SOLITUDINEA


 

solitudine-dei-risvegliati

                  Nimeni nu este răspunzător de evoluţia voastră personală. Însăşi acceptarea acestui fapt vă dă putere. Iată-vă pe drumul progresului, al evoluţiei. Însă noi creăm zei, sau ne refugiem pe lângă vreun guru, pentru a scăpa de responsabilitatea pe care o implică viaţa şi evoluţia. Încercăm să plasăm răspunderea noastră unei alte fiinţe. În cazul în care nu credem în zei sau în guru, avem tendinţa să fugim de răspundere prin intermediul drogului, a intoxicaţiei, prin tot ceea ce crează inconştienţa. În acelaşi timp, faptul de a arunca răspunderea într-un asemenea mod este absurd, pueril, copilăresc.

Acest fapt nu face decât să întârzie clipa în care va trebui să facem faţă problemei, acest fapt nu o rezolvă. Putem acţiona astfel până la moarte. Problema vacontinua să existe şi, în urmatoarea noastră renaştere, totul va fi la fel. Din momentul în care deveniţi conştienţi de responsabilitatea voastră, toate ieşirile care duc spre inconştienţă se închid. Dorinţa de a fugi este o nebunie, responsabilitatea reprezentând o extraordinară şansă de evoluţie. Lupta pe care ea o întreţine permite dezvoltarea unui nou clement. A deveni conştienţi însemnă a înţelege că totul depinde de voi. Chiar şi zeii voştri, care sunt un produs direct al imaginaţiei voastre, în definitiv, totul este în voi, şi voi purtaţi răspunderea. Nu este nimeni acolo pentru a vă asculta justificările – nu există o curte de apel. Sunteţi pe deplin responsabili. În plus, sunteţi singuri, absolut singuri. Acest lucru trebuie să-l înţelegeţi cu claritate. Odată cu conştiinţa se naşte solitudinea. Cu cât conştiinţa voastră se lărgeşte, cu atât mai mult creşte sentimentul solitudinii. Nu încercaţi să fugiţi de această realitate întorcându-vă spre societate, prieteni, asociaţi, mulţime. Nu fugiţi! Solitudinea este un fenomen semnificativ; întregul proces de evoluţie converge către ea. Conştiinţa voastră s-a lărgit atât de mult, încât ea vă revelează realitatea solitudinii voastre. De altfel, tocmai prin intermediul ei atingeţi iluminarea. Solitudine nu înseamnă izolare. Sentimentul izolării apare atunci când încercăm să scăpăm de solitudine fiindcă nu suntem dispuşi s-o acceptăm. Dacă încercaţi să vă sustrageţi realităţii solitudinii, veţi avea impresia de izolare. Şi atunci vă întoarceţi spre mulţime sau spre vreun mijloc oarecare de intoxicare ce vă va face să uitaţi această impresie. Izolarea îşi va crea propriile sale mijloace magice care duc la uitare. Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie şi doar o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Explodaţi… nu mai sunteţi… Ego-ul nu există în sine, El este întotdeauna în relaţie cu cineva. De fiecare dată când sunteţi singuri, se produce un miracol, ego-ul se subţiază.

Deci dacă aveţi curajul să rămâneţi singuri, treptat ego-ul se va dizolva. El nu va mai putea exista mult timp. A alege să rămâi singur, este un act cu totul conştient şi deliberat, mult mai deliberat decât sinuciderea. De fapt, în singurătate ego-ul nu poate exista; dimpotrivă, el este prezent în cazul sinuciderii. Persoanele egotice sunt mai înclinate spre sinucidere. Sinuciderea nu relevă, în nici un caz, starea de solitudine; ea nu poate avea loc decât în relaţie cu cineva. Prin ea, ego-ul nu suferă. Dimpotrivă, el creşte. El se îndreaptă spre o nouă naştere având mai multă forţă ca niciodată. Solitudinea slăbeşte eul. Nu mai există nimic cu care am putea fi în relaţie, şi , datorită acestui fapt, ego-ul nu poate exista. În consecinţă, dacă sunteţi gata să acceptaţi solitudinea, fără cea mai mică ezitare, fără dorinţa de a fugi, sau de a vă întoarce dacă acceptaţi realitatea solitudinii voastre aşa cum este ea, aceasta devine o ocazie extraordinară. Sunteţi ca o sămânţă, care conţine o mulţime de posibilităţi. Amintiţi-vă însă că sămânţa trebuie să explodeze, astfel încât planta să poată creşte. Ego-ul este la fel ca o sămânţă, el este o posibilitate. Când el se deschide, în voi se naşte Divinul. Divinul nu este nici eu, nici tu, el este unul. Şi tocmai solitudinea vă conduce la această unitate. Este posibil, de asemenea, să creaţi ceva care să înlocuiască această unitate. Hinduşii se consideră un grup, la fel creştinii, la fel musulmanii. India se pretinde unitară, la fel ca şi China; acestea sunt moduri de a substitui unitatea. Unitatea în sine nu poate fi decât rezultatul unei solitudini perfecte. O mulţime se poate pretinde unită, dar ea se opune, în mod invariabil, unui alt lucru. Datorită faptului că îi împărtăşiţi opiniile, vă simţiţi în armonie. În mulţime responsabilitatea individuală dispare. Ideea de a da foc unei moschei sau unui templu nu vă va veni atunci când sunteţi singuri; în schimb nu veţi ezita să o faceţi în calitate de element al unui grup, deoarece, în acest caz, răspunderea voastră individuală nu va mai fi angajată. Într-un grup sunt responsabili toţi şi niciunul. Nu există o conştiinţă individuală, ci o conştiinţă de grup. Astfel regresaţi, redevenind asemenea animalului.

