Forţe care concură la evoluţia entităţii spirituale
In lumea pământului se instituie societăţi ai căror membri caută să selecteze aderenţi noi. La fel fac şi duhurile luminoase, selecţionând membri pentru grupurile de cercetători în domeniul spiritualist. Unora li se dau cunoştinţe de gradul a, iar unui cerc mai iniţiat i se dau cunoştinţe de gradul a, b, c şi aşa mai departe. După valoarea morală şi spirituală a oamenilor ce alcătuiesc un cerc psihic, se va da mai puţin sau mai mult.
Mulţi doresc legături cu duhurile, dar nu toţi urmăresc acelaşi ţel. Unii le doresc din punct de vedere pur ştiinţific. Alţii, şi aceştia formează majoritatea, crezând că duhurile sunt atotştiutoare, le cer anumite servicii şi comunicări pur omeneşti. Aceştia uită că duhul e un om spaţial care nu este liber pe faptele şi nici chiar pe ideile sale. Dacă lumea trupească e condusă de legi umane, împărăţia spaţiilor e dominată de legi şi mai severe, de legile Codului divin.
Un duh nu coboară niciodată singur la un cerc de studii psihice. Fiecare are ghidul, superiorul său, care îl aude, supraveghează şi cenzurează. Cu ocazia diferitelor şedinţe de comunicări cu fraţi pământeni am afirmat: „Nu sunt singur în această cameră, în jurul meu se află mii de scântei, mii de duhuri venite să audă cele ce vă voi comunica”.Comunicările erau primite cu plăcere de fraţii mei întrupaţi, dar provocau nespusă mirare,plăcere şi fericire duhurilor aflate în spaţiul odăii, asistente la acea prelegere morală sau ştiinţifică.
Aceste duhuri, fraţi mai mici, erau atrase de graiul pământenilor, prin care înţelegeau şi ele subiectele tratate, comunicarea mentală a duhurilor superioare nefiind înţeleasă de micile duhuri aflate pe primele trepte evolutive ale acestei planete. După cum în lumea trupească un chinez nu se poate înţelege cu un român, graiul mental diferă prin cuprinsul ideilor exprimate.
Gândul e auzit uneori de duhurile inferioare, dar dacă nu înţelegi conţinutul acelor idei este ca şi cum ai auzi limba chineză fără să o înţelegi. Uneori vibraţia gândului este atât de înaltă, încât nici nu este auzită de duhul inferior.
Graiul mental diferă prin vibraţia sa la fiecare din cele trei etaje sau zone eterice ale Pământului. Un duh roşu nu va înţelege graiul mental al duhului albastru, iar acesta, la rândul său, nu va înţelege graiul duhurilor albe. De aceea la şedinţele de comunicări dintre lumea cerească şi cea terestră se aduc duhuri mici, roşii sau albastre, ca să înţeleagă ideile duhurilor albe, citite sau discutate într-o limbă terestră de duhurile întrupate.
Toţi aceşti fraţi mai mici, ce au auzit comunicarea noastră, se vor întrupa în viitor în ţara voastră. Ei sunt atât de dornici de cunoştinţele noastre, încât indiferent în ce clasă socială se vor întrupa, vor deveni spiritualişti fervenţi, vor cerceta şi studia cărţile spiritualiste şi vor căuta să se adape cu adevărurile primite în anumite cercuri de revelaţie. Ei vor crede intens, pentru că au fost câştigaţi scopului urmărit. Să nu vă miraţi şi indignaţi auzind pe unii dintre voi: „Eu cred în existenţa lumii invizibile şi într-un Dumnezeu creator“, iar pe alţii negând şi râzând stupid auzindu-vă că afirmaţi existent spiritului şi a Tatălui aţotfăcător. Aşa e firesc.
Nu există două duhuri egale în pricepere şi cunoaştere.
Tatăl a sortit să existe, faţă în faţă,afirmaţia şi negaţia, înţelepciunea şi prostia, cumintele şi nebunul. Duhurile superioare văd toate aceste ciudăţenii ale lumii voastre, aşa că nu se miră de faptele omului. Astfel, ele au văzut duhuri frumoase întrupate, înjosindu-se s-au abătându-se de la înălţimea lor, şi făcând greşeli peste greşeli, asemenea unui duh inferior.
