PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT – gândurile omului sunt creatoare

PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT - gândurile omului sunt creatoare

Declară-ţi în fiecare zi ce anume îţi doreşti de la viaţă. Fă această declaraţie ca şi cum ai fi obţinut deja lucrurile dorite!

Legea minţii

Există o lege a gravitaţiei şi mai multe alte legi ale fizicii şi electricităţii, pe care eu una nu le înţeleg. In mod similar, există legi spirituale, precum legea cauzei şi a efectului, care spune că tot ceea ce emite omul se întoarce înapoi la el. Există şi o lege a minţii. Eu am convingerea că ori de câte ori emitem un gând sau rostim un cuvânt ori o frază, acestea se întorc la noi sub forma experienţelor pe care le trăim. Oamenii de ştiinţă abia încep să studieze corelaţiile care există între minte şi corpul fizic. Ei abia încep să înţeleagă cum funcţionează mintea umană şi faptul că gândurile omului sunt creatoare.

Ele ne trec prin minte cu o viteză foarte mare, aşa că la început ni se pare foarte greu să le controlăm. Din fericire, gura noastră funcţionează mai lent. De aceea, noi ne putem controla mai uşor vorbirea, urmărind să nu mai rostim cuvinte negative. În acest fel, noi putem începe să ne modelăm inclusiv gândirea. Cuvintele pe care le rostim au o putere uriaşă, dar cei mai mulţi dintre oameni nu realizează importanţa lor. Noi ar trebui să considerăm cuvintele noastre fundamental evenimentelor pe care le creăm încontinuu în viaţa noastră.

Cu toţii folosim în permanenţă cuvinte, dar foarte puţini dintre noi se gândesc la ceea ce spun sau la felul în care transmit ceea ce au de spus. Noi nu suntem deloc atenţi atunci când ne selectăm cuvintele rostite. Aşa se face că cei mai mulţi dintre oameni folosesc în principal expresii negative.

Pe vremea când eram copii, noi am fost învăţaţi regulile gramaticii. Profesorii noştri ne-au explicat cum să ne alegem cuvintele în funcţie de aceste reguli. Experienţa de viaţă m-a învăţat însă că regulile gramaticii se schimbă în permanenţă, aşa că ceea ce era cândva incorect devine peste noapte corect, şi invers. Cuvinte care erau considerate cândva argouri au devenit între timp acceptate în limbajul comun. Din păcate, gramatica nu ţine cont de semnificaţia cuvintelor pe care le rostim şi de felul în care ne afectează acestea viaţa.

Pe de altă parte, nimeni nu m-a învăţat în şcoală că alegerea cuvintelor poate avea ceva de-a face cu experienţele mele de viaţă. Nimeni nu mi-a spus atunci că gândurile mele sunt creatoare şi că îmi pot schimba literalmente viaţa. Nimeni nu m-a învăţat că gândurile pe care le emit sub formă de cuvinte se vor întoarce la mine sub form ă de experienţe.

Scopul regulii de aur este de a ne învăţa una din principalele legi ale vieţii: „Nu face altuia ceea ce nu doreşti să ţi se facă “. Tot ceea ce emite omul se întoarce asupra lui. Rostul acestei reguli nu este însă de a crea o stare de vinovăţie. Din păcate, nimeni nu m-a învăţat la şcoală că eu merit să fiu iubită şi că merit tot ce este mai bun în viaţă, şi nimeni nu mi-a spus că rolul vieţii este de a mă sprijini în toate.

Îmi amintesc că pe vremea când eram copii, obişnuiam să ne dăm tot felul de porecle pline de cruzime, încercând din răsputeri să ne ironizăm reciproc. De ce făceam acest lucru? Cine ne-a învăţat acest tip de comportament? Mulţi dintre părinţii noştri ne-au spus în mod repetat că suntem proşti, leneşi, obraznici, şi că nu suntem suficient de buni. Uneori, părinţii ne spuneau că ar fi dorit să nu ne fi născut niciodată. Chiar dacă ne afectau pe moment, noi nu ne-am dat nicio clipă seama cât de profund s-au impregnat aceste cuvinte în subconştientul nostru şi cât de dureroase vor deveni cândva aceste răni.

