JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR – schimbarea radicală

În viaţă singurul lucru important este schimbarea radicală, totală şi definitive, restul, sincer, nu are nici cea mai mică importanţă. Meditatia se dovedeşte fundamentală dacă dorim cu sinceritate o astfel de schimbare. Nicidecum nu dorim meditaţia nontranscendentă, superficială şi vană. Avem nevoie să devenim serioşi şi să lăsăm deoparte atâtea nerozii care abundă în pseudo-esoterismul şi pseudo-ocultismul ieftin. Trebuie să ştim să fim serioşi, trebuie să ştim să ne schimbăm dacă, cu adevărat, nu vrem să eşuam în munca esoterică.

Cine nu ştie să mediteze, superficialul, ignorantul niciodată nu va putea dizolva Egoul; va fi mereu un buştean neputincios pe furioasa mare a vieţii. Un defect descoperit pe terenul vieţii practice, trebuie să fie înţeles în mod profund prin intermediul tehnicii meditaţiei. Materialul didactic pentru meditaţie se întâlneşte cu precizie în diferitele evenimente sau circumstanţe zilnice ale vieţii practice, acest lucru este incontestabil.

Orice circumstanţă dezagreabilă trebuie să fie reconstruită cu ajutorul imaginaţiei conştiente prin intermediul tehnicii meditaţiei. Reconstruirea oricărei scene ne permite să verificăm prin noi înşine şi în forma directă intervenţia mai multor Euri participante la aceasta. Tendinţa marcată de a-i învinovaţi pe alţii este o piedică, un obstacol, pentru înţelegerea propriilor noastre erori. Fiind vorba să înţelegem fundamental orice defect psihologic trebuie să fim sinceri cu noi înşine.

Din nenorocire, Pilat, demonul minţii, întotdeauna se spăla pe mâini, niciodată nu e de vină, niciodată nu-şi recunoaşte erorile. Fără evaziuni de nici un fel, fără justificări şi fără dezvinovăţiri trebuie să ne recunoaştem propriile noastre erori. Este indispensabil să ne auto-explorăm pentru a ne auto-cunoaşte în mod profund şi să plecăm de la zero absolut. Fariseul interior este o piedică pentru înţelegere. Să te presupui virtuos este absurd.

Odată l-am întrebat pe Guru-ul meu următoarele: Exista vreo diferenţă între Monada ta Divina şi a mea? Maestrul a răspuns: Nici una, pentru că tu şi eu şi fiecare dintre noi nu este mai mult decât un melc rău la sânul Tatălui. Să-i judeci pe alţii şi să-i califici drept magi negri se dovedeşte incongruent pentru că orice creatură umană atâta timp cât nu şi-a dizolvat Eul pluralizat este mai mult sau mai puţin neagră. Să te auto-explorezi în mod intim este cu siguranţă ceva foarte serios;

Egoul este realmente o carte cu multe volume. În loc să ne închinăm execrabilului demon Algol e mai bine să bem din vinul meditaţiei, din cupa perfectei concentrări. Atenţia deplină, naturală şi spontană în ceea ce ne interesează, fără nici un artificiu, este cu adevărat concentrare perfecta. Orice greşeală este polifatetică şi se procesează în mod fatal în cele patruzeci şi nouă de departamente ale subconştientului. Un defect psihologic descoperit, trebuie înţeles în întregime în diferitele dedesubturi ale minţii.

Nu ar fi posibilă înţelegerea profundă fără practica meditaţiei. Orice defect intim se dovedeşte multifatetic şi cu legături şi rădăcini diverse pe care trebuie să le studiem cu judecată. Auto-revelaţia este posibilă atunci când există înţelegerea completă a defectului pe care în mod sincer vrem să-l eliminăm. Auto-determinări noi apar din Conştiinţă atunci când înţelegerea este unitotală. Analiza superlativă este utilă dacă este combinată cu meditaţia profundă, atunci izbucneşte flacăra înţelegerii.