biblioteca01

Mulţimea nu este decât un substituit al sentimentului de solitudine. Cei care înţeleg acest lucru, cei care sunt conştienţi de responsabilitatea lor în calitate de fiinţe umane, care sunt conştienţi de proba dificilă, grea, prin care trebuie să treacă omenirea, nu vor alege substituirea. Ei vor accepta faptele aşa cum sunt ele şi nu vor crea ficţiuni. Ideologiile religioase şi politice nu sunt decât ficţiuni care generează un iluzoriu sentiment de unitate. Unitatea nu există decât atunci când sunteţi fără ego, iar ego-ul nu poate muri decât dacă există o completă solitudine. Când sunteţi absolut singuri, nu mai sunteţi. Clipa de solitudine vă face să explodaţi. Vă răspândiţi în infinit. Iată ce trebuie înţeles prin evoluţie, ea nu este nimic altceva. Şi dacă am adoptat denumirea de revoluţie, aceasta am făcut-o datorită faptului că desfăşurarea acestui proces nu este inconstienta. Puteţi fi fără ego sau puteţi rămâne cu ego-ul vostru. Depinde de voi. A ajunge la solitudine – iată singura revoluţie autentică. Şi aceasta necesită mult curaj. Doar un Buddha, un Iisus, un Mahavira sunt în întregime singuri. Nu pentru că şi-au părăsit familia, lumea – aceasta nu este decât o aparenţă. Renunţarea lor nu este un act negativ ci unul pozitiv, o mişcare către solitudine. În realitate, aceasta nu reprezintă nici măcar o renunţare, ci o căutare a perfectei solitudini. Căutarea spirituală converge în întregime spre clipa de explozie, clipa în care ne regăsim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine extazul. Numai ea permite obţinerea iluminării. Nimeni nu poate rămane singur, se crează grupul, familia, societatea, naţiunea. Toate naţiunile, toate familiile, toate grupurile sunt compuse din laşi, din oameni care nu au curajul să rămână singuri. Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămane singur, şi aceasta însemnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur, şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt. Şi vă puteţi amăgi timp de numeroase vieţi dar, făcând acest lucru, vă învârtiţi mereu în cerc, într-un cerc vicios. Cercul nu se rupe decât dacă experimentaţi realitatea solitudinii voastre. Atunci atingeţi centrul, centrul naturii divine, al totalităţii, al sfinţeniei. Nu-mi pot imagina un viitor în care fiecare fiinţă umană să fie capabilă de acest lucru, în virtutea dreptului de a se naşte. Este imposibil, deoarece conştiinţa este un fenomen individual. Doar inconştienţa este colectivă.

Constiinţa apare odată cu individualitatea. Specia umană ca atare nu a ajuns încă în acest punct, care a fost însă atins de fiinţele umane individuale. Fiecare om trebuie să-şi realizeze propria individualitate şi să-şi asume responsabilitatea pe care aceasta o implică. Primul lucru care trebuie făcut este să acceptăm solitudinea ca fapt primordial şi să învăţăm să trăim cu ea. Nu să creăm situaţii imaginare. Dacă o faceţi nu veţi putea cunoaşte adevărul. Deoarece în acest caz sunt proiectate, create, stări fictive; sunt cultivate pseudo-adevăruri ce vă împiedică să cunoaşteţi ceea ce este. Trăiţi realitatea solitudinii! Dacă reuşiţi, dacă între voi şi această realitate nu se interpune nimic, vă este revelat adevărul. Fiecare fapt reveleaza adevărul, cu condiţia de a fi văzut în profunzime. În consecinţă, trăiţi realitatea responsabilităţii voastre, realitatea solitudinii voastre. Dacă reuşiţi, va avea loc explozia. Drumul este anevoios, dar altul nu există. Tocmai dificultatea, tocmai acceptarea adevărului sunt cele care vă duc în punctul de explozie. Numai atunci extazul se manifestă, nu înainte. Dacă ar fi venit din întâmplare, el nu ar fi avut nici o valoare, deoarece nu l-aţi fi meritat. Nu aţi fi avut capacitatea de a-l sesiza, această capacitate fiind produsul disciplinei. Dacă ajungeţi să realizaţi faptul că sunteţi responsabili de propria persoană, disciplina urmează ca o consecinţă firească. Nu poate fi altfel. Dar disciplina la care ne referim nu provine dintr-o constrângere exterioară. Ea provine din propria voastră persoană, toate actele voastre se derulează în ordine. Nu veţi mai spune nici măcar un singur cuvânt superficial. Fiind conştienţi de solitudinea voastră, începeţi să simţiţi, de asemenea, angoasa celorlalţi. Simţind-o, nu vă mai comportaţi superficial niciodată, deoarece sunteţi răspunzători nu numai pentru voi înşiva, ci şi pentru alţii. Faptul de a trăi propria voastră solitudine vă face capabili să o înţelegeţi pe aceea a tuturor fiinţelor umane. Fiul ştie că tatăl lui este singur; soţia ştie că soţul ei este singur; soţul ştie că soţia sa este singură. Şi, imediat ce cunoaşteţi acest lucru, nu puteţi să nu fiţi plini de compasiune.

