PUTERILE IMAGINAŢIEI – declanşează această capacitate

  Toată lumea îşi imaginează, visează, doreşte… Când se declanşează această capacitate, se succede

o întreagă serie de imagini, antrenând-o una pe cealaltă, prin asociere. Şi pentru că toată lumea imaginează, toată lumea crede că ştie ce este imaginaţia. Nu. Adevărata imaginaţie, aşa cum o concep Iniţiaţii şi cu care lucrează, este un fel de ecran situat la limita dintre lumea vizibilă şi cea invizibilă, pe care pot veni să se reflecte obiecte, entităţi, care de obicei scapă conştiinţei noastre. La unele fiinţe foarte evoluate şi care ştiu să-şi orienteze imaginaţia, aceasta primeşte, înregistrează multe lucruri, pe care ei le exprimă, apoi, mult mai târziu, şi observăm că ceea ce ei au imaginat astfel, nu era o invenţie a lor, ci că au captat realităţi încă nemanifestate în planul fizic.

Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia sa devine limpede, o pură transparenţă, şi el începe să vadă; la acest nivel, imaginaţia şi viziunea sunt una. N-aţi înţeles nimic, nu-i aşa ? (Râsete) Nici eu ! (Râsete) E atât de complicat, atât de obscur, atât de… transcendental ! Vai, vai vai, dacă nu vă explic nu va fi mare lucru în capul vostru.

Mi se pare că această pagină vorbeşte de imaginaţie. Oare mă înşel ? (râsete) Dar ce este această afurisită de imaginaţie, care este atât, atât, atât de reală, de vie, actuală; tot timpul nu facem decât să ne imaginăm. Chiar şi imaginaţia mea lucrează acum, când vă vorbesc. Iar ce vă imaginaţi voi, Dumnezeu ştie ! (râsete) Acest subiect este de neînchipuit. Şi o să vedeţi imediat că psihologia este departe, foarte departe de a cunoaşte ceva în privinţa acestui afurisit dar de la Dumnezeu, de care nu trebuie să abuzăm. Este un dar de la Dumnezeu, este adevărat, dar nu trebuie să abuzăm de el. Şi ce fac oamenii cu imaginaţia ! Dacă vă voi explica acum, veţi fi uimiţi şi nu bănuiţi măcar ce este legat de cuvântul «imaginaţie». Toată viaţa este legată de cuvântul «imaginaţie».

Chiar şi eu, pentru a înţelege ce este această capacitate – pentru că fiinţa umană posedă multe capacităţi, ca memoria, inteligenţa, judecata şi încă alte lucruri, de a simţi emoţii, de a acţiona, până la infinit… Toate aceste posibilităţi, aceste capacităţi nu le poţi enumera. Dar ce este imaginaţia ? Mai întâi este o imagine.

Imaginaţia este o capacitate care crează imagini.

Imaginaţia este o capacitate care crează imagini. Ei da, dar aceste imagini, cum le putem crea ? Nu putem crea imaginile. Trebuie mai întâi să avem un contact cu anumite imagini, mai întâi în planul fizic. Ca de pildă, mai întâi, ochii: ei sunt pregătiţi, cu retina, pentru a înregistra imagini din planul fizic. Tot ce vedem ca forme, culori, volume, ca distanţe… Asta sunt mai întâi imaginile, care se înregistrează pe retină şi apoi, desigur, ele trec în creier în aşa fel încât vedem acele lucruri.

Ne imaginăm că le vedem. Ei da, dar oare aceste imagini care sunt înregistrate pe retină, se înregistrează şi în altă parte, ca să le putem face să revină, să ne folosim de aceste imagini, pe care le-am avut, de pildă în trecut ? Aaa, acesta este un alt domeniu, unde se află memoria universală. Fiecare lucru pe care ni-l imaginăm se înregistrează nu numai pe retina noastră, adică pe creier, ci şi pe o altă substanţă, care este răspândită în întreaga lume; aceasta este o chintesenţă atât de subtilă… Este un domeniu unde totul este înregistrat, de la începuturile universului şi până la sfârşit, toate evenimentele. Şi dacă avem această capacitate, de care am să vă vorbesc, de a putea vedea aceste imagini care sunt înregistrate…

