Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

    Metoda învăţării întrebuinţată în lumea noastră este următoarea. într-una din prelegeri se anunţă anumite adevăruri. La întrunirea viitoare se repetă aceste adevăruri şi la ele se mai adaugă altele. în viitoarele prelegeri se face un rezumat din cele spuse, la care se mai adaugă alte cunoştinţe. Şi aşa, ca un cocoloş de zăpadă, cunoştinţele se tot adună, se repetă şi se întregesc. Populaţia acestui glob este formată din individualităţi de diferite vârste şi evoluţii spirituale.

Duhurile tinere întrupate nu pot intra în legătură cu noi. Duhurile adulte întrupate, auzindu-ne sau citind despre noi, vor crede, dar superficial. Numai duhurile bătrâne întrupate ne cred şi doresc legătura cu noi; numai lor le destăinuim din lumile nevăzute. Evident, legătura cu noi şi fenomenele produse de lumea noastră sunt rare, fiind numite de oameni „paranormale”. Va veni o vreme, îndepărtată, când evoluţia acestui pământ, pe de o parte,şi evoluţia populaţiei lui, pe de altă parte, va fi atât de avansată, încât toată lumea va şti de noi,va crede în cele spuse de noi, iar fenomenele „paranormale” vor deveni cât se poate de normale.

Se vor inventa aparate prin intermediul cărora ne veţi vedea sau veţi înregistra gândul nostru,producându-vă mirare, la fel cum predecesorii voştri s-au mirat de aparatul radio. Până atunci se comunică, ici-colo, câte ceva sub formă de poveşti sau legende. Cei mai ridicaţi le cred, cei necopţi râd şi le resping ca fiind irealităţi; însă le vor crede în alte întrupări, când vor fi şi ei mai pregătiţi. Vântul ia seminţele pământului şi le împrăştie în toate părţile.

Fii tu, dragul nostru frate, vântul ideilor noastre, semănându-le asemenea unor seminţe, în cele patra puncte cardinale. Unele vor cădea pe piatră şi se vor usca, altele vor cădea printre buruienile preocupărilor omeneşti şi vor fi înăbuşite, iar altele vor cădea în suflete curate, pregătite, şi ca într-un pământ bun, vor încolţi şi vor da roade frumoase.

Cei ce ne-au cunoscut în alte timpuri se organizau în secret, şi păstrau tainele noastre sub jurământ înfricoşător. Au trecut vremurile acelea de grozavă ignoranţă. Acum s-a mai lărgit câmpul cunoscătorilor şi moartea nu mai pândeşte pe imprudentul destăinuitor. Totuşi, trebuie să se ştie că dacă prin pălăvrăgeală nu-ţi mai pierzi viaţa, vei suferi amarnic dacă ai răspândit neautorizat marile taine cereşti.

Pe tine, care ai primit din cele mai sublime cunoştinţe ale alcătuirii lumilor invizibile, te rugăm să le păstrezi cu sfinţenie, pentru ca împreună cu cele comunicate în viitor, să constituie un tot, din care să se vadă uriaşa operă a Slăvitului nostru Tată unic.Toate duhurile care au acelaşi grad de evoluţie formează un grup mai mic, numit fascie. Totalitatea fasciilor, de diferite grade constituie un partid. Fiecare fascie îşi are programul său de lucru. La rândul lor, şi partidele au treptele lor ierarhice. Unul e mai sus, iar altul – mai jos.

Lumea duhurilor este alcătuită pe grade ierarhice. Un grad se obţine după o vieţuire de zeci de mii de ani pe o planetă. Am spus că pe Pământ există patru grade de evoluţie: gradul duhurilor roşii,gradul duhurilor albastre, gradul duhurilor albe şi gradul îngerilor. Evoluţia dintr-un grad într-altul se face cu mare greutate. Poţi să faci şcoala sau stagiul pe mai multe planete şi să nu poţi trece dintr-un grad într-altul. Fiecare grad are mai multe subgrade sau trepte.

Noi, duhurile albe, am venit albi pe Pământ şi am urcat în decursul celor aproape 26.000 de ani una câte una treptele superioare ale gradului nostru de albi. Tot aşa au venit şi duhurile roşii şi duhurile albastre, iar cei vrednici dintre ei au urcat trepte numeroase ale gradului lor.

Un duh roşu nu poate avansa pe nici o planetă până la gradul de duh alb.

Evoluţia se face treptat, căci duhul asimilează greu cunoştinţele, încorporându-le şi făcându-le una cu fiinţa sa. Trecerea dintr-o treaptă în alta se face în urma unui examen trecut ca om întrupat şi apreciat de superiorii partidului din care face parte duhul.Studiile teoretice se fac mai mult în Cer, iar practica – pe pământ, ca om trupesc.