OSHO

Anunțuri
Publicat în spirituality | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Alchimia Respiraţiei


poza

                     Este adevărat că, pe cât putem, nu ar trebui să împiedicâm sau să intervenim în cursul natural al vieţii noastre, altfel apar probleme. Ar fi bine să nu deranjăm felul în care corpurile noastre funcţionează în mod normal. Nu ar trebui să intervenim în modul în care respirăm, umblăm, stăm în picioare sau ne asezăm, pentru că în clipa în care o facem încep să apară schimbări.

books-express.ro

Amintiţi-vă că atunci când pierdem ceva are loc o schimbare, şi atunci când câştigăm se întâmplă acelaşi lucru. Atât pierderea, cât şi câştigul sunt schimbări. Aşa că, dacă vreţi să rămâneţi la fel, este corect să nu interveniţi asupra respiraţiei. Dar, dacă vreţi să produceţi o transformare în vieţile voastre, atunci trebuie să vă asumaţi riscul. Riscul este că atunci când vă schimbaţi felul de a respira, vă schimbaţi întregul stil de viaţă. Dacă sunteţi satisfăcuţi aşa cum sunteţi, dacă voi consideraţi că este în regulă să fiţi cum sunteţi acum, atunci nu trebuie să faceţi nimic. Dar dacă simţiţi că nu este destul să fiţi aşa cum sunteţi acum, trebuie să faceţi o schimbare!

carturesti.ro%20

Atunci o schimbare în felul de a respira ajunge să fie importantă, foarte importantă. În clipa în care vă schimbaţi felul de a respira, multe dintre lucrurile din voi vor începe să se destrame şi multe altele se vor aduna la un loc. După mii de experimente s-a descoperit care sunt acele părţi care se destramă şi care sunt cele care se adună şi vi se adaugă. Acum este aproape bătut în cuie: e o adevărată ştiinţă! Ştim cu toţii câteva lucruri din viaţa de zi cu zi. De exemplu, când te înfurii ţi se schimbă felul în care respiri, nu rămâne la fel. Felul în care respiri se schimbă chiar şi atunci când eşti tăcut şi calm, nu rămâne ca înainte. Iar dacă ştii cum respiri când eşti calm, atunci poţi să creezi acea stare prin reglarea respiraţiei în aşa fel încât să corespundă cu tăcerea. Mintea şi respiraţia sunt legate una de cealaltă.

Nemira

Când mintea se excită sexual, respiraţia se schimbă imediat. Deci, dacă atunci când eşti excitat nu laşi felul în care respiri să se modifice, dorinţa de sex dispare. Nu poate continua. Pentru ca orice lucru să se poată produce, fiecare parte a corpului trebuie să se alinieze într-un anumit fel cu toate celelalte. Aşa că, dacă începi să respiri calm atunci când te ia pe sus ditamai valul de furie, furia se va evapora, pentru că nu are cum să rămână la fel când respiri calm. Este imposibil ca cineva să fie furios dacă respiraţia îi este calmă şi regulată. Furia şi respiraţia liniştită nu pot merge mână în mână. Deci disciplina respiraţiei este foarte importantă. O schimbare a modului de a respira duce la o schimbare corespunzătoare în mintea voastră. Şi inversul este posibil.

cartepedia.ro

Dacă respiri în modul în care o faci când eşti furios, descoperi repede că în minte îţi apare furia. Ar fi bine să înţelegem, aici, diferenţa dintre ceea ce numim respiraţie artificială şi ceea ce numim respiraţie naturală. Ceea ce voi cunoaşteţi ca fiind respiraţie naturală nu e chiar atât de naturală. Dacă o înţelegeţi cu adevărat, veţi şti că acea respiraţie cu care sunteţi obişnuiti este artificială, dar pentru că aţi respirat aşa multă vreme, încă din copilărie, v-aţi obişnuit cu ea. A devenit un obicei, o a doua natură. Voi nu ştiţi cu adevărat ce este respiraţia naturală! Respiraţi într-un anumit fel ziua, iar noaptea respiraţi într-un mod foarte diferit. Respiraţia voastră din timpul zilei a devenit artificială. Noaptea, în timp ce dormiţi, respiraţia naturală preia controlul. Felul în care respiraţi în timpul somnului este mai natural decât respiraţia voastră din timpul zilei.

Nemira

Dacă deveniţi ceva mai conştienţi de modul în care respiraţi când sunteţi într-o mulţime şi cum o faceţi când sunteţi singuri, veţi constata că cele două moduri sunt foarte diferite. Veţi descoperi că respiraţia vi se schimbă şi atunci când ieşiti din mulţime şi rămâneti singuri. Când sunteţi înconjuraţi de o mulţime, mintea voastră este în tensiune, iar respiraţia este scurtă şi superficială, nu merge în profunzime. Dar atunci când sunteţi singuri şi relaxaţi, respiraţia voastră devine din nou profundă. Noaptea, când dormiţi, ea ajunge complet profundă. Nu respiraţi niciodată atât de profund ziua; când sunteţi treji nu respiraţi niciodată atât de natural şi profund, şi puternic, încât să vă puteţi auzi respiraţia. Ceea ce noi cunoaştem drept respiraţie naturală nu este naturală, este doar o respiraţie condiţionată şi artificială din care ne-am făcut un obicei.

libhumanitas.ro

Copiii respiră complet altfel. Duceţi un copil la culcare şi uitaţi-vă la el cum doarme, respiră cu burta; pe măsură ce respiră, burta i se ridică şi coboară. Dar adulţii respiră cu pieptul. Copilul respiră natural! Dacă începeţi să respiraţi precum copiii, mintea voastră va ajunge încet-încet în aceeaşi stare cu cea a unui copil; mintea voastră va deveni la fel de inocentă ca a unui copil. Sau, invers, dacă veţi deveni la fel de inocenţi ca şi copiii, veţi începe să respiraţi cu burta. În Japonia şi China, statuile lui Buddha îl reprezintă cu o burtă mare şi un piept mic. Nouă ni se pare că statuile japoneze arată ciudat, credem că sunt deformate şi urâte. Dar, de fapt, ele sunt corecte, pentru că atunci când respiră un om al tăcerii cum e Buddha, el respiră cu burta, acesta e modul natural de a respira! Burta cea mare a statuii lui Buddha este simbolică. S-ar putea ca în realitate ea să nu fi fost atât de mare, dar trebuia să fie reprezentată astfel, pentru că un om ca Buddha respira cu burta şi este inocent ca un copil.

