne la specia umană: care este explicaţia fundamentală că din totdeauna oamenii s-au războit unii cu alţii, s-au sfârtecat şi s-au ucis clipă de clipă? Există o ură şi o vrajbă între indivizi, indiferent de nivelul lor intelectual. S-a constat că omul este belicos prin însă-şi natura sa definitorie şi cu acelaşi sadism atacă tot ce-i iese în cale, indiferent dacă este un semen de-al său, o altă vietate sau o vieţuitoare aparţinând regnului vegetal.

Omul distruge tot ce este în jurul său. Însaşi tehnologia, indiferent de nivelul ei de complexitate, este duşmanul de moarte al omului, fiindcă-i distruge încet, meticulos şi definitiv, Spiritul. Acest fenomen s-a petrecut cu mulţi eoni în urmă şi pe planetele care acum sunt pustii. Fiinţele din regnul animal devorându-se între ele, distrugând concomitent şi regnul vegetal, şi-au distrus propriul habitat după care, în urma lor a rămas un pustiu lugubru, sinistru şi dezolant. Cu un pic de atenţie ţintită asupra realităţii cotidiene, putem observa că pe zi ce trece, planeta Terra se degradează încet dar sigur.

Tot inducţiile arhonice pe frecvenţa mentalului uman, sugerează explicaţi care mai de care mai elucubrate cum că, omenirea s-a înmulţit peste masa critică fiind astfel necesară împuţinarea ei prin măsuri radicale; este încurajată o elită reptiliană care să preia conducerea inducerii în mentalul colectiv al necesităţii depopulării numai că, nu acesta este scopul fiindcă, împuţinând numărul oamenilor care populează planeta, se micşorează şi numărul indivizilor creatori de energii negative care este, cum am spus, hrana de bază a arhonilor. În schimb, orice sentiment de panică, alarmă, tristeţe, supărare, enervare, nemulţumire, răutate, duşmănie, ură etc., creează acel câmp torsionic cu spin dextrogir care alimentează planul de vibraţie de – 528 Hz, plan care este depozitul de energie hrănitoare pentru arhoni.

Archonii nu au conştiinţă sau emoţii umane. Ei sunt părţi ale unei fiinţe mentale colosale, care este un programator genial. Această fiinţă a avut întreaga capacitatea şi capabilitate de a merge înainte şi înapoi prin realităţile temporale, pentru a vedea ce opţiuni are omenirea de făcut şi de a fi mereu cu un pas înainte, în scopul de a păstra oamenii sub control.

Acum, că suntem pe marginea prăpastiei şi aproape de o schimbare în conştiinţa umană suntem, oarecum, îngrijoraţi de ceea ce s-a petrecut, se petrece şi urmează a se genera în continuare. Dacă înţelegem fenomenul în întreaga lui complexitate, putem fi în măsură să luam decizii conştiente pentru a sparge programarea şi a deveni liberi cu adevărat, iar secretul nu este unul greu de priceput şi înţeles.

Condiţia de bază este să generăm permanent endorfine (hormonii fericirii) printr-o stare de bună dispoziţie, fără să ne văicărim indiferent de ce necaz dă peste noi. Sa fim permanent veseli, să râdem, să cântăm şi să ascultăm mereu muzică bună, chiar muzică populară de bun gust. Nu manele care stârnesc egoismul şi individualismul sau muzica heavy metal şi o anumita muzică rock.

Să luăm aminte la exemplul lui Iov din Biblie care, după ce a pierdut avuţii însemnate şi a ajuns bolnav de lepră pe un morman de gunoi, scărpinându-se cu un ciob, în cea mai bună dispoziţie spunea: „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat! Fie numele Domnului binecuvântat”. Iar când nevasta lui a venit şi i-a spus: „Dar blestemă-L, odată, pe Dumnezeu şi mori ca să nu te mai chinui atât”, el a răspuns: „Eşti nebună femeie! Aşa cum le primim pe cele bune, se cade să le primim şi pe cele rele”.

Şi acum, să aflăm care sunt acţiunile oamenilor permanente prin care generează energii negative ca hrană arhonilor..

Există vreo diferenţă între Archoni şi Arhangheli, sau, în realitate, şi unii şi alţii lucrează pentru aceeaşi echipă?! Luând în considerare etimologia celor două substantive nu trebuie să ne limităm în a observa doar rădăcinile acestora, ci şi fonetica lor. De exemplu, sintagma „ON” (din archon) sună exact ca „AN” (din Anunnaki – ON-unnaki sau arch-ONunnaki).

În cazul Archon versus Arhanghel (archangel, în engleză) ceea ce atrage atenţia este următoarea denumire: arhan-ghel/i (archon-gels, în engleză). Deci, din perspectiva funcţiilor şi preocupărilor lor, nu este o mare diferenţă între arhoni şi arhangheli. De fapt, arhanghelii sunt slujitorii arhonilor.

Cine sunt Archonii, şi ce urmăresc ei.

Archonii sunt parte a reţelei Demiurgului şi, practic, se hrănesc din fricile noastre, stări emoţionale generate de/prin diversele Sisteme de Control, cum ar fi: sistemul religios, sistemul de guvernare, mass-media oficială şi sistemul financiar etc., etc., etc.. Potrivit lui Cameron Day, Iehova – Yahwe (IHVH) dumnezeul lui Moise, joacă un rol principal în această înşelăciune ce foloseşte frica ca pe un instrument de control.

Este de remarcat faptul că Yahwe a fost însetat de sânge aşa cum rezultă din Vechiul Testament şi oferea indicaţii precise şi clare lui Moise cu privire la jertfe pentru a nu se pierde niciu-n strop de sânge. Această sete de sânge este una bizară în condiţiile în care chiar si animalele jertfite şi uneori oamenii, făceau parte din procesul de creaţie. Ce semnificau aceste jertfe?

De ce a fost nevoie de atât de mult sânge? Aceste întrebări par să rămână fără un răspuns clar deoarece, toate argumentele converg că Yahwe este un conducător reptilian, care s-a autoproclamat Dumnezeu, insistând să se substituie Dumnezeului Total, Fundamental şi Absolut şi manipulează omenirea după bunul plac.

Însă sângele vărsat chiar sub motivul sacrificiului ritualic, generează un câmp de energie dextrogiră cu o intensitate foarte mare, iar amplitudinea acestei frecvenţe de – 528 Hz este uriaşă. Acest lucru este valabil pentru oricare dintre sistemele religioase ce se bazează pe frica de divinitate. În principiu, Archonii impun o poziţie de dominare asupra unei alte persoane (sau grup de persoane), prin încălcarea şi anihilarea dreptului la manifestarea energiei personale.

Cine sunt Arhanghelii, şi ce urmăresc ei.

Pare că Arhanghelii ar lucra în interesul omenirii; de fapt, aceştia reprezintă un alt nivel al aservirii, după cum se pare că ei controlează şi ghidează gândurile şi acţiunile noastre. Privind la numele tuturor acestor Arhangheli, se poate lesne remarca că fiecare dintre ele se termină în „EL”: GabriEL, Mihail(MichaEL, în engleză), RafaEL, UriEL, RaguEL, RemiEL şi SaraqaEL.

Din punct de vedere etimologic, „EL” înseamnă „Dumnezeu”, dar nu este vorba despre Dumnezeul Total, Fundamental şi Absolut despre care vorbea şi Hermes Trismegistus în prima lege a Kibalionului. Aceştia sunt aceleaşi fiinţe cu cele menţionate în Biblie sub numele ELohim, ceea ce ar putea răspunde la întrebarea „Cine sunt acei NOI şi acea A NOASTRĂ„, conform descrierii din Geneza 01:26, unde se spune: „(NOI) Să facem omul, după chipul şi asemănarea NOASTRĂ.„

Aşadar, în esenţă, putem considera „Arhanghel” (Archangel) ca fiind „Archon-ang-elohim„.

„Cuvântul” Arhanghelilor este adeseori canalizat prin/de diverse persoane, ce transmit cât de dragi le suntem şi cât de mult ne iubesc, dar rareori transmit informaţii viabile în ceea ce priveşte viitorul. Cel mai adesea ei fac promisiuni false, oferind mai mereu speranţe deşarte, prevestind evenimente benefice ce pare că s-ar îndeplini într-un viitor apropiat, evenimente ce nu au loc niciodată.

Arhanghelii reprezintă cureaua de transmisie a Archonilor, având rolul de a ne ţine în continuare blocaţi în acest sistem al controlului total. Precum Archonii, şi Arhanghelii îşi impun dominaţia asupra unei alte persoane (sau grup de persoane), încălcând astfel dreptul unei fiinţe la manifestarea propriei sale energii (dreptul la propria voinţă)…în cazul canalizatorului, încălcând un drept al acestuia.

Trivia Arhanghelilor

Cuvântul „Arhanghel” este menţionat în Biblie de (doar) două ori: 1 Tesaloniceni (4:16): Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.
Iuda (1:9): Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“

Tradiţia ebraică celebrează 7 Arhangheli:
Mihail, Gabriel, Rafael, Uriel, Raguel, Saraqael și Remiel.

Adepţii New Age cred că anumiţi Arhangheli controlează corpuri cereşti, după cum urmează:
– Mihail – Soarele;
-Rafael – Mercur;
– Uriel – Venus;
– Melchisedec – Pământul;
– Gabriel – Luna;
– Samuel – Marte;
– Zadkiel – Jupiter;
– Jophiel – Saturn.

Canalizatorii

Mulţi oameni au canalizat mesajele Arhanghelilor fără să conştientizeze că sunt înşelaţi de aceşti mincinoşi incurabili. Mesaj după mesaj, se poate observa că sunt transmise canalizatorilor nişte frânturi de adevăr, doar pentru a fi convinşi că respectivul „EL”, contactul fiecăruia, face parte dintre „cei buni”.

Transmisiile sunt reale, conţinutul mesajelor pare a fi unul înălţător, în timp ce singurul lucru pe care ei îl livrează este, de regulă, un mare fals. Motivul pentru care nu am menţionat niciodată că dispun de capacitatea de a canaliza energii biopsihice pe cale telepatică, este acela că am ştiut că ceva nu este în regulă cu vibraţia purtătoarei de energie, mai ales după ce „Ei” mi-au spus de unde sunt şi de unde transmit: din Zeta Reticuli.

„Convorbirea” se face pe cale telepatică, astfel încât „Ei” încep să răspundă următoarei întrebări chiar înainte ca tu să o fi terminat de pus. I-am întrebat (pe „Ei”) cum a fost posibil să mă contacteze, şi mi-au spus că le este mai uşor să se conecteze cu canalizatorii atunci când creierul respectivilor este în starea Alfa, având ca preocupare mentală raţionamente din registrul fiinţării umane, ce este sufletul, ce este spiritul, dacă există moarte sau nu etc., etc., etc., stare în care eu intru nu numai când mă culc ci şi în cursul zilei, în momentele de meditaţie profundă.

Sunt sigur că există şi transmisii canalizate ce parvin de la fiinţe benevolente dar, conform experienţei mele, îmi pun un mare semn de întrebare atunci când un canalizator transmite expresii de genul „Dragii noştri” / „Iubiţilor”, deoarece „Ei” se adresează tuturor în felul acesta. Dacă veţi urmări mesajele canalizate ce încep cu „Dragii mei” veţi observa că „Ei” vor comunica tot ceea ce este de actualitate în lumea spirituală şi metafizică abia DUPĂ CE noutăţile au apărut. Pun pariu ca într-un viitor nu foarte îndepărtat vor începe să transmită mesaje (şi) despre Archoni şi falsul Tunel de Lumină.

„Legea lui Unu” este o serie de sesiuni canalizate de către o entitate numită RA, prin Carla Rueckert. În „Legea lui Unu” se face referire şi la o anumită acţiune, denumită „recolta de suflete”. Sunt convins că „Legea lui Unu” a fost canalizată cu intenţie sinceră de către dna Rueckert, însă, Archonii, cei ce doresc ca noi să trăim într-o continuă stare de frică, au folosit-o pe post de canal de recoltare.

Cedând recoltării, fiind astfel subordonaţi unor forme/entităţi superioare ca şi conştiinţă, suntem încă prinşi într-un sistem de control şi de dominare, chiar dacă respectivul sistem pare mai acceptabil decât actuala paradigmă socială în care trăim. Întrebările care s-ar putea pune sunt următoarele: „Ce reprezintă cu adevărat acest schimb energetic?”, respectiv „Ce înseamnă cu adevărat o recoltă?”.

În cazul în care sunteţi contactaţi, puneţi-le întrebarea dacă sunt Conştiinţe de Lumină. De asemenea, întrebaţi-i cât valorează pentru ei adevărul şi iubirea. Puteţi chiar să-i întrebaţi pe cine/ce reprezintă (sistem stelar, familie galactică, etc). Contactul telepatic este real, dar canalizatorul trebuie să ştie cine este cel cu care „EL” discută, şi care sunt intenţiile acestuia/acestora.

Deconectarea de la Sistem

Vă sugerez să citiţi articolele „How To Exit The Reincarnation System” şi „How To Break Archon Programming” asta, dacă nu doriţi să rămâneţi în continuare în acest Sistem de Control, rotiţă a mecanismului numit Ciclul reîncarnărilor. Un ciclu ce pare nesfârşit, şi care presupune ştergerea tuturor amintirilor înainte de fiecare naştere în parte astfel, se trăieşte, viaţă după viaţă, numai pe post de hrană.

Pentru Archoni hrana însemnă energia de care aceştia au nevoie, cea pe care ei şi-o doresc şi chiar şi-o însuşesc. Altfel spus, NU INTRAŢI în Tunelul de Lumină, în schimb, conectaţi-vă cu Suprasufletul Individual, singurul care vă va ghida către acea uşă prin care se iese din acest Sistem. Şi nu uitaţi de preţioasele endorfine.

Prof.psiholog,parapsiholog – LUCIAN IORDĂNESCU

Creşterea performanţelor intelectuale

Energizarea și ridicarea vibrației – găsește-ți propriile metode

Energizarea și ridicarea vibrației -  găsește-ți propriile metode

      Pe parcursul unei zile, întâmpinăm multe lucruri care ne secătuiesc de energie și alungă vibrațiile pozitive; șeful poate e nedrept cu noi, sau poate partenerul nostru sau copiii au o zi mai agitată, avem parte poate de o altercație, de trafic, zgomot, vești proaste sau avem provocări pur și simplu care ne mănâncă energia.

Iar atunci când vibratiile noastre se învârt pe o frecvență joasă ,este foarte greu să ne concentrăm pe scopurile noastre sau să ne propunem să fim fericiți. Atunci când ești pe o vibrație înaltă, te simți mai stabil, mai în siguranță, mai creativ, pasionat, încrezător, conectat la viață, expresiv și intuitiv. Iar aceasta este o modalitate excelentă de a-ți petrece timpul în această viață.

Sunt foarte multe metode prin care îți poți ridica vibrația. Iți voi împărtăși zece dintre ele pe care le poți aplica timp de câteva minute pentru a avea rezultate. Pe măsura ce te vei familiariza cu ele, vei începe să găsești propriile tale metode. Studiază-le și încorporează- le în rutina ta zilnica. Vei descoperi că ai mai multă energie și resurse pentru a trăi viața plenar.

1.Cântă

A cânta este cea mai rapidă și usoară metoda de a-ți crește vibrația. E foarte greu să te simți trist sau deprimat atuci când cânti. Încearcă să cânti un cântec cu versuri. Cântă cât te țin plămânii, de parcă ai fi într-un muzical pe Broadway. Dacă ești timid, găsește-ți un loc privat pentru a face asta. E foarte distractiv și să inventezi cuvinte pentru un cântec mai vechi.

Și la fel de amuzant este să încerci să faci karaoke. Încearcă să cânți chiar atunci ești prea trist ca să ai chef de cântat. Cântă dimineața, când îți pregătești copiii pentru grădiniță sau pentru școală sau când te pregătești pentru o nouă zi de muncă și vei vedea că ziua ta se va îmbunătăți semnificativ.

2.Fă mișcare

Când îți miști corpul, inviți Spiritul Universal în interiorul tău și miști energiile înăuntrul tău astfel încât distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor.
Dansează! Pune- ți o melodie, și apoi mișcă-te în ritmul muzicii.
Dacă nu-ți place să dansezi, fă exerciții. Fă o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urcă scări, ridică greutăți. Pune-ți mușchii la treabă. Acest lucru te va împământa și te va reconecta cu corpul tău și cu Pământul.

Amintește-ți că ești o ființă spirituală într-un corp fizic și că trebuie să ai grijă de corpul tău pentru ca el să-ți poată adăposti în siguranță spiritul.Poți să încerci și Qigog, Tai Chi, sau Yoga. Toate încorporează meditația și își propun să reconecteze mintea, corpul și spiritul. Mișcarea corpului curăță sistemul limfatic și elibereaza endorfinele care dau senzații plăcute în corp.

Mișcarea energizează. Când oamenii sunt triști sau deprimați, nu au tragere de inimă spre mișcare și preferă statul la televizor sau în pat. Dacă ești pe o frecvență negativă, impune-ți să faci mișcare. Plimbă-te puțin sau dansează pe melodia preferată. Vei observa o schimbare considerabilă a vibrațiilor tale.

3.Râzi

Umorul îți ridică întotdeauna vibrațiile. Există un motiv pentru care s-a spus că râsul este cel mai bun medicament. Dacă te târăști prin viață și te simți zdrobit, găsește un motiv de râs. Râzi chiar de tine și de situația ta. Învață să nu te iei prea în serios. Dacă nu poți să râzi de propria ta situație,atunci găsește motive de râs în altă parte.

Uită-te la o comedie, uită-te la un filmuleț amuzant sau citește o carte de bancuri. Râsul eliberează endorfine în corp. Foarte rar vezi oamenii deprimați râzând. Dacă ar râde, în mod sigur ar reuși să scape de depresie. Când ești în stare să râzi, chiar dacă te afli într-o situție de viață mai dificilă, acest lucru te va conduce într-un punct de unde vei putea să acționezi și vei putea să scapi de vibrațiile joase. Când a fost ultima dată când ai râs din tot sufletul? Astfel încât să te doară stomacul sau să-ți dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merită încercat mai des.

4.Meditează

Meditația este o metodă excelentă de a ne reconecta cu mintea și spiritul.E recomandat să ne așezăm într-o poziție confortabilă, să punem muzică relaxantă pe fundal, să aprindem câteva lumânărele parfumate. Apoi să ne concentrâm pe respirație. Să observăm inspirațiile și expirațiile. Să facem câteva expirații adânci. Vom observa că ne vin multe gânduri în minte.

E bine să le lăsăm să intre și să plece.Să fim conștienți de gândurile noastre și apoi să le dăm drumul. Putem să stăm în acestă stare pentru a ne bucura de momentul prezent, sau putem face o meditație care să ne separe, prin imaginația noastră, de ego și să ne ducă în comunicare cu Sinele, cu intuiția, cu ghizii noștri spirituali.
E recomandat să facem exerciții zilnice de meditație, timp de 10 minute.

Unora le place să mediteze dimineața, imediat cum se trezesc, pentru a rămâne cu această stare bună pe tot parcursul zilei. Mai există și varianta meditației înainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditația poate fi făcută la birou, în timpul pauzei de prânz sau oricând în timpul zilei.

5.Curățare energetică

Există un corp energetic de lumină în interiorul fiecăruia. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregnează cu experiențele și energiile altora. Unele din acestea te vor energiza, însă altele te vor seca de energie. Poți însă să-ți refaci energia, devenind conștient de ea și făcând câțiva pasi pentru a reechilibra energiile. Iată câteva metode de curățare energetică rapidă:

-Respiră adânc de zece ori.
Respirația adâncă îndepărtează tensiunile din corp și oxigenează sângele. De asemenea, îndepărtează stările de mânie,frică sau depresie. Pe inspirație e bine să spunem mantra „inspir iubirea și lumina din Univers. Permit numai iubirii și luminii să locuiască în mine.” Și apoi pe expiratie: „Îndepărtez negativitatea și reziduurile ei din corpul meu. Sunt iubire.”

– Fă o baie fierbinte. Apa are puteri purificatoare, atât fizic cât și energetic. Când faci baie, e bine a-ți repeta: „Îndepărtez toate energiile negative din corpul meu. Sunt plin de iubire și lumină de la Sursa Universală.” Imaginează-ți că apa este lumină albă, care te înconjoară cu dragoste și protecție.

– Spune o rugăciune. Cere ca energiile tale să fie purificate. Spune: „Sunt înconjurat de lumina albă a iubirii. Cer să fiu un vas curat pentru energia provenită de la Sursa Universala, să împart dragoste și binecuvântări oriunde mă duc.”

-Echilibrează-ți chakrele.
Chakrele sunt puncte de lumină din corpul tău care conectează corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakră reprezintă o arie a vieții tale. Fă o meditație de purificare a chakrelor, prin care să-ți imaginezi că fiecare zonă devine curată.

6.Numără-ți binecuvântările

Recunoștinta este printre cele mai înalte vibrații din univers. A fi recunoscător îți poate ridica vibrația în câteva secunde. Indiferent de ce se întâmplă în viața ta, poți găsi ceva pentru care să fii recunoscător. Chiar atunci când ți se întâmplă ceva rău,încearcă să găsești binecuvântarea din spatele situației. Scrie, în fiecare dimineață sau în fiecare seară, zece lucruri pentru care ești recunoscător.

Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic.Iată câteva exemple:
– Sunt recunoscător pentru că familia mă iubește și știu că pot conta pe dragostea și sprijinul ei în orice situație.
-Sunt recunoscător pentru sănătatea mea.
– Sunt recunoscător oamenilor care m-au provocat astăzi, pentru că mi-au dat șansa să evoluez spiritual.
– Sunt recunoscător pentru că am cel mai călduros și confortabil halat de baie.
-Sunt recunoscător pentru sănătatea copiilor mei.
– Sunt recunoscător pentru faptul că am suficienți bani pentru a cumpăra produse ecologice.
Când devii conștient de toate aceste binecuvântări din viața ta, atunci începi să funcționezi pe alte frecvențe și să dai în jur mai multă energie pozitivă, aducând în viața ta mai multe binecuvântări. Când simți că începi să te simți mânios,trist, vinovat,plin de temeri, începe să-ti numeri binecuvântările din viața ta. Vei vedea că situația nu e atât de rea pe cât pare.

7.Ține un jurnal

Scrierea gândurilor te ajută să le procesezi mai bine. Să te exprimi, chiar și pe hârtie, poate fi un exercițiu terapeutic.Iți poate da și un etalon a ceea ce ai fost și cât de departe ai ajuns la un moment dat.Poți folosi jurnalul și pentru a-ți înregistra binecuvântările zilnice, dar și pentru a-ți exprima gândurile. Acest lucru te ajută să-ți crești vibrațiile,pentru ca în loc să depozitezi sentimentele negative în corpul tău, poți scăpa de ele, incredințându-le hârtiei.

