Cum lucrează subconştientul

Cum lucrează subconştientul

Cum lucrează subconştientul

De fiecare dată când te reîntrupezi, te naşti cu un corp şi cu un creier nou, care au scopul să-ţi permită să funcţionezi în lumea fizică. Subconştientul tău, care conţine toată cunoaşterea sufletului tău, este încorporat în noul tău corp fizic, împreună cu toate amintirile vieţilor tale anterioare. Atât corpul şi mintea ta conștientă, cât şi subconştientul şi cunoaşterea, se pot compara cu un calculator. Corpul şi mintea conştientă, cunoscute drept Beta, reprezintă circuitele şi componentele exterioare ale calculatorului. Mintea subconștientă. Cunoscută drept Alfa, este hard-discul, ce conţine cunoştinţele ce asigura funcţionarea întregului calculator. Corpul şi mintea conştientă formează carcasa şi sistemul electronic care primeşte cunoaşterea interioară din partea sufletului. Subconştientul alimentează şi programează experienţele vieţii noastre actuale.

Mintea conştientă şi Mintea subconştientă

Mintea conştientă se concentrează asupra gândurilor şi ideilor concrete şi este condusă de procesele gândirii şi înţelegerii logice. Activitatea Beta este limitată de cantitatea de informaţii pe care le poate primi şi prelucra în unitatea de timp. Ea se mărgineşte la a prelucra informaţii referitoare la organizarea şi analizarea sentimentelor şi experienţelor. Scopul ei este de a asigura funcţionarea corpului fizic şi de a-l ajuta să treacă prin experienţele încarnării prezente, strict în cadrul dimensiunii fizice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Mintea subconştientă se concentrează asupra Adevărului interior şi cunoaşterii şi-şi concentrează activitatea pe primirea şi prelucrarea informaţiilor, atât fizice, cât şi spirituale. Alfa deţine secretele subconştientului în materie de imagini şi de imaginaţie, intuiţie şi conștiență, emoţii, vise şi amintiri. Alfa prelucrează o cantitate nelimitată de informaţie pentru a o integra în contextul foarte complicat al conștienței. Alfa are drept scop obţinerea unui nivel tot mai înalt de cunoaştere şi ne ajută să înţelegem toate experienţele prin care trecem în viaţa noastră fizică.

Dacă un calculator nu este alimentat, el nu funcţionează. Beta şi Alfa lucrează împreună, pentru a asigura coexistența pe planul fizic, atât a conștienței fizice cât şi a celei spirituale. Beta este ca o lampă (corpul fizic), care are un bec (creierul), dar nu este pusă în priză. Alfa constituie energia de alimentare; ea conţine toate amintirile vieţilor trecute şi o alimentează pe Beta de fiecare dată. Reamintirea vieţilor trecute este asemănătoare căutării pe discul de programe al subconştientului. Informaţia se află pe el, dar găsirea ei necesită cunoaşterea codului calculatorului. Subconştientul are un mecanism de filtrare unic, care permite să-ţi aminteşti numai ceea ce este esenţial sau necesar pentru viaţa ta prezentă, în condiţiile date. Şi asta datorită cantităţii imense de informaţii adunate în fiecare viaţă. Ai avut de altfel de-a face cu sistemul de filtrare al subconştientului. Este asemănător cu situaţia în care ai prea multe lucruri de făcut odată, sau prea multe gânduri care îţi trec prin cap în acelaşi timp. Când se întâmplă asta, fie se blochează computerul simţi că explodezi, fie subconştientul îţi filtrează informaţia şi-ţi prezintă numai ceea ce consideră că este mai important să ştii.

În cadrul acestui mecanism de filtraj există un sistem foarte complicat de sortare şi regăsire. Ţi se oferă zilnic doar atâta informaţie cât poate Beta să absoarbă şi să menţină la un nivel conştient. Informaţia aceasta este dirijată către domeniul subconştientului, unde este clasată după criteriul sentimentului avut faţă de această experienţă. Este suficient doar să declanşezi mecanismul potrivit şi calculatorul va primi codul corect care va aduce informaţia la suprafața şi îţi va prezenta mental imaginile evenimentului dorit. În majoritatea cazurilor, acest cod de calculator este format din asociaţii de senzaţii şi evenimente similare. Anumite emoţii şi evenimente vor reactiva amintiri ale vieţilor anterioare în care ai trecut prin emoţii sau evenimente similare. Îţi aminteşti în mod spontan de ceva atunci când o situaţie din prezent are ceva asemănător cu o experienţă din viața trecută. Oamenii cu care ai împărţit o viaţă trecută pot de asemenea să aibă amintiri spontane, atunci când sentimentele pe care le ai acum faţă de ei sunt direct influenţate de emoţii din vieţile trecute.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Reacţia ta față de relaţia respectivă poate declanşa imagini ale evenimentelor petrecute împreună mai înainte. Semnificaţia acelei amintiri în raport cu experienţa actuală reprezintă elementul de stimulare a memoriei. Evenimentele importante sunt reamintite mai uşor şi cu mai multă precizie decât celelalte. Dacă există un motiv special pentru care trebuie să-ţi aminteşti ceva, atunci amintirea va țâșni brusc la suprafaţă. O implicare emoțională mai puternică faţă de amintirea respectiva favorizează şi ea apariţia mai rapidă a amintirii, chiar dacă ea s-a petrecut acum trei sute de ani şi nu săptămâna trecută. Subconştientului tău nu îi pasă de timp. Aste e treaba stării Beta.

Dacă amintirile vieţilor trecute afectează în mod direct un anumit aspect al vieţii tale emoţionale în care tocmai eşti puternic implicat, sau au de-a face cu karma pe care eşti pe cale să o echilibrezi, ele pot irumpe cu putere la suprafaţă într-o manieră dramatică. Amintirile îţi vor prezenta imagini şi scene ale vieţilor trecute şi vei încerca emoţiile asociate cu aceste evenimente. Amintirile acestea îţi vor explica modul în care evenimente şi emoţii din această viaţă îşi au originea în vieţile anterioare. Când încerci pentru prima dată să-ţi aminteşti vieţile trecute sau să găseşti informaţii care nu sunt în mod clar asociate cu alte evenimente, subconştientul va începe o muncă de cercetare sistematică în vederea reconstituirii evenimentelor şi emoţiilor din jurul acestei amintiri pentru a o aduce la suprafaţă. Este asemănător muncii depuse de un sculptor care cizelează marmura pentru a ajunge le miezul ei. Vei întâlni tot felul de aşchii şi bucatele de memorie care sar de jur împrejur. Când a fost localizată amintirea centrală, primele care sunt scoase la iveală sunt aspectele emoţionale, apoi evenimentele direct legate de acea amintire.

Gloria Chadwick

Cărţi spiritualitate

Reclame

Cărţi spiritualitate

                                                                                                                              

                                                                                                                                        

                                                                                                          

 

                                                                                                            

 