bookcity.ro%20

Când înţelegem asta, putem să ne îndreptăm către o respiraţie mai naturală. Când respiraţia noastră devine complet naturală, în interiorul nostru începe să se dezvolte şi să se desfăşoare cel mai mare potenţial al vieţii noastre. Respiraţia este atât de profund legată de fiinţa noastră încat chiar şi o uşoară modificare a ei creează reverberaţii în întreaga noastră fiinţă. Oxigenul din respiraţie reprezintă potenţialul pentru viaţă. Respirând profund, inspiraţi atât de multă viaţă, încât potenţialul energiilor voastre latente este zgândărit şi începe să se trezească. Dacă îţi urmăreşti respiraţia profundă timp de douăzeci şi patru de ore pe zi, vei ajunge să nu mai poti dormi deloc. Atenţia constantă asupra respiraţiei te ţine treaz. De ce deveniţi apatici şi lipsiţi de sensibilitate când mergeţi într-un loc aglomerat? Din cauza excesului de dioxid de carbon şi a lipsei de oxigen! Orice produce carbon în corpul nostru ne adânceşte inconştienţa.

bookcity.ro%20

Creşterea nivelului de dioxid de carbon din corp duce la mai mult somn, ne aduce energiile deja adormite într-un somn mai profund. Oxigenul este extrem de preţios. Cu cât îţi umpli mai mult corpul cu oxigen, cu atât mai rapidă va fi tranziţia de la corp la suflet. Oxigenul este de mare ajutor în trezirea şi curgerea lui kundalini. Oxigenul, care este adevărata forţă vitală, este invizibil. Ceea ce noi numim viaţa noastră este un proces de oxigenare. Oriunde există oxigenare, există şi viaţă. Viaţa este oxigen în flăcări. Deci, cu cât se oxigenează mai mult, cu atât mai strălucitoare este flacăra vieţii tale!

OSHO

Publicat în spirituality | Etichetat , , | 2 comentarii

Legea universală a efectului invers


primeartcab_2729

Legea efectului invers este una dintre legile fundamentale ale universului. Înţelegerea modului în care ne afectează viaţa această lege ne poate ajuta să ajungem la o înţelegere mult mai profundă a lumii noastre psihologice. De ce? Pe scurt, legea efectului invers poate sta în calea noastră către îndeplinirea visurilor noastre, scopurilor personale, în calea disciplinării copiilor noştri şi, în general, în calea tuturor interacţiunilor cu cei din jurul nostru.

bookcity.ro%20

Pentru a explica cât mai simplu această lege: cu cât o persoană încearcă să facă ceva în mod conştient, cu atât mai dificil îi va fi să reuşească. Într-adevăr, doar cuvântul „încearcă” implică faptul că nu o să reuşească. Astfel, vei putea încerca întotdeauna şi tot nu te vei putea ridica de la sol. Desigur, această lege pare a contrazice tot ceea ce este logic. Majoritatea dintre noi suntem de părere că încercările noastre repetate vor aduce cu ele reuşite pe măsura numărului încercărilor noastre. Putem cunoaşte reuşitele de îndată ce suntem în mişcare, dar această lege este cea care creează o rezistenţă interioară de a ne pune în mişcare în primul rând. De fiecare dată când „încercăm”, ne adunăm energia şi forţăm un anumit rezultat. Adesea, această energie pare să se lovească de un zid cosmic şi se întoarce ca un bumerang la noi, de parcă încercă să ne împingă în locul din care am pornit. Într-un fel, se aseamănă cu vechiul clişeu „Doi paşi înainte şi un pas înapoi”.

Nemira

Cu toate acestea, toată această luptă se naşte tocmai din „încercarea” noastră. Cu cât vom încerca mai mult, cu atât mai dificil va deveni. În cazul în care cineva îţi spune că va încerca, 99% din rezultat este deja decis. De aceea, de foarte multe ori atunci când cineva spune că va „încerca” să slăbească, să se lase de fumat, să renunţe la desertul favorit nu va reuşi. Deoarece lucrăm cu un principiu universal, legea efectului invers este o energie destul de dificil de controlat. Este la fel de naturală şi de automată precum legea gravitaţională. În majoritatea cazurilor, este necesar să urmezi un program vreme de 21 de zile pentru a-ţi forma un nou obicei. În drumul tău către formarea obiceiurilor vor exista foarte multe piedici. Energia definită de „a încerca” nu o să te ajute prea mult, în special în cazul în care o faci pentru că ai citit un articol pe internet dimineața, sau pentru că ai aflat dintr-o altă sursă că „ar trebui”. Pe de altă parte, atunci când cineva spune „voi face” în loc de „voi încerca”, el sau ea are dispoziţia necesară de a trece dincolo de zidul rezistenţei interioare. Întotdeauna va exista o rezistenţă interioară atunci când ia naştere un nou model de energie. Cu toate acestea, o altă lege fundamentală a universului ne arată că obiectele în mişcare au tendinţa de a rămâne în mişcare. De îndată ce vom pune în mişcare un nou obicei, Universul ne va ajuta să-l menţinem în mişcare. De aceea, cea mai dificilă parte este reprezentată de primul pas.

karte.ro

Cum putem transcende legea efectului invers?