Dacă un duh liber sau întrupat a greşit, îşi va plăti greşeala, dar gradul nu i se va lua, nu va fi retrogradat pentru nimic în lume. Nici îngerii, nici Guvernatorul planetar sau solar nu-i pot lua gradul, deoarece a fost dobândit prin vieţi nenumărate, pline de suferinţe sau merite, petrecute pe multe alte planete şi a fost acordat de alţi Guvernatori solari şi planetari, de pe alte sisteme solare.

Terminând stagiul celor 26.000 de ani ai Pământului şi facându-şi sârgumcios studiile, duhul va primi la plecare im grad nou, acordat de Guvernatorul nostru solar. Neîndeplinindu-şi datoria, duhul nu absolvă cu bine şcoala acestei planete, şi drept pedeapsă nu i se mai adaugă nici un alt grad peste cel avut. Aceasta e Judecata cea mare şi divină la care sunt supuse duhurile. Oricât aş abuza ca duh de liberul meu arbitra, acumulând greşeli peste greşeli, nu mi se poate lua ceea ce mi s-a dat în numele divinului meu Tată.

Luarea uneia din facultăţile câştigate prin observaţiile şi practica vieţii de duh uman, în timpul peregrinărilor mele prin diferite planete, ar echivala cu uciderea mea. Or nici măcar Divinitatea creatoare nu şi-a rezervat dreptul de a ucide un duh. Tatăl şi-a rezervat numai plăcerea de a crea, decretând că nu va distruge nimic din creaţie.

Tatăl ceresc a comunicat cândva copiilor Săi, prin creaţie: „Eu v-am creat; Eu vă iubesc, vă ocrotesc, deci nu vă pot ucide. Dacă Eu nu pot să vă distrug, liberi sunteţi să vă desfiinţaţi voi din lumea duhurilor, deoarece Eu am făcut legea înainte de a vă crea pe voi”.

Desfiinţarea ca duh înseamnă întoarcerea noastră în Nirvana sau sânul Creatorului, fără să terminăm şcoala universului.Grele sunt legile Creatorului, dar oricât de grele ar fi, trebuie să ne supunem, căci numai supunerea determină ordinea şi ea, la rândul ei – progresul. Există duhuri mai leneşe, mai neatente,cărora li se pare că viaţa este prea grea şi legile sunt de fier. în disperarea lor, strigă: „Doamne,vreau să mă întorc la Tine, căci prea grea îmi este povara legilor Tale. Nu mă mai simt în stare să termin vreodată şcoala celor patra universuri!”

Tatăl a îngăduit revenirea înainte de timp a celor învinşi de legile Sale, dar în acest caz ei îşi anulează tot ce au acumulat prin lungul calvar al vieţilor nesfârşite, trăite pe diferite corpuri cereşti.
„Legile Mele — spune Tatăl — sunt făcute să dureze în vecii vecilor, dar nu pot împiedica revenirea voastră la Mine, înainte de vreme. Nu pot împiedica pe marii Mei Fii divini centrali ca, în interesul experienţelor atât de necesare pentru Ei, să facă transmutarea materiei de oriunde. Eu fac, fără să pot dizolva, deoarece legea Mea Mă opreşte să desfac ceea ce am ordonat să se facă. Libertate le-am dat să recheme — la vremea ei — materia pentru a o preface, perfecţiona şi trimite din nou în lume. Eu construiesc, dar nu pot dărâma. Cei construiţi de mine sunt liberi să trăiască, dar nu sunt liberi să încalce legile Mele. Dacă nu mai pot să se supună, legilor, liberi sunt să revină în sânul Meu. Eu nu pot distruge nici unul din sistemele existente, pentru că nu au fost construite de Mine, ci de Slujitorii Piei, Fiii Mei, Constructori divini din Sfera Mea. “

Orice materie se poate desface pentru a construi din nou, dar nu poate nimeni distruge un duh individualizat. La finele existenţei acestui glob terestru, se vor destrăma mineralele pământului în duhurile minerale din care au fost alcătuite, dar nu se va putea distruge nici unul din duhurile minerale, vegetale, animale sau umane.

Duhurile minerale conglomerate cu miliardele în mineralele pământului, nu au conştiinţa stării lor, şi ca atare nu pot protesta că li se strică soarta, starea în care sunt scufundate sau orânduite de Creatorii divini.
Duhurile vegetale, având o doză de inteligenţă, înţeleg menirea lor şi atunci când sunt distruse trupurile lor, se pot revolta că sunt făcute să sufere, că li se strică mersul evolutiv.
Duhul animalului, având o inteligenţă şi mai vie, sentimentul durerii fiind şi mai puternic decât la plante, protestează energic când trupul său e ucis, durerea şi protestul său fiind transmise din treaptă în treaptă, până la Centrul creator.