Curajul este testul

Curajul este testul

Curajul este testul

„Nu poţi descoperi noi oceane până nu te îndepărtezi de ţărm “- Andre Gide

     Dacă iei in mână un manual de istorie şi îl citeşti din scoarţă în scoarţă, o să observi un lucru: cei care au avut lumea la picioare au avut o calitate – curajul. Şi nu vorbesc de cei care au avut curaj să faca rău ci vorbesc de oamenii simpli şi conducătorii care au avut un curaj însoţit de dreptate şi neîncălcarea drepturilor celorlalţi. Curajul este testul care ni-l dă viaţa ca să avem ceea ce ne dorim. Conform unui studiu, marele regret care îl au oamenii în faţa morţii este că nu au avut curajul să trăiasca viaţa care şi-ar fi dorit-o. Unii spun că ar da timpul înapoi să trăiască visul sau pasiunea lor. Ceea ce înseamnă că totul contează. Curajul este secretul secolelor. În Biblie se spune „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide”. Viaţa este foarte dură,oferă totul numai celor care au curaj. Iar cei care nu au curaj să ceara trec prin viaţă fără ceea ce-şi doresc.Natura ne testează dorinţă. Vrea să vadă cât de mult ne dorim ceva şi pe urmă ne cere curajul pentru a lua ceea ce vrem. Consideră că dacă nu avem curaj nu merităm acel lucru. Şi aşa este – jocul nu ar avea nici un farmec dacă nu ne-ar cere natura curaj ca să obţinem ceea ce ne dorim.

                

Vrei fericire? Îţi trebuie curaj. Vrei bani? Îţi trebui e curaj.

Nu ţi se va da o putere mai mare decât poţi să o controlezi. Pe unii o fericire prea mare i-ar distruge. Pe alţii prea mulţi bani i-ar distruge. Trebuie să ai mintea pregătită pentru ceea ce vei avea.
Dumnezeu nu-ţi dă ceva ce nu poţi să controlezi. Există în creier o forţă care se activează când ai curaj. O forţă electrică care transformă realitatea în momentul când iei decizia şi ai curajul să faci ceva.
Există o forţă în mintea ta care se activează când iei decizia să obtii ceva cu orice preţ. Această forţă invizibilă schimbă acţiunile oamenilor şi oriunde o să te duci se vor întâmpla coincidenţe ca tu să ajungi unde vrei. Toate uşile se vor deschide în faţa ta. Eşti în posesia celui mai mare secret al vieţii : CURAJUL. Dacă îl foloseşti sau nu de acum încolo este alegerea ta.

Ce este tratamentul cu Energie Universală şi cum vindecă el bolile?

Inima iniţiatică

 

Inima iniţiatică

Inima iniţiatică

“Dacă veţi şti să folosiţi energiile conţinute în hrană, veţi transforma o parte din aceste energii într-o viaţă atât de subtilă, încât veţi putea atinge inima Universului”.

Iniţiaţii vorbesc despre inteligenţa inimii şi nimeni, nici măcar cei pioşi n-au înţeles de ce inima este cea care posedă adevărata inteligenţă, nici despre ce fel de inteligenţă este vorba. Pentru Iniţiaţi, inima nu este acea pompă care trimite sângele în organism, ci o altă inimă, care este plexul solar. În alte conferinţe (a se citi “Ziua şi noaptea” şi “Plexul solar şi creierul”) v-am spus că plexul solar este un creier inversat; v-am explicat că el s-a format cu mult înaintea creierului şi că el este cel care a format creierul, pe care tot el îl hrăneşte. Plexul solar este un izvor nesecat de bogăţii, de energii şi chiar de cunoştinţe; el e deţinătorul adevărului cunoaşterii, al arhivelor, al memoriei. Dacă nu îi stingherim funcţionarea, plexul solar e neobosit şi are toate posibilităţile să înlăture tulburările organismului, să vindece, să închidă rănile, etc… Numai că omul a primit noţiuni, idei atât de greşite, încât prin viaţa sa conştientă stinghereşte viaţa subconştientă, iar plexul său solar nu se poate manifesta corect. Deseori acesta e blocat şi nu mai poate nici măcar să trimită hrană, energii, creierului, care slăbeşte şi intră în amorţeală. Deci viaţa pe care o ducem este cea care dă sau răpeşte plexului solar posibilitatea de a-şi relua funcţiile şi de a repune totul în ordine. Şi aşa cum v-am spus adesea, dacă în epoca noastră apar atâtea boli nervoase, e pentru că lucrăm prea intelectual, iar creierul, nefiind încă pregătit să primească atâta povară şi supraîncărcătură, clachează. În timp ce, dacă ar şti cum să dea de lucru plexului solar, omul ar deveni neobosit. Dar lucrul acesta ştiinţa oficială nu-l ştie. Vor fi din ce în ce mai multe boli nervoase, pentru că se lucrează prea mult cu creierul şi nu se ştie nimic despre plexul solar, nici despre centrul situat puţin mai jos, în ombilic şi nici despre celălalt centru, situat încă şi mai jos, pe care japonezii îl denumesc centrul Hara. Da, aceste trei centre au funcţii extraordinare care n-au fost încă revelate.