Conştientizarea şi acceptarea sunt necesare. Desigur, înțelegerea acestei dinamici ne poate ajuta să evităm lupta şi frustrarea. Atunci când vom fi pregătiţi să adoptăm un nou obicei, cu toate provocările sale, ne va fi mult mai uşor să-l ducem la bun sfârşit. Aşteptarea piedicilor şi traversarea acestora pare mult mai uşoară atunci când ştim la ce să ne aşteptăm. Un alt aspect necesar pe care trebuie să-l avem în vedere este dorinţa sinceră de a face cu adevărat ceea ce vrei să faci. Dorinţa este o energie puternică şi poate depăşi energia rezistenţei foarte uşor. Motivaţia este totul în viaţă. Nu vei putea să te ridici din pat dimineaţa fără un pic de motivaţie interioară. Atunci când vrem cu adevărat ca un anumit rezultat să se materializeze, universul are tendinţa de a ne onora intenţia. Cu cât decizia este mai puternică, cu atât mai mult vei primi sprijinul universului.

Nemira

Asadar,  „Veghează asupra gândurilor, simţămintelor, cuvintelor şi faptelor tale. Aceasta îţi va clarifica viziunea! Ca să influenţezi evenimentele, n-ai nevoie să cunoşti cauzele. Ce mod complicat şi ciudat de a face lucrurile! Nu eşti tu sursa şi sfârşitul fiecărui eveniment? Controlează deci evenimentul la sursă. Eşti confuz deoarece crezi că tu eşti în lume, iar nu lumea în tine. Cine a apărut mai întâi – tu sau părinţii tăi? Tu îţi imaginezi că te-ai născut la o anume dată şi într-un anumit loc, că ai un tată şi omamă, un corp şi un nume. Acesta este păcatul tău şi calamitatea ta! Tu vei putea negreşit să schimbi lumea dacă vei lucra pentru asta. Aşadar, lucrează. Cine te opreşte? Cu cauze sau fără cauze, tu eşti cel care ai făcut această lume şi tu o poţi schimba. Totul se datorează faptului că ţi-ai uitat propria fiinţă. Deoarece ai dat realitate filmului de pe ecran, tu iubeşti oamenii lui, suferi pentru ei şi cauţi să-i salvezi. Este complet fals. Trebuie să începi cu tine însuţi. Nu există altă cale. Lucrează, bineînţeles. Nu-i nici un rău în faptul că lucrezi.

Nemira

Nu uita ceea ce eşti. Între timp, lucrează din toată inima. Lucrul şi cunoaşterea ar trebui să meargă mână în mână.” (Nisargadata Maharaj)

O săptămână binecuvântată şi inspirată, în adevăr şi iubire!

sursa

Publicat în spirituality | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Autoblestemul – ”Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi”


Thoughts not coming

Omul poate fi capabil să-și provoace singur rău. Uneori e de ajuns un simplu cuvânt spus din toată inima și se acvitează acea aură negativă. Aceste fenomen se numește blestem. Cum funcționează?
Nemira
Blestemul este o energie cu impact negativ prin care omul își face sie însuși rău. Această energie nu implică ritualuri speciale – trebuie să spui anumite cuvinte sau fraze ca să atragi această energie asupra ta.

De exemplu :
• Să fiu blestemat.
• Blesteamă-mă, Doamne!
• Să dispar de pe acest pământ.
• Mă urăsc.
• Mai bine nu mă nășteam.
• M-am născut sărac, sărac voi muri.
• Nu sunt iubit de nimeni.
• Sunt atât de prost.
• Fericirea niciodată nu va bate la ușa mea.
• Nimeni nu este mai urât decât mine.
• Sunt singur, bolnav și sărac.

Și multe alte fraze – nici măcar nu-ți poți imagina ce efect negativ au asupra ta. Necunoașterea regulilor nu te scutește de consecințe. Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi.
niculescu.ro
Cum ar fi:

  • Acel moment când ești uimit – „Nu pot să cred”. Asta înseamnă că nu-ți dorești nimic, te lipsești de indentitate și de unele posibilități.
  • Atunci când ești indignat: „Doar peste trupul meu.” Dacă universul dorește să dea viață unor evenimente, tu pui o condiție care poate distruge orice dorință.
  • „Ochii mei să nu te vadă niciodată.” Spunând această frază în timp ce te cerți cu cineva înseamnă că renunți la propria vedere doar ca să nu vezi pe acel cineva. Același lucru se întâmplă și atunci când spui – „ Să nu te aud niciodată.”
  • „Să-ți ieși din minți.” Această frază poate fi percepută de subconștient ca o comandă capabilă să provoace dezvoltarea unor boli mintale.

De asemenea au un impact negativ asupra oamenilor și înjurăturile. Înjurăturile reduc sistemul energic și te încarcă negativ. Blestemul acționează odată ce ai ai rostit cuvintele sub impact emoțional. La un moment dat cantitatea se transformă în consecințe. Victima nu este conștientă de problemă, fiindcă energia negativă este percepută ca o lipsă a optimismului.

Cum să recunoști blestemul?
OKIAN.ro
Pericolul oricărui blestem nu este mereu e diagnosticat. Conversațiile și puterile unui magician nu te vor ajuta. Poți recunoaște blestemul cu ajutorul acestor simptome:

  • Depresia, lipsa dorinței de a trăi viitorul.
    • Starea de vinovăție și frica față de ceilalți.
    • Boli cronice și probleme permanente de sănătate.
    • Probleme în viața personală și în relațiile cu oamenii din jur.
    • Gânduri obsesive de sinucidere.
    • Dependența de alcool și droguri.
    • Neplăceri la locul de muncă și pe plan financiar.