Acest domeniu se numeşte Cronica Akasha: este o bibliotecă, sunt arhivele universale, tot ce se petrece pe pământ, în apă, în aer, în Soare, în lumină, în latura eterică, totul este înregistrat; sunt arhivele la care Inteligenţa Cosmică s-a gândit pentru a-i ajuta pe oameni într-o zi, când vor avea nevoie să cunoască originea lucrurilor, să poată arunca o privire, să poată descifra tot, cunoaşte totul, originea lor şi fazele prin care a trecut omul. Este de neînchipuit ! Şi apoi, desigur, deasupra acestor imagini, sunt încă alte clişee, care se află în lumea mentală, de data aceasta sub forma simbolurilor şi ideilor. Şi aici totul este înregistrat, dar sub o altă formă, condensată, ca de exemplu, un întreg copac, care este imens, care cântăreşte mult, care este mare, să poată fi micşorat, redus la o sămânţă, la o grăunţă, un sâmbure. Aşadar, natura a făcut lucrurile în acest fel, pentru a uşura tot, ca omul să poată cunoaşte tot, să dezvolte tot şi să se manifeste în întregime aşa cum este în realitate în lumea divină.

Şi acum, ce este imaginaţia ? Deci, este exact ca în ochi, există un ecran; este un ecran pe care se reflectă lucrurile: imaginile, lucrurile, obiectele din exterior se reflectă în retină. Este exact ca în cazul cinematografului: există un ecran şi undeva un aparat care proiectează imaginile pe acest ecran şi vedem mişcările, vedem culorile. Iar cei care văd, care privesc, reacţionează după sentimentele, emoţiile, temperamentul lor. Ca, de pildă, atunci când proiectezi în faţa unor copii un film unde este, de exemplu, un lup sau un crocodil care se apropie să muşte pe cineva, toţi ţipă pentru a-l avertiza, pentru a-l salva, crezând că este realitatea, copiii. S-a văzut lucrul acesta, este amuzant, e adorabil să-i vezi pe copii vrând să salveze persoana şi ţipă toţi, urlă.

Aşadar, acum, ce este imaginaţia ? Aaa, ea nu este doar ecran; există un ecran, dar există şi imaginile. Trebuie să facem o distincţie, iar oamenii nu ştiu să discearnă. Ei amestecă tot; ecranul este ceva pe care se reflectă lucrurile, dar imaginile vin din altă parte. Există cineva sau ceva care proiectează. Deci, amândouă (elementele) formează imaginaţia. Imaginaţia este un ecran şi în acelaşi timp nişte imagini care vin de undeva. Şi acum, cum este ceva deja dat, înnăscut, de la o vârstă fragedă, copiilor le place să viseze, să-şi imagineze şi să rămână aşa, nemişcaţi. Ei petrec mult timp într-o stare de imaginaţie. Este o capacitate foarte dezvoltată, mai ales la femei. Este o capacitate absolut necesară, indispensabilă, utilă, benefică, importantă.

Iar apoi, când voi aborda acest subiect din punct de vedere iniţiatic, ezoteric, veţi vedea ce putere a dat Dumnezeu imaginaţiei. Foarte puţini oameni îşi dau seama de puterea imaginaţiei. Aşadar, spuneam că această capacitate este mult mai dezvoltată la femeie. De ce ? Pentru că femeia, fiind mult mai aproape, mai legată de sentiment, de inimă, de emotivitate, (la ea) această imaginaţie este mai vie, mai puternică. La bărbat, dat fiind că el este mai puternic ??? în domeniul voinţei şi intelectului, imaginaţia este şi ea viguroasă, puternică, dar la poeţi, la mistici, la unii oameni religioşi ; dar, în general – eu vorbesc la modul general. Este aşa pentru că în trecut femeia era foarte îngrădită, limitată, împovărată şi nu i se permiteau prea multe. Bărbatul primise toate drepturile de a face orice, dar femeia nu. Femeia trebuia să fie castă, virgină, pură şi nu putea să-şi permită tot felul de lucruri pe care bărbaţii şi le permiteau.