În același timp, te poate ajuta să găsești soluții și sortează gândurile într-o manieră logică. Îti poți folosi jurnalul pentru a-ți face listele zilnice de sarcini, pentru a descrie experiențele de creștere personală care ți s-au întâmplat peste zi, sau pentru a-ți nota scopurile. Poți scrie acolo scrisori pentru cei de care ești prea speriat pentru a le vorbi în realitate sau poți scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fără să-ți pierzi cumpătul. Poți scrie orice în jurnalul tău. Este un exercițiu terapeutic, însă e recomandat să-l păstrezi doar pentru tine, într-un loc sigur, pentru a-ți da spațiu de a fi sigur cu tine însuți.

8.Ajută-i pe ceilalți

Este un mod simplu și eficient de a-ți crește vibratia. Când cauți pe cineva, acea persoană îți este recunoscătoare. Recunoștința este o vibrație foarte înaltă, și când ajuți pe cineva să atingă acea stare, se proiecteză și asupra ta aceeași energie pozitivă. Nu trebuie să facem gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Putem să dăm telefoane rudelor mai în vârstă și să ne interesăm de ele. Să cumpărăm o cafea pentru cineva care stă alături de noi la restaurant. Să lăsăm un bacșiș mai mare pentru un chelner care pare obosit, să facem un compliment unui strain, să donăm haine mai vechi unui adăpost de copiii. Să vedem dacă putem face zece astfel de acțiuni în fiecare zi.

Este ușor să facem acest lucru atunci când avem o stare emoțională bună, însă este și mai important să ajutăm atunci când suntem triști și deprimați. Fii o binecuvântare în viața cuiva, doar pentru un moment, și vezi cum îți va crește vibrația.

9.IARTĂ!

Știi că atunci când îți menții starea de furie sau de supărare pe cineva, sistemul tău energetic suferă foarte mult? E ca și cum ai lua o greutate de câteva kg și ai purta-o după tine tot timpul. Când alegi să ierti, alegi să renunți la acea greutate. Acest lucru te face să fii mai ușor și îți crește vibrația. Însă e foarte ușor de vorbit despre iertare și foarte greu de făcut.

Mai întâi, dă-ți seama că sentimentele de furie pe care le perpetuezi în viața ta îți fac rău ție, nu persoanei care te-a jignit. Dacă cineva îți dă un cactus cât timp țl vei ține în mână? Până îți va intra țepii sub piele? Pur și simplu dă-i drumul, lasă-l să cadă, leagă-ți rănile, îngrijește- le și vindecă-te. Dacă alegi să ții cactusul în mână în continuare, nu poți să învinovățești pe nimeni altcineva decât pe tine pentru propria ta durere.

Învață lecția care decurge din experiența respectivă și mergi mai departe. Când te simți jignit, tratat nedrept, asumă-ți responsabilitatea și mergi mai departe. Nu fi aspru cu tine, doar realizează ce ai făcut rău în situația respectivă și decide cum ar fi mai bine să te comporți în viitor. Trimite-i iubire celui care ți-a făcut rău. Fii empatic.

Realizează că persoana repectivă se comportă așa, pentru a-și îndeplini și ea nevoia de iubire. Simte compasiune pentru cei care nu au primit iubire în viață și cred că vor obține atenție prin comportamente agresive. Poate cel care te-a rănit se simte rău în legătură cu acest lucru, dar nu vrea să recunoască. Poate nu a vrut să te rănească, dar nu vrea să-și recunoască vina.

Poate suferă atât de tare încât actul lui a fost un stigăt de ajutor. Încercă să vezi situația din punctul lui de vedere. Toata lumea greșește. Iartă-te pe tine și pe ceilalți. Ne aflăm aici pentru a învăța. Nu e nevoie să porți greutăți insuportabile în spate. Nu lăsa loc pentru ură și mânie în viața ta. Fă loc doar pentru iubire.

10.IUBEȘTE!

Iubirea este cea mai înaltă frecvență vibraționala posibilă. De aceea, e bine să găsim moduri de a iubi și de a ne afla cât de mult posibil pe frecvența iubirii. Trimite iubire altora. Închide ochii și imaginează-ți persoana căreia vrei să-i trimiți dragoste. Imaginează-ți energia cum se mișcă din inima ta înspre a ei.

Poate fi colorată în roz,verde, galben, alb. Imaginează- ți fluxul de iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectivă să vă contacteze mai târziu să vă spună că s-a gândit la voi. Exprimă-ți dragostea față de ceilalți. Știu că toți oamenii din viața ta pe care îi iubesti, că îi iubești? Când le-ai spus ultima oară? Și când le-ai arătat? Printr- o îmbrățișare, strângere de mână, un zambet? Împarte permanent în jur aceste lucruri, pentru ca ceilalți să știe permanent că îi iubești.

Amintește-ți de conexiunea ta cu Sursa. Nu ești niciodată singur. Sursa Universală este permanent legată de tine și permanent accesibilă. Închide ochii și deschide-ți inima pentru a primi iubirea Universală. Imaginează-ți o rază de lumină care vine din Univers și intră direct în inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie să faci ceva să o câștigi, ea pur și simplu este. Las-o să-ți spele temerile, vina, rușinea, furia, depresia. Adu-ți aminte că ești permanent conectat cu Sursa de iubire Universală. Conectează-te la această energie atunci când te simți rău.

Iubește-te pe tine însuți. Acordă-ți timp pe parcursul zilei pentru a-ți oferi iubire. Du-te la masaj, îmbrațișează-te singur, zâmbește în oglindă și spune-ți:”Te iubesc. Mulțumesc că ești aici.” Trimite iubire celulelor din corpul tău. Fă o listă cu lucruri pe care îți place să le faci și fă-le cât mai des cu putință. Nu aștepta ca ceilalți să-ți ofere dragoste. Hrănește-te singur ca să îi poți hrăni pe alții. Acordă-ți timp să-ti echilibrezi energiile, pentru a avea capacitatea să împarți dragostea ta cu ceilalți.

Încearcă aceste metode. Împarte-le cu prietenii și colegii. Creează un mediu pozitiv acasă la locul de muncă. Totul începe cu tine. Gândește-te la câte lucruri poți face dacă ai grijă de nivelul tău energetic. Și adu-ți aminte, CĂ EȘTI IUBIT ÎNTOTDEAUNA!

„Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.” Albert Einstein                    …. sursa

Cine sunt Archonii?

Shambala, tărâmul înțelepților – centrul secret al puterii oculte

Shambala, tărâmul înțelepților - centrul secret al puterii oculte            

    Planeta noastră este guvernată în taină de un centru secret al puterii oculte, tărâmul misterios al înțelepților cunoscut în tradiția orientală sub numele de Shambala. Acest tărâm tainic nu se află pe planeta noastră în planul fizic, ci într-o lume paralelă nevazută, planul eteric al manifestării.

Din această dimensiune subtilă, ființele din Shambala pot vedea ce se petrece în planul fizic și pot interveni prompt în anumite conjuncturi speciale, pentru a ajuta sau inspira orice ființă umană care merită acest ajutor, sau chiar pentru a modifica în bine destinul planetar. Dacă acesta este adevărul, se pot întreba scepticii, de ce merg lucrurile așa de rău pe Pământ?

Cum de există războaie, boli, secte satanice precum francmasoneria? În viziunea întelepciunii, nu este vorba de o contradicție, căci karma colectiva a umanității face ca toate suferințele și „plăgile” umanității contemporane să fie meritatele consecințe ale acțiunilor negative anterioare ale oamenilor.

Totuși, nu întâmplător, se spune că Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Lumea înțelepților, Shambala, există tocmai pentru a ne ajuta, atât individual cât și colectiv să ne „îndreptăm”, adică, mai bine zis, să ne îndreptăm spre Dumnezeu.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Shambala este reală

De unde știm că Shambala există cu adevărat? În primul rând, pentru că toate tradițiile populare și spirituale ale planetei vorbesc despre ea. E drept că sub nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul fericirii, Lumea înțelepților, Țara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala… Dar toate afirmă același lucru: că există o lume tainică a înțelepților care ghidează și susține umanitatea.

Din această lume au venit, probabil, marii eroi civilizatori, marii deschizători de drumuri, marii înțelepți. Putem crede că este doar un mit, dar iată că în ultima vreme marile mituri ale umanității se dovedesc a fi fost cât se poate de reale: certificarea științifica a potopului biblic (și descoperirea resturilor arcei lui Noe pe muntele Ararat) sau descoperirea Troiei sunt doar două exemple elocvente. Fără îndoială că nu este o simplă coincidență faptul că toate tradițiile afirmă același lucru: existența Shambalei este o realitate. Shambala este cu certitudine reală.

Alt argument hotărâtor: există ființe umane, personaje istorice mai mult sau mai puțin cunoscute, care au fost în Shambala, atât pentru a primi anumite inițieri de natură spirituală, cât și pentru a le fi încredințate anumite „misiuni”. Dintre aceștia, cei mai cunoscuți sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator și rege al Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa.

Exista alte ființe umane, care au reușit să comunice telepatic cu înțelepții din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre și Helena Blavatsky. Întrucât și în cazul acestor ființe umane, ca și în cazul tradițiilor populare și esoterice, relatările coincid, este evident că Shambala – centrul spiritual al planetei – există cu adevărat

De ce nu se știe acest lucru?

Tradițiile oculte ale planetei afirmă faptul că, datorită degradării umanității, în epoca de regres spiritual care a început încă dinainte de nașterea lui Iisus, existența Shambalei a fost ocultată (ascunsă). Desigur că înțelepții au știut întotdeauna despre Shambala, dar aceștia au respectat cu strictețe secretul învățăturilor spirituale. În Orient totuși, existența Shambalei era chiar și în secolele trecute destul de bine cunoscută de foarte mulți oameni.

Prin secolele XVI-XVII, călătorii occidentali au adus din Orient informații despre Shambala. La începutul secolului XX au apărut în Europa câteva lucrări de referință despre Shambala, care au atras atenția cititorilor. Dar nu s-a făcut prea multă publicitate acestui lucru, deoarece guvernanții actuali ai omenirii nu au nici un interes ca lumea să știe că există o putere mai presus decât a lor.

Totuși, tradiția se confirmă, în sensul că ea prevedea revelarea publică a unor informații despre Shambala în această epocă în care trăim noi acum. Tot mai mulți oameni încep să caute și să-și pună întrebări. Diverse lucrări tibetane ultrasecrete despre Shambala au apărut traduse în Occident. Calea către Shambala se redeschide gradat…

Trei aspecte ale Shambalei

În traditia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început și sfârsit, ca sursă a înțelepciunii și orizont al speranțelor umanității. Toate culturile, toate legendele, toate marile mituri converg și revelează o viziune comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înțelepți și înzestrat cu o neasemuită frumusețe și bogăție. Acesta este denumit în tradiția indiană, tibetană și mongolă Shambala.

Shambala este locul de unde au pornit toate învățăturile înțelepciunii și de aceea este unanim considerată „centrul” spiritual al planetei Pământ. Deși tradițiile menționeaza și alte nume pentru acest focar tainic al spiritualității umane, suntem îndreptătiti să considerăm că este vorba de acelasi tărâm al spiritelor foarte elevate, căci „înțelepții au o lume comună”. Centrul spiritual al planetei veghează permanent, în taină, asupra noastră.

În Shambala este păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate. In perioadele dificile ale istoriei, când predomina pe planetă influența forțelor demoniace și satanice – necredința, dizarmonia, conflictele, viciile, violența, întunericul etc. – centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns. Însă înțelepții din Shambala și mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze asupra oamenilor, să inspire cautarea sufletelor elevate, dornice de adevărata cunoaștere și iubitoare de Dumnezeu.

Tot Shambala este cea care ne aduce speranța pentru un viitor spiritual al umanității; pentru că din Shambala – se spune – vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine și Rău, prevestita și de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei va conduce lupta împotriva forțelor demoniace și satanice pe care le va înfrange. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii.

Prin urmare, regăsim în mitul Shambalei, analogic, cele trei aspecte ale trinității hinduse: Brahma, Vishnu și Rudra Shiva, Divinul în aspectele sale de Creator, Menținător și Distrugător al Universului. Brahma este ipostaza lui Dumnezeu care dă naștere întregii manifestări, ca stăpân al Vieții și al forței creatoare. Vishnu este aspectul divin care menține viața si, potrivit tradiției hinduse, se manifestă periodic pe Pământ, pentru a ajuta oamenii să depașească momentele de răscruce sau pentru a revigora spiritualitatea și credința în Dumnezeu.

Al treilea aspect, Rudra Shiva este asociat ipostazei terifiante a Divinului, care distruge răul și pune capăt unei anumite manifestări pentru a începe o noua creație Shambala manifesta aceleași trei fațete. Prima fateta reprezinta sursa, izvorul, originea creatoare a înțelepciunii. A doua – tărâmul protector și inspirator care menține vie tradiția spirituală. Iar a treia este fațeta către care se îndreaptă speranțele omenirii pentru renașterea sa spirituală.

Prin forța sa tainică provenită de la Dumnezeu, Shambala luptă cu succes împotriva răului care tinde să acapareze acum Pământul. Neintamplator, cel care este acum Regele Shambalei este numit Rudra Chakrin, Teribilul Purtător al Roții. El este chiar acel Rege prin care se va manifesta pedeapsa divină pentru forțele satanice și demoniace care caută să ia în stăpânire planeta noastră.

Cum este Shambala?

Shambala este un tăram foarte vast, de o frumusețe paradisiacă. Ea nu este doar un paradis, ci este scena unei activități frenetice, ți mare parte din această activitate are ca scop susținerea și ghidarea spirituala a ființelor umane încarnate pe Pământ. Chiar și textele vechi care descriu Shambala ne indică faptul că în această lume există un nivel tehnologic foarte avansat (locuitorii Shambalei folosesc de exemplu anumite vehicule de zbor foarte performante).

Există aici arhive vaste care tezaurizează istoria și spiritualitatea planetară, există temple splendide și palate fastuoase. Shambala, ne spune tradiția tibetană, are forma unei flori de lotus cu opt petale, adică este împărțită în opt regiuni principale, iar în centru se află capitala, Kalapa, unde își are reședinta Regele Lumii. Fiecare dintre cele opt regiuni principale este împărțită în 12 domenii având fiecare un guvernator.

Practic, în Shambala exista 96 de provincii distincte, plus capitala, Kalapa, un oraș vast și înfloritor, în care se află impresionantul palat al Regelui Shambalei. Descrierea tradiționala a Shambalei menționeaza și faptul că ea este înconjurată de munți foarte înalți și imposibil de trecut, simbol evident al faptului că acest tărâm există într-o dimensiune paralelă subtilă, dar și al protecției care face imposibil accesul în Shambala pentru ființe umane care nu merită acest lucru.

Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează și inspiră umanitatea și planeta noastră, este în ultimă instanță sursa tuturor învățăturilor și căilor spirituale autentice. Fie că noi știm sau nu aceste lucruri, fie că le înțelegem sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabila. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică „trece prin Shambala”. Fiecare școală spirituală autentică este inspirată și sustinută prin intermediul lumii tainice a Shambalei și fiecare aspirant spiritual sincer este susținut și ghidat la rândul său de forța tainică a înțelepților Shambalei și a Regelui Lumii din Shambala.

Shambala, cea plină de splendoare

Shambala nu este doar o legendă a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioșii inițiati tibetani ai secolelor trecute au reușit să ajungă în Shambala. Un exemplu elocvent in acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios și fascinant, despre care apropiații săi spun că a fost în Shambala și ale cărui scrieri și picturi inspirate revelează cunoașterea sa profundă asupra Shambalei.

Nicholas Roerich a călatorit și a trăit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centrala, China, Mongolia si Tibet, studiind tradițiile populare, explorând locuri misterioase și sacre și având ocazia să întâlnească inițiați care l-au ghidat în căutarile sale.

Zece moduri de a ne energiza și a ne ridica vibrația

Despre ADEVĂR – armonie între raţiune şi experienţă

 Despre ADEVĂR - armonie între raţiune şi experienţă

Rolul erorii în dezvoltarea cunoaşterii

 Dacă am diferenţia adevărul după modelul lui Kant, ca adevăruri sintetice şi analitice, am descoperi repede că adevărurile sunt numai de un singur fel şi anume sintetice. Adevărul provine din convenţii interumane. Dacă spun că soarele se învârte în jurul pământului, veţi spune că sunt incult, comiţând o eroare, dar cu siguranţă că nu ştiţi convenţia utilizată de mine pentru această propoziţie. Soarele a fost numit aşa de către comunitatea de oameni, pământul la fel. O persoană educată în exteriorul comunităţii umane ar putea numi invers pământul drept soare şi soarele drept pământ.

Deci tot adevărul este dezvoltat numai în convenţii, în cazul nostru, convenţii de limbaj. Apropo de soare, Platon spunea că acesta este responsabilul tuturor adevărurilor, pentru că fără lumina acestuia nu am fi avut ocazia să vedem şi nici să cunoaştem adevărul. Dar, cum am cunoaşte adevărul dacă nici nu am fi existat? Atâta timp cât soarele este esenţa vieţii, principala energie a pământului.

Dar cum s-or fi format adevărurile astea? Unii zic că prin raţiune, alţii că prin experienţă. Experienţa provine din simţuri, iar simţurile din senzaţii. Cum însuşi cuvântul senzaţie exprimă o înclinare relativă asupra adevărului, am tinde să credem, din contră că adevărul ar proveni din raţiune. Nimic mai fals, atâta timp cât adevărul nu este trăit, nu este simţit.

E ca şi cum i-ai spune unui elev care a învăţat pe de rost un comentariu şi a copiat o temă la chimie că ar fi un copil deosebit de inteligent. Dar e adevărat că prin raţiune poţi “confecţiona” adevărurile, prin simţurile interne. În concluzie, un adevăr incontestabil provine mai întâi pe baza senzaţiei (simţurilor), apoi este analizat de raţiune, iar după lunga întrebuinţare a adevărului respectiv se trece la experienţă.

Când există o armonie între raţiune şi experienţă, adevărul este incontestabil, neexistând paralogisme. Pornind de la ipoteza (contrazisă) că un corp mai greu decât aerul nu poate zbura, am încercat să aflu care erau adevărurile pe care se baza afirmaţia. Singurul adevăr pe care l-am dedus a fost că aceia care au lansat ipoteza nu şi-au folosit suficient simţul vizual. Aşa încât, nu au putut observa că păsările sunt mai grele ca aerul şi zboară, iar aparatele de zbor, chiar cu rezervoare interne de energie puteau zbura liniştite până la epuizarea energiei.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Spunând un neadevăr, aşa cum afirma Aristotel, înseamnă a spune că ceea ce este nu este sau, deopotrivă că ceea ce nu este, este. Aşa că principiile referitoare la erori sunt diferite. Unii, printre care Decartes spun că eroarea este o privaţiune faţă de o cunoştinţă, pe când adepţii lui Popper afirmă că eroarea poate inspira multe idei bune şi că a critica o opinie ce provine dintr-o eroare, înseamnă un moment esenţial în procesul cunoaşterii. Este un adevăr, mai ales că multe din afirmaţiile ştiinţifice se bazează pe reducerea la absurd. Reducem la absurd un fapt neadevărat lundu-l ca adevărat şi vom descoperii prin ipoteze adevărul curat.

Tot în principiul popperian, a fost arătată metoda cea mai eficientă de eradicare a erorilor: critica. Iar Popper găsea că este bine să criticăm pe alţii aşa cum ne-am critica pe noi înşine, pentru că dacă nu ne criticăm singuri, cu siguranţă că se va găsi altul care s-o facă mai dur. – (referat)

Shambala-tărâmul înțelepților

Puterea gândului bun – suntem rezultatul gândurilor noastre

Puterea gândului bun - suntem rezultatul gândurilor noastre

     Orice gând are tendinţe să se prefacă în realitate.Puterea gândului se dezvoltă prin exerciţiul cugetării, prin perseverenţă. Gândirea, în conformitate cu simţul moral întăreşte chiar şi puterile fizice. Când începem să dorim ceva pozitiv, din toata inima, realizam o legătură între acest lucru şi noi, care este cu atât mai mare cu cat persistenţa gândului este mai puternică. Trebuie să deprindem să trăim în gând idealul ce dorim să fie realizat (un cămin fericit, sănătate, bogăţie, frumuseţe, copii frumoşi, succes în afaceri).

Să credem cu toată fermitatea că putem realiza ceea ce dorim, gonind îndoiala ce ne cuprinde mereu. Având mereu prezent în minte idealul nostru şi luptând curajos că să-l ajungem, ne vom ridica pana la el. A crede că visurile noastre se vor înfăptui, este o mare putere. Nimic nu ajuta mai mult în viaţă decât convingerea că lucrurile se vor îndrepta în bine, că vom fi fericiţi.

Nimic nu-i mai dătător de curaj decât o atitudine optimistă, care nu lasă loc gândurilor pesimiste, descurajării. Să crezi din tot sufletul că eşti capabil să faci ceea ce ţi-ai propus, să nu-ţi îngădui nici o îndoială în acest sens. Să ai numai gânduri bune şi idei înălţătoare. Înlătură în gând orice duşman, orice descurajare, orice ar putea să te facă să crezi că nu vei reuşi sau că te pândeşte vreo nenorocire. Cu o atitudine optimistă, fii sigur că-ţi vei atinge scopul. Vei costata cu surprindere cât de mult ţi se dezvoltă calităţile şi cât de mult îţi progresează întreaga fiinţă.

Dacă copiii noştri ar căpăta acest obicei, ar face progrese nebănuite.Un spirit astfel format, ar fi capabil să se realizeze, să se ridice deasupra tuturor învrăjbirilor, răutăţilor, miilor de duşmani ai vieţii noastre. Credinţa că viitorul ne rezervă numai lucruri bune, că vom fi fericiţi, că vom avea o familie frumoasă, un cămin fericit, este esenţa vieţii. Ceea ce dorim cu tărie, în sens pozitiv, se va realiza. Depinde de perseverenţa noastră.

Dacă ne reprezentăm în chip viu ceea ce dorim să fie viaţa noastră şi dacă urmărim mereu şi energic înfăptuirea din toate puterile, vom reuşi.Intensitatea şi statornicia dorinţei dau puterea de înfăptuire. Efortul constant pentru păstrarea intensităţii dorinţei are puterea să o transforme în realitate. Nu are importanţă că realizarea pare puţin probabilă, că viitorul pare îndepărtat. Este destul că noi credem şi luptăm ca să menţinem ideea de gând.

Într-o zi se va materializa!

Dorinţa începe să fie un stimulent numai atunci când se transformă în hotărâre. Dorinţa, unită cu o decizie fermă, dă naştere acelei puteri creatoare ce o traduce în faptă. Ne mărim sau ne micşorăm puterile prin calitatea gândurilor noastre (bune sau rele). Nu gândi şi nu spune decât ceea ce este pozitiv, constructiv.

Persoanele care se plâng mereu că n-au noroc, că sunt nenorocite, că o soarta rea le urmăreşte, îşi grevează adânc în minte aceste idei negative.Să nu admiţi niciodată că eşti slab, bolnav şi disperat, căci gândind astfel, dai putere gândurilor negative. Cu toţii suntem rezultatul gândurilor noastre.