Schimbarea dialogului cu sinele

Cel mai adesea, noi am acceptat mesajele pe care ni le-au transmis părinţii noştri. Ştiam că pentru a fi iubiţi, trebuia să executăm ordine de genul: „Mănâncă-ţi spanacul”, ,Fă-ţi curat în cameră” sau „Fă-ţi patul”. Am ajuns astfel la concluzia că cei din jur nu ne vor accepta decât dacă vom face anumite lucruri, că iubirea şi acceptarea sunt condiţionate. Din păcate, aceste condiţionări nici măcar nu ne aparţineau. Ele erau arbitrare şi depindeau de ceea ce credeau alţii că trebuie să facem sau să spunem. De aceea, ele nu contribuiau cu nimic la amplificarea preţuirii noastre de sine.

Noi am învăţat astfel că nu merităm să existăm decât dacă vom face aceste lucruri pentru a fi pe placul celor din jur, în caz contrar, nu aveam nici măcar permisiunea de a exista. Aceste mesaje primite de timpuriu joacă un rol decisive în ceea ce eu numesc dialogul nostru cu Sinele, adică în felul în care ne adresăm nouă înşine. Felul în care vorbim în sinea noastră cu noi înşine este extrem de important, întrucât stă la baza cuvintelor pe care le rostim în exterior. El stabileşte atmosfera mentală în care operăm şi vibraţia pe care o atrag noile noastre experienţe. Dacă ne facem singuri rău, viaţa nu va însemna mare lucru pentru noi, în schimb, dacă ne iubim şi ne apreciem singuri, viaţa noastră poate deveni un dar minunat şi o bucurie continuă.

Dacă viaţa noastră este nefericită sau dacă ne simţim neîmpliniţi, este foarte uşor să dăm vina pe părinţii nostril sau pe ceilalţi şi să spunem că este greşeala lor. Din păcate, procedând astfel, noi rămânem blocaţi în problemele şi în frustrările noastre. Cuvintele care exprimă ruşinea nu ne vor aduce niciodată libertatea dorită. Îţi reamintesc în această direcţie că toate cuvintele noastre sunt înzestrate cu putere. Această putere derivă din asumarea responsabilităţii pentru propria noastră viaţă. Ştiu că mulţi se vor simţi înspăimântaţi la gândul că trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru propria viaţă, dar nu există nicio altă cale.

Dacă acceptăm premisa că noi suntem responsabili pentru viaţa noastră, noi trebuie să devenim mult mai atenţi la ceea ce spunem . Cuvintele şi frazele pe care le rostim nu sunt altceva decât simple extensii ale gândurilor noastre. Începe să asculţi ceea ce spui. Dacă te auzi rostind cuvinte negative sau care te limitează, schimbă-le. Atunci când aud o poveste negativă, eu nu o repet mai departe. Pornesc de la premisa că a ajuns – oricum – suficient de departe şi uit de ea. În schimb, dacă aud o poveste pozitivă, o repet la cât mai multă lume.

Ori de câte ori te afli într-un mediu social, ascultă ce spun oamenii şi felul în care îşi aleg ei cuvintele. Încearcă să stabileşti apoi o corelaţie între cuvintele lor şi experienţele pe care le trăiesc. Foarte mulţi oameni îşi trăiesc întreaga viaţă repetând la infinit „ar  trebui” Urechile mele au devenit foarte sensibile la această expresie. Ei se minunează apoi de ce sunt atât de rigide vieţile lor şi de ce nu reuşesc să iasă din diferite situaţii negative.

O altă expresie pe care ar trebui să o eliminăm complet din vocabularul şi din gândirea noastră este „sunt nevoit(trebuie)”. Dacă vom face acest lucru, noi vom elimina foarte multe presiuni nenecesare pe care ni le-am impus singuri. Noi creăm o presiune imensă asupra noastră atunci când rostim fraze de genul: „Sunt nevoit să mă duc la muncă. Trebuie să fac cutare lucru… Trebuie… Trebuie …“. Sfatul meu este să înlocuieşti această expresie cu: „optez pentru“. „Optez pentru a mă duce la slujbă, întrucât aceasta mă ajută deocamdată să îmi plătesc facturile”. Prin schimbarea unei singure expresii, noi ne schimbăm practic întreaga perspectivă asupra vieţii. Foarte mulţi oam eni folosesc frecvent şi cuvântul „dar”. Ei fac o afirmaţie, după care urmează un dar care îi schimbă complet sensul. Procedând în acest fel, ei îşi transmit singuri mesaje conflictuale. De aceea, fii foarte atent ori de câte ori foloseşti acest cuvânt.