În orice scena de gelozie pasională intră în joc Euri de desfrâu, mânie, amor propriu, gelozie etc. etc. care apoi vor trebui supuse judecăţii în mod analitic, fiecare separat pentru a le înţelege integral cu scopul evident de a le dezintegra total. Înţelegerea se dovedeşte foarte elastică, de aceea avem nevoie să scrutăm de fiecare dată mai profund; ceea ce azi înţelegem într-un fel, mâine vom înţelege mai bine.

Supunerea la judecată sau înţelegerea unui defect are scopul de a ne face pe deplin conştienţi de el. Avansând pe acest teren al înţelegerii cu scopul ferm de a elimina Egoul, Eul Însuşi, va trebui să trecem prin mari crize emoţionale. “Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie sp se cristalizeze.” Dezintegrarea oricărui Agregat Psihic este posibilă doar pe baza de munci conştiente şi suferinţe voluntare.

De fiecare dată când se dezintegrează înăuntrul nostru un element psihic nedorit, în personalitatea noastră se cristalizează o putere luminoasă. Aşa se va cristaliza în noi Sufletul. Ce se înţelege prin Suflet? Sufletul este tot acel ansamblu de Forţe, Puteri, Atribute, Calităţi, Virtuţi, Esenţe, Corpuri etc. care se afla în interiorul Fiinţei. Evangheliile spun: “Cu răbdare veţi dobândi Sufletele voastre”.

În prezent, noi nu posedăm Sufletele noastre; ci dimpotrivă Sufletul ne posedă pe noi. Suntem o încărcătură grea pentru ceea ce se numeşte Suflet, un colet realmente copleşitor. Să ajungem să ne dobândim Sufletul este o dorinţă arzătoare; să fim stăpânii propriilor noastre Suflete este formidabil. Mai mult decât atât, însuşi corpul fizic trebuie să ajungă să se transforme în Suflet.

Cine posedă Sufletul său, dispune de puteri extraordinare.

Aceia care au ajuns să cristalizeze Sufletul, s-au convertit, din acest motiv, în creaturi absolut diferite. Şi acest lucru este scris, ca marturie, în Cărţile Sfinte ale tuturor Religiilor lumii. Dar repet: Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie să se cristalizeze. Aceasta nu este o chestiune pur intelectuală, nu! Nu este vorba de simplă demagogie, nici de vană pălăvrageală insubstanţială a unei discuţii ambigue, nu!

Evident, dacă nu trecem prin mari crize emoţionale, nici nu putem reuşi să cristalizăm Sufletul. Pentru disoluţia radicală a oricărui Agregat Psihic inuman este nevoie să trecem, în mod inevitabil, prin foarte grave crize emoţionale. Când am simţit, cu precizie, Eul amorului propriu care se află foarte ascuns în cutele cele mai profunde ale psihicului meu, am simţit o mare durere, a trebuit să trec prin mari crize emoţionale.

Am suferit mult, da, mult, si m-am căit cu adevărat; atunci am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de “element indezirabil”. Când am descoperit că există, pe acolo, un demon foarte pervers care simţea mânie şi care venea din timpuri foarte vechi, am suferit nespus, am trecut prin oribile crize emoţionale, am simţit ruşine faţă de mine însumi, dar am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de element psihic abominabil.

Aşadar, dacă nu trecem prin înspăimântătoare crize emoţionale, nu se dezintegrează acele Euri. Am cunoscut oameni capabili să treaca prin astfel de crize. Îmi vine în memorie cazul unei anumite surori gnostice de la Sediul Patriarhal din Mexic care a trecut prin zbuciumări înspăimântătoare, prin oribile crize morale, atunci când şi-a amintit de erori grave din existenţele ei anterioare. Astfel de oameni, cu acea teribilă capacitate de remuşcare, astfel de persoane, atât de capabile să treacă prin atât de grave crize emoţionale, evident pot cristaliza Sufletul; şi ceea ce ne interesează pe noi este, cu precizie, acest lucru: cristalizarea tuturor principiilor animice în noi înşine, aici şi acum.

Samael Aun Weor