                  

Conştientizare – Plexul Solar

Sunt multe de aflat, dragii mei fraţi şi dragele mele surori; numai că pentru a le afla, pentru a şti să le utilizaţi şi să trageţi din ele nemăsurate foloase , trebuie să începeţi prin a trăi corect. Da, dar pe cine mai preocupă în ziua de azi modul de a trăi ? Oamenii sunt preocupaţi doar să studieze, să muncească pentru a câştiga bani şi trăiesc foarte prost, în dizarmonie, în zgomot, în tulburări şi-n permanentă agitaţie, în eferveşcenţe sexuale şi atunci totul se blochează, totul se dezagregă şi creierul nu mai poate să restabilească buna funcţionare a organismului, căci rostul lui e doar de-a face posibilă orientarea energiilor, el este incapabil să repare ceva în organism. De reparat numai plexul solar poate să repare. De aceea Iniţiaţii se ocupă mai mult de plexul solar decât de creier şi obţin rezultate notabile. Dar şi aici, bineînţeles, trebuie să exersezi, trebuie să lucrezi.

Atunci când vă încearcă un sentiment, când simţiţi în voi teamă, spaimă, iubire, nu le resimţiţi în creier şi nici în inima fizică, ci în plexul solar, care e adevărata inimă. Aşadar, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii dovedeau că cunosc mult mai bine adevărata anatomie şi adevărata fiziologie umană decât biologii de azi, care nu văd decât ce e fizic, material. Aceştia au suprimat adevărata realitate a fiinţei umane. În timp ce pe Iniţiaţi îi interesează doar latura invizibilă şi subtilă. Ei sunt în posesia unei cunoaşteri formidabile, dar păstreză multe lucruri pentru ei, neputându-le spune; şi atunci nu spun decât unele dintre ele, iar restul trebuie să le descoperi. Nu ştim încă, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nici ce e fiinţa umană, nici cum e ea alcătuită. Biologii şi fiziologii vă vor da câteva frânturi, care sunt utile, care sunt necesare, dar esenţialul rămâne undeva departe, necunoscut şi obscur. Mergeţi şi învăţaţi de la ei dacă vreţi, căci au făcut descoperiri ce merită a fi cunoscute, dar nu vă opriţi la concluziile lor ! Concluziile, trebuie să mergeţi, să le căutaţi în ştiinţa iniţiatică.

Trebuie să înţelegem de ce Iniţiaţii vorbeau de Inteligenţa inimii.

Simte oare creierul nostru, inteligenţa creierului nostru, cum funcţionează totul în organismul nostru şi cum se face eliminarea, nutriţia, circulaţia, creşterea, respiraţia, etc… ? Cunoaşte ea toate procesele chimice, fizice, biologice şi magice ? Nu, aceste fenomene sunt de o importanţă şi de o complexitate inimaginabilă, iar creierul nostru nu le cunoaşte. Numai plexul solar le cunoaşte, pentru că din el purcede şi de el depinde totul; el are o inteligenţă extraordinară, nemăsurată, el cunoaşte toate procesele din Univers, el se află în inima Universului. Ştiinţa oficială e departe de toate aceste adevăruri pentru că îi lipsesc cheile; ea s-a oprit numai asupra laturii fizice, chimice, electrice, mecanice, adică asupra laturii materiale şi obiective. Ei bine, această latură reprezintă doar 25 % din adevăr; n-am să încetez s-o repet şi mai devreme sau mai târziu lucrul acesta va fi cunoscut. Şi eu am laboratoare, şi eu am aparate, şi eu lucrez de ani şi ani cu instrumente necunoscute încă şi care mă edifică mai bine decât orice alt instrument fizic.

