DIDACTICA PENTRU DISOLUŢIA EULUI – obţii progrese insolite

Când consideri totalitatea vietii tale ca însăşi ziua în care trăieşti, când nu laşi pe «Mâine» ceea ce trebuie să faci chiar «Astăzi», ajungi realmente să cunoşti ceea ce înseamnă «să lucrezi asupra Sinelui».

Obstinat, Egoul fură lumina Pistis Sophiei.(carte Sacră).

Atâta timp cât există multiple elemente nedorite care personifică defectele noastre psihologice, înăuntrul nostru, este evident că va exista durere. Nu este posibil să existe Fericire în fiecare dintre noi, atâta timp cât elementele nefericirii există în interiorul nostru. Esenţa, îmbuteliată în toate elementele subiective ale nenorocirii se procesează în virtutea propriei sale îmbutelieri. Elementele subiective ale percepţiilor sunt, cu precizie, toată acea varietate de elemente psihice inumane pe care le cărăm în interiorul nostru.

O dată distruse elementele subiective ale percepţiilor, vie personificare a erorilor noastre, percepţia integrală, unitotală, deplină, iluminată a Realului ajunge să fie miraculoasă. A se crede “Unul”, desigur este o glumă de mult prost gust; din nefericire, această zadarnică iluzie există înăuntrul fiecăruia dintre noi.

Fantezia este o forţă reală care acţionează în mod universal asupra omenirii şi care menţine umanoidul intelectual într-o stare de vis, făcându-l să creadă că este deja un om, că posedă adevărata Individualitate, voinţă, conştiinţa trezită, minte particulară etc. etc. Când gândim că suntem unul, nu ne putem clinti din locul în care ne aflăm în noi înşine, batem pasul pe loc şi în cele din urmă degeneram, involuăm.

Fiecare dintre noi se găseşte într-o anumită etapă psihologică şi nu vom putea ieşi din aceasta, decât dacă le vom descoperi în mod direct pe toate acele Agregate Psihice sau Euri care trăiesc în interiorul nostru. Fiecare Agregat Psihic este ca o persoană înăuntrul nostru. Nu există nici o îndoială că aceste Agregate posedă cele trei creiere: Intelectualul, Emotionalul şi Motor-Instinctiv-Sexualul; adică, fiecare Eu sau Agregat Psihic este o persoană completă.

Fiecare Eu, fiecare Agregat are criteriile sale proprii, individuale; are ideile sale, conceptele sale şi dorinţele sale; realizează fapte determinate etc.; fiecare Agregat dispune de o anumită autonomie. Văzute lucrurile din acest unghi, studiate profund, vom ajunge la concluzia logică şi inevitabilă că în interiorul personalităţii noastre locuiesc multe persoane.

Cel mai grav este că toate acestea se ceartă între ele, se luptă pentru supremaţie; fiecare vrea să fie stăpânul, domnul. Cărui lucru i s-ar asemăna CASA noastra INTERIOARA? Eu aş spune că unei locuinţe oripilante în care ar fi mulţi servitori şi fiecare s-ar simţi “domnul”. Este clar că, privită la lumina acestor raţionamente, o astfel de casă se dovedeşte înspaimântătoare şi insolită. Curioase în acest caz sunt, în mod precis, conceptele pe care şi le plăsmuiesc fiecare din “domnii casei”.

Unul spune: “Voi mânca, mi-e foame!” Apoi intră un al doilea în conflict şi spune: “La naiba cu mâncarea, o să citesc ziarul!” Apare, mai încolo, un al treilea în conflict şi spune în mod irevocabil: “Ce mâncare, ce citit, merg la prietenul meu, cutare.” O dată spuse toate aceste cuvinte incongruente, personalitatea umană (mişcată de acest resort intim) îşi abandonează casa pentru a se duce pe undeva, pe acele străzi ale lui Dumnezeu.

Dacă ne-am putea vedea întregi, aşa cum suntem, într-o oglindă, pot să vă asigur că am rămâne perfect nebuni. Toţi suntem plini de oripilante contradicţii şi asta este nefast pentru că nu avem cu adevărat o existenţă reală. Cu adevărat, fiecare dintre acele multiple Agregate Psihice care se ivesc în noi, au compromisuri determinate.

Am putea spune, fără nici o exagerare ca hoţul (de exemplu) cară în sine însuşi un cuib de hoţi, fiecare dintre ei cu compromisuri distincte, în zile, ore şi locuri distincte; că fornicatorul revendicat cară în interiorul său (culmea culmilor) o casă de rendez-vous; că asasinul, evident, cară în psihicul său un club de asasini (bineînţeles că fiecare dintre aceştia, în adâncul său, are compromisurile sale); că negustorul, în interiorul său, cară o piaţă de negustorie si asa mai departe.

Cu adevărat, suntem închişi înăuntrul mecanicii LEGII RECURENŢEI şi asta este foarte lamentabil. Un om este ceea ce este viaţa sa; dacă un om nu lucrează asupra propriei sale vieţi, acel om pierde timpul în mod mizerabil. Cum ne-am putea elibera de Legea Recurenţei? Lucrând asupra propriei noastre vieţi. Incontestabil, viaţa noastră personală se compune din comedii, drame şi tragedii.

Comedia este pentru comici, dramele pentru persoanele normale, comune şi obişnuite, iar tragediile pentru perverşi. În Misterele de odinioară nu se accepta niciun tragedian. Se ştia că acesta era pedepsit de Zei, şi evident Gardianul îl respingea cu vârful spadei. Că avem nevoie să dizolvăm “Eurile”? Acest lucru este logic! Acestia sunt “actorii” comediilor, dramelor şi tragediilor. Ar putea oare exista o comedie fără comici? Ar putea exista o dramă fără actori?

Credeţi dumneavoastră că s-ar putea desfăşura pe vreo scena din lume, o tragedie fără tragedieni, fără actori? Evident că nu, adevărat? Atunci, dacă vrem să ne schimbăm propria noastră viaţă ce trebuie să facem? Nu ne rămâne alt remediu decât să dizolvăm “actorii”comediilor, dramelor şi tragediilor.

Si cine sunt acei “actori”, unde trăiesc şi de ce? Eu vă spun dumneavoastră că într-adevăr acei “actori” sunt ai timpului; aşadar în realitate, fiecare dintre acei “actori” vine din epoci antice. Dacă spunem că “Eul este o carte cu multe volume” afirmăm un mare adevăr; dacă afirmam că “Egoul vine din numeroasele zile de ieri”, este cert. Atunci Egoul este timp, EURILE personifică timpul: sunt propriile noastre defecte, propriile noastre erori conţinute în CEASUL TIMPULUI; sunt pulberea secolelor, conţinută în chiar adâncul psihicului nostru.

Când cunoşti didactica precisă pentru disoluţia acelor “elemente nedorite” pe care le purtăm în interior, obţii progrese insolite. Devine indispensabil, urgent şi de ne amânat să cunoşti cu exactitate didactică. Doar aşa vine dezintegrarea acelor “elemente nedorite” pe care le ducem în interior.

Samael Aun Weor