Simptomele sunt diferite în indepedență de energia pe care omul și-a atras-o în viața sa. Simptomele care apar din cauza frazelor și a cuvintelor spuse de victimă:

  • Capul familiei mereu se plânge de lipsa banilor și se închide în captivitatea sărăciei.
    • Femeia care se crede neatractivă – ceilalți o vor vedea la fel.
    • Bătrânii care își prezic moartea, grăbesc acest moment atrâgând spre ei probleme de sănătate.

Omul își alege propriul destin. Incapacitatea de a se exprima și nemulțirea față de sine sunt pricipalele motive care declanșează acest program distructiv. Dacă nu este oprit la timp, va distruge victima.

Cum să depășești blestemul?

Blestemele sunt considerate cele mai complexe în domeniul magiei. Pentru a elimina blestemul din viața ta trebuie să ții cont de următoarele condiții:

  • Împacă-te cu tine însuți. Ura față de tine nu te va întoarce de la blestem. Încetează să te plângi și să te învinovățești. Nu este corect să te victimizezi din cauza problemelor, trebuie să înțelegi că mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor îmbunătăți. Orice gând negativ îți poate distruge viitorul promițător.
  • Încearcă să scapi de obiceiul de a înjura. Aceste cuvinte au un efect distructiv, de aceea trebuie să le excluzi din vocabularul tău.
  • Atunci când comunici nu trebuie să amintești de demoni, diavoli și alte duhuri întunecate. Trebuie să renunți la frazele care au impact de auto-distrugere. Cuvintele se materializează, din această cauză trebuie să ții cont de ceea ce vorbești.

bookcity.ro%20
Din momentul în care te eliberezi de energia negativă e de dorit să-ți controlezi comportamentul. Dragostea și respectul față de tine însuți – cheia către o viață cu suuces. O atitudine pozitivă contribuie la formarea unui scut care te protejează de orice energie negativă.

sursa:

Publicat în spirituality | Etichetat , , | 1 comentariu

Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine…




spiritualitate-putere-legi

Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine. Ceea ce nu cauţi cu adevărat, va pleca destul de repede. Mişcarea în lume are loc nu din punctul unde lipseşte ceva, ci din punctul prezenţei, încrederii şi unde nu există grabă.
Relaxează-te, respiră, deschide larg braţele vieţii, azi, acum. Fii blând, compătimitor, iar îndoielile ţine-le undeva alături. Totul va veni la tine. Vei simţi la gust şi succesul, si eşecul, şi plăcerea, şi durerea, bucuria enormă şi suferinţa profundă.
60571374
Creează un cuib pentru toate aceste fragmente pierdute a infinitului şi vechiului tu. Ai încredere în ceea ce vine şi pleacă de la tine. Ai încredere în ceea ce ramâne şi nu te lăsa. Ai încredere chiar si în îndoieli.
Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută la fel cum cauţi si tu  pentru ca tu cauţi doar în oglindă. Îti cauţi prezenţa si niciodată nu ai fost separat de ea. De îndată ce vei găsi eşti găsit. De îndată ce afli eşti cunoscător. Accepţi acest lucru atât de profund, cât de profund eşti tu însuţi. Abundenţa  este toată a ta, obţinuta fără mari eforturi. Este minunea fiecarei respiraţii, fiecărei bătăi de inimă. Este fiecare senzaţie ce pulsează si fiecare furnicătura în corp. Este bucurie, tristeţe, explozie de creaţie. Este o reuniune neaşteptată sau o pierdere bruscă. Este o noua şansă să te întâlneşti. O nouă zi din viaţă, care îti propune să încerci totul. Este prospeţimea momentului, dăruit absolut gratis. Este un dar nepreţuit oferit tie. Plin, liniştit te joci cu dorinţele apărute şi dispărute, cum se joacă oceanul pe propriile întinderi cu valurile iubite.  – Jeff Foster
niculescu.ro

Publicat în spirituality | Lasă un comentariu

5 PAȘI PENTRU A RENUNȚA LA VINOVĂȚIE


Doc1-1

Dacă trăiești mereu cu sentimentul că ești vinovat, păcătos sau rău, ori că trebuie să ispășești prin pedeapsă nu știu ce vină, vei suferi în permanență, te vei îndepărta de Sinele tău Divin, deoarece Dumnezeu este iubire și ne-a făcut din și pentru iubire, iar suferința nu are frecvență spre divinitate. Așa că vă recomand să încetați cu vinovăția; în continuare aveți câteva sugestii despre cum să scăpați de ea.

60571382

  • Interpretează în favoarea ta ce ți se întâmplă în experiențele de viață:
    Ori de câte ori faci ceva pentru care ești tentat să te consideri vinovat, găsește o modalitate de a te discupla. Gândește-te cum ai considera acel lucru dacă a fi făcut de o persoană pe care o iubești. Din moment ce poți face orice, de ce nu ai interpreta acel lucru în favoarea ta? Totul ține de credința ta – și succesul și eșecul. Unde este mintea ta acolo ești și tu, adică dacă tu gândești în favoarea ta, toată viața se va desfășura ca atare.