Dacă vrei să reuşeşti, concentrează-ţi gândurile în direcţia dorinţei până vei simţi că gândurile te împing în acea direcţie.În spatele credinţei, în spatele speranţei, al dorinţelor de bine, există o realitate potenţială. Ceea ce dorim cu tărie, devine un fenomen creator. Să trăieşti convins că mereu ai să progresezi spre ceva mai bun, mai înalt.

Visul pozitiv este creator, el dă realitatea dorinţei şi apoi lucrului dorit. Acela ce luptă cu perseverenţa pentru atingerea scopului, se va apropia foarte mult de el. Dacă am avea mereu prezent în minte modelul nostru ideal, încât aceasta să fie atitudinea noastră mentală obişnuită, repede ni s-ar reproduce idealul în viaţă. Şi reuşita şi fericirea ne stau în mână.

Când vom reuşi să vedem lucrurile în mare, când nu ne vom mai împiedica de gânduri meschine, vom dovedi înţelepciunea.Îndoiala este trădătoare, ea ne distruge energia. Există o mare putere în gândul constant – că eşti făcut pentru succes, sănătate, fericire. Ca să ne ajute, mintea trebuie ţinută într-o stare pozitivă de energie creatoare.

Dacă afirmi că eşti puternic, sănătos, atunci spiritul devine atât de pozitiv şi de creator,încât va construi, piatră cu piatră idealul dorit. Gândirea constructivă este protectorul nostru. Ea ne apără de învrăjbire, de sărăcie, de boală, de duşmani. Când ne lăsăm cuprinşi de descurajare, înlesnim influenţa nefastă a fricii, a grijii, a urii, a geloziei, a necazurilor.

Suprema artă este de a face din viaţă o permanentă victorie.Dacă răului îi negi orice putere, îi anihilezi orice putere. Trebuie să respingem din toate puterile sentimentele duşmăniei faţă de alţii, căci acestea sunt duşmanii care ne sapă energia şi ne împiedică progresul.

Pentru a avea succes, trebuie să trăim în armonie, în linişte sufletească.

Curajul, încrederea, hotărârea, perseverenţa sunt puterile mentale ce ne aduc succesul. A şti să-ţi eliberezi gândul de griji, de nelinişte, de ură , de frică, de invidie, a şti să-l umpli de speranţă, de iubire dezinteresata este o mare realizare. Trebuie să înlături orice gând de ură, de răzbunare, de invidie, de gelozie, de frică, de disperare.Trebuie să-ţi cultivi pacea lăuntrică.

A te lăsa cât de puţin copleşit de îndoială, înseamnă să închizi o poartă a norocului. Dacă am avea mai mare încredere în noi, am putea înfăptui mai mult.Încrederea, speranţa dau viaţă tuturor facultăţilor noastre mentale. Obiceiul de a exagera greutăţile ne slăbeşte forţele.Soarta ne-o facem singuri, prin felul gândurilor noastre, bune sau rele.Gândurile sunt o putere, prin ele ne influenţăm viaţa. Calitatea gândurilor determină calitatea vieţii.

Egregorii – zeii care s-au format din suflarea lui Dumnezeu

Planul Astral – o manieră diferită de a vedea lucrurile

Planul Astral - o manieră diferită de a vedea lucrurile

 În ocultism se disting trei lumi:

    • 1. Lumea fizică (cea în care trăim);
    • 2. Lumea astrală (care corespunde purgatoriului);
  • 3. Lumea spirituală sau, după termenul sanscrit, devakhanică (raiul creştin).

Mai există şi alte lumi dincolo sau dincoace de acestea, dar nu ne vom ocupa acum de ele pentru că se află, de fapt, deasupra înţelegerii omeneşti. Nu pot fi percepute decât în foarte mică măsură de marii iniţiaţi. Nu ne vom ocupa aci decât de evoluţia planetară în interiorul sistemului nostru solar.

Planul fizic ne cantonează în acest spaţiu strâmt al existenţei fizice care se scurge între viaţă şi moarte. Între două încarnări, ne mişcăm în planul astral şi în planul devakhanic. Dar, nucleul omului rămâne neclintit. Se reîncarnează, dar nu la nesfârşit. Căci ritmul încarnărilor are un început şi trebuie să se termine. Omul vine de undeva şi se duce undeva. Lumea astrală nu este un loc, ci o stare.

Ea se află în jurul nostru, ne scăldăm în ea veşnic pe acest pământ. Trăim în ea ca orbii din naştere care se orientează bâjbâind. Redaţi-le vederea printr-o operaţie: se vor afla tot în aceeaşi încăpere, dar vor vedea pentru prima oară formele şi culorile. Tot aşa se deschide şi lumea astrală prin clarviziune. Acesta este o altă stare de conştiinţă.

    În opera ştiinţifică a lui Goethe se găseşte un pasaj remarcabil despre esenţa luminii considerată ca un limbaj al naturii: „Încercăm în zadar, spune el, să exprimăm esenţa unei fiinţe. Percepem efecte şi o istorie completă a acestora ar cuprinde poate esenţa fiinţei. Ne vom strădui în zadar, să descriem caracterul unui om, dar, dacă i-am aduna toate faptele la un loc, ne-ar apărea în faţa ochilor imaginea caracterului său.

Culorile sunt acţiuni ale luminii, acţiuni şi pasiuni. În acest sens, ele ne revelază natura luminii. Culorile şi lumina sunt fenomene care se află în strânsă legătură. Dar trebuie să ni le reprezentăm ca făcând parte integrantă din întreaga natură, care vrea să se manifeste pentru ochiul nostru prin lumină şi culori. Natura se manifestă într-un mod analog şi pentru un alt simţ.

Închideţi ochii: deschideţi şi ciuliţi urechea. De la adierea cea mai slabă până la cel mai asurzitor tumult, de la sunetul cel mai simplu până la armonia cea mai complicată, de la ţipătul cel mai violent şi mai pasional până la cel mai blând cuvânt al raţiunii, tot natura e cea care vorbeşte, revelându-şi prezenţa, forţa, viaţa şi raporturile ei, în aşa fel încât un orb care nu are acces la infinitul vizibil poate sesiza în ceea ce este audibil un infinit viu.

Natura vorbeşte astfel de sus în jos tuturor simţurilor, celor cunoscute, celor neînţelese sau necunoscute, întreţinându-se cu ea însăşi şi cu noi prin mii de fenome. Pentru observatorul atent ea nu este nici moartă, nici mută; durităţii pământului i-a adăugat un confident, un metal ale cărui mici fărâme ne permit să remarcăm ceea ce se întâmplă în întreaga lui masă“ (Teoria culorilor. Cuvânt înainte).

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Să încercăm să descriem lumea astrală.

Trebuie să ne obişnuim cu o manieră diferită de a vedea lucrurile. Mai întâi totul este confuz şi haotic. Primul lucru de care îti dai seama este acela că tot ceea ce există ni se arată ca într-o oglindă, că totul este răsturnat. În lumina astrală cifra 365 trebuie citită invers: 563.

Dacă un eveniment se desfăşoară în faţa noastră, acesta se întâmplă în sensul invers faţă de direcţia sa de pe pământ. În lumea astrală cauza vine după efect, pe când în lumea noastră efectul vine după cauză. În lumea astrală scopul apare ca fiind cauză. Ceea ce dovedeşte că scopul şi cauza sunt lucruri identice, acţionând în sens invers, în funcţie de sfera de viaţă în care ne plasăm. Clarviziunea rezolvă deci experimental problema teologică pe care nici o metafizică n-a putut s-o rezolve prin gândire abstractă.

O altă explicaţie a acestei dedublări răsturnate a lucrurilor in plan astral constă în faptul că ea îl învaţă pe om să se cunoascâ pe sine însuşi. Sentimentele şi pasiunile se exprimă în acest plan prin forme vegetale, şi animale. Când omul începe să-şi perceapă pasiunile în plan astral, el le vede sub forme animale care ies din el şi le vede în sens invers ca şi cum ar năvăli peste el. Aceasta pentru că, în stare vizionară, el este deja exteriorizat: altfel nu s-ar putea vedea.

De aceea, numai acolo, în planul astral, omul învaţă cu adevărat să se cunoascâ pe sine, contemplând imaginile animalelor care se aruncâ asupra lui. Un sentiment de ură pe care l-a nutrit pentru o fiinţă exterioară apare ca un demon care se năpusteşte spre el. Această cunoaştere astrală de sine se produce în mod anormal la cei care suferă de boli psihice, aceştia văzându-se în continuu fugăriţi de animale şi fiinţe groteşti.

Ei nu bănuiesc că viziunile lor nu sunt decât reflexul emoţiilor şi al pasiunilor lor. Adevărata iniţiere nu produce nici un fel de tulburare psihică. Dar irumpţia prematură şi neaşteptată a lumii astrale în organismul uman poate duce la nebunie. Căci în starea de clarviziune, omul se desparte de corpul fizic. De aceea se pot ivi pericole pentru spiritul şi creierul celui care se ocupă de astfel de exerciţii, dacă este lipsit de echilibru. Orice iniţiere rosicruciană s-a bazat pe o disciplină care urmărea tocmai să-l facă pe om obiectiv cu sine însuşi, să-i formeze un Eu obiectiv. Omul trebuie să înceapă prin a se vedea obiectiv pe sine. Acestă obiectivizare a sinelui face posibilă ieşirea corpului astral, în afara corpului fizic.

Ce se întâmplă în clipa morţii? După moarte, corpul eteric, corpul astral şi Eul omului se despart de corpul fizic. În lumea fizică nu rămâne decât cadavrul. Imediat după aceea, corpul eteric şi corpul astral formează un tot, corpul eteric imprimând în corpul astral toată memoria vieţii cuprinse în el, după care se risipeşte lent în elementul său, corpul astral intrând singur în lumea astrală.

Corpul astral poartă atunci în el toate dorinţele pe care le naşte viaţa, dar fără mijloacele de a le satisface, neavând corp fizic. Ceea ce-l face să simtă o sete mistuitoare. De aici s-a născut în mitologia greacă, imaginea chinurilor lui Tantal. Are, de asemenea, impresia că intră în foc. De aici s-a născut imaginea Gheenei a Purgatoriului. Ideea de foc, de Purgatoriu, de care-şi bat joc materialiştii, exprimă cu adevărat starea subiectivă a omului după moarte. În schimb, setea de acţiune nesatisfăcută dă senzaţia de frig.

Starea obiectivă se exprimă prin răceala pe care o exală sufletul, răceală născută dintr-o acţiune nerealizată pe pământ, resimţită de spirite în şedinţele de spiritism.  Sufletul legat de corpul astral trebuie să se dezveţe de organele sale fizice şi să dobândească altele noi pentru a învăţa să trăiască în lumea astrală. În acest scop, sufletul începe să deruleze viaţa de-a-ndoaselea, începând cu sfârşitul şi mergând până la copilărie.

Doar atunci, revenit astfel la momentul naşterii, după ce şi-a retrăit viaţa trecând prin focul purificator, sufletul este pregătit pentru lumea spirituală: Devakhan. Acesta este sensul cuvintelor lui Christos care spune apostolilor săi: „Adevărat vă zic vouă, că, dacă nu veţi deveni asemenea acestor copii, nu veţi intra în Impărăţia Cerurilor“.

Când omul coboară să se încarneze pe pământ o face împins de dorinţă, dar nostalgia pământului nu se naşte în om fără un scop. Scopul este învăţarea. Învăţăm prin toate experienţele noastre şi ne îmbogăţim fondul de cunoştinţe. Dar, ca să poată învăţa pe pământ omul trebuie să fie îndemnat, atras de plăceri. Când, ajuns în lumea astrală, după moarte, sufletul retrăieşte existenţa în sens invers, el trebuie să respingă plăcerile, păstrând doar experienţa; trecerea lui în planul astral este deci o purificare prin care ajunge să se lepede de gustul satisfacţiilor fizice.

Aceasta este purificarea numită la hinduşi kamoloka, care se face prin focul consumator. Omul trebuie să înveţe să nu mai aibă corp. Moartea provoacă mai întâi senzaţia unui gol imens. În cazul morţii violente şi în sinucidere, aceste impresii de vid, de sete şi de arsură sunt şi mai îngrozitoare. Corpul astral, nepregătit să trăiască în afara corpului fizic se smulge din el în dureri, în timp ce în moartea naturală, corpul astral, pregătit, se desparte mai uşor.

În moartea violentă, care nu a fost provocată în mod voluntar, sfâşierea este totuşi mai puţin dureroasă decât în cazul sinuciderii. Se poate ajunge, încă din timpul vieţii, la un fel de moarte spirituală cauzată de separarea înainte de vreme a spiritului de corp, printr-o confuzie între planul astral şi cel fizic. Nietzsche este un exemplu în acest sens: În cartea sa Dincolo de Bine şi de Rău, Nietzsche a transportat fără să ştie astralul în planul fizic. A rezultat o tulburare şi o răsturnare a tuturor noţiunilor, a rezultat greşeala, nebunia şi moartea.

Viaţa crepusculară a unui mare număr de mediumuri este un fenomen analog. Mediumul se dezorientează oscilând între diversele lumi şi nu mai poate distinge adevărul de ceea ce este fals. Minciuna din planul fizic devine distrugere în planul astral. Minciuna este o crimă în plan astral. Acest fenomen se află la originea magiei negre. Porunca fizică: Nu ucide! se poate traduce când este vorba de lumea astrală prin: Nu minţi!

În plan fizic, minciuna nu este decât o vorbă, o invenţie, o iluzie. În planul astral, toate sentimentele, toate ideile sunt forme vizibile, forţe vii. Minciuna astrală provoacă o coliziune între forma falsă şi forma adevărată care ajung să se ucidă reciproc. Cel care practică magia albă vrea să dea altor suflete viaţa spirituală pe care o poartă în el însuşi. Dar adeptului magiei negre îi e sete să ucidă, să creeze vid în jurul lui, în lumea astrală, pentru că vidul astfel creat devine pentru el terenul în care îşi poate desfăşura pasiunile lui egoiste; forţa de care are nevoie pentru a împlini acestea şi-o dobândeşte însuşindu-şi forţa vitală a tot ceea ce are viaţă, adică ucigând.

Iată de ce prima sentinţă a tablei de calcul a magiei negre este: Viaţa trebuie înfrântă. Iată de ce, în anumite şcoli de magie neagră discipolii sunt învăţaţi oribila şi sălbatica practică de a lovi cu cuţitul animalele vii, cu indicaţia precisă a acelei părţi din corpul animalului care dă naştere la cutare sau cutare forţă necesară celui care sacrifică.  Dintr-un punct de vedere exterior, se pot constata trăsături comune între magia neagră şi vivisecţie. Ştiinţa actuală, ca urmare a materialismului său, are nevoie de vivisecţie.

Curentul de opinie împotriva vivisecţiei se inspiră din raţiuni profund morale. Dar nu vom reuşi să abolim vivisecţia din domeniul ştiinţei decât atunci când vom înapoia medicinii clarviziunea. Numai pentru că şi-a pierdut clarviziunea, medicina apelează la vivisecţie. Când vom fi cucerit din nou lumea astrală care s-a retras din noi, clarviziunea va permite medicului să pătrundă prin spirit în interiorul organelor bolnave, iar vivisecţia va fi abandonată ca inutilă. Cunoaşterea vieţii astrale ne permite o concluzie capitală: lumea fizică este produsul lumii astrale.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Se poate cita un exemplu din miile de cazuri care reflectă întrepătrunderea reciprocă a păcatelor umane cu evenimentele lumii astrale şi repercusiunea în astral a păcatelor comise în viaţa terestră: epidemiile care au bântuit mai ales în Evul Mediu. Lepra este rezultatul terorii provocate de invaziile hunilor şi ale popoarelor asiatice asupra populaţiilor Europei. Popoarele mongole, într-adevăr, descendente ale Atlanţilor, erau purtătoare ale unor germeni ai degenerescenţei.

Contactul cu ei a produs mai întâi boala morală a fricii în planul astral al omului. Substanţa corpului astral se descompunea şi acest teren de descompunere astrală devenea un fel de teren de cultură în care se dezvoltau bacteriile care au provocat pe pământ boli cum ar fi lepra. Ceea ce respingem astăzi din noi către planul astral reapare mâine în plan fizic. Ceea ce semănăm în plan astral va fi recoltat pe pământ în vremurile viitoare.

Recoltăm, deci, astăzi roadele mentalităţii materialiste înguste cu care strămoşii noştri au însămânţat planul astral. Se poate deduce de aici importanţa esenţială pe care o are faptul de a ne hrăni cu adevăruri oculte. Dacă ştiinţa ar accepta, fie doar ca ipoteză, datele ocultismului, lumea s-ar schimba.  Materialismul a cufundat omul într-un asemenea întuneric că e necesară acum o imensă concentrare de forţe pentru a-l scoate la lumină. Omul cade sub influenţa bolilor sistemului nervos care, sunt adevărate epidemii psihice.

Ceea ce numim sentiment revine pe pământ, trecând prin planul astral, sub formă de realitate, de evenimente, de fapte. Din planul astral vin tulburările nervoase care-i epuizează pe oameni. Iată de ce fraternitatea ocultă a hotărât să se arate în prim-plan şi să reveleze omenirii adevărurile ascunse. Omenirea trece printr-o criză şi trebuie ajutată să-şi recâştige echilibrul, sănătatea. Or, sănătatea, echilibrul, nu pot să revină decât prin spiritualitate.

Ocultistul nu este niciodată un om care se gândeşte să impună dogme. Este doar un om care relatează ce a văzut, ce a experimentat în plan astral şi în plan spiritual sau ceea ce maeştrii demni de încredere i-au revelat. Nu vrea să convertească, ci să stârnească şi în ceilalţi simţul trezit în el care să-i facă şi pe ei capabili să vadă.

Vom vorbi aci despre omul astral, aşa cum îi apare clarvăzătorului. Omul astral cuprinde o lume întreagă de senzaţii, de pasiuni, de emoţii şi impulsuri ale sufletului. Acestea se traduc pentru simţul interior în forme şi culori. Corpul astral însuşi este un nor de formă ovoidală care scaldă şi învăluie omul. El poate fi perceput din interior. În omul fizic trebuie să cercetăm substanţa şi forma.

Substanţa se reînnoieşte în răstimp de şapte ani; forma rămâne, pentru că dincolo de substanţă se află spiritul constructor care nu este altul decât corpul eteric pe care nu-l vedem. Nu vedem decât opera sa, corpul. Ochiul fizic nu vede în organism decât ceea ce este încheiat nu şi ceea ce este în curs de formare. Când avem în vedere corpul astral, adică propriul nostru corp astral, lucrurile stau cu totul altfel. Il simţim din interior prin pasiunile şi diversele mişcări ale sufletului. Capacitatea clarvăzătorului constă în a vedea din afară ceea ce în viaţa obişnuită simţim din interior.

Atunci sentimentele, pasiunile, gândurile, toate se traduc în forme vii şi vizibile, constituind aura învelişului fizic, aureola. Aşa cum corpul eteric construieşte fizic, pasiunile construiesc corpul astral. Tot ceea ce trăieşte în aură se exprimă în acest scop. Fiecare aură umană posedă nuanţele ei speciale, culorile dominante. Pe acestă culoare fundamentală se răsfrâng toate celelalte. De exemplu, temperamentul melancolic dă o nuanţă albastră; dar în aură se revarsă din afară atâtea impresii diferite că observatorul se poate uşor înşela, mai ales dacă se ocupă de propria lui aură.

Clarvăzătorul îşi vede propria aură răsturnată, adică exteriorul ca fiind în interior şi interiorul ca fiind exterior, pentru că vede din afară. Ce vede atunci? Toţi fondatorii de religii au fost clarvăzători desăvârşiţi şi călăuze spirituale ale omenirii, iar sentinţele lor morale s-au constituit în reguli de viaţă, motivate de adevărurile astrale şi spirituale. Aşa se explică similitudinile dintre toate religiile.

O asemenea similitudine există între cele opt cărări ale Căii lui Buddha şi cele opt Beatitudini ale lui Christos. Fondul de adevăr constă în faptul că de fiecare dată când omul îşi dezvoltă o virtute, el îşi dezvoltă şi o nouă facultate de percepţie. Dar de ce sunt opt etape? Pentru că cel înzestrat cu clarvedere ştie că aceste facultăţi care pot deveni organe de percepţie sunt opt. Organele de percepţie ale corpului astral se numesc în ocultism flori de lotus (roţi sacre, chakre): roata cu şaisprezece spiţe, sau floarea de lotus cu şaisprezece petale, se află în zona laringelui.

În timpuri străvechi, floarea de lotus se învârtea într-un anume sens, în sens invers acelor de ceasornic, adică de la dreapta la stânga. La omul de astăzi, roata s-a oprit; nu se mai învârte. Numai la clarvăzători începe acum din nou să se mişte, dar în sens contrar, adică de la stânga la dreapta. Opt petale din şaisprezece erau vizibile altădată. Petalele intermediare erau ascunse. În viitor vor apărea toate. Primele opt sunt datorate acţiunii de iniţiere inconştientă, celelalte opt iniţierii conştiente, rezultată din efortul personal.

Aceste opt petale din urmă sunt cele care dezvoltă beatitudinile lui Christos. Omul posedă şi altă floare de lotus, cu douăsprezece petale, situată în regiunea inimii. Odinioară numai şase petale erau vizibile. Dobândirea celor şase virtuţi le va dezvolta în viitor şi pe  celelalte şase petale. Cele şase virtuţi sunt: controlul asupra gândirii, forţa de iniţiativă, echilibrul facultăţilor, optimismul care permite să vezi părţile pozitive ale tuturor lucrurilor, spiritul eliberat de prejudecăţi şi, în sfârşit, armonia vieţii sufletului.

Atunci cele douăsprezece petale se vor pune în mişcare. Prin ele se exprimă caracterul sacru al numărului douăsprezece pe care-l regăsim în cei doisprezece apostoli, cei doisprezece cavaleri ai regelui Arthur şi de fiecare dată când este vorba de creaţie şi de acţiune. Se întâmplă aşa pentru că orice lucru se dezvoltă în lume străbătând douăsprezece nuanţe diferite.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Poemul lui Goethe Misterele (Die Geheimnisse)

Poemul lui Goethe Misterele (Die Geheimnisse), exprimând idealul Rosicrucienilor, constituie un exemplu. După explicaţiile date de Goethe însuşi unor tineri, în acest poem fiecare din cei doisprezece companioni Rosicrucieni reprezintă o confesiune religiosă. Găsim aceste adevăruri şi în semne şi simboluri; căci simbolurile nu sunt invenţii arbitrare, ci realităţi. De exemplu, simbolul Crucii, ca şi cel al Zvasticii, este reprezentarea Chakrei cu patru petale a omului.

Floarea cu douăsprezece petale îşi găseşte expresia în simbolul Rosicrucii şi a celor doisprezece companioni. Al treisprezecelea, aflat printre ei, companionul invizibil, unindu-i pe toţi, reprezintă adevărul care leagă toate religiile între ele. Orice început, orice nouă revelaţie religioasă este un „treisprezece“ care oferă o nouă sinteză din cele douăsprezece nuanţe ale adevărului spiritual. Din acest adevăr se nasc ritualurile şi ceremoniile culturale ale religiilor. În adâncul tuturor riturilor şi al cultelor stabilite de clarvăzători vorbeşte înţelepciunea divină.