Există metode şi formule de lucru cu plexul solar. Dacă nu le cunoaşteţi vor trece probabil ani fără să-l simţiţi acolo, treaz, vigilent şi dilatându-vă. Totul va rămane în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat, nici contemplând soarele, nici meditând, nici făcând exerciţii, atâta timp cât plexul solar nu se manifestă pentru a vă da de ştire că conştiinţa v-a coborât în sfârşit în măruntaie. Vă pot vorbi despre această senzaţie, dar la ce bun ? Nu veţi avea nici o idee despre ea, căci pentru asta trebuie să fi făcut deja această experienţă. Prin intelect nu poţi să-ţi faci o idee. E ca şi când ai explica durerea de dinţi cuiva pe care nu l-au durut niciodată dinţii sau ca şi când i-ai vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată îndrăgostit. Nu poţi înţelege până când n-ai trăit lucrul respectiv. Chiar dacă am să vă explic, n-o să înţelegeţi. Trebuie să lucrezi, să lucrezi pentru a-ţi schimba viaţa, a trăi o viaţă armonioasă; numai atunci ajungi să declanşezi cei trei centri de care v-am vorbit, pentru că legea acestor trei centri este armonia; ei menţin armonia în corpul fizic. De aceea, când funcţionarea lor este stingherită încep să apară toate bolile; aceşti centri nu mai pot interveni pentru că-i împiedicăm prin viaţa noastră prostească şi dezordonată.

Dumnezeu a împărţit puterile. A dat puteri creierului, dar i-a dat şi plexului solar. Creierul poate deveni formidabil – şi îi e hărăzit să devină formidabil – dar plexul solar este cel care trebuie să-i trimită energiile şi o foarte mare rezistenţă. Plexul solar şi creierul sunt atât de legaţi unul de celălalt încât amândoi se pot ajuta şi amândoi se pot stingheri. Dumnezeu n-a dat puteri absolute numai unuia dintre ei. Ca şi bărbatului şi femeii, de altfel. Dumnezeu n-a dat toate puterile bărbatului şi n-a privat femeia de toate . Nu, El a dat puteri femeii şi puteri bărbatului, dar aceste puteri sunt atât de diferite încât nu se pot manifesta pe deplin decât atunci când cele două principii sunt reunite şi lucrează în armonie în acelaşi scop. Ceea ce poate da bărbatul nu poate da femeia şi ceea ce poate da femeia nu poate da bărbatul; dar când ei îşi unesc puterile, rezultatele sunt fantastice. Iar în ceea ce priveşte cele două creiere care sunt plexul solar şi creierul din cap, ştiinţa n-a descoperit încă în ce fel sunt polarizate în masculin şi feminin, în ce fel acţionează unul asupra celuilalt şi nici care sunt puterile lor asupra materiei.

