Advertisements

Încrederea. O direcţie, nu o destinaţie

Încrederea. O direcţie, nu o destinaţie

Încrederea. O direcţie, nu o destinaţie

Credinţa este dată, încrederea este o evoluţie

Ce este încrederea? Este o credinţă? Nu, deoarece credinţa aparţine minţii. Încrederea este o afinitate. Îţi laşi pur şi simplu la o parte armura, toate măsurile de apărare, devii vulnerabil. Asculţi ceva şi asculţi cu atâta atenţie încât în tine apare sentimentul care îţi spune dacă e adevărat sau nu. Dacă e neadevărat o simţi, dacă e adevărat, o simţi – de ce se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că adevărul sălăşluieşte în tine. Atunci când eşti cu totul în afara gândirii, adevărul tău lăuntric simte unde este adevărul, pentru că lucrurile de acelaşi fel se potrivesc între ele. Dintr-o dată totul se potriveşte, totul se constituie într-un model şi haosul devine cosmos. Cuvintele se armonizează şi se naşte o poezie. Atunci totul se potriveşte pur şi simplu. Dacă adevărul există şi ai o afinitate cu el, fiinţa ta interioară pur şi simplu este în acord cu el, dar nu este vorba de un acord intelecual… citeşte mai mult

Image and video hosting by DETOATEPENTRUTOTISIMAIMUL
Advertisements

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Advertisements
Advertisements
%d bloggers like this: