Cele patru legăminte – Noi suntem cei care creăm barierele

“Fiți impecabili în tot ceea ce spuneți!”

Nu rostiți decât adevărul. Nu afirmați decât ceea ce gânditi cu adevărat. Nu folosiți cuvintele pentru a jigni sau pentru a bârfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicați puterea cuvântului în sensul adevărului și al iubirii.

“Nu luați nimic personal!”

Nimic din ceea ce fac alții nu are vreo legătura cu voi. Tot ce afirmă și tot ce fac ei este proiecția propriei lor realități, a propriului lor vis. Dacă deveniți imuni la opiniile și la acțiunile celor din jur, nu veți mai fi victimele unei suferințe inutile.

“Nu faceți presupuneri inutile!”

Căutați în voi curajul de a pune întrebări și de a exprima ceea ce doriți cu adevărat. Comunicați cu cei din jur cât mai clar cu putință, evitând astfel neînțelegerile, tristețea și dramele inutile. Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viața.

“Faceți întotdeauna tot ce vă stă în putere!”

Nu uitați însă că eficiența noastră maximă se schimbă de la o clipă la alta, la fel cum starea organismului diferă atunci când acesta este sănătos de momentul când este bolnav. Indiferent de circumstanțe, faceți tot ce vă stă în puteri. Veți evita astfel autojudecarea, criticile și regretele inutile.” Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, “Cele Patru Legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire. Continuând tradiţia lui Castaneda, Ruiz distilează esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă să trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă

Foloseşte cuvântul ca să îţi spui cât de minunat eşti, cât de măreţ eşti. Spune-ţi cât de mult te iubeşti.

Mă bucur să te văd din nou, după ce te-am cunoscut personal la Santa Monica – şi să văd că eşti tot plin de viaţă şi de energie, chiar şi după transplantul tău de inimă şi după atâtea alte lucruri prin care a trebuit să treci… Şi iată-te, plin de viaţă şi de iubire ca întotdeauna! Da, mă întăresc pe zi ce trece şi sunt din ce în ce mai bine. Vreau să vorbim despre partea asta, pentru că… O să trecem prin “Cele patru legăminte” – mă bucur că am primit versiunea ilustrată, ediţia aniversară de 15 ani. E fantastic lucrul acesta, don Miguel. Asta înseamnă că, acum 15 ani, ai scos la lumină odorul acesta, care a devenit best-seller al New York Times şi a rămas pe liste vreme de şapte ani, vânzând milioane de exemplare. Cât de extraordinar! Să vezi cum, după 15 ani, acest odor iese din nou la lumină, mai frumos ca niciodată!

“Odorul” acesta devine deja o lucrare clasică. Există deja de atâţia ani şi e folosită în atât de multe locuri – în şcoli, în centre de recuperare, în orice fel de centre de educare şi… Pentru mulţi, mulţi oameni. Mulţi oameni vin la mine şi-mi spun, “Miguel, cartea ta mi-a salvat viaţa! A ajuns la mine într-un moment foarte greu!”. Şi chiar ăsta e motivul pentru care există această carte: Ca să fie un sprijin pentru toţi, să fie un ghid în care toată lumea să poată să se găsească şi să găsească soluţii la orice problemă au, indiferent în ce domeniu al vieţii – afaceri, religie, relaţii… Sănătate… Sănătate… Pentru că tocmai vorbeam despre sănătatea ta şi… Primul legământ…

Aş vrea să recapitulăm cele patru legăminte. Probabil că le-ai spus de nenumărate ori, dar aş vrea să le recapitulăm, pentru că sunt atât de simple, şi totuşi… Se pare că e şi ceva muncă de făcut… N-ar trebui să spun asta – ştiu că primul legământ zice să fim impecabili cu cuvintele noastre şi să fim atenţi la ce spunem… Iar tu asta ai făcut, asta faci, cu sănătatea ta. Spui, “sunt din ce în ce mai bine”. Foloseşti această impecabilitate, acel prim legământ, în fiecare zi din viaţa ta. Eşti un exemplu al acestui legământ. Da, putem să spunem că, prin cuvânt, creăm ceea ce numim identitatea noastră.

Tot ce credem despre noi înşine, modul în care vrem să ne proiectăm în faţa celorlalţi, modul în care vrem să ne perceapă toţi ceilalţi. Şi atunci, folosim cuvântul pentru a crea o întreagă realitate – virtuală, desigur, dar care este mintea noastră. Se referă la mine, e creaţia mea. De asta spun că noi toţi suntem artişti. Creăm tot timpul. Ne creăm propria identitate şi credem că asta suntem. Şi noi nu suntem acea identitate, ci forţa care a creat acea identitate. Şi asta e puterea cuvântului.

Folosim cuvântul pentru a da formă, pentru a crede sau a nu crede ceea ce percepem. Şi suntem impecabili cu cuvântul, atunci când nu folosim cuvântul împotriva noastră. Pentru că, atunci când folosim cuvântul împotriva noastră, creăm toată drama din viaţa noastră. Putem să creăm un întreg coşmar, care arată şi în care ne simţim de parcă ar fi iadul, dar, de fapt, e doar un vis şi e propria noastră creaţie. Şi chiar dacă poate că arată ca iadul, tot e perfect. Pentru că doar perfecţiunea există. Pentru că, orice am crea, oricine am fi, în orice parte a lumii, va fi perfect.

Poate că nu suntem conştienţi de asta, dar întotdeauna căutăm acea frumuseţe, acea perfecţiune. Dar ce facem atunci când, înăuntrul nostru, nu simţim că merităm, sau nu simţim că o să se întâmple şi avem toate gândurile şi lucrurile alea negative care apar şi spun: “Nţ-nţ, n-o să se întâmple!”. Asta pentru că folosim cuvântul împotriva noastră.

Noi suntem cei care creăm toate barierele, toate limitările… Noi suntem cei care ne respingem pe noi înşine, înainte să ne respingă oricine altcineva. Noi suntem cei care creăm toată drama. Şi ne percepem creaţia… Percepem cum am făcut lumea şi avem o reacţie emoţională la asta. Iar în felul acesta devenim victima propriei noastre creaţii. De aceea e extrem de important să fii impecabil cu cuvântul tău.

Pentru că, dacă foloseşti cuvântul pentru creaţia ta, vei vedea că ea va fi cu mult mai frumoasă. Respect de sine, iubire de sine… Cu siguranţă! Poţi să te uiţi în oglindă – nu contează câţi ani ai, poţi să fii un copiluţ sau să ai optzeci de ani… Ceea ce percepi va fi întotdeauna frumuseţe. Întotdeauna va fi frumuseţe, pentru că asta suntem – frumuseţe. Ştii, schimbările corpului sunt aşa de minunate… Vezi o fetiţă de 13 ani, apoi o femeie frumoasă, la 23-24 de ani… O femeie la 30 de ani, la 40 de ani… 50 de ani, la 60 de ani…

Frumuseţea e puţin diferită, dar e mai rafinată, în multe feluri. Şi asta percepem – şi dacă putem să ne percepem întotdeauna aşa, atunci întotdeauna ne vom accepta pe noi înşine chiar aşa cum suntem. Asta înseamnă să folosim cuvântul în mod impecabil. Aha. Şi al doilea spune să nu luăm nimic personal. Adică, orice s-ar întâmpla, ar trebui să vedem asta ca şi cum ar fi proiecţia celeilalte persoane…?

Asta e pentru că avem propria noastră conştienţă. Aşa cum noi ne creăm propria realitate, propria lume, trebuie să fim conştienţi că toţi cei din jurul nostru au făcut exact acelaşi lucru cu realitatea: Şi-au creat propria lor lume. Şi tot ce se întâmplă în lumea lor e din cauza lor, aşa cum tot ce se întâmplă în lumea noastră e din cauza noastră. Şi atunci, în creaţia ta, tu eşti centrul universului. Orice s-ar întâmpla, se întâmplă din cauza ta. La fel şi cu toţi ceilalţi din jurul tău. Tot ce se întâmplă e din cauza lor. Ei nu te ştiu pe tine, de fapt. Ceea ce ştiu ei despre tine este modul în care te percep ei. Te percep, te califică, te judecă, te pun într-o anumită categorie în lumea lor – şi asta e ceea ce ştiu ceilalţi despre tine.

                                                                                   Miguel Ruiz

 Cum să-ţi întrupezi dorinţele