Dacă ai studiat, ai cântărit, ai înţeles lucrurile, asta încă nu înseamnă că ai ajuns la inima Universului; nu, acestea sunt doar condiţiile prealabile. Inima Universului n-o puteţi atinge decât cu propria voastră inimă. Când inima voastră, plexul solar, va începe să simtă, să iubească, să trăiască cu intensitate, atunci da, veţi atinge, veţi mişca inima Universului, inima lui Dumnezeu şi de la această inimă vor veni până la voi energii, forţe, curenţi care vă vor da viaţă, vă vor lumina. Da, când veţi izbuti să faceţi să ţâşnească din inima voastră o imensă energie de iubire, prin legile afinităţii şi ale ecoului cealăltă inimă vă va răspunde. A mişca inima Universului înseamnă a cunoaşte, a simţi, a pătrunde proiectele şi planurile celui Etern, ale Sufletului universal, dar lucrul acesta nu-l veţi izbuti nici prin ştiinţă, nici prin conferinţe, nici prin discursuri, nici prin cărţi, căci este vorba de domenii total diferite, cu lungimi de undă care nu corespund şi inima Universului nu poate răspunde. Sunt legi acustice; pentru a putea mişca inima Universului trebuie să vibrezi pe aceeaşi lungime de undă, adică să emani aceeaşi iubire dezinteresată. Când ceea ce cereţi, ceea ce vreţi, ceea ce vă doriţi nu priveşte numai interesul vostru personal, ci binele colectivităţii, al omenirii, al întregului univers, atunci dorinţa voastră vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu inima Universului. Şi cum inima Universului este izvorul vieţii, izvorul fericirii, izvorul frumuseţii, al poeziei, al muzicii, izvorul a tot ce e superb şi divin, atunci veţi primi această viaţă, această fericire, această splendoare… veţi gusta Cerul.

Omraam Aivanhov

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta!

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Este alegerea noastra cum si ce vrem sa vedem, ce credem si cum vom proceda in viitor.

Putem alege sa evitam sau sa omitem sa vedem si altceva decat ca totul e o eroare a Universului.

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potriveste cu dispozitia din acel moment si cu gradul de prezenta a noastra in propria existenta.

Putem opta sa vedem peste tot semne si semnale, chiar si pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem intelege mesajele, sau le putem interpreta astfel incat sa se adapteze dupa ego-ul nostru. Sau putem, pur si simplu, sa tacem si sa privim cu ochi obiectiv ce ni se intampla.
                  

Ca de obicei, totul este o alegere.

 In loc sa alegem sa fim suparati pe viata, pe oameni, pe situatii, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de castigat daca am sta putin sa vedem ce avem de invatat din cele ce ni se intampla?

Furia, supararea, disperarea, dezamagirea, frica, sunt consumatoare de energie si ocupa atat de mult loc in mintea umana incat blocheaza accesul la constiinta, la orice „voce” a ratiunii.

Hai sa ne imaginam ca am luat o hotarare neinspirata, iar consecintele ei au fost foarte neplacute.

In loc sa stam, sa vedem unde am gresit, de ce, cand, si cum, pentru a nu se mai repeta situatia, ne lasam invadati de furie, regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta pe care nu numai ca nu le oprim, dar incepem sa le hranim, sa le amplificam, pana ce devin atat de mari in ochii nostri incat ne blocheaza sa mai vedem si altceva.

Ca si cum in fata ne-a aparut brusc un obstacol atat de mare incat ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Si, in loc sa-l ocolim, sa-l evitam, sa gasim o alta cale, ne oprim si ne plangem de nenorocirea ce s-a abatut peste noi transformandu-ne viata in calvar.

Alegerea reactiei si a comportamentului in fata acestor probleme aparute ne apartine.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata pentru a deveni mai buni, pentru ca si noi, la randul nostru, sa-i putem invata pe altii, sa-i indrumam atunci cand vor ajunge in fata unor obstacole (aparent) de netrecut ale vietii.

Nimic nu se intampla pentru a ne face pe noi sa ne simtim mizerabil, victime sau invinsi ai sortii, vietii sau Universului.

Lucrurile nu se intampla cu dedicatie speciala numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine sa incetam sa ne mai credem atat de speciali incat sa ne imaginam ca totul ni se intampla numai noua.

Nimic nu ni se intampla fara ca noi sa fi generat acea situatie prin hotararile si deciziile luate de-a lungul anilor.

Daca vom sustine non-stop ca noi nu avem nicio vina pentru ce ni s-a intamplat, ne vom inconjura voit de obstacole ce ne vor impiedica sa luam hotarari optime pentru devenirea noastra, ca oameni.