Lumea astrală se exprimă prin ele în lumea fizică. Ritualul reprezintă un reflex a ceea ce se petrece în lumile superioare. Aşa se întâmplă şi în ritualul francmason şi în religiile asiatice. La naşterea unei noi religii, un iniţiat pune bazele pe care se va ridica ritualul cultului exterior. Evoluând, ritualul, imagine vie a lumii spirituale, se îndreaptă spre sfera creaţiei artistice, arta provenind tot din lumea astrală, iar ritualul devine frumuseţe. Aşa s-a întâmplat îndeosebi în vremea civilizaţiei greceşti.

Arta este un eveniment astral a cărui cauză a fost uitată. Un exemplu îl constituie misterele şi zeii greci. În mistere, hierofantul proiectează dezvoltarea umană în trei faze: omul-animal, omul-uman şi omul-zeu (veritabilul supraom şi nu falsul supraom al lui Nietzsche). Cu aceste trei tipuri, el furnizează iniţiaţilor o imagine vie, proiectată în lumina astrală. În acelaşi timp, aceste trei tipuri nesesizabile direct se exprimă în poezie şi în sculptură prin trei simboluri:

    • 1. tipul bestial: satyrul;
    • 2. tipul uman: Hermes sau Mercur;
  • 3. tipul divin: Zeus, Jupiter.

Fiecare dintre ei, cu tot ceea ce-l înconjoară, reprezintă un ciclu complet al umanităţii. Astfel, discipolii Misterelor au transpus în artă ceea ce văzuseră în lumina astrală. Apogeul vieţii terestre, pentru om, este atins în prezent în jurul vârstei de treizeci şi cinci de ani.

De ce se întâmplă aşa? De ce Dante şi-a început călătoria la treizeci şi cinci de ani, mijlocul vieţii umane? Pentru că în acel moment, omul, a cărui activitate fusese concentrată asupra elaborării corpului fizic, se întoarce spre ţinuturile spirituale şi-şi poate orienta activitatea pentru a deveni clarvăzător. Dante a devenit astfel clarvăzător la treizeci şi cinci de ani. La această vârstă, forţele fizice nu mai acaparează influxul spiritual; aceste forţe, pe care corpul le eliberează, se pot transforma în clarviziune. Atingem aici un mister profund: legea transformării organelor. În om totul evoluează spre o transformare a organelor.

Partea cea mai elevată a sa rezultă din ceea ce este cel mai jos în el, prin transfigurare. Aşa se transformă, de exemplu, organele sexuale. O dată cu separarea sexelor, corpul astral s-a divizat: o parte inferioară producând organul sexual fizic, partea superioară dând naştere gândirii, imaginaţiei, cuvântului. Organul sexual (forţa de reproducere) şi organul vocii (cuvântul creator) erau altădată un tot. Se înţelege acum legătura unind cei doi poli, apăruţi acolo unde nu era decât un singur organ. Polul negativ, animal, şi polul pozitiv, divin, altădată uniţi, s-au separat.

Al treilea Logos este puterea creatoare a cuvântului (aşa cum este exprimată la începutul Evangheliei Sfântului Ioan) al cărei reflex este cuvântul omenesc. Faptul acesta şi-a găsit o expresie profundă în vechile mituri şi legende despre chipul lui Vulcan cel Şchiop. Misiunea lui era să întreţină focul sacru. El şchiopătează pentru că în timpul iniţierii omul trebuia să piardă ceva din forţele lui fizice inferioare; partea de jos a corpului vine dintr-un trecut care trebuie să dispară.

Natura umană inferioară trebuie să cadă pentru a se ridica apoi pe treapta cea mai de sus. În cursul evoluţiei sale, omul s-a scindat în inferior şi superior. În unele tablouri din Evul Mediu, omul este înfăţişat împărţit în două printr-o linie. Partea superioară stângă şi capul se află deasupra liniei, partea superioară dreaptă şi partea de jos a corpului sunt sub linie. Această linie este o indicaţie privitoare la trecutul şi viitorului corpului omenesc.

Floarea de lotus cu două petale se află sub frunte, la baza nasului şi este un organ astral încă nedezvoltat care va forma într-o zi două antene sau două aripi; găsim acest simbol in coarnele care se văd pe capul lui Moise. Văzut de sus în jos, cu cap şi organ sexual, omul este sintetic şi identic, fiind produsul trecutului. De la stânga la dreapta este simetric reprezentând prezentul şi viitorul. Dar aceste două părţi simetrice nu au aceeasi valoare.

De ce suntem în mod obişnuit dreptaci? Mâna dreaptă, cea mai activă astăzi, se va atrofia mai târziu. Stânga este organul care va supravieţui când se vor dezvolta cele două aripi ale frunţii. Creierul din piept va fi inima care va deveni organul cunoaşterii. Şi vom avea trei organe de locomoţie. Înainte ca omul să se ridice, a fost un timp în care a mers în patru labe. Aceasta este originea enigmei pe care o prezintă sfinxul. El întreba: Ce fiinţă merge în copilărie în patru labe, la mijlocul vieţii în două şi la bătrâneţe în trei?

Oedip îi răspunde: Omul, care, într-adevăr, copil fiind merge în patru labe, iar bătrân fiind se sprijină în toiag. În realitate, enigma şi răspunsul se refereau la o evoluţie completă a umanităţii, trecute, prezente şi viitoare, aşa cum era cunoscută în vechile mistere. Patruped într-o epocă anterioră a evoluţiei sale, omul stă azi în două picioare; în viitor va zbura şi se va folosi într-adevăr de trei puncte de spijin: cele două aripi care vor reprezenta dezvoltarea „florii de lotus“ cu două raze vor deveni organul voinţei sale motrice şi, pe lângă aceasta, va fi aparatul metamorfozat din partea stângă a pieptului şi a mâinii stângi.

Acestea vor fi organele de locomoţie în viitor. La fel ca şi partea şi mâna dreaptă, se vor atrofia şi organele  de reproducţie actuale, iar omul îşi va naşte, aşa cum am văzut mai sus, semenul prin forţele verbului; cuvântul său va modela în eter corpuri asemănătoare cu sine însuşi.

Planul astral   – conferinţă, Paris, 1906  – Rudolf Steiner

PUTEREA GÂNDULUI BUN

LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI – trebuie să ai obiective clar definite

LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI - trebuie să ai obiective clar definite

…„Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor[Psalm 106/107:20]. A transmis conştienţa sănătăţii şi a trezit corespondentul ei vibraţional în cel spre care a fost dirijată. Şi-a reprezentat sieşi mental subiectul într-o stare de sănătate şi şi-a imaginat că îl aude pe subiect confirmând asta. „Că nici un cuvânt de-ale Domnului nu va fi lipsit de putere” [cf. unei versiuni în l. română, „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”, Luca 1:37]; aşadar, „ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine” [2 Timotei 1:13]

   Pentru a te ruga eficient, trebuie să ai obiective clar definite. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea cere. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea simţi că ai deja, iar rugăciunea este sentimentul dorinţei împlinite. Nu contează ce e ceea ce cauţi în rugăciune sau unde e sau pe cine priveşte.Nu ai nimic de făcut în afară de a te convinge pe tine de adevărul a ceea ce doreşti să vezi manifestat.

Când te ridici din rugăciune, nu mai cauţi, fiindcă – dacă te-ai rugat corect – ţi-ai însuşit subconştient realitatea stării căutate, iar prin legea reversibilităţii, subconştientul tău trebuie să concretizeze ceea ce afirmă. Trebuie să ai un conductor pentru a transmite o forţă. Poţi întrebuinţa o sârmă, un jet de apă, o rază de lumină sau absolut orice intermediar.

Principiul fotofonului sau al transmisiei vocii prin lumină te va ajuta să înţelegi transmisia gândului, sau trimiterea cuvântului pentru a vindeca pe altul. E o analogie puternică între vocea vorbită şi vocea mentală. A gândi înseamnă a vorbi încet, a vorbi înseamnă a gândi cu voce tare. Principiul fotofonului este acesta: o rază de lumină este reflectată de o oglindă şi proiectată spre un receptor dintr-un punct îndepărtat.

În spatele oglinzii este un muştiuc. Vorbind în muştiuc, faci oglinda să vibreze. O oglindă ce vibrează modifică lumina reflectată pe ea. Lumina modificată poartă vorbirea ta, nu ca vorbire, ci aşa cum e reprezentată în corespondentul ei mecanic. Ajunge la staţia de recepţie şi se izbeşte de un disc din receptor; face ca discul să vibreze în concordanţă cu modificarea la care a fost supusă – şi îţi reproduce vocea.

„Eu sunt Lumina lumii” [Ioan 8:12; 9:5]. Eu sunt, cunoştinţa că exist, este o lumină prin intermediul căreia ceea ce trece prin mintea mea este interpretat vizibil. Memoria, sau abilitatea mea de a vedea mental ce e prezent concret, dovedeşte că mintea mea este o oglindă, o oglindă atât de sensibilă încât poate reflecta un gând.

Re-percepţia unei imagini în memorie nu diferă în niciun fel ca act vizual de percepţia imaginii mele într-o oglindă. Acelaşi principiu este implicat în ambele. Conştienţa ta este lumina reflectată pe oglinda minţii tale şi proiectată în spaţiu spre cel la care te gândeşti. Vorbind mental imaginii subiective în mintea ta, faci oglinda minţii tale să vibreze.

Mintea ta vibrând, modifică lumina conştienţei reflectată pe ea. Lumina modificată a conştienţei ajunge la cel spre care este îndreptată şi se izbeşte pe oglinda minţii sale; face ca mintea lui să vibreze în concordanţă cu modificările la care a fost supusă. Astfel, reproduce în el ceea ce a fost afirmat de către tine. Credinţele tale, atitudinile tale fixe ale minţii îţi modifică în ritm constant conştienţa aşa cum e ea reflectată pe oglinda minţii tale.

Conştienţa ta, modificată de credinţele tale, se concretizează în condiţiile din lumea ta. Pentru a-ţi schimba lumea, trebuie mai întâi să-ţi schimbi concepţia despre ea. Pentru a schimba un om, trebuie sa-ti schimbi concepţia despre el. Trebuie mai întâi să-l crezi a fi omul care vrei tu să fie şi să-i vorbeşti mental de parcă ar fi. Toţi oamenii sunt suficient de sensibili pentru a reproduce credinţele tale despre ei.

Aşadar, dacă lumea ta nu este reprodusă vizibil în cel spre care s-a trimis, cauza trebuie căutată în tine, nu în subiect. De îndată ce crezi în adevărul stării afirmate, rezultatele urmează. Oricine poate fi transformat; fiecare gând poate fi transmis; fiecare gând poate fi întrupat vizibil. Cuvinte subiective – asumpţii subconştiente – trezesc ceea ce afirmă.

„Ele sunt vii şi eficace şi nu se vor întoarce la Mine fără să dea rod, ci vor îndeplini voia Mea şi vor propăşi în lucrul spre care le trimit” [aprox., Isaia 55:11; cf. unei versiuni în l. română, „Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui”].

Ele sunt înzestrate cu inteligenţă referitoare la misiunea lor şi vor stărui până ce obiectul existenţei lor este realizat; stăruiesc până ce trezesc corespondentul vibraţional al lor în cel spre care sunt îndreptate, dar în clipa în care scopul creaţiei lor a fost atins, ele încetează a mai fi. Cuvântul rostit subiectiv în încredere tăcută va trezi întotdeauna o stare corespondentă în cel în care s-a rostit; dar în clipa în care sarcina lui a fost îndeplinită, el îşi încetează existenţa, permiţând celui în care s-a realizat starea să rămână în conştienţa stării afirmate sau să revină la starea lui anterioară.

Orice stare beneficiază de atenţia ta, aceea îţi întreţine viaţa. Aşadar, a devein atent asupra unei foste stări înseamnă a reveni la acea condiţie. „Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată” [Isaia 43:18].

Nimic nu se poate adăuga omului, fiindcă întregul creaţiei deja este perfecţionat în el. „Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” [Luca 17:21]. „Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer” [Ioan 3:27]. Cerul este subconştientul tău. Nici măcar o insolaţie nu provine din afară. Razele de afară numai trezesc razele corespondente dinăuntru.

De n-ar fi razele arzătoare înlăuntrul omului, toate razele universului la unison n-ar putea să-l ardă. De n-ar fi tonele de sănătate deja înlăuntrul conştienţei celui care le afirmă sau a celui pentru care se afirmă, n-ar putea fi reverberate prin cuvântul care se trimite. De fapt nici nu dai ceva altuia – reînvii ceea ce doarme înlăuntrul lui. „Copila n-a murit, ci doarme” [Matei 9:24, Marcu 5:39].

Moartea e numai dormire şi uitare. Vârsta şi decăderea sunt somnul – nu moartea – tinereţii şi sănătăţii. Recunoaşterea unei stări o reverberează sau o trezeşte. Distanţa, aşa cum e ea cunoscută simţurilor tale obiective, nu există pentru mintea subiectivă. „De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” [Psalm 138/139:9-10].

Timpul şi spaţiul sunt condiţii ale gândului; imaginaţia le poate transcende şi se poate muta într-un timp şi spaţiu psihologice. Deşi separat fizic de un loc prin mii de kilometri, poţi trăi mental în locul acela îndepărtat de parcă ar fi aici. Imaginaţia ta poate transforma cu uşurinţă iarna în vară, New York în Florida şi aşa mai departe.

Fie obiectul dorinţei tale aproape sau departe, rezultatele vor fi aceleaşi. Subiectiv, obiectul dorinţei tale nu e niciodată îndepărtat; proximitatea lui intensă îl face îndepărtat observaţiei simţurilor. Sălăşluieşte în conştienţă, iar conştienţa e mai apropiată decât respiraţia şi mai colea decât mâinile şi picioarele. Conştienţa este unica, singura realitate. Toate fenomenele sunt formate din aceeaşi substanţă reverberantă la viteze diferite.

Din conştienţă am ieşit eu ca om şi în conştienţă, ca om mă întorc. În conştienţă toate stările există subiectiv şi sunt trezite la existenţa lor concretă prin credinţă. Singurul lucru care ne împiedică să producem o impresie subiectivă eficientă asupra cuiva aflat la mare distanţă, ori să transformăm acolo în aici este obişnuinţa noastră de a vedea spaţiul ca un obstacol.

Un amic de la mii de kilometri depărtare are rădăcini în tine prin ideile tale fixe despre el. A te gândi la el şi a ţi-l reprezenta înăuntrul tău în starea în care îţi doreşti să fie, încrezător că imaginea aceasta subiectivă e la fel de reală pe cât ar fi de s-ar fi concretizat deja trezeşte în el o stare corespondentă pe care trebuie să o concretizeze.

Rezultatele vor fi evidente, deşi cauza rămâne ascunsă. Subiectul va exprima starea trezită înlăuntrul său şi va rămâne neștiutor în privinţa adevăratei cauze a acţiunii lui. Iluzia ta de liber-arbitru este numai necunoaştere a cauzelor care te împing să acţionezi. Rugăciunile depind de atitudinea ta mentală pentru a avea succes şi nu de atitudinea subiectului.

Subiectul nu are nicio putere în a rezista ideilor tale controlate subiectiv în ceea ce-l priveşte în afară de cazul în care, starea afirmată de către tine ca fiind adevărată în privinţa lui este o stare pe care el este incapabil de a o dori ca fiind adevărată în privinţa altora. În acest caz, se întoarce la tine, cel care a trimis-o, şi se va realiza în tine.

Dacă însă ideea e acceptată, succesul depinde în întregime de operator, nu de subiectul care, precum acul busolei în pivotul lui, e chiar indiferent în privinţa direcţiei pe care alegi să i-o dai. Dacă ideea ta fixă nu este acceptată subiectiv de către cel spre care a fost îndreptată, ricoşează spre tine, cel care ai trimis-o.

„Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?” [1 Petru 3:13].Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine” [Psalm 36/37:25]. „Nicio nenorocire nu se întâmplă celui drept [pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele”, Pilde 12:21]. Nimic nu ni se întâmplă dacă nu există în propria noastră natură.

Ce semeni, aceea culegi

O persoană care îndreaptă un gând răutăcios spre altul va fi rănit de ricoşeu dacă nu reuşeşte să obţină acceptul subconştient al aceluia. „Ce semeni, aceea culegi”. Mai mult, ceea ce poţi dori şi crede despre altul poate fi dorit şi crezut despre tine, iar tu nu ai puterea de a o respinge dacă cel care ţi-o doreşte o acceptă ca fiind un adevăr în ceea ce te priveşte. Singura putere de a respinge un cuvânt subiectiv este de a fi incapabil de a dori o stare similară altuia – a da presupune abilitatea de a primi.

Posibilitatea de a imprima o idee în mintea altuia presupune abilitatea acelei minţi de a primi acea impresie. Nebunii exploatează lumea; înţelepţii o transfigurează. Este cea mai înaltă înţelepciune aceea de a cunoaşte că în universul viu nu e un alt destin în afara celui creat din imaginaţia omului.

Nu există influenţă în afara minţii lui. „Câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul” [Filipeni 4:8]. Nu accepta niciodată ca adevărat despre alţii ceea ce nu ai vrea să fie adevărat despre tine.

Pentru a trezi o stare înlăuntrul altuia, aceasta trebuie să fie trează mai întâi în tine. Starea pe care ai transmite-o altuia poate fi transmisă dacă este crezută de tine. Aşadar, a da înseamnă a primi. Nu poţi da ceea ce nu ai şi ai numai ceea ce crezi. Deci a crede o stare ca fiind adevărată despre altul nu numai că trezeşte acea stare înlăuntrul aceluia, dar îi dă viaţă şi în tine.

Eşti ceea ce crezi.

„Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”, [Luca 6:38]. A da înseamnă pur şi simplu a crede, fiindcă ceea ce crezi sincer despre alţii vei trezi în ei. Starea reverberatoare transmisă de credinţa ta persistă până ce îşi trezeşte vibraţia corespondentă în cel despre care se crede aceea. Dar înainte de a putea fi transmisă, trebuie mai întâi să fie trezită înlăuntrul transmiţătorului.

Indiferent ce e treaz înlăuntrul conştienţei tale, eşti. Că acea credinţă se referă la sine sau la altul, nu contează, deoarece credinciosul este definit prin suma totală a credinţelor sau asumpţiilor sale subconştiente. „Cum gândit-a omul în inima lui” – în subconştientul adânc al său – „aşa e el” [cf. unei versiuni în l. română,„Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet”, [Pilde 23:7].

Nu lua în considerare aparenţele, ci afirmă subiectiv ca adevărat ceea ce doreşti tu să fie adevărat. Aceasta trezeşte în tine tonul stării afirmate care, la rândul ei, se autorealizează în tine şi în cel despre care este afirmată. Daţi şi se va da [Luca 6:38]. Credinţele trezesc invariabil ceea ce ele afirmă.

Lumea este o oglindă în care fiecare se vede reflectat pe sine. Lumea concretă reflectă credinţele minţii subiective. Unii oameni se auto-impresionează cel mai bine prin imagini vizuale, alţii prin sunete mentale, iar alţii prin acţiuni mentale. Forma activităţii mentale care permite întregii puteri a atenţiei tale să se fixeze în direcţia aleasă este cea care trebuie cultivate până ce le poate aduce pe toate celelalte în sprijinul atingerii obiectivului tău simultan.

Dacă ai dificultăţi în a înţelege termenii „imagini vizuale”, „sunete mentale” şi „acţiuni mentale”, iată o ilustrare ce ar trebui să le clarifice sensurile: A – imaginează că vede o partitură muzicală, necunoscând nimic despre notaţia muzicală. Impresia din mintea sa este o imagine pur vizuală. B – imaginează că vede aceeaşi partitură, dar el poate citi muzical şi îşi poate imagina cum ar suna interpretată la pian; acest imaginar este sunetul mental. C – poate citi muzical şi este şi pianist; pe măsură ce citeşte, se imaginează interpretând partitura.

Acţiunea imaginară este acţiune mentală. Imaginile vizuale, sunetele mentale şi acţiunile mentale sunt creaţii ale imaginaţiei tale şi, deşi par a veni din afară, ele vin de fapt dinlăuntrul tău. Ele se mişcă de parcă ar fi mişcate de altcineva, dar sunt lansate de fapt de propriul tău spirit din depozitul magic al imaginaţiei. Sunt proiectate în spaţiu de aceleaşi legi ale vibraţiei care guvernează trimiterea vocii sau a imaginii.

Vorbirea şi imaginile sunt proiectate nu ca vorbire sau ca imagini, ci drept corelativi vibraţionali. Mintea subiectivă vibrează în conformitate cu modificările produse de gândul şi sentimentele operatorului. Starea vizibilă creată este efectul vibraţiilor subiective. Un sentiment este întotdeauna acompaniat de o vibraţie corespondentă, adică, o schimbare de expresie sau senzaţie în operator.

Nu există gând sau sentiment fără expresie. Indiferent cât de lipsit de emoţii pari a fi, dacă reflectezi cu orice grad de intensitate, va exista mereu o uşoară mişcare musculară. Ochiul, deşi închis, urmează mişcările obiectelor imaginare şi pupila se dilată sau contractă în funcţie de strălucirea sau depărtarea acelor obiecte; respiraţia este accelerată sau încetinită, în funcţie de cursul gândurilor tale; muşchii se contractă corespunzător mişcărilor mentale.

Această schimbare de vibraţie persistă până ce trezeşte o vibraţie corespondentă în subiect, care vibraţie se exprimă apoi într-un fapt fizic. „Şi Cuvântul S-a făcut trup”[Ioan 1:14]. Energia, aşa cum o vezi în cazul radioului, este transmisă şi recepţionată într-un „câmp”, un loc în care se produc schimbări în spaţiu. Câmpul şi energia sunt una şi inseparabile. Câmpul subiectului devine întruparea cuvântului sau energiei primite.

Cel care gândeşte şi gândul, operatorul şi subiectul, energia şi câmpul sunt una. De-ai fi suficient de liniştit pentru a-ţi auzi sunetul credinţelor, ai şti ce se înţelege prin „muzica sferelor”. Sunetul mental pe care îl auzi în rugăciune ca venind din afară e produs de tine de fapt. Auto-observarea va revela acest fapt.

Cum muzica sferelor este definită ca armonia auzită numai de zei, şi se presupune a fi produsă de mişcarea sferelor celeste, la fel este şi armonia pe care o auzi subiectiv numai tu în privinţa altora – produsă de mişcările gândurilor şi sentimentelor tale în adevărata împărăţie sau „cerurile dinlăuntrul tău”.

extras Rugăciunea, arta de a crede – Neville Goddard

Planul Astral

Acum știu, am aflat și eu – Energia Iubirii

Acum știu, am aflat și eu - Energia Iubirii

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.

Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori…

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci!

Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie scunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre..”

„Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu… ”

Nicolae Steinhardt

LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI

Cunoaştere / Ignoranţă – Cunoaşterea se află în mâinile celor puţini

 Cunoaştere / Ignoranţă - Cunoaşterea se află în mâinile celor puţini

Cunoaşterea se află în mâinile celor puţini, iar ceilalţi sunt menţinuţi în ignoranţă. Aceasta este structura clasică a manipulării şi controlului.

     Şi totuşi, lucrurile nu trebuie să stea neapărat în acest fel. Adevărata putere se află în mâinile celor mulţi, nu a celor puţini. De fapt, fiecare individ conţine în el o putere infinită. Motivul pentru care suntem controlaţi nu se datorează faptului că nu am avea puterea de a ne decide singuri destinul, ci faptului că renunţăm cu atâta uşurinţă la ea, în fiecare clipă a vieţii noastre.

Dacă se întâmplă ceva ce nu ne convine, ne grăbim să dăm vina pe altcineva. Dacă există vreo problemă în lume, ne spunem întotdeauna în sinea noastră: „Ce au de gând să facă pentru a o rezolva?”. Ei sunt cei care au creat în mod secret problema pentru ca noi să gândim în acest fel, iar ei să răspundă aşteptării noastre şi să vină cu o „soluţie” – care este de fiecare dată aceeaşi: mai multă putere centralizată şi mai puţină libertate pentru noi.

Dacă doreşti să dai mai multă putere pe mâna poliţiei, armatei şi agenţiilor de securitate, făcându-i chiar pe oameni să cearcă acest lucru, tot ce ai de făcut este să creezi mai multe crime, mai multă violenţă şi mai mult terorism. Restul va veni de la sine. Dacă oamenii se tem să nu fie tâlhăriţi, jefuiţi sau bombardaţi, îţi vor preda de bunăvoie libertatea lor, cerându-ţi să îi aperi de răul pe care l-ai creat singur, făcându-i să se teamă de el. Bomba din Oklahoma este un exemplu clasic de acest fel, pe care l-am explicat detaliat în cartea mea, Şi adevărul vă va face liberi.

Personal, am numit această tehnică simplă de manipulare şi control: crearea problemei – reacţie – soluţie. Tot ce trebuie să faci este să creezi problema, să încurajezi astfel o reacţie de tip: „Cineva trebuie să facă ceva”, iar apoi să oferi o soluţie. Sinteza acestei tehnici este motoul francmason: Ordo Ab Chao – „ordine din haos”. Creează haosul, iar apoi oferă calea de restabilire a ordinii. Ordinea ta, fireşte!

Masele sunt manipulate la ora actuală printr-o sumedenie de metode de control mental şi emoţional. Numai aşa pot fi ţinute în frâu. Un număr restrâns de oameni nu poate controla miliarde de oameni prin metode fizice, la fel cum animalele dintr-o fermă nu pot fi ţinute fizic sub control decât dacă sunt implicaţi un număr mare de oameni.

Doi porci au scăpat dintr-un abator din Marea Britanie şi au reuşit să evite capturarea o perioadă atât de lungă de timp, în pofida tuturor eforturilor făcute pentru a-i prinde, încât au ajuns adevărate celebrităţi naţionale. Pe scurt, controlul fizic asupra populaţiei globale nu poate funcţiona. De altfel, el nici nu este necesar, dacă îi poţi face pe oameni să gândească şi să simtă ce vrei tu, astfel încât să „ia deciziile” pe care doreşti tu să le ia şi să-ţi ceară să introduci legile pe care doreşti tu să le introduci.

Există un aforism străvechi care spune că dacă doreşti ca cineva să facă ceva, fă-l să creadă că ideea îi aparţine. Umanitatea este supusă unui program de control al minţii, nefiind decât cu puţin mai conştientă decât un zombi. Vi se pare că exagerez? Deloc. Eu definesc controlul minţii printr-un act de manipulare mentală prin care faci pe cineva să creadă şi să acţioneze aşa cum doreşti tu. Dacă acceptăm această definiţie, nu se mai pune întrebarea cât de mulţi oameni sunt supuşi acestei manipulări, ci cât de puţini sunt cei care au reuşit să scape de ea.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Practic, toţi oamenii sunt supuşi într-o măsură mai mică sau mai mare acestui proces de manipulare. De pildă, atunci când te laşi convins de o reclamă să cumperi ceva de care nu ai cu adevărat nevoie, te laşi manipulat printr-o tehnică de control al minţii. Dacă te uiţi la ştiri sau citeşti în ziare o poveste distorsionată care îţi influenţează percepţia despre o persoană sau un eveniment, eşti manipulat printr-o tehnică de control al minţii.

Priviţi felul în care sunt antrenaţi soldaţii în armată. Aceasta este cea mai pură formă de control al minţii. Încă din prima zi li se spune că trebuie să execute ordinele superiorilor lor fără să le pună în discuţie. Dacă cineva îmbrăcat într-o uniformă cu gradaţii îţi spune că trebuie să omori alte persoane, despre care nu ştii absolut nimic şi pe care nu le-ai întâlnit niciodată, eşti nevoit să tragi fără nici o ezitare.

Aceasta este mentalitatea de tip: „Să trăiţi!”, care a invadat, din păcate, inclusiv mediul social dinafara armatei: „Păi, ştiu că nu e bine, dar şeful mi-a spus că trebuie să fac acest lucru şi nu am de ales”. Nu ai de ales? Nu există aşa ceva. Orice om are libertatea de a alege ce doreşte şi ce nu doreşte să facă. Nu există însă: „Nu am de ales”! Această invenţie este doar o altă tehnică de control al minţii.

Lista tehnicilor de control al minţii este nesfârşită.

Ei doresc să vă controleze mintea, căci în acest fel vă pot controla pe voi. Reacţia corectă ar fi să ne luăm înapoi minţile, să gândim singuri şi să le permitem şi celorlalţi să facă acelaşi lucru, fără teama de a fi ridiculizaţi şi fără a-i condamna pentru crima de a fi diferiţi. Dacă nu vom face acest lucru, Agenda de care vorbesc (şi pe care o voi descrie amănunţit în continuare) va fi implementată.

În schimb, dacă ne vom redobândi controlul asupra minţilor noastre şi vom atinge o stare de suveranitate mentală, Agenda nu va putea fi implementată, căci îi va lipsi însuşi fundamentul pe care poate exista. Am făcut cercetări în peste 20 de ţări şi am constatat că acelaşi proces se află în plină desfăşurare pretutindeni. Politici şi structuri identice sunt implementate în toată lumea, în conformitate cu Agenda Globală.

Din fericire, putem observa simultan şi o trezire globală, căci tot mai mulţi oameni aud alarma trezirii spirituale şi renasc din transa mentală şi emoţională în care s-au complăcut atâta vreme. Ce forţă va învinge în aceşti primi 12 ani ai Mileniului? Nu depinde decât de noi. Noi suntem cei care ne creăm propria realitate prin gândurile şi prin faptele noastre.

Dacă ne vom schimba gândurile şi faptele, vom schimba întreaga lume. Asta-i tot!

David Icke

Acum știu, am aflat și eu…

FORȚA SPIRITULU – interior care gândeşte, simte şi acţionează

FORȚA SPIRITULU - interior care gândeşte, simte şi acţionează

        Majoritatea oamenilor simte nevoia să se impună, să domine, de aceea caută puterea, forţa. Da, dar unde o caută? În maşini, în aparate, în arme, în tot ceea ce este exterior. Evident, în aparenţă ei o obţin; se pot impune, devin violenţi, distrug. Dar, adevărata forţă nu se găseşte aici. Vă simţiţi puternici având bani, maşini, avioane, rachete, mitraliere sau bombe atomice?

Nu, acestea sunt în afara voastră, iar dacă le veţi pierde, unde se va găsi forţa voastră? Dacă vă credeţi puternici cu ceea ce posedaţi, forţa voastră nu este decât o iluzie; în realitate, nu sunteţi capabili prin voi înşivă să duceţi o greutate mai mare, să aruncaţi mai departe o piatră sau să vă eliberaţi de anumite greutăţi şi suferinţe. Deci, forţa nu vă aparţine. Dispuneţi de mijloace exterioare, da, dar ce faceţi dacă le veţi pierde vreodată?

Iniţiaţii au înţeles demult că în loc să-şi petreacă viaţa căutând puteri pe care nu le vor avea niciodată cu adevărat, e preferabil să lucreze pentru a obţine adevărate puteri în ei înşişi. Iată cu ce lucrează, cu ce se exersează. Ei ştiu că adevărata forţă se află în interior, în acest eu interior care gândeşte, simte şi acţionează.

De aceea, ei au stabilit reguli, au dat metode ca să poată permite manifestarea completă, perfectă, absolută a acestui eu, a acestei fiinţe care dispune de tot: Spiritul. Şi, în spirit omul trebuie să caute forţa. Adevărata forţă se găseşte în spirit, în voinţa şi inteligenţa spiritului.

Să luăm un exemplu: toţi admiră un microscop electronic care poate mări un obiect de 100 000 de ori. Dar ei uită esenţialul: anume că nu pot vedea nimic fără proprii lor ochi, şi că, dacă nu ar avea ochi, toate microscoapele din lume nu ar servi la nimic. De ce să se minuneze continuu de instrumentele exterioare, când tot meritul, toată gloria trebuie să cadă asupra celui ce vede?

Şi cine este cel care vede? Este spiritul, el vede prin ochii voştri; deci, nici ochii voştri nu reprezintă esenţialul. Esenţialul este această existenţă: spiritul. Dar nu se ţine seama de acesta, el este mereu neglijat. Această atitudine greşită este o consecinţă a filozofiei materialiste care a rătăcit oamenii: i-a făcut să iasă din ei înşişi, pentru a-i duce să se piardă, departe, în pâcla materiei şi acum ei nu mai pot găsi adevărurile fundamentale care le-ar permite să-şi rezolve problemele.

Trebuie să înţelegeţi: tot ce se găseşte în afara voastră, nu vă aparţine; ne este împrumutat pentru foarte scurt timp, şi nu acolo se află adevărata forţă. Ea se află în Creatorul tuturor lucrurilor, adică în spiritul care se manifestă. Dovada este că imediat ce spiritul părăseşte corpul, chiar dacă omul posedă încă toate organele, nimic nu mai funcţionează; stomacul nu mai digeră, inima nu mai bate, plămânii nu mai respiră, creierul nu mai reacţionează. Dacă îl cântăriţi, vedeţi că el cântăreşte tot cât înainte, nimic nu este schimbat; dar, el este mort, pentru că acea existenţă vie care gândea, care simţea, a plecat. Ei bine, ea era esenţialul.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Esenţialul este viaţa, spiritul.

Deci, de ce să căutăm ceea ce nu este esenţial? Se poate spune că singura diferenţă adevărată între un Iniţiat şi un om obişnuit este că Iniţiatul se opreşte direct asupra esenţialului. Iniţiatul caută spiritul, caută să-i dea toate posibilităţile de dezvoltare, îi evidenţiază conţinutul, bogăţiile.

Priviţi o celulă: ea este construită din membrană, citoplasmă şi nucleu. La fel, fiinţa noastră se compune din corp, suflet şi spirit. De aceea, în Ştiinţa Iniţiatică se poate considera corpul ca “tegumentul” sufletului; sufletul este asemenea citoplasmei, unde circulă forţe, energii, viaţă; şi, în fine, spiritul este asemenea nucleului, locul unde se găseşte inteligenţa care creează, ordonează, organizează.

Nucleul creează în mijlocul citoplasmei, fiindcă citoplasma serveşte de materie nucleului. Forţa se găseşte în nucleu. La fel, în noi este spiritul care vrea să se manifeste şi prin impulsul său să creeze noi forme, să modeleze materia. Dacă omul a ajuns la nivelul său actual de dezvoltare, acest fapt se datorează eforturilor pe care spiritul le-a făcut asupra materiei, pentru a se putea manifesta.

Când sunteţi inspiraţi, când simţiţi o forţă care vă determină să acţionaţi cu nobleţe, să-i ajutaţi pe alţii, să vă uniţi cu Sufletul universal, acesta este spiritul care se manifestă. Din contră, când vă simţiţi gol, descurajat, derutat, când sunteţi tentat să abandonaţi totul, înseamnă că materia a devenit preponderentă şi se opune eforturilor spiritului. Ce puteţi face în acel moment? Faceţi apel la intelect pentru a îndrepta situaţia.

Intelectul, în om, este situat între spirit şi materie, sau mai precis, între spirit şi inimă, şi de aceea el poate interveni. Când vede că materia a ajuns să domine, să blocheze impulsurile divine ale spiritului, intelectul poate intra în acţiune pentru a susţine spiritul, pentru a-i deschide porţile. Din interior, spiritul se manifestă mereu, dar omul nu este conştient şi nu ştie că îi poate uşura munca sau din contră, să se opună oferind mai multe posibilităţi materiei.

Dacă Iniţiaţii au format şcoli, ei au făcut-o în scopul antrenării oamenilor, pentru ca ei să poată munci cu ei înşişi, să se domine, să se purifice şi să permită astfel manifestarea spiritului. Dacă omul nu ar avea nici o posibilitate de acţiune prin intelectul sau voinţa sa, Iniţiaţii nu ar fi făcut nimic pentru a-l îndemna să ia cunoştinţă de rolul său în Univers şi totul s-ar face, deci, fără participarea sa.

Ori, omul are un rol de jucat în evoluţia creaţiei şi Dumnezeu ţine seama de existenţa sa. Dacă Dumnezeu a creat omul, a făcut-o pentru ca el să contribuie la realizarea unei lucrări cosmice. Dumnezeu i-a conferit inerţie materiei, iar spiritului, impuls; omul este situat între cele două. El este îmbrăcat pe dinafară în materie, dar în interior este aruncat în intensitatea spiritului. El primeşte, deci, această dublă influenţă: când spiritul care se manifestă, când materia care vrea să-l prindă şi să-l aducă spre haosul primordial.

Omul este obligat mereu să lupte şi, dacă nu este luminat şi activ, se lasă pradă inerţiei. Tocmai acest fapt se întâmplă cu unii, la care predomină materia, pentru că ei nu fac nici o muncă intelectuală, spirituală, divină; ei se transformă în mlaştini invadate de mormoloci, tânţari, muşte, bălţi cu mirosuri urâte. Discipolul care este luminat, ghidat, nu se opune spiritului, ci îi deschide toate porţile. Iar spiritul, care în acel moment este rege, începe să lucreze în el pentru a armoniza totul, a înfrumuseţa, a ilumina, a vitaliza şi a trezi.

Aceste transformări se pot face cu rapiditate, cu condiţia să se acorde prioritate spiritului. Materia nu ştie decât să înghită, să absoarbă, să mortifice, în timp ce spiritul ştie să organizeze, să vitalizeze, să însufleţească; el nu ştie decât atât să facă, şi de aceea, trebuie să i se dea întâietate. Câţi oameni nu au sfârşit prin a se pietrifica, deoarece au împiedicat spiritul să se exprime în ei! Dar, să mergem mai departe.

Deoarece toate puterile se găsesc în spirit, iar el se manifestă prin materie, nu putem concepe spiritul în stare pură, complet degajat de materie. Dacă există, spiritul pur nu aparţine Universului nostru, şi nu se poate cunoaşte regiunea în care se găseşte. În Universul nostru spiritul şi materia sunt legate şi tot ce vedem, tot ce atingem, este construit din spirit şi materie, combinate într-o formă sau alta. Să luăm exemplul fisiunii atomului.

Se presupune că materia produce explozia; nu, materia este numai forma care conţine, reţine şi comprimă spiritul care se manifestă ca foc şi căldură. Pentru ca explozia să aibă loc, trebuie ca spiritul să fie acolo, comprimat în materie, fiindcă materia singură nu poate face nimic, ea este doar un vehicul, un recipient. Dacă nu ar exista materie care să-l conţină, spiritul ar scăpa, pentru că este volatil.

Savanţii se minunează de puterea materiei; ei nu au văzut că forţele care se degajă din ea sunt cele ale spiritului. Da, ele sunt închise acolo, un anume timp, ca să nu se piardă, în aşteptarea momentului când se vor putea manifesta. Dovada este că odată eliberate, aceste forţe nu mai pot fi recuperate; când spiritul a putut scăpa, este imposibil să-l mai poţi prinde şi să-l întorci spre regiunile de unde a venit. Cât priveşte materia, ea este pulverizată, nu mai rămâne nimic din ea, pentru că puterea spiritului este atât de mare încât ea ar distruge şi materia, dacă i s-ar oferi posibilitatea.

Ce este un copac? Un rezevor, un fomidabil rezevor de energie care vine din soare. Este suficient să-l ardem ca să obţinem dovada. Când ardem un copac, nu facem nimic altceva decât să declanşăm un proces neîntrerupt de eliberare a energiei sub o altă formă, este acelaşi fenomen ca în cazul fisiunii atomului. Energiile care erau în copac se eliberează şi precum prizonierul care se eliberează cu zgomot de lanţuri şi lacăte, energiile lemnului izbucnesc, făcând să se audă un pârâit.

Acest pârâit este eliberarea energiei solare; ea se eliberează sub formă de căldură ce poate fi utilizată. Şi, vedeţi, vaporii de apă, aerul şi gazele se duc sus; în focar nu rămâne decât puţină cenuşă, care este de fapt pământ şi al cărui volum este atât de mic în comparaţie cu cantitatea de apă şi de gaz care s-a eliberat. Iată deci, încă o probă că materia proteja spiritul închis în ea.

De unde vine energia pe care o eliberează copacul arzând? Ea nu se găseşte în lemnul propriu-zis, acolo este numai înmagazinată. Ea vine din soare. Materia nu poate produce forţe; forţa vine dintr-o altă regiune şi materia joacă numai rolul de menţinere şi conservare a sa. Iniţiaţii, care au studiat în profunzime diferitele manifestări ale vieţii, au dorit să ofere oamenilor metode pentru a-şi putea regăsi forţa lor primordială.

Căci, în timpuri imemoriabile, omul poseda această forţă, şi întreaga natură îl asculta. El a pierdut-o, lăsându-se antrenat în densitatea materiei, şi acest fapt a fost denumit căderea. Fiinţa omenească a comis deci o greşeală; ea şi-a pierdut forţa, lăsându-se înghiţită de o materie mai densă, mai grosolană. Înainte, ea trăia de asemenea în materie, dar într-o materie eterică, mulţumită căreia ea făcea minuni. De aceea se spune în Biblie că Adam şi Eva trăiau în Paradis, în grădina Edenului, goi, în puritate şi în lumină, necunoscând nici boala, nici moartea.

Dar, încercând să pătrundă într-o materie mai densă pentru a o explora, oamenii şi-au pierdut uşurinţa, libertatea, nemurirea. Ei au început să sufere de boli şi moartea a pus stăpânire pe ei. Acum, după mii de ani, totul continuă: suferinţa, boala, moartea… Şi va continua până ce ei vor regăsi drumul care îi va conduce la restabilirea vieţii lor primordiale.

Este ceea ce Iniţiaţii numesc “reintegrarea fiinţei”, “întoarcerea la starea primordială de slavă”. Iată întreaga filozofie a Iniţiaţilor. Ei ne spun: “Vă aflaţi situaţi între spirit şi materie, deci reflectaţi, studiaţi şi în fiecare moment al existenţei voastre observaţi ce este dominant în voi. Dacă simţiţi că se trezesc gânduri şi sentimente care vă îngreunează, vă zăpăcesc, încercaţi să le neutralizaţi, în loc să le lăsaţi să vă antreneze.

Cei care se vor lăsa pradă materiei îşi vor pierde lumina, libertatea şi frumuseţea; în timp ce cei care reuşesc să se detaşeze de ea, conferind primul loc activităţii spirituale devin liberi, luminoşi şi puternici.

Forţa se găseşte în spirit.

Deci, trebuie să pătrundeţi din ce în ce mai mult în voi înşivă, să vă reculegeţi, ca să atingeţi principiul divin din voi. Într-o zi, un izvor va începe să ţâşnească şi vă veţi simţi împliniţi, susţinuţi, inundaţi de forţe inepuizabile. Dar, dacă veţi uita de spirit, contând numai pe latura exterioară (bani, case, maşini, arme), atunci forţa, adevărata forţă a spiritului vă va părăsi.

De ce? Pentru că nu o susţineţi, nu vă gândiţi la ea, nu vă adresaţi ei, nu comunicaţi cu ea. Cu ceea ce vă rămâne din resurse vă veţi mişca puţin, dar nu veţi ajunge prea departe; vă veţi crede puternici încă, dar izvorul, sursa, se va opri din curgere, deoarece aţi rupt contactul şi atunci veţi vedea cât sunteţi de tari şi de puternici!… Veţi fi măturaţi, azvârliţi, veţi dispare!…

Majoritatea oamenilor nu pune preţ decât pe latura exterioară, dar oare pentru cât timp? În timpul vieţii au dobândit bani, arme, dar murind nu le pot duce cu ei şi cum pe pământ nu au lucrat să-şi întărească spiritul, când vor fi obligaţi să părăsească pământul nu vor mai avea nimic! Atunci ei încep să înţeleagă că a trecut vremea atotputerniciei lor, încep regretele, suferinţele şi acest lucru poate fi numit Infern.

Ei încearcă apoi să revină lângă cei vii, încercând să vorbească soţiei sau copiilor, dar nimeni nu îi va auzi. Unii merg la şedinţele spiritiste şi intră în medium declarând: “Am dus o viaţă prostească, nu faceţi ca mine” şi nici acolo nimeni nu îi va crede. Într-o zi, ei se vor reîncarna şi vor trebui să reînceapă de la zero, deoarece hoţii le-au luat toate bogăţiile adunate.

Deci, vedeţi, deziluziile ce se pregătesc acelora care nu au cunoscut Iniţierea; îi putem compătimi! Dar, câte bogăţii nu posedă cei care au lucrat pentru a-şi cîştiga virtuţi, calităţi, capacităţi! Chiar dacă nu au nimic în exterior, ei sunt bogaţi în cunoştinţe şi forţe şi plecând de cealată parte ei iau cu ei aceste bogăţii. Deoarece ei au exersat aici pentru a le dezvolta, acestea le vor rămâne, nimeni nu va putea să le ia. Şi, chiar toate dorinţele ce le-au avut pe pământ vor găsi împlinirea din belşug, acolo. Cei care iubesc lumina şi culorile le vor putea contempla fără încetare. Pentru cei a căror suflet este plin de muzică şi simfonie, stelele şi întreg universul vor cânta. Cei care visau la descoperirea secretelor creaţiei vor primi, în sfârşit răspuns.

Adevărata forţă se află în spirit, deoarece calităţile spiritului sunt, în mod particular, legate de forţă. Inteligenţa, înţelepciunea, puritatea vă dau mari puteri. La fel şi iubirea. Dacă aveţi multă iubire, veţi ajunge, de asemenea, să depăşiţi stările voastre negative: necazul, tristeţea, furia, ura… deoarece iubirea se aseamănă cu un alchimist care poate transforma totul. Dar, adevărata forţă se găseşte în adevăr, pentru că adevărul este domeniul privilegiat al spiritului.