niculescu.ro

      • Nu-i învinui și nu-i judeca pe ceilalți:
        Se spune în Biblie că „După cum judeci așa vei fi judecat” – și nu de un Dumnezeu răzbunător și crud, ci după propria-ţi minte. Pentru că așa este setată să vadă lucrurile, și așa cum vezi despre altul așa vei vedea și despre tine. Iată un principiu moral: „te vezi cu aceeași ochi cu care îi vezi și pe ceilalți” și automat te tratezi cu aceeași asprime sau toleranţă cu care îi tratezi pe cei din jur. De asemenea aşteptaţi din partea lor același comportament. Când îl județi pe altul, de fapt te judeci pe tine
        bookcity.ro%20
          • Nu te răzbuna nici pe tine, nici pe alții:
            „Răzbunarea este a mea”, spus-a Domnul – ne învață Biblia. Cu alte cuvinte răzbunarea nu este treaba noastră și ar fi bine să o lăsăm pe seama universului. Dacă cineva merită o lecție pentru ce a făcut, nu ști tu cel care trebuie să i-o dea, adică nu e treaba ta. În primul rând, nu câștigi nimic făcându-i pe ceilalți să sufere. Dimpotrivă, îți pierzi liniștea și pacea, iar asta nu e bine deloc. Iertarea este un dar pe care ți-l faci ţie: nu ierta pentru că o merită celălalt, ci pentru că tu meriți. Când nu ierți pe cineva pierzi foarte multă energie, este ca atunci când stai la ușa cuiva și nu-l lași să plece și depui mult efort pentru a ține ușa închisă. În clipa în care te lași dominat de ură și furie îți otrăvești sufletul și este păcat să-ți irosești viața clocotind de resentimente; păcatele celor din jur nu merită osteneala, iar tu meriți mult mai mult. Dacă vei să nu fi pedepsit, nu pedepsi.

    OKIAN.ro

        • Apreciază-te și acceptă aprecierea celorlalți:
          Acordă-ți cel puțin zece minute în fiecare zi pentru a-ți consolida viziunea pozitivă asupra persoanei și vieții tale. Pentru asta poți recurge la meditație, rugăciune, imagerie creativă, un jurnal sau pur și impun să-ți îmbunătățești elația cu tine și cu cei apropiați. Reamintește-ți că ești genial, că poți iubi, că ești plin de bucurie și că poți atinge orice obiectiv pe care ți-l propui.
          Notează-ţi lucrurile care îți sunt dragi și pe care ți le propui pentru împlinire. Gândeşte-te de câteva ori pe zi la acele obiective, ca și cum sunt împlinite. Nu te scuza și nu te subaprecia niciodată în relațiile cu ceilalți și cu tine și acceptă complimentele fără a încerca să abați atenția în altă parte, ca și cum nu ar fi vorba e tine. Nu-ți ascunde meritele, folosește-le pentru a deveni mai puternic. De câte ori îți amintești meritele tale, de atâtea ori te reconectezi la sursa divină din tine care a făcut posibilă realizarea.

    libris.ro%20

        • Acționează cu convingere!
          Când ți se oferă ocazia să faci ceea ce-ți dorești acționează cu convingere, ai încredere în tine și vei reuși. Acționează ca și cum ai deja acel lucru, devino acel lucru și atunci, prin frecvența ta, vei atrage din univers acea frecvență specifică și-l vei avea.
          Dacă cineva crede în tine mai mult decât tu însuți acceptă-i părerea fără a-ți scoate în evidență limitele, fără a evoca insuccesele trecute. Există doar două posibilități: fie demonstrezi că ai dreptate și nu ești în stare să faci nimic, fie realizezi ce-ți dorești. Ce preferi?

    Spor la lucru și nu uitați că toată puterea se află în interiorul vostru. Ce aveți de făcut este să o accesați și să vă BUCURAȚI.

    Așa să fie!

    Preluat din cartea Regăsirea puterii interioare;

    Autor: psiholog clinician-principal dr. Niculina Gheorghiță

     

Publicat în spirituality | Lasă un comentariu

JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR


 

