Propagarea Adevărului – conştiinţa spiritului este pusă la încercare
Noi am avut mediumi superiori de când există lumea, numai că activitatea noastră a fost cu intermitenţă. Astfel, au fost epoci când am avut un raport foarte bogat cu lumea trupească, şi au fost alte timpuri când lumea trupească a rămas aproape în întuneric. Totul a decurs după felul spiritelor întrupate jos pe pământ. Azi ne vine în ajutor ştiinţa oficială, care, făcând descoperiri în domeniul undelor, vibraţiilor, oferă lumii întrapate posibilitatea să înţeleagă mai uşor natura noastră constitutivă.
Sperăm că în timpurile ce vor veni nu vor mai fi îndoieli în ceea ce priveşte existenţa noastră.Unii dintre noi spun: „E mai bine ca fraţii noştri trupeşti să nu ne cunoască deloc”.Da, aşa este, din unele puncte de vedere, dar ne este milă de durerea voastră, cauzată de ignoranţa în care plutiţi, de necunoaşterea legilor morale, care conduc universurile. Mila faţă de voi ne îndeamnă să ne rugăm Tatălui ceresc, să ne îngăduie să ne revelăm şi să vă încurajăm în drumul vieţii voastre plin de dureri.
E drept că din alte puncte de vedere este mai bine ca omul trupesc să nu ştie de existenţa noastră. Aşa, de exemplu, de ce să ştie el că este vegheat în fiecare clipă a vieţii sale, că nu poate săvârşi nici o acţiune, oricât de tainică, fără să nu o ştie martorul nelipsit, alipit de fiinţa sa, chiar în momentul conceperii sale.
Cu această ocazie, din nou, se va ridica obiecţia: „Dar atunci omul nu mai este liber”. Ba da,el este liber, dar are o libertate relativă. E liber să facă ce vrea, dar să nu spună la Judecată că nu a fost sfătuit, că nu i s-a arătat calea dreaptă. Omul primeşte o simplă sugestie, atât şi nimic mai mult, apoi e liber să facă ce va dori, cum va socoti el; este liber, pentru că, în definitiv, nu-1 vede pe veghetorul său; e liber să facă ce vrea, crezând că nu este văzut de nimeni. Dacă s-ar şti văzut,şi-ar ascunde pornirile. Care hoţ ar mai fura, dacă ar vedea pe comisar alături de el?
Legea divină spune: Omule, să nu ucizi. De ce să sfărâmi o viaţă pe care nu eşti în stare să o creezi? Aşa a spus Tatăl, dar omul, nevăzând pe Tatăl, cade în păcat şi comite uciderea. Actul său s-a înscris în perispiritul său, în arhiva planetei şi în plus este ştiut de veghetorul său. Acum mai este posibilă negarea? Urmarea este ispăşirea prin suferinţe crude.
Spiritul liber, neîntrupat, nu poate comite asemenea ilegalităţi, deoarece deşi el nu vede pe Tatăl central, totul din jurul său îi demonstrează existenţa Sa. Aşadar spiritul greşeşte foarte rar, pe când întrupatul greşeşte mereu şi adesea încalcă legile cele mai importante.
Viaţa trupească e un examen, prin care conştiinţa spiritului este pusă la încercare.
Ea este termometrul care arată gradul de înţelegere al spiritului, tăria sufletului său şi supunerea sa faţă de Forţa Primă de unde a pornit odată. Reîntruparea este un act dureros, dar inevitabil, deoarece fără ea nu se poate face nici un progres. Cu cât cineva este mai apropiat de perfecţiune, mai avansat din punct de vedere moral, tendinţele sale de a cădea sunt mai rare.
Pe măsură ce Forul superior vede că duhul întrupat are tendinţa de a nu mai greşi, i se permite ca în starea sa de veghe să ne cunoască, să poată experimenta direct cu noi, prin intermediul unui medium. Astfel, duhul va obţine rezultate atât de bune, încât deşi este încă în haina de lut, înainte de a o fi lepădat, el a şi intrat în lumea de unde a plecat, prin ideile şi facultăţile sale spirituale.
Una din condiţiile principale ca un întrupat să afle de lumea noastră şi să se întreţină cu noi este curăţenia perfectă, sfinţenia vieţii sale. Nu e suficient ca cineva să citească ceva despre noi, sau să asiste şi să audieze cuvântările noastre, prin intermediul unor mediumi. Nu e deajuns să fie convins de existenţa noastră, ci trebuie să ducă o viaţa curată, din punct de vedere moral.
Noi existăm.
Majoritatea ne neagă, iar o minoritate ne bănuieşte. O infimă parte de suflete curate ne cunoaşte perfect, ne cunoaşte puterea şi câmpul vast al cunoştinţelor. Chiar dacă aţi avea zeci de mediumi auditori-scriitori, v-am putea dicta cunoştinţele noastre din domeniul spaţiilor, zi şi noapte, până la infinit. Dar evoluţia umană terestră ne împiedică să le desfăşurăm, rămânând să dăm numai spicuiri, câte ceva din ele.
Scarlat Demetrescu