Cu toate acestea, cu toată vitregia vieţii lor, duhurilor vegetale şi animale nu le trece prin gând ideea sinuciderii. Nici duhul mineral, nici cel vegetal sau animal nu doresc, în Cer fiind, să revină în Centrul de unde au pornit la învăţătură, pentru că nu au posibilitatea de a se descuraja. Numai duhul uman, a cărui inteligenţă, memorie şi voinţă e mai presus de a tuturor, disperă şi declară că nu mai poate suferi rigorile legilor mereu încălcate de el. Duhul uman nu se sperie de dispariţia individualităţii sale în Nirvana, deoarece cunoaşte axioma: Nimic nu se pierde în lume; deci- ştie că şi acolo el va fi ceva.

Entitatea spirituală

Entitatea spirituală nu mai poate ieşi din sânul Tatălui, ca să spună şi altora cum e şi ce se face acolo. Când îl va cuprinde dorul de a trăi iar în lume, ca duh, i se va împlini dorinţa, dar în acest caz o va lua iar de la început, de la materia primă, trecând prin starea de fluid, gaz, lichid, mineral etc. O serie lungă, ce necesită atâtea sute de miliarde de veacuri câte stele sunt pe cer. în acest scop, după ce duhul va fi emis din Capul şi Toracele Tatălui, Fiii Săi sublimi din Mamar îi vor goli tot conţinutul memoriei, reţinându-i ştiinţa aflată în timpul cât a trăit în Sfera-Cap.

Din această cauză,Fiii divini, culegători permanenţi ai conţinutului memorial al tuturor duhurilor din Sfera centrală,au devenit cei mai mari iniţiaţi, cei mai adânci cunoscători ai gândurilor şi planurilor Tatălui central. După ce duhul s-a căit de fapta sa necugetată şi doreşte să revină în sferele create, i se întunecă tot ce a aflat înainte, pe când fusese în lume, plus ce a văzut şi auzit în sânul Tatălui, şi acum, duh nou-născut, ca în primul ceas al existenţei sale de duh, o ia pe drumul fără de sfârşit al învăţării în veşnicie. Devine un dumnezeu fără conţinutul lui Dumnezeu, ridicânduse prin suferinţă la ştiinţa şi puterea lui Dumnezeu.

Fiul mamar care i-a luat acestui duh tot conţinutul său memorial e un mare cunoscător. Deşi mare, deşi puternic, deşi atotştiutor, Fiul mamar este smerit şi supus Tatălui central. Aceşti Fii sunt cu miliardele, dar nici unul nu spune ceea ce se petrece în Tatăl, ce e în Tatăl. Destăinuirea celor aflate echivalează cu o trădare, aducând distrugerea universului. Dar evoluţia Fiilor este atât de înaintată, conştiinţa Lor atât de luminată de frumuseţea operelor divine, încât Ei nu îndrăznesc nici să gândească la o asemenea nelegiuire.

Tatăl ceresc s-a îngrădit de toate posibilităţile şi a alcătuit astfel lucrurile, încât să afle imediat ce unul ar începe numai să gândească la o asemenea trădare, făcându-i cunoscut gândul. Divulgarea tainelor cereşti este o faptă nespus de criminală, pentra că duhurile ar afla ceea ce nu trebuie să ştie, tulburându-le grozav conştiinţa şi producându-le o mâhnire de moarte şi o suferinţă de nesuportat.

Ele se vor îngrozi de miliardele de ani cât mai au de suferit; disperă de cât mai au de învăţat, şi atunci ridică glas de protest ori blestem, către Cei ce i-au chemat la viaţă fără voia lor. Distraşi sufleteşte, cer revenirea în Nirvana Tatălui. Lucrul acesta este bine ştiut în lumea noastră albă şi angelică, şi de aceea nu trebuie să spunem nimic înainte de vreme, înainte de timpul hotărât de evoluţia cuiva.

Să zicem că un duh a ajuns cu treapta sa evolutivă la numărul 20.001. Dacă eu – cunoscător al unor taine aflate prin munca mea sau de la profesorii mei îngeri — îi comunic acestui duh taine corespunzătoare gradului evolutiv al numărului 20.002, cunoscând aceste fapte noi, duhul va deveni un nenorocit. El îşi va da seama că, deşi învaţă de mult, nu ştie încă nimic, o amărăciune îi cuprinde sufletul şi de la o vreme îi pare rău că a aflat aceste taine, ba chiar mă va blestema că i le-am destăinuit, mai ales că nu mi le ceruse.