trezire-spirituala-sfatulparintilor_ro-pixabay_com

                În viaţă singurul lucru important este schimbarea radicală, totală şi definitive, restul, sincer, nu are nici cea mai mică importanţă. Meditatia se dovedeşte fundamentală dacă dorim cu sinceritate o astfel de schimbare. Nicidecum nu dorim meditaţia nontranscendentă, superficială şi vană. Avem nevoie să devenim serioşi şi să lăsăm deoparte atâtea nerozii care abundă în pseudo-esoterismul şi pseudo-ocultismul ieftin. Trebuie să ştim să fim serioşi, trebuie să ştim să ne schimbăm dacă, cu adevărat, nu vrem să eşuam în munca esoterică.
libris.ro
Cine nu ştie să mediteze, superficialul, ignorantul niciodată nu va putea dizolva Egoul; va fi mereu un buştean neputincios pe furioasa mare a vieţii. Un defect descoperit pe terenul vieţii practice, trebuie să fie înţeles în mod profund prin intermediul tehnicii meditaţiei. Materialul didactic pentru meditaţie se întâlneşte cu precizie în diferitele evenimente sau circumstanţe zilnice ale vieţii practice, acest lucru este incontestabil. Orice circumstanţă dezagreabilă trebuie să fie reconstruită cu ajutorul imaginaţiei conştiente prin intermediul tehnicii meditaţiei. Reconstruirea oricărei scene ne permite să verificăm prin noi înşine şi în forma directă intervenţia mai multor Euri participante la aceasta. Tendinţa marcată de a-i învinovaţi pe alţii este o piedică, un obstacol, pentru înţelegerea propriilor noastre erori. Fiind vorba să înţelegem fundamental orice defect psihologic trebuie să fim sinceri cu noi înşine. Din nenorocire, Pilat, demonul minţii, întotdeauna se spăla pe mâini, niciodată nu e de vină, niciodată nu-şi recunoaşte erorile. Fără evaziuni de nici un fel, fără justificări şi fără dezvinovăţiri trebuie să ne recunoaştem propriile noastre erori. Este indispensabil să ne auto-explorăm pentru a ne auto-cunoşste în mod profund şi să plecăm de la zero absolut. Fariseul interior este o piedică pentru înţelegere. Să te presupui virtuos este absurd. Odată l-am întrebat pe Guru-ul meu următoarele: Exista vreo diferenţă între Monada ta Divina şi a mea? Maestrul a răspuns: Nici una, pentru că tu şi eu şi fiecare dintre noi nu este mai mult decât un melc rău la sânul Tatălui. Să-i judeci pe alţii şi să-i califici drept magi negri se dovedeşte incongruent pentru că orice creatură umană atâta timp cât nu şi-a dizolvat Eul pluralizat este mai mult sau mai puţin neagră. Să te auto-explorezi în mod intim este cu siguranţă ceva foarte serios; Egoul este realmente o carte cu multe volume. În loc să ne închinăm execrabilului demon Algol e mai bine să bem din vinul meditaţiei, din cupa perfectei concentrări. Atenţia deplină, naturală şi spontană în ceea ce ne interesează, fără nici un artificiu, este cu adevărat concentrare perfecta. Orice greşeală este polifatetică şi se procesează în mod fatal în cele patruzeci şi nouă de departamente ale subconştientului. Un defect psihologic descoperit, trebuie înţeles în întregime în diferitele dedesubturi ale minţii. Nu ar fi posibilă înţelegerea profundă fără practica meditaţiei. Orice defect intim se dovedeşte multifatetic şi cu legături şi rădăcini diverse pe care trebuie să le studiem cu judecată. Auto-revelaţia este posibilă atunci când există înţelegerea completă a defectului pe care în mod sincer vrem să-l eliminăm. Auto-determinări noi apar din Conştiinţă atunci când înţelegerea este unitotală. Analiza superlativă este utilă dacă este combinată cu meditaţia profundă, atunci izbucneşte flacăra înţelegerii. În orice scena de gelozie pasională intră în joc Euri de desfrâu, mânie, amor propriu, gelozie etc. etc. care apoi vor trebui supuse judecăţii în mod analitic, fiecare separat pentru a le înţelege integral cu scopul evident de a le dezintegra total. Înţelegerea se dovedeşte foarte elastică, de aceea avem nevoie să scrutăm de fiecare dată mai profund; ceea ce azi înţelegem într-un fel, mâine vom înţelege mai bine. Supunerea la judecată sau înţelegerea unui defect are scopul de a ne face pe deplin conştienţi de el. Avansând pe acest teren al înţelegerii cu scopul ferm de a elimina Egoul, Eul Însuşi, va trebui să trecem prin mari crize emoţionale. “Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie sp se cristalizeze.”
0023ae9885da1168d85202
Dezintegrarea oricărui Agregat Psihic este posibilă doar pe baza de munci conştiente şi suferinţe voluntare. De fiecare dată când se dezintegrează înăuntrul nostru un element psihic nedorit, în personalitatea noastră se cristalizează o putere luminoasă. Aşa se va cristaliza în noi Sufletul. Ce se înţelege prin Suflet? Sufletul este tot acel ansamblu de Forţe, Puteri, Atribute, Calităţi, Virtuţi, Esenţe, Corpuri etc. care se afla în interiorul Fiinţei. Evangheliile spun: “Cu răbdare veţi dobândi Sufletele voastre”. În prezent, noi nu posedăm Sufletele noastre; ci dimpotrivă Sufletul ne posedă pe noi. Suntem o încărcătură grea pentru ceea ce se numeşte Suflet, un colet realmente copleşitor. Să ajungem să ne dobândim Sufletul este o dorinţă arzătoare; să fim stăpânii propriilor noastre Suflete este formidabil. Mai mult decât atât, însuşi corpul fizic trebuie să ajungă să se transforme în Suflet. Cine posedă Sufletul său, dispune de puteri extraordinare. Aceia care au ajuns să cristalizeze Sufletul, s-au convertit, din acest motiv, în creaturi absolut diferite. Şi acest lucru este scris, ca marturie, în Cărţile Sfinte ale tuturor Religiilor lumii. Dar repet: Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie să se cristalizeze. Aceasta nu este o chestiune pur intelectuală, nu! Nu este vorba de simplă demagogie, nici de vană pălăvrageală insubstanţială a unei discuţii ambigue, nu! Evident, dacă nu trecem prin mari crize emoţionale, nici nu putem reuşi să cristalizăm Sufletul. Pentru disoluţia radicală a oricărui Agregat Psihic inuman este nevoie să trecem, în mod inevitabil, prin foarte grave crize emoţionale. Când am simţit, cu precizie, Eul amorului propriu care se află foarte ascuns în cutele cele mai profunde ale psihicului meu, am simţit o mare durere, a trebuit să trec prin mari crize emoţionale. Am suferit mult, da, mult, si m-am căit cu adevărat; atunci am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de “element indezirabil”. Când am descoperit că există, pe acolo, un demon foarte pervers care simţea mânie şi care venea din timpuri foarte vechi, am suferit nespus, am trecut prin oribile crize emoţionale, am simţit ruşine faţă de mine însumi, dar am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de element psihic abominabil.
niculescu.ro
Aşadar, dacă nu trecem prin înspăimântătoare crize emoţionale, nu se dezintegrează acele Euri. Am cunoscut oameni capabili să treaca prin astfel de crize. Îmi vine în memorie cazul unei anumite surori gnostice de la Sediul Patriarhal din Mexic care a trecut prin zbuciumări înspăimântătoare, prin oribile crize morale, atunci când şi-a amintit de erori grave din existenţele ei anterioare. Astfel de oameni, cu acea teribilă capacitate de remuşcare, astfel de persoane, atât de capabile să treacă prin atât de grave crize emoţionale, evident pot cristaliza Sufletul; şi ceea ce ne interesează pe noi este, cu precizie, acest lucru: cristalizarea tuturor principiilor animice în noi înşine, aici şi acum.

Samael Aun Weor

 

Publicat în spirituality | Lasă un comentariu