PIATRA DE TEMELIE – schimbă-ţi concepţiile despre tine
Eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte.
Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie ,
Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua Domnului. – 1Corinteni 3:10-13
Temelia a toată expresia este conştienţa. Încearcă omul cât o vrea, el nu poate găsi o altă cauză a manifestării în afară de conştienţa lui de a fi. Omul gândeşte că a găsit cauza bolii în microbi, cauza războiului în ideologii politice conflictuale şi lăcomie. Toate aceste descoperiri ale omului, catalogate drept esenţă a Înţelepciunii, sunt nebunie în ochii lui Dumnezeu.
Există o singură putere şi această putere e Dumnezeu (conştienţa).
Ucide; dă viaţă; răneşte; vindecă; face toate lucrurile, bune, rele sau neutre.
Omul se mişcă într-o lume care nu e nici mai mult nici mai puţin decât conştienţa lui concretizată. Neştiind asta, el se războieşte cu reflecţiile sale în timp ce el ţine vie lumina şi imaginile care proiectează reflecţiile. „EU SUNT lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12]. EU SUNT (conştienţa) e lumina. Ceea ce sunt conştient a fi (concepţia mea despre mine) – cum ar fi „Sunt bogat”, „Sunt sănătos”, „Sunt liber” – reprezintă imaginile.
Lumea e oglinda ce măreşte tot ce EU SUNT conştient a fi. Încetează să tot încerci a schimba lumea, fiindcă e numai o oglindă. Tentativa omului de a schimba lumea prin forţă e la fel de nerodnică precum spargerea unei oglinzi în speranţa de a-şi schimba faţa. Lasă oglinda şi schimbă-ţi faţa. Lasă lumea în pace şi schimbă-ţi concepţiile despre tine. Reflecţia va fi apoi satisfăcătoare. Libertatea sau închisoarea, satisfacţia sau frustrarea pot fi diferenţiate numai de conştiinţa de a fi. Indiferent de problema ta, durata sau magnitudinea ei, atenţia ascuţită la aceste instrucţiuni va elimina, într-un timp uluitor de scurt, chiar şi amintirea problemei. Pune-ţi următoarea întrebare:
„Cum m-aş simţi de aş fi liber?”.
În chiar clipa în care îţi pui sincer întrebarea asta, vine răspunsul. Nici un om nu-i poate spune altuia satisfacţia dorinţei sale împlinite. Rămâne pentru fiecare în înlăuntrul său să experimenteze sentimentul şi bucuria schimbării sale automate de conştienţă.
Sentimentul sau fiorul care vine în răspuns la această auto-chestionare este starea-Tată a conştienţei sau Piatra de Temelie pe care schimbarea conştientă se zideşte. Cum exact se va întrupa acest sentiment, nimeni nu ştie, dar se va întrupa; Tatăl (conştienţa) are căi pe care omul nu le pătrunde [ Romani 11:33]; e legea neschimbătoare.
Toate lucrurile îşi exprimă natura. Purtând un sentiment, devine natura ta. Ar putea lua o clipă sau un an – depinde în întregime de gradul de convingere. Îndoielile dispărând şi tu simţindu-te „EU SUNT aceasta”, începi să dezvolţi fructul sau natura lucrului care te simţi a fi. Când cineva cumpără o pălărie nouă sau o pereche de pantofi, el crede că toată lumea ştie că sunt noi. Se simte nefiresc cu noile sale achiziţii – până ce devin o parte din el. Acelaşi lucru se aplică la purtarea noii stări de conştienţă.
Când îţi pui întrebarea, „Cum m-aş simţi dacă dorinţa mea ar fi împlinită în acest moment?”, răspunsul automat, până ce se acomodează prin timp şi folosinţă, e, în realitate, jenant. Perioada de ajustare pentru a realiza acest potenţial al conştienţei este comparabilă cu noutatea purtării articolelor de îmbrăcăminte.
Neştiind că propria ta conştienţă se reflectă pe sine în condiţiile din jurul tău, ca şi femeia lui Lot, tu priveşti înapoi continuu spre problema ta şi iar devii hipnotizat de aparenta sa naturaleţe [Geneza/Facerea 19]. Ia seama la vorbele lui Iisus (mântuirea): „Lasă tot şi vino după Mine” [Matei 4:19; Matei 8:22; Matei 16:24; Matei 19:21; Marcu 1:17; Marcu 8:34; Marcu 10:21; Luca 9:23; Luca 18:22].
„Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor” [Matei 8:22; Luca 9:60]. Se poate să te fi hipnotizat problema ta prin realitatea şi naturaleţea ei aparente încât îţi vine greu să porţi noul sentiment sau conştiinţă a mântuirii tale. Însă trebuie să-ţi asumi aceste veşminte, de e să ai rezultate. Piatra (conştienţa) pe care au respins-o ziditorii (n-ar purta-o) [Psalm 118/117:22; Matei 21:42; Marcu 12:10; Luca 20:17; Fapte 4:11; 1Petru 2:4;7] este principala piatră unghiulară şi altă fundaţie nimeni nu poate aşeza.
Neville Goddard
Un popor devine naţiune când se strânge, se coagulează în jurul unor valori naţionale.