Iisus a spus: “Căutaţi adevărul şi adevărul vă va elibera”. Ca să ne putem elibera, trebuie să deţinem adevărata forţă, pe care înţelepciunea singură nu o poate poseda; mulţi înţelepţi nu au avuns să se elibereze. Chiar şi iubirea, numai ea singură, nu vă poate elibera în întregime. Numai adevărul o poate face, adică unirea înţelepciunii cu iubirea. Iată ceea ce ne învaţă Ştiinţa Iniţiatică. Dar, oamenii neglijază iubirea, înţelepciunea, imaginându-şi că banii îi vor elibera…

Gândiţi-vă!… Banii îi vor aservi, deoarece le vor oferi toate posibilităţile ca să-şi hrănească natura lor inferioară, aruncându-se în plăceri, capricii şi chiar răzbunări, eliminându-i pe alţii, dacă aşa trebuie… Banii le vor deschide drumul ce duce direct în infern! Evident, dacă vor fi înţelepţi şi stăpâni pe situaţie, banii le vor permite să se elibereze şi să facă mult bine. Dar, daţi bani unor oameni slabi şi veţi vedea dacă se vor elibera.

Poate o vor face în exterior, debarasându-se de vreun inoportun sau scăpând de persecuţiile altuia, dar în interior nu vor scăpa de propriile slăbiciuni, vicii, sau frică. Ei vor călători, dar vor transporta cu ei toate relele. Adesea, oamenii cei mai bogaţi sunt cei mai puţin liberi, în timp ce oamenii săraci, dar inteligenţi, sunt mult mai liberi.

     Ca să înţelegem mai bine, trebuie să punem de la început fiecare lucru la locul său şi tocmai aceasta facem într-o Şcoală Iniţiatică. Aici nu învăţăm zoologie, botanică, etnologie, geografie sau istorie, ci ştiinţa vieţii… Nu există nici o problemă pe care să o neglijăm. Există şcoli pentru tot felul de lucruri, dar unde putem învăţa ştiinţa de a trăi? Nicăieri. Iată, ne aflăm într-una din aceste şcoli rare, excepţionale, unde se învaţă ştiinţa de a trăi: cum să gândeşti, să simţi, să acţionezi.

Din nefericire, foarte puţini îi înţeleg valoarea; ceilalţi vor înţelege când vor fi nevoiţi să părăsească pământul, dar va fi prea târziu!… Pentru moment, oamenii sunt încă victima acestei filozofii materialiste, care îi ţine foarte departe de adevărata forţă. Şi ei slăbesc pe zi ce trece. Dar, veţi vedea, de acum înainte, în câţiva ani materialismul va fi exclus, gonit, blestemat în universităţi, în şcoli, în familii, peste tot oamenii se vor instrui în ştiinţa spirituală.

Atunci, ei vor observa că s-au împotmolit vreme de secole şi toate aceste descoperiri tehnice şi ştiinţifice nu au fost un “progres” real. Numai progresul spiritului este un progres adevărat, nimic altceva. Scrieţi aceste cuvinte, căci veţi avea o formulă de lucru pentru viitor. Se fac din ce în ce mai multe descoperiri, dar cuceririle care se limitează la bunăstarea fizică şi la confortul material nu îi vor face pe oameni mai buni. Dimpotrivă, ei devin mai egoişti, mai pretenţioşi, mai bolnăvicioşi, mai vulnerabili şi în acelaşi timp mai orgolioşi, mai dezmăţaţi. Iată ceea ce a adus “progresul” căci nu este vorba despre un progres al spiritului…

Progresul spiritului înseamnă să perfecţionezi creaturile, gândurile şi sentimentele lor, astfel ca starea lor de sănătate fizică şi psihică să rămână mereu pozitivă; dar pe moment progresul, sau aşa numitul progres, constă în deschiderea unor spitale, clinici şi puşcării, din ce în ce mai sofisticate! În loc să căutăm un remediu în spirit, îmbunătăţind mereu câte ceva, acolo în interior, toţi aleargă să caute în exteriorul lor. Nimeni nu se gândeşte să caute ceva în interior, nimeni, în afară de aceşti sărmani mistici, aceşti sărmani spiritualişti, dispreţuiţi mereu pe nedrept.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Da, adevărata forţă vine din interior, din spirit, adică din centru.

Desigur, nu putem nega rolul unor elemente folositoare dispuse la periferie, dar acestea sunt mai puţin importante. Ce este autentic se găseşte în centru, în spirit; tot restul este mai mult sau mai puţin falsificat, amestecat, impur. Chiar aurul şi pietrele preţioase, care reprezintă tot ce poate fi mai pur în natură, trebuie să fie extrase din minereul lor. Tot ceea ce se găseşte departe de sursă este amestecat cu impurităţi, deci trebuie curăţat, decantat.

Doar cei care merg direct la sursă pot bea apă de o puritate absolută. Peste tot în univers, ca şi în om, se manifestă principiul vieţii şi al morţii. Când viaţa vrea să se dezvolte, forţe contrare încep să se trezească pentru a o zdrobi, a o oprima, iar viaţa trebuie mereu să se apere. Peste tot nu vedem decât acţiune şi reacţiune. Dacă omul nu se va supraveghea, este posibil ca puterea morţii să-l ducă cu ea. Câte lecţii nu se pot învăţa din acest adevăr!

Cineva vine să mă vadă, plângându-se că nimic nu îi merge, că este descumpănită, dezamăgită în faţa existenţei. Eu o privesc şi îi răspund destul de simplu: “Vi se întâmplă acest lucru pentru că sunteţi înscrisă în ŞCOALA SLĂBICIUNII. – Ce şcoală? Sigur, când am fost tânără am fost înscrisă la şcoală, dar acum nu mai frecventez nici o şcoală”. Eu îi răspund: “Ba da, sunteţi înscrisă la şcoala slăbiciunii”. Ea nu pricepe deloc şi atunci revin: “Iată, în această şcoală a slăbiciunii nu se face nici un efort, nici un exerciţiu fizic sau spiritual, ne refugiem în fotoliu, în confort, în lene. Poate este bine, minunat, dar ce se întâmplă în acel moment?

Mişcările interioare încetinesc intensitatea vieţii, a spiritului, gândirea se diminuează, iar latura negativă se strecoară aducând impurităţi şi lăsând urme de care nu ştiţi cum să scăpaţi. Deci, va trebui să trăiţi o viaţă intensă, eliminând toate murdăriile care vor să pătrundă înăuntrul vostru şi care vă pot provoca tot felul de tulburări. Acum, înscrieţi-vă la ŞCOALA FORŢEI, adică MENŢINEŢI ÎN VOI MEREU ACTIVITATEA, VIGILENŢA,DINAMISMUL, CURAJUL, ENTUZIASMUL”.

Ştiind că cele două principii – al vieţii şi al morţii – sunt într-o luptă continuă, nu trebuie să cedaţi şi nici să lăsaţi forţele negative să vă invadeze şi să vă stăpânească. Pentru moment ne simţim bine lăsându-ne în bătaia vântului, dar apoi paralizăm: nici sângele, nici celulele, nimic nu mai vibrează pentru a lupta şi a combate şi atunci ne acoperă praful, mucegaiurile şi ciupercile.

Când o roată se învârte în viteză, noroiul nu se poate depune, fiind aruncat; dar, când mişcarea încetineşte, noroiul se depune. Aţi înţeles? Găsim aici o filozofie şi o ştiinţă extraordinare. Deci, de acum înainte va trebui să faceţi eforturi, deoarece voi singuri sunteţi interesaţi să nu vă lăsaţi pradă lenei şi moleşelii. SUNT NECESARE EXERCIŢII PENTRU MEMBRE, PENTRU PLĂMÂNI, PENTRU GÂNDIRE, PENTRU SENTIMENT, PENTRU SUFLET, PENTRU SPIRIT. În acele momente vă veţi afla într-o stare de vibraţie ce va arunca toate impurităţile şi aşa veţi continua timp îndelungat.

Vă repet de ani de zile: “ÎNSCRIEŢI-VĂ LA ŞCOALA FORŢEI, FACEŢI EFORTURI”, căci inerţia aduce cu sine moartea. Veţi verifica, într-o bună zi, cât de necesară este viaţa intensă. Iată de ce TREBUIE SĂ NE GĂSIM MEREU SUB SEMNUL ENTUZIASMULUI, SĂ NU RENUNŢĂM LA IUBIRE, LA IUBIREA SPIRITUALĂ, căci ea este cea care crează în noi o stare de emisie radiantă, îndepărtând tot ce este negativ şi întunecat.

Cei care se consideră inteligenţi şi înţelepţi gândind la inutilitatea iubirii şi bunătăţii şi-au semnat propria condamnare la moarte, la început la moartea spirituală şi în final la cea fizică.
Deci, trebuie să vă decideţi astăzi să înţelegeţi unde se află sensul vieţii, unde se găsesc sănătatea şi forţa.

Forţa se găseşte în activitatea spirituală.

Omraam-Mikhael-Aivanhov

Cunoaştere / Ignoranţă

Ce înseamnă faptul că a treia dimensiune dispare?

               Ce înseamnă faptul că a treia dimensiune dispare?

      Pe măsura ce vremea Vărsătorului se apropie, urgența acestui mesaj crește, deoarece cu toții rămânem făra timp de joacă în a treia dimensiune la propriu. În termeni simpli, obiceiul gânditului, simțitului și al comportamentului, așa cum le știm noi în a 3-a dimensiune, dispare. Cu toții ne mutăm într-o a patra dimensiune a conștiinței și experienței, iar mai apoi, într-o a cincea.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de pe planetă nu sunt pregătiți pentru a face trecerea. Și totuși, aceasta se întâmplă fără doar și poate, iar pentru cei care nu sunt conștienți de ce se întamplă, experiența în sine nu va fi una confortabilă și cu ușurință.

Și totuși, poate fi minunată și plăcută în același timp. Având informațiile de bază despre ce înseamnă trecerea și ce anume înseamnă „dimensiunile”, având niște instrumente simple cu ajutorul cărora să gestionăm gândurile și emoțiile, cu toții putem evolua în conștiință și să trecem cu grație și bucurie în zone de vibrație mai înaltă. Dacă nu știți ce reprezintă aceste „dimensiuni”, nu sunteți singurii.

Majoritatea oamenilor joacă jocul vieții așa cum o știm în a treia dimensiune și o fac fără un „ghid de reguli” care să explice jocul în sine și cum poate fi jucat cu success. Acest articol oferă regulile de bază care ne lipsesc. Explică ce anume reprezintă a treia, a patra și a cincea dimensiune și de ce sunt cele mai importante considerații ale vieții noastre acum. Dacă putem înțelege structurile acestor dimensiuni și ne putem juca cu ele, vom putea să ne mișcăm fluid în schimbările fără precedent pe care această trecere le aduce cu ea, fără frică, efort, fără tensiunile și anxietățile devenite o obișnuință în viețile noastre.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Așadar, permiteți-mi să definesc ce nu sunt dimensiunile.

Dimensiunile nu sunt locuri sau locații, nu sunt o progresie liniară (3-4-5-6), asemeni unor clătite așezate una peste alta. A treia dimensiune sau a patra nu sunt precum scaunul pe care stați sau pereții care vă înconjoară sau chiar Pământul în sine. Acestea toate reprezintă forme care există predominant în dimensiunile a treia și a patra și care vor face parte destul de mult din dimensiunea a patra, odată ce a treia nu va mai fi o opțiune disponibilă.

În general, dimensiunile sunt stări ale conștiinței, disponibile oricui vibrează în rezonanță cu frecvențele specifice și oportunitățile disponibile din fiecare dimensiune. Într-un fel, ați putea să vă gândiți la fiecare dimensiune ca la un joc diferit, cu un set de reguli diferite în ceea ce privește ce este posibil și ce nu pentru cei care aleg să se joace și să fie creatori în ea.

Asadar, ce înseamnă a treia dimensiune? 

A treia dimensiune (3D) este, mai mult sau mai puțin, ca o cutie de credințe rigide, cu un set de reguli inflexibile și cu limitări. Majoritatea dintre noi am jucat jocul acesta vieți la rând, astfel că avem tendința să credem că este singurul joc disponibil pentru noi. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât asta.

Una dintre credințele rigide ale dimensiunii 3D care structurează viața noastră (gândirea, emoțiile și acțiunile) este liniaritatea timpului. Timpul liniar este o credință opțională și o structură care ne permite să „trăim” o experiență a trecutului și a viitorului…iar apoi murim. Deoarece această credință este premisa implicită a conștiinței de masa 3D, iar evenimentele tind să valideze această credință, majoritatea credem și ne comportăm ca și cum aceasta ar fi adevărată.

Insă acum ne trezim cu toții din iluzia acestei credințe ubicue. Și pe măsura ce devenim mai conștienți, realizăm că timpul în 3D este de fapt o buclă. Ceea ce experimentăm în „trecut” este mai mult sau mai puțin ceea ce ne fură toată atenția, iar acea realitate o proiectăm în „viitor”. Astfel că, trăim aceleași experiențe iar și iar. Așadar, structura timpului este destul de specifică (și limitativă) în a treia dimensiune, însa experiența timpului este destul de diferită (și declanșatoare de putere) pe măsură ce ne mutam în dimensiuni mai înalte.

   În conștiinta 3D, totul este de asemenea foarte condiționat. De exemplu, conceptul de iubire necondiționata nu există în a treia dimensiune. Daca experimentați „iubirea neconditionată” sau „pacea necondiționată”, ați făcut deja trecerea în a patra dimensiune (4D) a conștiinței. Vedeți voi, în experiența pământeană de acum avem acces atât la a treia, cât și la a patra dimensiune a conștiintei, însă rareori ieșim din obiceiurile bine împământate ale gândirii și emoțiilor 3D.

De asemenea, dimensiunea a treia nu oferă posibilitatea de a alege. În ea, noi nu  ne alegem gândurile, emoțiile și acțiunile în fiecare clipă (această fiind o măiestrie a 4D și 5D). În schimb, reacționăm față de persoane și situații care se ivesc în spațiul nostru, din credințe inconștiente.Dualitatea oferă o altă structură rigidă a experienței 3D. Sus-jos, stânga-dreapta. Ar trebui-nu ar trebui. De la căderea Atlantidei, acum peste 12.000 de ani, am devenit foarte temători ca mod de a trăi și în acea frică am învățat să îngustăm prin definiții binele și răul.

Gândirea 3D este impregnată de judecăți inconștiente. Mai mult decât atât, percepem experiența 3D cu emisfera stângă a creierului în mod predominant, locul minții raționale, iar astfel utilizam undeva la 5-10% din capacitatea creierului pentru a juca jocul 3D. Majoritatea dintre noi bănuiesc faptul că ceva se întâmplă cu restul creierului nostru, însă nu avem nici cea mai vagă idee despre ce face și cum funcționează el de fapt.

De fapt și de drept, restul creierului nostru ne permite să funcționam în dimensiunile mai înalte, a patra și a cincea și chiar și mai sus. Noi deja avem potențialul, tot ceea ce ne este necesar, chiar acum, pentru a fi complet conștienți în toate aceste dimensiuni. Însă obiceiurile noastre de a gândi și simți, cimentate în atâtea vieți, ne îndobitocesc și ne limitează la experiența 3D.

Partea stangă a creierului nostru, mintea rațională stie ce știe și nu știe ceea ce nu știe, muncind fără oprire pentru a ne menține în acest spectru al gândirii obiective și posibilităților 3D. Iar noi, de cele mai multe ori, ne lăsăm conduși de ea. Însă nu pentru mult timp.Creșterea constantă a energiilor și frecvențelor generate de „trecere” ne re-calibrează creierul, pentru a ne permite să accesăm un spectru cât mai larg de informații și posibilități, în comparație cu cele din a treia dimensiune. Aceste energii ne pregătesc pentru experiențele 4D și 5D, pe măsură ce curăță „regulile” rigide ale 3D din conștiința noastră.

Așadar, ce este a patra dimensiune?

        „Regulile” celei de a patra dimensiuni a conștiintei oferă o intensificare a sentimentului de ușurință, posibilitate și capacitate, în comparație cu structurile celei de a treia dimensiuni.De exemplu, timpul în 4D avem întotdeauna timpul prezent. Focusul este numai pe acest moment, pe ceea ce se întâmplă chiar acum.

Corpurile noastre știu numai timpul prezent; ele nu cunosc noțiunea de „ieri” sau „mâine”, iar ca ființe conștiente, în aliniere naturală cu a patra dimensiune, funcționam complet în „acum”, în prezență și atenție.Atunci când punctul nostru de concentrare devine conștienta prezentului, alegerile devin posibile din nou. Putem observa orice și toate evenimentele cu un sentiment de detașare, ca situații pur informative, iar din locul acela liniștit și ordonat putem alege modul în ce fel vrem să răspundem. În a patra dimensiune devenim responsabili.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

          Un concept și o posibilitate cunoscute drept paradox devin acum disponibile în prezentul 4D al conștiinței. Paradoxul constă în simplul fapt că ce a fost adevărat acum o secundă poate fi neadevărat în acest moment. Iar ceea ce era fals acum o secundă nu mai poate fi fals. În loc să aplicăm definiții rigide, pre-existente oricărei experiențe, alegem versiunea și vibrația preferată în fiecare moment.

Pe măsură ce ne mutăm în prezentul conștiinței 4D, având puterea de a alege, responsabilitatea și flexibilitatea paradoxului, ne crește și abilitatea de a schimba jocul, pentru a ne fructifica fericirea și starea de bine. În mod interesant, conștiinta 4D nu va fi o opțiune pe termen lung, odată ce trecerea în sine va șterge structurile rigide ale conștiintei 3D. A patra dimensiune ne servește ca un pas esențial dar scurt, pentru a trece în vibrația celei de a cincea dimensiuni a conștiinței. 5D este targetul pentru planeta Pământ și toți locuitorii ei. Arhanghelii au spus că întreaga conștiință a Pământului va fi una în a cincea dimensiune, pâna la finele anului 2015.

Dar, deși a cincea dimensiune este ținta, experiența dimensiunii 4D este esențiala. Nu putem trece direct din 4D în 5D. Tot bagajul mental și emoțional din 3D trebuie lăsat la ușa celei de a patra dimensiuni, iar în a cincea dimensiune vom trece doar atunci când vom măiestri cu grație gândurile și emoțiile noastre din 4D.

Ce este a cincea dimensiune?

  A cincea dimensiune funcționează, în mare, într-un mod complet diferit față de a treia și a patra dimensiune. Timpul în 5D este timpul instantaneu, aceasta însemnând că totul (toate posibilitățile) se întâmpla exact în același timp. În 5D, toată atenția și răspunsurile sau experiențele ne sunt date exact atunci și acolo unde ne concentrăm.

Cere și vei primi. În 5D nu mai trebuie să ne mișcăm sau să mergem nicăieri pentru a primi răspunsurile sau experiențele; totul vine cu usurință, fără efort, bazat pe atenția concentrată asupra unui singur punct sau a unei singure vibrații pe care alegem să o avem în fiecare moment. Atunci când vibrăm în conștiința 5D, nu mai creăm prin formă, așa cum făceam în a treia și a patra dimensiune, ci creăm cu lumina, pattern-uri și frecvențe de lumină.

Noi suntem cei care dăm sunet, culoare și forme geometrice. În 5D interacționăm conștient cu Creatorul și toate ființele de lumină. În această conștiință înaltă, mintea raționala are un rol minim. Se întoarce la rolul mic și specific pe care l-a avut încă de la început, acela de a menține starea de bine a corpului fizic.

Cum devenim maeștri ai conștiinței 4D?

Uneltele timpului prezent 4D

       Asa cum am menționat, 4D este „acum”-ul „timpului prezent”. Însă timpul prezent are de fapt și de drept 4 nivele diferite. Marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planetă nu sunt pregătiți pentru a-și măiestri fiecare gând, emoție sau acțiune, în fiecare moment. Însă nu există alternativă. Este o capacitate necesară, de bază pe care conștiintele 4D și 5D le impun.

Unul dintre motivele pentru care dimensiunea a treia a fost creată a fost pentru a oferi un „loc de joacă” în care să putem exersa și rafina vibrațiile gândurilor și emoțiilor noastre. Pentru a face acest lucru, locul de joacă 3D are și un stoc-tampon de timp. În loc de „manifestarea instantanee”, există un decalaj între gândul pe care îl gândim și manifestarea experienței a ceea ce gândim.

In majoritatea timpului, suntem neglijenți cu acest stoc-tampon. In loc să ne concentrăm pe ceea ce vrem și să permitem să se desfășoare în timp, noi vărsăm mânie, frustrare, plictiseală, îngrijorare, anxietate, vină, vinovăție, frică – tot felul de gânduri și emoții cu vibrație joasă, disarmonică. Ne comportăm ca și cum putem gândi și simți orice cu impunitate, doarece nu vedem instantaneu rezultatele gândirii noastre.

Însă acest lucru nu mai este posibil. Pe măsură ce timpul liniar 3D dispare într-un singur punct al timpului prezent, stocul-tampon de timp dispare și el. Avem din ce în ce mai puține oportunități de a exersa conștiința obiceiurilor noastre mentale și emoționale, înainte de a primi ceea ce gândim. Iar acest aspect este extrem de important. 

Din fericire, există câteva instrumente energetice simple, ce ne pot ajuta să gestionăm gândurile și emoțiile noastre în fiecare moment, astfel încât să fim pregătiți pentru oportunitatea și provocarea fără precedent de a trăi și crea în timpul prezent, în dimensiuni mai înalte. Aceste instrumente energetice de bază sunt disponibile și pe website-ul http://www.masteringalchemy.com, însă dați-mi voie să vă explic o mică parte dintre ele, prin puterea exemplului.

Permiteți „trecerii” să vă curețe de gândurile și emoțiile inconștiente

În termeni simpli, trecerea folosește un val de frecvențe de lumina pentru a curăța ceea ce nu suntem și un alt val pentru a ne reaminti cine suntem. Trecerea știe unde a stocat obiceiuri mentale inconștiente, de nedorit și emoțiile reacționare – iar lumina curăță toate acestea din câmpul nostru vibrațional.

Si totuși, pe măsură ce aceste gânduri și emoții sunt curățate mai puțin, cu atât mai mult ele vor veni în conștiința noastră, polarizând oameni și circumstanțe în experiențele noastre pentru a ne oglindi energiile haotice.Cum gestionăm aceste energii adesea puternice, atunci când apar? Le permiteți să fie. Dacă le veți observa pur și simplu, cu detașare, pe măsură ce apar (fiind conștienți că ele apar tocmai pentru a fi curățate) – acestea se vor curăța cu usurință și nici măcar nu vă veți aduce aminte despre ce era tot „tărăboiul”.

Însă, dacă vă veți ține de aceste gânduri și emoții haotice, dacă veți insista să vă simțiți vinovați, îngrijorați, dacă veți continua să folosiți agumente precum „eu nu sunt bine” sau „ei nu sunt ok”, aceste energii nu vor fi curățate din spațiul vostru. Iar trecerea, pe măsură ce accelerează și mai tare, va deveni destul de abruptă, cu un drum destul de anevoios pentru voi.

Țineți minte, de cele mai multe ori, ceea ce vine nici măcar nu este al vostru, nu vă aparține. Fiți conștienti de faptul că vine pentru a fi curățat…pentru totdeauna. Respirați adânc de câteva ori, ieșiți la plimbare, ascultați muzică – însă concentrați-vă atenția pe ceva cu o vibrație mai înaltă. Pentru a simplifica un alt aspect important al trecerii, să ne imaginăm că a patra dimensiune are doar două părți: una de jos și una mai înaltă. (acest lucru nu este tehnic adevărat, însă este o distincție utilă).

