Deschide ochii, omule – Viaţa are trei faze în dezvoltarea ei

Deschide ochii, omule!

Deschide ochii, omuleViaţa are trei faze în dezvoltarea ei

Oameni suntem toţi; om însă, numai din când în când câte unul: acela care nu-şi dezminte obârşia divina; iar Om cu O mare numai Unul, Iisus Hristos, Care pentru oameni, Dumnezeu fiind, S-a făcut Om.

Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem în Dumnezeu, ca ultim reazem etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la regăsirea de noi înşine, ca făpturi renăscute în Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.

A nu lucra cu valorile, în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu, înseamna a ieşi din ierarhie si a face anarhie. Cancerul, această misterioasa anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zona necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos.

Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. In valoarea politică trufia stârneste tirania, terorismul, dictatura; în religie – inchiziţia, despotismul, protestantismul; în ştiinţă şi economie – materialismul; în arta – senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept.”

Despre viaţa spirituală si conştiintă

”Viaţa noastră are trei faze în dezvoltarea ei: faza vegetativă – pâna la naştere; faza bio-psihică, fără limite precise; şi faza spirituală. Mulţi nu trăiesc decât primele două faze ale vieţii, iar mai sus nici nu au de gând să ajungă.

Precum urmărim o armonie între facultăţile sufleteşti, tot aşa trebuie să urmărim o armonie şi între cunoştinţele din cât mai multe domenii, precum şi o sinteză a acestora cu viaţa.
O unificare a voinţei, ba chiar a tuturor facultăţilor noastre sufleteşti izbuteşte s-o ajungă abia rugăciunea, deoarece rugăciunea curăţeşte mintea.

Conştiinţa e un grai tăcut, o chemare lină, pe care o auzi sau o întelegi că vine dinlăuntru, dar totuşi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Insuşi cuvântul con-ştiintă însemnează a şti împreună, la fel. Iar cei ce ştiu împreuna, la fel, sunt Dumnezeu şi omul. Prin urmare cugetul sau conştiinţa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om şi acelaşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.

Patimile, reaua voinţă, păcatele, dar mai ales nebăgarea în seama a glasului conştiinţei, îngrămădesc nişte valuri peste ochiul acesta, nişte solzi, care-i sting graiul, încat abia se mai aude. Atunci şi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare că nici nu mai este Dumnezeu.
” Când ai conştiinţa curată să nu te temi niciodată de nimic.”

Despre iubire şi Dumnezeu cel din tine

”Pe Dumnezeu Îl ai sădit, inoculat, latent, în structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pământesti. Prin aceasta şi tu eşti fiu al lui Dumnezeu. Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidentă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate întâmpla.

Pe când dreptul cunoaşte un Dumnezeu personal, plin de iubire şi apropiat oamenilor, păcătosul simte un Dumnezeu aspru, ascuns, amenintător, atotputernic si tare departe. Ura, această desfigurare spirituală, face mii de victime, căci stinge pe Dumnezeu şi din ochii celorlalţi. Ura îşi ridică împotrivă şi mai mare ură, e un climat al mediului viciat, o boare a haosului. Ura face din această viaţă o anticameră a iadului.

Iubirea e însuşirea prin care Dumnezeu a creat lumea.
Iubirea nu are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul; nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit; străpunge iadul care nu-i poate sta impotrivă si străbate cerul.

Iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale, spre desăvârşire; printr-însa avem înlăuntrul nostru Impărăţia Cerurilor.”

Adevărata ta menire nu înseamnă a presupune, doar munca interioară te poate ajuta să-ţi înţelegi rostul.

EVITAŢI CRITICA – folosiţi doar cuvinte pozitive!

3 comentarii

  1. Multumesc

    Pe 22 aug. 2016 19:19, DE TOATE PENTRU TOŢI ŞI MAI MULT… a scris: > > detoatepentrutotisimaimult a publicat:” Oameni suntem toţi; om însă, numai din când în când câte unul: acela care nu-şi dezminte obârşia divina; iar Om cu O mare numai Unul, Iisus Hristos, Care pentru oameni, Dumnezeu fiind, S-a făcut Om. Ştiam şi până la El că avem obârşie divină, că sunte” >

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.