S-au văzut duhuri frumoase negând într-o întrupare ceea ce în nenumărate întrupări precedente afirmau cu tărie: puterea credinţei,puterea voinţei, existenţa spiritului nemuritor. Revin la fraţii mei spaţiali. Acest auditoriu a mai fost aici, ca şi în alte părţi şi a mai audiat şi altădată. Prin urmare,comunicările noastre vă folosesc vouă, dar nespus de mult folosesc acestui auditoriu nevăzut şi foarte numeros. De acum, nu va mai încolţi în sufletul lor sămânţa negaţiei.
Intrupându-se, vor fi convinşi în foiţele cereşti, în existenţa Divinităţii şi a copiilor Săi spaţiali. Periodic, coboară la întrupare un val de spirite foarte credincioase. Urmează un val nici cald,nici rece, format din cei ce cred şi nu prea, şi, în fine, vine un al treilea val, format în majoritate din oameni care nu vor să ştie nimic de Cer şi forţele sale.
Aşa urmează mereu.în vremurile viitoare, nu prea îndepărtate, va veni un val de duhuri dornice să studieze natura şi viaţa risipită în sânul ei, sub toate formele. Aceste valuri de credincioşi şi necredincioşi sunt orânduite de cei din Sfera divină. Tatăl nu se supără că unii din copiii Săi II neagă. întotdeauna şi în toate – atât în Cer, cât şi pe pământ, trebuie să existe opoziţie. Chiar şi în lumile superioare se discută teze pro şi contra.
*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******
Omul trupesc este o fărâmă neînsemnată în uriaşul mecanism al vieţii.
Suferinţa sa n-are nici o importanţă, faţă de marele scop: fericirea eternă. Toate duhurile au trecut, trec şi vor trece prin flăcările durerii. Vom suferi şi vom răbda, căci aşa este planul Tatălui; nici un duh nu e scutit de furnalul suferinţei. Dacă în preajma Tatălui domneşte fericirea desăvârşită, în lumile create există suferinţa sub o infinitate de forme. Pornim de la durere să ajungem la fericire, şi întotdeauna durerea este în faţa fericirii.
Tatăl central nu ar şti ce este fericirea, dacă n-ar avea cunoştinţă de suferinţa îndurată de copiii Săi în lume. Sforţările duhului spre progres nu ar mai avea loc, dacă el nu ar simţi, din etapă în etapă, o mulţumire mai mare şi nu ar fi conştient că la sfârşitul răbdării şi sforţărilor sale va avea parte de fericire. La şedinţele de înalte comunicări morale şi ştiinţifice se aduc duhuri tinere, să prindă curaj şi să înţeleagă că viaţa şi cunoaşterea se câştigă prin osteneală şi necaz.
Dacă ele nu ar auzi sfaturile celor mai mari, ar cădea sub greutatea adversităţilor vieţii. Dar pentru a le da un imbold şi mai puternic, marile duhuri albe, îngerii planetari sau solari se întrupează, se fac oameni trupeşti şi trăind în mijlocul lor, suferă împreună cu ele. Noaptea, duhurile inferioare ştiind pe cine au printer ele şi văzând că şi aceştia, ca oameni, suferă nevoile vieţii, prind curaj şi suportă mai uşor calvarul întrupării.
Aceste cazuri sunt de excepţie. De cele mai multe ori, duhurile superioare coboară în cetele miliardelor de duhuri inferioare,roşii şi albastre, şi le ţin prelegeri, le lămuresc asupra scopului vieţii şi a datoriei de a se supune în veşnicie, căci aşa au fost şi ele, trecând prin aceleaşi greutăţi şi suferinţe.
Când duhurile pleacă de la Tatăl, pornesc la şcoala vieţii pe un singur drum. De la o vreme,din nepricepere, unele aleg drumul durerii, pe când altele, mai temătoare, aleg drumul supunerii oarbe. Pe ambele căi vor evolua duhurile şi de la o vreme cărările lor se unesc şi ajung iar. la Tatăl,unde se vor bucura de o fericire veşnică.
SCARLAT DEMETRESCU
Lumile se conduc prin puterea Sugestiei