Din acest moment, sunt un greşit şi am datoria să repar această greşeală. Mi-am legat viaţa de a lui şi trebuie să fac tot posibilul, prin mai multe întrupări,să-l ajut şi să-l fac fericit, ca să-mi ierte greşeala şi să-şi uite nefericirea. Dacă eu, un duh alb, un mic duh faţă de uriaşii gânditori şi înfăptuitori din univers, pot produce atâta tulburare, destăinuirile strălucitoarelor Lumini ale Sferei-Mamar pot pricinui adevărate dezastre!

O lege domneşte în univers: Nici un duh inferior nu trebuie să. ştie tainele cunoscute de cel superior. Destăinuirea misterelor aduce, implicit, blestemul celor mici. în momentul de faţă, când îţi dictez aceste idei, casa ta e păzită de jur-împrejur de un cordon de mii de duhuri albe, subalterne mie, împiedicând orice duh albastru sau roşu să se apropie şi să ia cunoştinţă direct de la mine de cele ce-ţi comunic. Noaptea, după ce v-aţi eliberat de trupul adormit şi voi faceţi la fel; vă îngrădiţi cu tăcerea şi nu vorbiţi decât ceea ce e permis.

In cazul când, ca om, vei spune din marile taine ale Cerului, să ştii că e ordin dat ca oamenii care sunt întrupări ale unor duhuri roşii sau albastre, să râdă cu hohot de tine şi să te considere un om căruia i-a sărit un cerc de la doagele minţii, un om care şi-a pierdut judecata. Un duh roşu sau albastru întrupat, citind aceste rânduri, le va considera aberaţii şi va azvârli cartea cât colo, socotind pierdut timpul afectat citirii acestor fantasmagorii.

Toţi oamenii a căror treaptă evolutivă nu le îngăduie să primească şi să asimileze asemenea idei te vor considera ori un şarlatan, ori unul care îşi bate joc de lume, considerând-o proastă. Părerea lor e binevenită, căci altfel s-ar simţi nefericiţi şi ai fi răspunzător de starea lor. Marele Fiu divin, Guvernatorul nostru solar ar chema la Tribunalul Său treimic pe duhul care a destăinuit taine cereşti unui duh mai mic, şi i-ar spune:

„Tatăl nostru nu ucide. Tu ai distrus un spirit, căci el se va întoarce la Centru. De suferinţa lui vei avea parte. Tatăl central te condamnă prin Mine şi de acum toată suflarea de duhuri nu te va. mai considera om. De acum eşti demon, adică duhul cel mai rău de pe Pământ. Oriunde te vei duce, ucigaşule de spirit, toţi te vor ocoli.Să ştii că nu te vei mai întrupa şi de pe această planetă nu vei mai pleca, până la dizoluţia ei. “

Din acest moment, perispiritul demonizatului se va înnegri complet, având în dreptul ochilor două găuri ca para focului electric – dacă a fost un înger, sau două găuri albe – dacă a fost un duh alb. A căzut din gloria sa şi a fost demonizat. De acum, nici un duh – cât de umil ar fi – nu-i mai dă nici un respect, chiar dacă a fost odată înger sau duh alb. El nu se mai poate întrupa, nici nu poate merge oriunde. Această viaţă mărginită şi hulită, purtând stigmatul hainei negre, poate dura secole peste secole, până când într-o zi, disperat, demonizatul se va prezenta Guvernatorului terestru,cerându-i iertare şi dreptul de a se întoarce în Nirvana Tatălui central.

Demonizarea se face numai în spaţiu, în Cer. Un caz asemănător s-a întâmplat şi cu legendarul şarpe, care a dezvăluit lui Adam şi Evei secretul Tatălui. O poveste bună pentru copii, după felul cum a fost redată, nefiind permis să se spună mai mult la acea vreme neiniţiaţilor. Domnul nostru Iisus ne recomandă mereu: „Aveţi grijă să nu-mi stricaţi pe vreunul din cei mici ai Mei, căci rău va fi de ei, dar mai. rău va fi de voi”.

De oamenii care vor citi aceste rânduri nu mi-e frică, deoarece gardienii lor, dreptaşii lor, au ordin sever să vegheze, făcându-i să nu înţeleagă, să nu le placă asemenea idei, socotindu-le născociri neroade. Dar ne este teamă de cei de la noi, de duhurile libere din spaţiu, pentru că văzând cine le spune, le vor lua în serios. Ei nu vor râde precum cei întrupaţi, căci vor şti că nu sunt basme,ci Taine divine.

                                                                                          Scarlat Demetrescu

O modalitate 100% funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral! Sfatul unui profesor chinez.