Iar daca nu ne oprim sa vedem unde si ce am gresit, vom atrage in viata noastra disperarea, ura si dispretul fata de viata.
                

Si din aceasta stare, cum vor arata hotararile pe care le luam pentru viitor?

 Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obtine intelepciune.

Regretele nu genereaza stare de bine si de deschidere catre viitor; mustrarile de constiinta nu vor conduce catre alegeri inspirate.

Din starile negative rezulta doar trairi negative, iar hotararile rezultate nu pot fi decat la fel.

Dar daca ne-am folosi intelepciunea, pe care (se presupune ca) o avem, putem opri expansiunea furiilor si a regretelor stand si analizand situatiile si dizolvand, astfel, pesimismul.

Acceptarea situatiilor trecute, a emotiilor si gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trairi, la rezolvarea si acceptarea situatiilor neplacute, si la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clara a viitorului.

Doar asa se poate invata ceva din experiente, si nu acumuland disperare, nemultumire, dispret fata de viata, de semeni si de noi insine, sau invinuind in dreapta si in stanga pentru nenoroc.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata lectia acceptarii si a pasirii mai departe, in ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le intalnim pe drumul vietii.

Putem alege intre a ne irosi timpul si energia cu furii inutile, care nu rezolva nimic, sau sa vedem care este lectia de invatat si de ce tocmai acum ne-a fost scoasa in cale.

Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta. E doar viata, ne invata lectii in fiecare secunda a ei.  Orice ni se intampla are un scop bine definit.

sursa

Trupul, Sufletul şi Spiritul

Trupul, Sufletul şi Spiritul

Trupul, Sufletul şi Spiritul

Trupul, Sufletul şi Spiritul

În inima omului stã sufletul. În inima sufletului stã Spiritul. În inima Spiritului stã Dumnezeu. Dumnezeu este punctul fãrã dimensiune din care origineazã toate fiintele si lucrurile. În Dumnezeu ne întâlnim cu totii. Trupul, sufletul si Spiritul se gãsesc pe niveluri diferite de vibratie, care necesitã o abordare potrivitã. Nu poti cunoaste sufletul prin metode biologice, potrivite trupului. Nu poti cunoaste Spiritul prin metode psihologice, potrivite sufletului. Nu-L poti cunoaste pe Dumnezeu din lecturi spiritiste sau voiaje astrale… Unii oameni au avut experiente mistice în care L-au întâlnit pe Domnul ”fatã în fatã” Uimirea lor nu avea margini. Totusi, o distantã încã îi mai separa. Existã o stare supremã, în care poti fuziona complet cu El. Cum sã ajungi acolo, cum sã intri în Dumnezeire, suflete? Iubindu-ti Spiritul…

Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor evolutiv: o gâzã, o pasãre, un animal, un om… De fiecare datã, experienta este captivantã, deosebitã. Spiritul este o fiintã în mod natural expansionatã, dar acceptã limitarea într-o formã fizicã, temporar, pentru plãcerea experientei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiintã hibridã, el contine atât mintea (aspectul limitat), cât si constiinta (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienta între lumea fizicã si Spirit. Spiritul nu poate sã îsi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potentialitatea infinitã. De aceea îsi creeazã un suflet potrivit destinat vietii limitate, muritoare. Trãirile sufletului sunt primite instantaneu si de Spirit, dar nuantat, specific sensibilitãtii Lui.

LA ÎNCARNARE, SPIRITUL ÎȘI CREEAZĂ UN SUFLET

Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat… Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.

Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri. Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur. Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat. Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur. Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu. Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic. Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut. El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi! Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc. Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea. Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit. Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului. Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie. Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!„ Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!

Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina… Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine. Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine. Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti. Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.

IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!

Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!„ Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric? Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”. Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta. Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã. Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau!

Sursa

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC