CREATORII UMBREI – contraste de tip lumină şi umbră

   Este imposibil astăzi să te gândeşti la natura umană fără să realizezi că aceasta reprezintă un mister foarte profund. La fel ca vârful aisbergului, numai o fracţiune infimă din realitatea fiinţei tale este vizibilă în lumea fizică. Nevăzut şi adeseori ignorat, sufletul uman reprezintă un loc al tuturor ambiguităţilor, contradicţiilor şi paradoxurilor. Acest lucru este cât se poate de normal, căci manifestările sale sunt experienţele noastre în această lume a dualităţii şi a contrastelor.

Nimeni nu poate avea o experienţă în absenţa contrastelor de tip lumină şi umbră, plăcere şi durere, sus şi jos, înainte şi înapoi, cald şi rece. Dacă nu ar exista aceste diviziuni, nu ar exista nici o manifestare. Conştiinţa nu ar fi altceva decât un câmp infinit şi gol, la fel ca un deşert. Noi am fi conştienţi de toate lucrurile simultan, dar de nimic în particular.

Pentru a putea avea o manifestare, noi avem nevoie de energii opuse.

Aşa se explică de ce duşmanii expliciţi pot deveni aliaţi impliciţi. Spre exemplu, Osama bin Laden şi George Bush s-au cocreat unul pe celălalt. La prima vedere ei au fost duşmani, dar pe un nivel invizibil ei au fost aliaţi. Acest principiu este general. Orice om are nevoie de duşmanii lui pentru a fi cel care este. Jung a avut curajul de a sesiza faptul că noi avem nevoie de latura noastră întunecată pentru a fi cei care suntem. Adevărul este că rasa umană nu ar fi putut evolua fară subconştientul colectiv.

Oamenii şi-au transmis unii altora descoperirile prin aceste fire invizibile care îi unesc, şi îndeosebi descoperirile legate de sine. Antropologia fizică a demonstrat că odată cu homo sapiens a apărut o parte nouă a creierului, cortexul, dedicată funcţiilor superioare. El este cel care ne permite să raţionăm, să iubim şi să ne manifestăm compasiunea. Religia s-a născut odată cu cortexul, care a dat naştere conceptelor de rai şi de iad. Fără creierul superior oamenii nu ar fi putut inventa niciodată matematica, cititul şi scrisul, sau artele.

În aceste condiţii, oamenii de ştiinţă au trăit un şoc atunci când au descoperit rămăşiţele omului din Neanderthal şi au constatat că acesta nu numai că avea un cortex uriaş, dar că el era chiar mai mare ca al nostru. Şi totuşi, oamenii din Neanderthal au vânat în Europa animale mari timp de 400.000 de ani, o perioadă de două ori mai lungă decât cea în care a existat pe pământ homo sapiens, creându-şi o singură unealtă: o suliţă grea cu un vârf de piatră ascuţită.

În pofida cortexului lor uriaş, ei nu au putut descoperi niciodată o altă unealtă. Nu au fost capabili nici măcar să inventeze o suliţă mai uşoară, care să poată fi aruncată. Pe întreaga perioadă în care au existat, ei s-au folosit exclusiv de suliţele lor grele, cu care îşi atacau prăzile (mamuţi sau lei de peşteră, pe care îi loveau cu armele lor). Nu este de mirare că aproape toate scheletele de oameni din Neanderthal prezintă fracturi multiple ale oaselor. Este evident că acele animale mari reacţionau, şi totuşi timp de aproape o jumătate de milion de ani acei oameni primitivi nu au fost capabili să îşi imagineze că ar fi mult mai sigur dacă şi-ar construi nişte suliţe mai uşoare pe care să le poată arunca de la distanţă.

Singura concluzie pe care o putem trage este că evoluţia umanităţii nu a depins de creierul oamenilor, ci de mintea pe care au împărtăşit-o aceştia. La nivelul subconştientului oamenii au continuat să înveţe, dar într-un ritm foarte lent. Homo sapiens şi-a folosit creierul pentru sarcini infinit mai complexe decât strămoşii săi. După ce unul dintre ei şi-a imaginat că poate construi arme mai bune, viaţa oamenilor a devenit mult mai uşoară. Agricultura a înlocuit vânătoarea şi culesul fructelor sălbatice.

Pe măsură ce viaţa oamenilor a devenit mai complicată a apărut limbajul, iar oamenii au devenit capabili să schimbe între ei idei. Cu alte cuvinte, Jung a descoperit locul secret în care se petrece întreaga acţiune. Subconştientul colectiv este biblioteca minţii, depozitul tuturor experienţelor din trecut ale umanităţii, la care noi avem acces. Nimeni nu a putut da vreodată un răspuns singular la întrebarea: „Cine sunt eu?‚ Şinele uman este fluid şi se află într-o schimbare continuă. El include propriul sine, dar şi şinele pe care îl împărtăşim cu toţi ceilalţi oameni. Spre exemplu, studiile au indicat că cerebelul oamenilor care se pricep la calculatoare şi care joacă jocuri video îşi dezvoltă căi neuronale noi, pe care ceilalţi oameni nu le au.

Dacă dorim să ne descoperim şinele real, noi trebuie să pătrundem în lumea umbrei şi în fluxul ei constant. Până acum acest demers li s-a părut oamenilor extrem de periculos, speriindu-i de moarte. La începutul faimosului său film Hamlet, Laurence Olivier a rostit următoarele cuvinte: „Aceasta este povestea unui om care nu s-a putut hotărî.‚ Hamlet avea dovada că unchiul său i-a ucis tatăl pentru a pune mâna pe coroana Danemarcei. El avea toate motivele din lume să încerce să se răzbune, dar nu a putut face acest lucru.

Periculoasa călătorie în ţinutul umbrei, în care domnesc răzbunarea şi omorurile, ameninţa însăşi existenţa lui Hamlet, nobleţea şi educaţia lui civilizată. În cele din urmă, prinţul a acceptat să facă această călătorie periculoasă, dar aceasta l-a condus la dezgust, dispreţ de sine, pierderea iubirii şi încercarea de a se sinucide, reacţii tipice atunci când te confrunţi cu monştrii din adâncuri. În final, când este ucis el însuşi, Hamlet îşi acceptă soarta cu uşurare şi cu un calm nepământesc. După părerea mea, cuvintele pe care Laurence Olivier ar fi trebuit să le rostească la începutul filmului ar fi trebuit să fie: „Aceasta este povestea unui om care s-a temut de propria sa umbră.‚

Umbra este o creaţie a omului, făurită în subconştientul colectiv

Aşadar, este important să înţelegem că umbra este o creaţie a omului, făurită în subconştientul colectiv. Ura adresată duşmanilor (ieri erau comuniştii, astăzi sunt teroriştii) nu are nimic de-a face cu natura umană. Noi am moştenit această ură. Ea se naşte din umbră, respectiv din experienţele altor oameni din trecut. Unul din principalele instrumente ale umbrei este crearea conceptului de „ei‚, oameni diferiţi de „noi‚. „Ei‚ doresc să ne facă rău şi să ne ia tot ce avem.

Spre deosebire de noi, ei nu sunt întru totul umani. De aceea, avem dreptul să ne luptăm cu ei şi să îi distrugem. Acesta este principalul arhetip al umbrei, care modelează minţile a milioane de oameni, supravieţuind generaţie după generaţie în detrimentul gândirii raţionale. Fiinţele umane au creat în mod conştient civilizaţii vaste în care şi-au continuat evoluţia, dar la nivel inconştient au acumulat o istorie care transcende cu mult experienţele singulare acumulate de un om sau de altul, în orice epocă a istoriei.

Ceea ce noi numim „eu‚ este într-o măsură mult mai mare decât credem: „noi‚. Dovezile pot fi găsite chiar în organismul nostru. Sistemul nostru imunitar este un proiect colectiv. Chiar sub osul stern se află o glandă numită timus, care produce anticorpii necesari pentru a rezista în faţa atacurilor virusurilor şi microorganismelor. Atunci când ne naştem, timusul nu este bine dezvoltat. În primul an de viaţă imunitatea copilului depinde de cea a mamei. Timusul creşte şi se dezvoltă până la vârsta de 12 ani, când atinge mărimea sa maximă, după care începe să se micşoreze.

În timpul perioadei de creştere, timusul oferă corpului anticorpii pentru toate bolile cunoscute până atunci de rasa umană, chiar dacă organismul nu se îmbolnăveşte propriu-zis de aceste boli. Moştenirea imunităţii este colectivă. Simultan, fiecare dintre noi contribuim cu informaţii noi la această moştenire, pe măsură ce ne confruntăm cu alte boli.

Acest exemplu demonstrează că noi nu avem un corp fizic separat. Corpul nostru participă la un proiect colectiv care nu se încheie niciodată. Aş fi putut lua şi alte exemple care să demonstreze acest lucru, cum ar fi evoluţia creierului, dar în ultimă instanţă totul se reduce la ADN. Genele noastre înregistrează istoria dezvoltării umane la nivel fizic. Chiar dacă genetica nu ne-a dezvăluit încă toate secretele genomului uman, personal cred că următoarea mare revelaţie nu va fi una fizică, ci una referitoare la suflet. Prima noastră sarcină când vom ajunge pe acest nivel va fi să ne reînnoim sufletul.

Era umbrei nu se poate sfârşi decât dacă vom alege unitatea în locul separării. Practic, soarta sinelui divizat se află în mâinile fiecăruia dintre noi. ….EFECTUL UMBREI – Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson

DAR DACĂ TOT CEEA CE CUNOAŞTEŢI ESTE GREŞIT?