O altă expresie cu care nu ar trebui să ne jucăm este: „nu uita”. Cât de des nu ni se întâmplă să ne spunem: „Nu uita cutare sau cutare lucru“, după care uităm exact ceea ce ne-am propus să ne aducem aminte. De aceea, este mult mai bine să folosim expresia: „Te rog, adu-ţi aminte“, decât „nu uita” Atunci când te trezeşti dimineaţa, se întâmplă cum va să îţi blestemi zilele la gândul că trebuie să pleci la muncă? Obişnuieşti să te plângi de vremea de afară, sau de faptul că te doare capul, ori spatele? Care sunt primele două-trei gânduri care îţi trec prin minte? Ţipi la copii, strigându-le să se trezească?

Cei mai mulţi oameni se gândesc de regulă la aceleaşi lucruri atunci când se trezesc, fără să le treacă prin minte că această vibraţie se va perpetua apoi pe întreaga durată a zilei.Dacă începi să te plângi de îndată ce te-ai trezit, tu te pregăteşti practic pentru o zi proastă.

Care sunt ultimele tale gânduri înainte de a adorm i? Sunt ele gânduri vindecătoare puternice, sau griji legate de sărăcie? Atunci când vorbesc despre gânduri de sărăcie, nu mă refer numai la lipsa de bani, ci la toate gândurile negative legate de viaţa ta, la toate acele aspecte din viaţa ta care nu merg bine. În ceea ce mă priveşte, obişnuiesc să citesc un mesaj pozitiv înainte de culcare, pornind de la premisa că în timpul somnului se petrec foarte multe procese de purificare care mă vor pregăti pentru ziua care urmează.

O altă metodă care mi se pare foarte utilă şi pe care o aplic constă în a invoca rezolvarea problemelor cu care mă confrunt sau primirea răspunsurilor la întrebările care mă preocupă în timpul viselor. Eu ştiu că visele mele mă pot ajuta să îmi rezolv toate problemele. Eu sunt singura persoană care poate gândi cu mintea mea, la fel cum tu eşti singura persoană care poate gândi cu mintea ta. Nimeni nu poate forţa pe altcineva să gândească ceea ce doreşte el. Noi ne alegem singuri gândurile, iar acestea reprezintă fundamentul dialogului nostru interior.

De îndată ce mi-am dat seam a de acest lucru, am început să trăiesc din ce în ce mai intens. Am început să îmi supraveghez cuvintele şi gândurile, şi nu am încetat nicio clipă să mă iert pentru faptul că nu eram perfectă. Am învăţat astfel să mă accept aşa cum sunt, fără să mai fac eforturi supraomeneşti pentru a deveni o persoană acceptată de ceilalţi. Atunci când am realizat pentru prima dată că pot avea încredere în viaţă şi că această lume este un loc prietenos, foarte multe tensiuni au dispărut din fiinţa mea.

Oamenii reacţionează atât de repede la veştile rele, răspândindu-le. Acest lucru nu încetează să mă uluiască. Am renunţat să mai citesc ziarele şi să mai privesc ştirile de la ora 1700, care nu vorbesc decât de nenorociri şi dezastre. M i-am dat seama că oamenii nu doresc să audă lucruri pozitive. Lor le plac numai veştile proaste, care le dau apoi un nou motiv să se plângă de ceva. Cei mai mulţi dintre ei repetă la infinit aceste veşti, până când ajung să creadă cu toată sinceritatea că în această lume nu există altceva decât nenorociri şi dezastre.

După ce am fost diagnosticată cu cancer, am renunţat complet la bârfe. Spre surpriza mea, am constatat că nu mai am despre ce să vorbesc cu ceilalţi oameni. Până atunci, ori de câte ori mă întâlneam cu o prietenă, primul lucru pe care îl făceam împreună era să comentăm ultimele bârfe din oraş. Atunci când bârfim pe altcineva, noi suntem la rândul nostru bârfiţi pe la spate, căci noi primim întotdeauna ceea ce oferim.

Louise L. Hay

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.