Așa cum am mentionat, forma va rămâne atunci când 3D va dispărea. Incă vom experimenta case, mașini și copaci. Insă frica, judecățile, vina, vinovăția, cele „corecte” și cele „greșite” vor dispărea. Toate aceste energii emoționale dense care ne țin acum departe de a ne juca în dimensiuni mai înalte vor fi pur și simplu curățate din spațiul nostru. Cu toate acestea, în funcție de vibrația gândurilor pe care le avem atunci când a treia dimensiune dispare, ne vom regăsi într-o a patra dimensiune fie mai joasă, fie mai înaltă.

A patra dimensiune joasă, denumită și câmpul astral sau spațiul viselor, conține toate gândurile gândite vreodată în a treia dimensiune. Vedeți voi, gândurile nu dispar odată ce le-am emis. Ele trăiesc în acestă a patra dimensiune joasă, având o greutate, textură, densitate și încărcătură emoțională specifice. Iar acestea se leagă și se conectează cu gânduri similare ca tipologie.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

          Unele gânduri, precum violul, dominarea, sclavia, războiul, ura, se simt ca fiind grele, dese și întunecate. Iar gânduri precum „fluturi”, „copii jucându-se în parc” sau „flori înflorind primăvara” se simt ușoare, având o vibrație simplă, eterică. Gândurile ușoare, precum acestea, rareori rămân în conștiința 3D, deoarece, pentru a ne alinia și simți vibrația frumosului, de exemplu, trebuie să ieșim din conștiința 3D și să intrăm în prezent – un spațiu mai înalt al celei de a patra dimensiuni.

Veți spune:  „stai așa, și eu stiu ce înseamnă frumusețea!”. Intr-adevăr, știti, pentru că noi trăim simultan în a treia și a patra dimensiune. Insă cât de des vă aliniați cu… și păstrați acest sentiment de frumusețe? Este a patra dimensiune, o măiestrie a timpului prezent în care să luăm gânduri precum „ușor”, „eteric” și „frumos” și să le păstrăm în inimă.

Aceste vibrații nici măcar nu există într-o dimensiune 3D a grabei, vitezei, a trecutului și viitoruui, unde este dificil să ne oprim și să mirosim o floare. Pe de altă parte, însă, ați observat greutatea și disconfortul produse de gânduri precum „nu sunt suficient de bun” sau „ei nu mă plac” sau „nu voi reuși”? Acestea tind să rămână mai mult în conștiința 3D. Iar acest lucru se întâmplă deoarece gândurile sunt electrice, iar emoțiile sunt magnetice.

Un set de lumină, vibrații eterice precum „frumusețea” sau „grația” au o încărcătură electrică ușoară, expansivă și fluidă. In timp ce gândurile urâte, mai grele, vin încărcate cu emoții puternice din punct de vedere magnetic. Aceste gânduri nu numai că sunt mai greu de curățat decât cele de bunătate și iubire, însă ele se și leagă din punct de vedere magnetic de alte gânduri asemănătoare în a patra dimensiune joasă.

Din fericire, al doilea val al trecerii face totul din ce în ce mai usor. Pe măsura ce ne curățăm de energiile grele a ceea ce nu suntem, lumina ne re-calibrează, făcându-ne să trecem în vibrația înaltă a celei de a patra dimensiuni, cu mai puține gânduri și emoții, unde nu vor mai fi o distragere de la experiența noastră în sine. Incepem să trăim în acord cu inima și să experimentăm vibrații și consecința ale unor concepte precum „mă plac”, „sunt fericit(ă)”, „sunt multumit(ă) cu mine”.

Alinierea cu inima devine naturală, deoarece este deja în acord natural cu dimensiunile mai înalte, precum a patra, a cincea și a șasea. Orice limitare, judecare, negare, vină, vinovație sau resentiment pentru care fiecare încă luptă, într-un fel sau altul, devine asemeni unei greutăti legate de un balon cu aer cald. Acestea ne limitează și îngreunează ascensiunea în câmpul vibrațional al celei de a patra dimensiuni.

Fiecare dintre noi este responsabil 100% de procesul său. Cu cât eliberăm mai mult din greutăți, din pattern-urile de vibrație joasă ale cuvintelor, gândurilor și emoțiior, cu atât ascendem mai mult, într-o experiență expansivă a celei de a patra dimensiuni. Pe măsură ce ne aliniem cu inima în mod natural, „mă plac”, nu vom mai găsi niciun motiv sau pulsiune de a alege un loc de atenție inconfortabil în dimensiunea a patra joasă. Totul devine natural și firesc, deoarece este vorba despre limbajul și vibrația stării noastre de bine – asta dacă ne detașăm și ne concentrăm asupra ei.

Este o alegere!

         Pe măsura ce trecerea se accelerează și noțiunea de timp se prăbușește, iar totul devine momentul prezent, noi toți vom putea alege inconștient gândurile și emoțiile noastre, din cauza obiceiurilor cimentate în 3D. Si astfel, vom putea trăi acel disconfort instantaneu și puternic în experiența noastră.

Dar putem alege gândurile și emoțiile în fiecare moment, fiind puternic conștienți și trăind în plenitudinea acelei experiențe. Cu alte cuvinte, este în avantajul nostru să exersăm și să integrăm abilitatea de a alege conținutul conștiinței noastre în acest moment, înainte de a conta cu adevărat – iar acel moment nu este foarte departe.

Totul tine de noi!

    Până acum, centrul capului nostru, locul din care alegeam gândurile și punctul nostru de concentrare, a fost preocupat de gândurile despre ceilalți. Mama, tatăl, profesorii noștri ne-au iubit și au avut o opinie despre ce este cel mai bine și care este cea mai bună cale pentru viața noastră, iar pe măsura ce gândurile lor ocupau mintea noastră, „noi” ieșeam din ea.

Acum este timpul să ne recâștigăm centrul minții noastre. Pe măsură ce recunoaștem și lăsăm în urmă orice gând nenatural, care spune „nu poți face asta”, „nu poți face cealaltă” și „nu ar trebui să faci asta”, vom descoperi că toate acele gânduri, împreună cu toate conexiunile lor cu partea joasă a celei de a patra dimensiuni vor dispărea.

Concentrați-vă atenția în timpul prezent, pe „frumos”, pe „stare de bine” sau doar pe „a fi fericit” într-o stare de ușurință și eliminați vibrațiile joase, stocate în câmpurile astrale joase ale celei de a patra dimensiuni. Începeți prin a vă juca cu vibrația a ceea ce eu numesc Cuvinte Vii. Arhanghelii au ales deliberat și extrem de precis aceste cuvinte. Cuvinte precum Sigur, Capabil, Impunător, Prezent, Senior, Grație și Fericire – au fost alese pentru ca noi să putem curăța toate vibrațiile inconștiente din spațiul nostu.

Alegeți în fiecare zi un cuvânt și trăiți cu el toată ziua. Gândiți-l și simțiți-l cât de des puteți. Dacă exersați gândirea și simțirea acestor vibrații acum, când nu contează absolut deloc, ele vor deveni un obicei bun pentru atunci când va conta cu adevărat. Veți începe să vă realiniați cu grație în plenitudinea voastră, iar starea voastră naturală de bine vă va ridica într-o a patra dimensiune mai înaltă. Ușor? Cam da. Simplu? Da. Este nevoie de conștiință și alegere dintr-un spațiu al prezentului? Absolut. Poți sta pe margine, sperând că totul vine de la sine? Nu.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Niveluri înalte de lumină electromagnetică din dimensiunile înalte plutesc prin noi toți acum. Mulți oameni din a treia dimensiune nu pot duce tot acest val și aleg să elimine acele niveluri din corp. Și din ce în ce mai mulți vor urma, odată cu accelerarea trecerii. Vedeti voi, toți ne ducem „acasă”, în a patra și a cincea dimensiune, însa nu toți se duc în același timp, cu aceeași ușurință și grație. Voi ce alegeti ?      …. sursa

  Jim Self 

FORȚA SPIRITULUI

A FI ÎN RELAŢIE – relaţia pe care o stabilim sau căutăm

A FI ÎN RELAŢIE - relaţia pe care o stabilim sau căutăm

      Fără relaţie nu este existenţă: a fi înseamnă a fi in relaţie… Majoritatea dintre noi nu pare să realizeze acest lucru – că lumea este relaţia mea cu ceilalţi, fie unul sau mai multi. Problema mea este aceea a relaţiei. Dacă nu mă înţeleg pe mine, întreaga relaţie este una a confuziei în cercuri din ce în ce mai largi.

Deci relaţia capătă o importanţă extraordinară, nu cu aşa zisă masă, gloata, ci în lumea familiei şi prietenilor mei, oricât de mică ar fi aceasta – relaţia cu soţia mea, cu copii mei, cu vecinul meu. În lumea vastelor organizaţii, a marilor mobilizări de oameni, a mişcărilor de masă, ne este teamă să acţionăm pe scară mică; ne este teamă să fim oameni mărunţi care îşi rânduiesc casa.

Ne spunem: „Ce puteam eu să fac singur? Trebuie să mă alătur unei mişcări de masă pentru a reforma.” Din contră, revoluţia reală are loc nu prin mişcări de masă ci prin reevaluarea interioară a relaţiei – numai aceasta este reformare reală, o radicală şi continuă revoluţie. Ne este teamă să începem pe o scară mică. Pentru că problema este aşa de vastă credem că putem să-i facem faţă numai printr-un un număr mare de persoane, cu o mare organizaţie, cu mişcări de masă. Trebuie să atacăm problema pe o scara mică iar acea scară mică este „eu” şi „tu”.

Când mă înţeleg pe mine, te înţeleg pe tine şi din acea întelegere vine iubirea.

Iubirea este factorul lipsă; există o lipsă de afecţiune, de căldură în relaţie; şi pentru că ne lipseşte acea iubire, acea tandreţe, acea generozitate, acea clemenţă în relaţie, evadăm în acţiunea de masă, care produce şi mai multă confuzie, mai multă mizerie. Ne umplem inimile cu planuri pentru reforma lumii şi nu privim acel factor decisiv care este iubirea.

Tu şi eu suntem problema, nu lumea.Lumea nu este ceva separat de tine şi de mine; lumea,societatea, este relaţia pe care o stabilim sau căutăm să o stabilim între noi. Deci tu şi eu suntem problema şi nu lumea, pentru că lumea este proiecţia noatră şi pentru a înţelege lumea trebuie să ne înţelegem pe noi înşine. Lumea nu este separată de noi; noi suntem lumea şi problemele noastre sunt problemele lumii.

           Jiddu Krishnamurti

Ce înseamnă faptul că a treia dimensiune dispare?

Dincolo de cele 5 simțuri – cunoaşte materia şi spiritul

      Dincolo de cele 5 simțuri - cunoaşte materia şi spiritul

…..

   Observaţi  oamenii:  ei  au posibilitatea  de a vedea totul,  de a gusta şi  atinge  totul,  de a cumpăra totul,  şi totuşi le  lipseşte  ceva. De   ce? Pentru că ei  nu ştiu  că, pentru a cunoaşte plenitudinea, a descoperi senzaţii de o putere   şi  bogăţie   într-adevăr   excepţionale,   trebuie   să începă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simţuri.

Dumnezeu  a depus  în sufletul uman  posibilităţi pe care  o   existenţă   întoarsă   prea  mult   spre  exterior   le împiedică   a  se  trezi. Pentru    a   putea    deschide  ochii spirituali,   care  văd  aspecte  mai   subtile   ale   realităţii, trebuie  închişi  ochii  fizici. Adevăraţii discipoli nu contează pe nimic din exterior, ei ştiu că Dumnezeu a depus toate comorile  şi  toată bogăţiile, în ei înşişi, e suficient  să le  caute şi  să le  folosească.

   Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii

       Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii şi  e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri  ierarhizate.  Simţul tactil  e specializat  în ceea  ce este  solid, nu atingem nici ceea ce este  gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru  lichide.

Veţi spune: “Ba nu, când pun o bomboană în gură, ea e solidă, şi am totuşi o  senzaţie de dulce…“   Ah!   Vă   voi    răspunde  că  n-aţi   studiat   bine problema:  gustul  nu funcţionează  decât cu  o  condiţie,  ca ceea ce puneţi  în gură  să  aibe  posibilitatea  de a deveni lichid graţie  salivei.  Să luăm  acum mirosul.  Este  un simţ care percepe mirosurile,  adică  emanaţiile  gazoase.

Nasul are încă raporturi cu  materia, dar cu  o materie  mai subtilă ale  cărei  particule  plutesc  în aer.  Mai  departe, în  cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibraţii. Şi la fel este pentru văz. Cu vederea suntem aproape de lumea  eterică.  Deci, vedeţi,  cele  cinci simţuri sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil.

Dacă  vrem  acum  să  pătrundem  în  lumea astrală,  nu ne mai  putem  folosi de  cele  cinci simţuri.  Ne trebuie  un alt  simţ, care să fie adaptat, adică  capabil  de a percepe o  materie  şi  mai  subtilă.  Toţi  aceia  care  nu au dezvoltat acest al şaselea simţ nu pot şti că există o  altă materie, o altă regiune, ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibraţii, care  ne pot provoca  senzaţii mai vaste şi intense.

Pentru a atinge  un obiect  trebuie  să te afli lângă el.  Pentru  a-l gusta,  de asemenea.  Pentru a  respira  un parfum,  putem  fi, deja,  la  o  anumită  distanţă.  Pentru a capta  un  sunet,  distanţa  poate  fi  puţin  mai  mare…  Şi pentru vedere, şi  mai  mare,  pentru  că  ochii sunt  astfel alcătuiţi încât ne permit să primim informaţii şi instrucţiuni de foarte  departe.

       Cât timp  fiinţa umană  nu  şi-a  dezvoltat  organele care pot să o pună în contact cu  regiuni şi entităţi mult mai elevate,  ea nu va cunoaşte mare lucru.  Ea va  scrie,  va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va înşela tot timpul,  pentru că nu cunoaşte decât o  parte a realităţii. Dacă  vrea  să  cunoască  întreaga   realitate,   trebuie   să exerseze,  să  trezească  în  ea  alte  facultăţi  pe  care  le poseda  şi înainte, dar care dorm, aşteptând să fie utilizate.

Într-o  epocă foarte  îndepărtată,  când omul  nu intrase  cu adevărat în  posesia  corpului  său  fizic,   tradiţia  iniţiatică spune că trăia tot timpul dedublat, în afara corpului său… Mai târziu, când spiritul său a început să coboare progresiv în materie, el şi-a dezvoltat facultăţi care îi permiteau să lucreze  asupra  materiei  (cele  cinci  simţuri),  în  timp  ce slăbeau facultăţile sale mediumnice. Dar  nu le-a pierdut, le posedă încă.

Forme de  cunoaştere – intelectuală  şi spirituală

      Există  două  forme de  cunoaştere:  intelectuală  şi spirituală, deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă, e cu atât mai  bine.  Nu  trebuie  să uităm  că natura însăşi, adică Inteligenţa Cosmică are punctul ei de vedere asupra evoluţiei omului: ea a plănuit dezvoltarea fiinţei umane  în cele  două sensuri,  spre materie  şi  spre spirit.

Dar   cum e foarte  dificil de  dezvoltat  cele  două părţi  în acelaşi  timp, ea  a  dat  omului  secole  şi   milenii pentru  a  lucra  într-o singură  direcţie,  lăsând  câteva căi  deschise  în  cealaltă, pentru a nu împiedica evoluţia sa spirituală. Deci, pentru epoca  actuală,   Spiritul  Cosmic   a  decis  de  a  permite oamenilor  de a  se  dezvolta  în  domeniul  senzaţiilor,  al vederii,  al auzului, etc…

El îi lasă pe oameni  să coboare în materie  pentru a o  poseda, a o  atinge,  a o  explora,  a o cunoaşte, şi mai cu  seamă pentru a lucra cu  ea. Când spun  că spiritul uman  “coboară  în materie”,subânţeleg  în  primul  rând   în  corpul  fizic,    pentru a  se instala,  pentru  a-l lua  în posesie  şi  a  pentru  a-i deveni stăpân.

Apoi, după ce s-a instalat, el lucrează la rândul său asupra mediului exterior. Aici, de asemenea, manipulează lucruri: el transformă, construieşte, distruge… E o perioadă de involuţie, de coborâre  în materie. Dar  cum Spiritul divin are proiecte  grandioase  pentru  fiinţa umană,  El nu o  lasă să  coboare  indefinit,  să  se  scufunde  complet,  să piardă contactul  cu  Cerul şi  să-şi  uite  originile.

De  îndată  ce va atinge   un  stadiu   suficient   de  posesiune  de  sine,  de stăpânire a propriului creier, a propriilor membre  şi tuturor facultăţile sale, de cunoaştere a tuturor proprietăţilor elementelor,  atunci alte  influenţe,  alte  forţe, alţi  curenţi vor   începe  să o  poarte, să o  ridice,  şi, progresiv,  ea va regăsi facultăţile  pe care le  poseda  în trecut:  va cunoaşte în acelaşi timp şi materia şi spiritul.

Eu   cunosc    proiectele    şi   planurile    Inteligenţei Cosmice, ştiu că atunci când oamenii vor  stăpâni şi domina materia  graţie  celor  cinci  simţuri,  ei  vor   începe  să  se avânte   spre   înălţimi   pentru    a-şi   dezvolta    simţurile spirituale.  Deci, cei  care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei,  să înceapă  să  reducă  din senzaţiile  pe care le încearcă  prin cele  cinci simţuri  pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate, bogăţie… trebuie numai să căutăm!

OMRAAM AIVANHOV

              A FI ÎN RELAŢIE

PURITATEA – fiinţe care vor să îndeplinească bine această muncă

PURITATEA - fiinţe care vor să îndeplinească bine această muncă

Ca să fim oameni sănătoși, în interior, trebuie să introducem puritatea: în gânduri, în sentimente, în dorinţe, în priviri, în cuvinte, în gesturiToate emanaţiile trebuie să fie schimbate, îmbunătăţite.

         Cum să nu ne dăm seama că poluarea nu există numai în plan fizic? Există oameni care, fără să vă atingă, vă pot îmbolnăvi numai prin emanaţiile lor. Dacă ar exista laboratoare cu aparate atât de perfecţionate, s-ar putea verifica cum anumite emanaţii fluidice ale oamenilor sunt capabile să asfixieze mici animale.

Şi, s-ar putea face şi constatarea inversă: emanaţiile unei fiinţe spirituale sunt binefăcătoare pentru toate creaturile, chiar pentru pietre, pentru plante, pentru animale! Prezenţa ei dezinteresată, plină de iubire, va acţiona favorabil asupra celor ce-o înconjoară, pe când numai simpla prezenţă a unui criminal i-ar influenţa negativ.

Chiar şi spiritele care au părăsit pământul vin aproape de ea, pentru a se hrăni cu emanaţiile ei. Atmosfera pământului nu a devenit complet irespirabilă datorită unor astfel de fiinţe, care nu se gândesc decât cum să răspândească în jurul lor pacea şi lumina.

Cum să-i înveţi pe oameni să-şi stăpânească gândurile, dorinţele, pentru a nu mai polua atmosfera şi regiunile eterice?

Ei nu sunt suficient de vigilenţi, nici măcar pentru a evita poluarea planului fizic, dar, mai ales pe cea a planului psihic, pe care nici nu îl văd; ei continuă să emită gânduri urâte, sentimente urâte, care vor pătrunde în toate persoanele întâlnite.

Poate, conştiinţa acestor persoane nu este aşa de trează, ca să realizeze natura elementelor care pătrund în ele, care le otrăvesc şi le distrug dar, chiar dacă ele nu îşi dau seama, aceste elemente acţionează deja; cei care le-au trimis vor fi pedepsiţi. Da, pentru că totul se înregistrează: câte locuri au fost poluate, câte fiinţe au fost murdărite, toate aceste lucruri se notează…

Natura este un organism viu din care noi facem parte, fiecare fiinţă omenească fiind o celulă situată undeva, într-o parte a imensului organism cosmic ce o suportă, o hrăneşte, o întăreşte. Dacă se conduce ca o fiinţă răufăcătoare care otrăveşte atmosfera, ea devine un fel de tumoare în acest organism.

Şi, cum natura nu poate suporta un individ care fără încetare crează focare de infecţie, ea face curăţenie, iar individul este expulzat. Orice aţi crede, natura ştie să se apere! Trebuie deci să gândim, să trăim în armonie în acest corp universal în care suntem “găzduiţi şi hrăniţi“.

  A trăi în armonie cu natura înseamnă să ne luăm precauţii pentru a produce mai puţină murdărie, mai puţine resturi şi să emitem gânduri pure, luminoase, binefăcătoare. Cum lucrurile nu rămân niciodată în acelaşi loc, ci se propagă, aceste unde purificatoare constituie o binecuvântare pentru omenire, dar unde se găsesc fiinţe luminoase care vor să îndeplinească bine această muncă?

Nu există multe; fiecare este ocupat cu propriile interese şi încearcă să reuşească cu orice preţ, cu lovituri de pumn, de unghii, de dinţi şi de picioare. Peste tot se întrebuinţează aceste arme pentru a deschide o cale. Dar cât de costisitoare este această atitudine pentru umanitate!…

OMRAAM AIVANHOV

Dincolo de cele 5 simțuri

Binecuvântarea – un sentiment extraordinar ce nu l-aţi cunoscut


Binecuvântarea

      Obişnuiţi-vă să binecuvântaţi fiinţele şi obiectele, orice aţi atinge, orice aţi face, răspândiţi binecuvântări. Când mângâiaţi şi capul iubitei, în loc să căutaţi numai plăcerea, lucraţi şi spuneţi: “Dumnezeu să te binecuvânteze, fie ca lumina să-ţi stăpânească mintea, fie ca toţi îngerii să coboare la tine”.

În acel moment iubirea voastră se va transforma, ea nu va mai avea senzualitate, voluptate sau porcării, va fi un sentiment extraordinar, pe care nu l-aţi mai cunoscut. Când atingeţi căpşorul copilului vostru, braţele sau picioarele, de ce să nu-l binecuvântaţi, pentru ca îngerii să vină şi să facă din el o fiinţă minunată ? Trebuie să binecuvântaţi tot ceea ce atingeţi: obiectele, hrana, fiinţele. Aceasta este magia albă.

           Să vorbim acum despre această metodă a binecuvântării. Sunt mulţi oameni care se ocupă cu acest lucru, cu binecuvântările ? Poate în trecut, da. Dar acum, ei nu mai cred în puterea binecuvântării; în schimb, în blesteme, da, ei cred… Ei nu cred că fiecare cuvânt pronunţat declanşează forţe invizibile nu numai în fiinţa omenească, ci şi în jurul ei, în spaţiu.

Se spune că, cuvântul a creat lumea, că el este o putere nemaipomenită. De ce au uitat oamenii această ştiinţă iniţiatică, de a se ajuta de puterea cuvântului pentru a repara lucrurile, pentru a le armoniza, pentru a vindeca, a sfinţi, a îmbunătăţi, a înfrumuseţa lucrurile. De ce au uitat ei ? Au uitat lucrul cel mai important.

În ştiinţa iniţiatică, chiar şi în ocultism, găsiţi în multe cărţi faptul că trebuie să pregătiţi un talisman, că trebuie să-l binecuvântaţi, adică să-i transmiteţi anumite forţe, anumite fluide, anumite puteri, prin cuvânt, prin gând. Şi odată binecuvântat, umplut, întărit, acest talisman, va acţiona bine sau rău, în funcţie de ce aţi pus în el.

Astfel, există persoane, vrăjitori, magi negri, care au studiat, au cunoscut puterea, desigur a anumitor lucruri, şi a cuvântului, preparând lucruri înspăimântătoare, nocive, făcând rău, distrugând, separând oamenii, dezagregând multe lucruri.

Nu trebuie să vă mai conving eu, ştiţi şi voi bine, că astăzi magia neagră se practică, încă în mod conştient. Chiar ţări întregi se ocupă de magia neagră; au institute, şcoli ascunse, camuflate şi fac exerciţii pentru a putea influenţa, a face rău, anumitor conducători, şefi de state, preşedinţi de republici…, pentru a-i îmbolnăvi, a-i înlocui;

Vedeţi, aceşti oameni au înţeles că gândul şi cuvântul acţionau, că erau puteri.

OMRAAM AIVANHOV

PURITATEA

Mâncând în tăcere dezvoltăm Inteligenţa, Iubirea şi Voinţa.

Mâncând în tăcere dezvoltăm Inteligenţa, Iubirea şi Voinţa.

…..

“Cum ar trebui să se mănânce?”

     Vă voi spune ce face un Iniţiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, începe prin a se reculege rămânând tăcut şi închinându-şi gândurile Creatorului (tăcerea la masă nu e caracteristică mănăstirilor). Iniţiaţii şi înţelepţii întotdeauna au mâncat în tăcere. El mai ştie că prima îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important moment al oricărei acţiuni este primul pas)pentru că ea semnalizează eliberarea forţelor care, odată eliberate, nu se opresc, ci continuă până la capăt : dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi armonios până la capăt.

Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de dragul digestiei lui, ci pentru că gura este un laborator spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte de a transmite părtile grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru planul fizic, un instrument foarte perfecţionat cu glande pe şi sub limba care captează particolele eterice, ceea ce explică de ce poţi fi complet refăcut şi bine dispus, când eşti slăbit de foame, de prima îmbucătură înainte ca ea să aibă timp să ajungă în stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să poată ajunge la stomac.

Deoarece, pe lângă corpul său fizic, omul are şi altele, mai subtile (eteric, astral,mental, cauzal, budic, atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale ) el mai bine s-ar întreba cum să le hrănească, decât să le lase să flămânzească. E de ajutor pentru corpul fizic să masticăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să adăugăm ceva în plus:

RESPIRAŢIA.

Respirând profund în timpul mesei ajută la combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme de combustie, singura diferenţă fiind în gradul de căldură şi puritatea substanţei. Dacă încetaţi să mâncaţi din când în când şi răsuflaţi profund, arderea ce are loc permite corpului eteric să extragă particolele subtile din mâncarea de care aveţi nevoie şi, cum corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi sensibilităţii, e spre avantajul dvs. să aveţi grijă să fie alimentat.

Corpul astral este hrănit cu o substanţă chiar mai subtilă decât particolele eterice; emoţii şi sentimente. Dacă vă concentraţi asupra mâncării ce o mâncaţi cu dragoste, corpul vostru astral vă extrage din ea părţile preţioase de care are nevoie şi ca rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea “vă veţi simti fericiţi şi împăcaţi,doar cu o dorinţă – să trăiţi în armonie cu natura.” Pentru a alimenta corpul mental, Iniţiatul se concentrează cu ochii închişi asupra mâncării; cum mâncarea este pentru el o manifestare a lui Dumnezeu, el încearcă să-i vadă toate aspectele,de unde vine, ce conţine, ce calităţi are, ce entităţi au îngrijit-o,pentru că există fiinţe invizibile care au grijă de plante şi copaci.

Mintea îi e preocupată de aceste lucruri în timp ce el extrage elemente din mâncare, care sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe care nu o avea la început,el vede toate lucrurile mai clar şi e gata să facă cea mai exactă muncă mentală.

Când mănânci prea mult,împiedici corpul eteric să funcţioneze aşa cum trebuie, ceea ce deschide uşa entităţilor din planul astral inferior: văzând abundenţa de hrană pe care în mod inconştient le-ai oferit-o,se reped la banchet. După câteva minute sunteţi din nou flămând. Golul este acolo, mereu,întotdeauna cerând mai mult, şi de fiecare dată nedoriţii apar din nou. Voi înşivă sprijiniţi furtul,elementele nedorite înfometate din planul astral inferior fiind bine hrănite pe socoteala voastră.

Iisus a zis că e mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.2000 de ani această imagine a rămas neexplicată şi dacă nu vedeţi înţelesul ascuns, e o imagine ciudată într-adevăr. De fapt, Iisus se referea nu la corpul fizic, ci la cel astral; corpul astral al unui bogat, corpul dorinţei,când este dilatat de lăcomie excesivă devine o tumoră, una imensă care îl împiedică să treacă prin porţile Împărăţiei, aşa de largi cum sunt ele. Corpul astral al cămilei e mic,dorinţele ei sunt puţine, ea se mulţumeşte cu foarte puţin.

OMRAAM AIVANHOV

Binecuvântarea

Suferința este un avertisment – Entități care veghează asupra noastră

Suferința este un avertisment - Entități care veghează asupra noastră

…..

      Natura a instalat în noi Entități care veghează asupra noastră, iar când începem să demolăm ceva în corpul nostru fizic, inima și intelectul încep să ne înțepe, să ne muște, pentru a ne spune: “Haide, ia-o înapoi pe drumul cel drept!” Da, acesta este suferința. Suferința ne este dată ca să ni se arate că ne-am abătut de la condițiile bune, unde totul este clar și ușor.Suferința este, deci, o Ființă trimisă din Lumea invizibilă pentru a ne salva și nu trebuie să luptam contra unui salvator.

Cu cât luptam împotriva suferinței, cu atât ea devine mai teribilă.

Ea spune: “A, nu vrei sa întelegi? Ei bine, ai sa vezi tu ce ai sa vezi”, și ea se întețește. Dar, în clipa în care am înțeles și am decis să ne reparăm greșelile, suferința primește ordinul de a ne părăsi, căci ea și-a făcut treaba, și-a îndeplinit misiunea. Deci, în loc să ne revoltăm și să luptăm împotriva ei, trebuie să punem puțină ordine în mintea noastră și să ne adresăm Domnului: “Iata, Doamne, unde am ajuns din cauza modului meu prostesc de viata. Acum am înteles si vreau sa ma îndrept; Te rog, ai încredere în mine, da-mi conditii bune pentru a avea posibilitatea de a repara totul si a ma consacra slujirii Tale”.  Iată unicul lucru bun de făcut. Dar să te revolți este stupid. Suferința nu vine din întâmplare,nici pentru a se răzbuna, nici pentru a ne pedepsi: ea este o simplă servitoare trimisă de Domnul pentru a ne preveni.
Din moment ce nu putem evita suferința, este preferabil să o suportăm și să progresăm, decât să suferim și să rămânem aceeași! Câți nu sunt aceia care suferă și nici măcar nu știu de ce! Și asta este îngrozitor: să treci prin încercări, prin nenorociri fără să înțelegi niciodată de ce, căci aceasta poate continua la nesfârșit. Deci, de acum înainte, încercați să înțelegeți care este motivul pentru care suferiți, aceasta fiind singura modalitate de a vă elibera și de a progresa

OMRAAM AIVANHOV

Mâncând în tăcere, dezvoltăm Inteligenţa, Iubirea şi Voinţa.

EVITAŢI CRITICA – folosiţi doar cuvinte pozitive!

EVITAŢI CRITICA - folosiţi doar cuvinte pozitive!

      Mulți n-au învățat încă să-și stăpânească gândurile și sentimentele; în timpul conversațiilor își dau frâu liber si povestesc te miri ce despre unii , despre altii. Ei bine, să știti că acesta este un lucru foarte grav, căci dacă ați calomniat pe cineva, dacă i-ați știrbit prestigiul sau onoarea, pot apărea evenimente supărătoare pentru el, pentru evoluția lui și Cerul vă va condamna. Bineînţeles, cineva ar putea spune: “Dar eu n-am crezut, cu adevărat, în cuvintele rele pe care le-am spus despre el”.

Da, este posibil, dar trebuie să știti că Spiritele răuvoitoare preiau aceste cuvinte negative pe care, mai devreme sau mai târziu, le aduc la îndeplinire. Cuvintele noastre sunt suporturi materiale pe care noi le furnizăm lor și de care ele se servesc pentru a-și aduce la îndeplinire scopurile negative. Nu avem ce să le reprosăm; noi suntem aceia care nu avem voie să le creem condiții pentru a putea face rău.

Deci, fiți vigilenți

– în clipa în care vă dați seama că ați mers prea departe cu critica sau cu acuzațiile aduse cuiva, căutați imediat alte cuvinte, alte gânduri, alte forțe care să repare stricăciunile. Doar cu această condiție Legea vă va găsi corect. În general, este mult mai bine să nu încheiați niciodată o conversație cu cuvinte negative. Chiar atunci când sunteți obligat să faceți o critică corectă cuiva, trebuie să vă străduiți să o încheiați cu aprecieri pozitive.

Există întotdeauna și ceva pozitiv în orice ființă, așa că găsiți-i măcar o singură calitate, mentionați-o și opriti-vă aici.Un criteriu foarte bun pentru a te cunoaște și pentru a ști unde te afli, este acela de a-ți analiza propiile cuvinte. Vorbiți fără rost? Faceți aprecieri ipocrite, lingușiți persoanele cu care vă întâlniți?Ceea ce povestiți este dezlânat, excesiv, interesant? Obișnuiți să-i bârfiți pe ceilalți?… După ce v-ați analizat, urmăriți-vă.

Înainte de a vorbi, întrebați-vă de ce vreți defapt să deschideți gura: pentru a face un bine, pentru a lumina pe cineva, a-l elibera, a-l vindeca, sau pentru a-l sărăci, a vă socoti cu el, a-l umili, pentru a vă satisface astfel tendințele naturii voastre inferioare? În acest caz este mai bine să tăceți. Și, în general, cu cât vorbiti mai puțin, cu atât este mai bine. Cuvintele sunt acelea care, de cele mai multe ori, mențin ființa în sferele inferioare ale evoluției.

Deci, în viitor fiți mai atenți. Indiferent pe cine întâlniți, încercați să vorbiți numai despre lucruri utile, constructive, astfel încât plecând acasă, fiecare să gândească despre celălalt: ”Ah! Fie binecuvântați acești oameni pentru toate vorbele lor pline de încurajare, care m-au făcut să văd mai clar lucrurile și să doresc să rămân întotdeauna pe drumul Luminii!”

Limba nu le-a fost dată oamenilor pentru a-i slăbi sau a-i anihila pe ceilalți. Rolul ei este de a-l ridica pe cel căzut, de a-l lumina pe cel aflat în întuneric. De a le arăta drumul celor rătăciți. Limba le-a fost dată oamenilor numai pentru a binecuvânta, a mulțumi, a se uni în înțelepciune, dreptate și iubire. Cei care neglijează valoarea acestei bogății pe care o au, o vor pierde într-o zi, în acestă viață,sau în alta.

OMRAAM AIVANHOV

SUFERINŢA ESTE UN AVERTISMENT

Deschide ochii, omule – Viaţa are trei faze în dezvoltarea ei

Deschide ochii, omule!

Oameni suntem toţi; om însă, numai din când în când câte unul: acela care nu-şi dezminte obârşia divina; iar Om cu O mare numai Unul, Iisus Hristos, Care pentru oameni, Dumnezeu fiind, S-a făcut Om.

Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem în Dumnezeu, ca ultim reazem etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la regăsirea de noi înşine, ca făpturi renăscute în Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.

A nu lucra cu valorile, în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu, înseamna a ieşi din ierarhie si a face anarhie. Cancerul, această misterioasa anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zona necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos.

Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. In valoarea politică trufia stârneste tirania, terorismul, dictatura; în religie – inchiziţia, despotismul, protestantismul; în ştiinţă şi economie – materialismul; în arta – senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept.”

Despre viaţa spirituală si conştiintă

”Viaţa noastră are trei faze în dezvoltarea ei: faza vegetativă – pâna la naştere; faza bio-psihică, fără limite precise; şi faza spirituală. Mulţi nu trăiesc decât primele două faze ale vieţii, iar mai sus nici nu au de gând să ajungă.

Precum urmărim o armonie între facultăţile sufleteşti, tot aşa trebuie să urmărim o armonie şi între cunoştinţele din cât mai multe domenii, precum şi o sinteză a acestora cu viaţa.
O unificare a voinţei, ba chiar a tuturor facultăţilor noastre sufleteşti izbuteşte s-o ajungă abia rugăciunea, deoarece rugăciunea curăţeşte mintea.

Conştiinţa e un grai tăcut, o chemare lină, pe care o auzi sau o întelegi că vine dinlăuntru, dar totuşi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Insuşi cuvântul con-ştiintă însemnează a şti împreună, la fel. Iar cei ce ştiu împreuna, la fel, sunt Dumnezeu şi omul. Prin urmare cugetul sau conştiinţa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om şi acelaşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.

Patimile, reaua voinţă, păcatele, dar mai ales nebăgarea în seama a glasului conştiinţei, îngrămădesc nişte valuri peste ochiul acesta, nişte solzi, care-i sting graiul, încat abia se mai aude. Atunci şi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare că nici nu mai este Dumnezeu.
” Când ai conştiinţa curată să nu te temi niciodată de nimic.”

Despre iubire şi Dumnezeu cel din tine

”Pe Dumnezeu Îl ai sădit, inoculat, latent, în structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pământesti. Prin aceasta şi tu eşti fiu al lui Dumnezeu. Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidentă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate întâmpla.

Pe când dreptul cunoaşte un Dumnezeu personal, plin de iubire şi apropiat oamenilor, păcătosul simte un Dumnezeu aspru, ascuns, amenintător, atotputernic si tare departe. Ura, această desfigurare spirituală, face mii de victime, căci stinge pe Dumnezeu şi din ochii celorlalţi. Ura îşi ridică împotrivă şi mai mare ură, e un climat al mediului viciat, o boare a haosului. Ura face din această viaţă o anticameră a iadului.

Iubirea e însuşirea prin care Dumnezeu a creat lumea.
Iubirea nu are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul; nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit; străpunge iadul care nu-i poate sta impotrivă si străbate cerul.

Iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale, spre desăvârşire; printr-însa avem înlăuntrul nostru Impărăţia Cerurilor.”

Adevărata ta menire nu înseamnă a presupune, doar munca interioară te poate ajuta să-ţi înţelegi rostul.

EVITAŢI CRITICA – folosiţi doar cuvinte pozitive!

Programele subconștiente care determină realitatea pe care o trăim

Programele subconștiente care determină realitatea pe care o trăim

NOI SUNTEM CONŞTIINŢĂ. LUMEA E DOAR O PROIECŢIE HOLOGRAFICĂ A ACESTEI CONŞTIINŢE. TOTUL SE PETRECE ÎN MINTEA NOASTRĂ, ÎN CREIERUL NOSTRU ŞI NOI SUNTEM CEI CARE DECODIFICĂM ŞI APOI RECONSTRUIM LUMEA ÎN INTERIOR. ŞI FELUL ÎN CARE REALIZĂM ACEST PROCES DE DECODIFICARE ŞI RECONSTRUCŢIE GENEREAZĂ REALITATEA PE CARE O TRĂIM.

TOATE TRADIŢIILE SPIRITUALE AUTENTICE AU SUSŢINUT ACEST ADEVĂR DE-A LUNGUL MILENIILOR. ESTE FUNDAMENTUL ÎNTREGII CREAŢII. TOTUŞI ÎNŢELEGEREA PROFUNDĂ A ACESTUI ADEVĂR NU POATE FI ATINSĂ DECÂT PRINTR-O EXPERIENŢĂ SPIRITUALĂ DIRECTĂ.

Cu toate acestea există şi o serie de argumente foarte concrete care ne pot ajuta să înţelegem mai bine acest adevăr, iar un astfel de raţionament priveşte chiar actul vederii.

Actul vederii – marea iluzie – pata neagră  
În mod mormal avem senzaţia că vedem lumea din jur cu claritate oriunde am privi. Cu toate acestea s-a constatat că de fapt noi vedem clar doar pe o porţiune foarte îngustă a câmpului vizual. Iar această zonă este ca un tub îngust prin care dacă ne-am privi o mână întinsă am putea să vedem doar unghia degetului mare. Restul este complet neclar, chiar blurat. Avem doar o idee vagă despre ceea ce poate fi văzut în jur.

Tubul prin care vedem limpede, este ca o rază de reflector a vederii. Orice iese puţin în afara acestei arii este lipsit de detaliile esenţiale, iar cu cât se află mai departe, cu atât mai puţine detalii vom observa. Puneţi asta în contrast cu sentimentul pe care îl aveţi când ridicaţi ochii de pe o carte şi priviţi în jur: tot ce este în câmpul vostru vizual pare limpede ca lumina zilei, nu-i aşa? Totuşi aceasta nu este decât o iluzie.

Puteţi face următoarea experienţă. Luaţi o carte de joc şi fixaţi-vă privirea într-un punct în faţă. Ţineţi cartea în mâna pe care o întindeţi lateral la nivelul umărului. Apoi aduceţi cartea uşor către axa principală a vederii, către în faţă. Veţi sesiza că nu puteţi să vă daţi seama ce carte este decât atunci când ajunge la aproximativ 50 faţă de axa noastră. Până atunci totul e neclar. Dar noi avem totuşi impresia că atunci când privim în jur totul este clar. De unde vine acest lucru?  Creierul reconstruieşte imaginea de ansamblu. El este marele magician.

Un aspect mai puţin cunoscut este acela că între lumina ce vine din exterior şi celulele foto-receptoare (celule cu bastonaş şi celule conice) există o uriaşă plasă de nervi şi vase sanguine care o hrănesc. E ca şi cum te-ai uita la televizor şi cineva aşează foarte multe cabluri între tine şi ecran şi ar trebui totuşi să vezi foarte clar imaginile care se difuzează. Nu pari să ai prea multe şanse, aşa-i? Cu toate acestea, deşi există această zonă plină de structuri nervoase şi vase sanguine care acţionează ca un fel de obturator de imagine, vedem lumea clar.

Cum este posibil? Fotonii din lumea exterioară intră prin toată pânza aceasta şi o parte nici nu mai ajung la retină. Iar creierul – mintea care se află în spatele său – reconstruieşte lumea. Trebuie să observăm că toţi nervii aceştia, toţi neuronii şi toate structurile nervoase care există de-a lungul retinei se unesc într-un cordon, în nervul optic, care este legat de centrii de procesare a vederii din partea posterioară a craniului.

Dar în zona de unde iese din ochi nervul optic nu există celule fotoreceptoare. Este gol acolo. Ca o pată neagră. Nu există imagine acolo. Nu se recepţionează fotoni. Însă noi nu sesizăm asta când ne uităm în jur. Pata este atât de mare, încât dacă am avea o lămâie şi am duce-o la o distanţă de un braţ, atât ar fi şi gaura pe care ar trebui să o vedem permanent, oriunde ne-am uita.

Ea nu este totuşi percepută. Creierul nu primeşte informaţii de acolo, dar totuşi le reconstruieşte după aceea. Şi atunci, observând în ce mare măsură creierul reconstruieşte ceea ce ochii percep, se impune întrebarea: Suntem siguri că ceea ce vedem este real? Suntem siguri că lucrurile stau întotdeauna aşa cum par a fi?

Cum păcălim creierul ?

Deşi toate acestea nu sugerează că vederea este incompletă, întăresc totuşi ideea că e vorba de o problemă complexă – aceea de a prezenta creierului materialul brut din ochi, pentru ca el să transforme apoi informaţia în „vedere“.

Dar în timpul acestei transformări se pot petrece lucruri stranii care au fost cercetate ştiinţific în ultimul deceniu. Rezultatele experimentelor sunt atât de surprinzătoare, încât au convins câţiva experţi că abilităţile de a vedea sunt supraestimate, iar vederea însăşi poate fi calificată drept o „mare iluzie“. Una dintre aceste iluzii este orbirea din neatenţie.

Ştiţi momentele haioase, dar şi stranii când îţi cauţi cheile şi nu le vezi, deşi ele sunt în faţa ta (aşa numita orbire din neatenţie)… Dintr-un motiv sau altul, în asemenea situaţii creierul nostru nu mai decodifică acea informaţie. Un exemplu edificator este cazul unei companii de asigurări care analiza o problemă specială apărută într-un stat din America. Piloţii de avioane uşoare care aveau probleme cu motorul încercau să aterizeze pe cea mai apropiată autostradă pe care o puteau găsi şi care era relativ liberă.

Unul din lucrurile care se petreceau mereu era că, odată ce aterizau şi încetineau, rareori păstrau suficientă inerţie pentru a ieşi complet de pe şosea (probabil erau prea fericiţi că rămăseseră în viaţă), aşa că se întâmpla destul de frecvent ca şoferii maşinilor care rulau pe autostradă să se izbească de avion. Întrebaţi de poliţie, aceştia declarau, aproape întotdeauna, că nu văzuseră avionul. Acum conduceau maşina şi în clipa următoare se loveau de ceva. De ce nu-l vedeau? Pentru că ultimul lucru pe care un şofer se aştepta să-l întâlnească pe autostradă era un avion. Astfel că nu-l vedea niciodată. Deşi imaginea lui apărea pe retină, creierul n-o decodifica.

Noi ne-am obişnuit să vedem lumea doar într-un singur mod şi avem doar un set foarte limitat de reguli pe care le folosim pentru a interpreta realitatea înconjurătoare; nu suntem, cel mai adesea, capabili să vedem şi altceva, pentru că nu avem cu ce să facem conexiunea, nu avem experienţa necesară şi atunci creierul elimină acea informaţie.

Toată lumea ştie de clarvăzători. Ce se petrece în cazul lor? Ei văd o parcelă de realitate care există, dar pe care noi n-o putem decodifica. Prin interpretarea noastră foarte restrictivă eliminăm foarte multă informaţie pe care o primim din lumea înconjurătoare.
Toate căile spirituale ale umanităţii au vestit acest adevăr: lumea este o iluzie. Iată că începe şi ştiinţa să realizeze acest fapt, mai ales că de la 1925 încoace, de când cu descoperirile fizicii cuantice, ne-am desprins cumva de mecanicitatea viziunii newtoniene.

Aşadar lumea pare mai degrabă un fel de proiecţie holografică a minţii noastre. Este atât de uşor să păcăleşti mintea, să vadă realitatea în felul în care nu este…
Iată de pildă imagini desenate pe trotuarul plat, pe care mintea le citeşte, însă le interpretează ca fiind tridimensionale.

Fizica cuantică, vidul şi cât percepem noi din realitate

Dacă am lua un atom şi i-am expansiona nucleul la dimensiunea soarelui, iar electronul l-am expansiona la