Şi atunci, biata femeie, care avea aceeaşi structură, aceleaşi nevoi, acelaşi necesităţi ca şi bărbatul, de a iubi, de a fi tandră, delicată, ei nu i se îngăduia şi nu trebuia să arate ce se petrece în ea. În felul acesta, toate femeile s-au dezvoltat în domeniul imaginaţiei, pentru a putea gusta, pentru a putea avea şi ea anumite senzaţii, anumite satisfacţii, chiar şi în domeniul sexual, pentru că dacă exterior făceau ceva, dacă îşi permiteau ceva, erau lapidate, masacrate, erau pedepsite. De aceea, aflându-se timp de secole în această stare, femeile şi-au dezvoltat stăpânirea de sine; femeia cea mai slabă are puterea să se domine în acest domeniu, să nu arate nimic, deşi arde de iubire, în timp ce bărbatul nu s-a dezvoltat în acest domeniu: totul este aparent, totul este vizibil, totul este manifestat, în timp ce femeia, e formidabil ce puteri a reuşit să dezvolte, secole de-a rândul !

Şi chiar, întrucât ea nu prea putea să se satisfacă exterior şi ardea şi ea de dragoste ca toţi oamenii, ea şi-a dezvoltat imaginaţia. Şi prin această imaginaţie, putea avea satisfacţia deplină – până la orgasm, cum spun gurile rele. Iar bărbaţii nu sunt atât de puternici şi de tari, deşi asta se poate întâmpla cu unii. Iar acum, de ce Ştiinţa intiţiatică, vorbind despre bărbat şi despre femeie, de aceste două principii, receptiv şi emisiv, se spune în Biblie că femeia a fost creată dintr-o coastă a lui Adam ? E curios, nu ? Deci este o parte din bărbat, o bucată din bărbat. Şi de ce o coastă, de ce nu altceva ? Ei au ales o coastă, pentru că o coastă este Luna. O coastă este Luna – crescătoare sau descrescătoare, aşa. Aaa, deci Luna este femeia, iar Soarele, care este întreg, este bărbatul. Deci femeia este o parte din bărbat. Curios lucru! Şi cum arabii, turcii, sunt mult mai mult pentru Lună decât pentru Soare, ei au pus Luna pe simbolurile lor.

Dar dacă mergem acum să căutăm latura profundă a acestei chestiuni, mai ales la kabbalişti şi la alchimişti, vom descoperi că alchimiştii nu vorbeau decât de Soare şi de Lună. Ei da, dar ce înţelegeau ei pin aceste două simboluri? Iar în Kabbală se vorbeşte mereu de Tipheret şi de Iesod. Tipheret era Soarele, Iesod era Luna; deci nu exista decât Soarele şi Luna, Soarele şi Luna, Soarele şi Luna peste tot: principiul masculin şi principiul feminin. Ca să vă fac acum să înţelegeţi ce subînţelegeau alchimiştii, kabbaliştii prin aceste două cuvinte, am să vă revelez că nu erau nimic altceva decât imaginaţia, principiul feminin; capacitatea de a imagina era deci femeia. Imaginaţia este femeia noastră. Iar voinţa noastră, împreună cu intelectul sunt bărbatul.

Deci prin gând, prin voinţă, acţionăm asupra imaginaţiei, dându-i cutare sau cutare imagine, modelând-o, şi atunci apar copii. Iată, deci, secretul kabbalistic, alchimic al Soarelui şi al Lunii. Luna este imaginaţia noastră, femeia noastră şi noi trebuie să creăm copii celeşti, angelici, în loc să creăm monştri, ca astăzi: neştiind ce este imaginaţia, oamenii crează monştri, lucruri îngrozitoare, înspăimântătoare, pentru că nefiind conştienţi, nefiind luminaţi, se lasă în voia impulsurilor mâniei sau invidiei sau urii, şi imaginaţia începe să formeze, să urzească, să creeze imagini. Şi ce sunt aceste imagini ? A, aceste imagini sunt făpturi vii, care se duc în spaţiu, dotate cu puterea de a face bine sau rău, după chintesenţa cu care au fost impregnante.

Deci, tot ce formează imaginaţia, sunt făpturi vii, care pleacă în spaţiu şi fac, produc stricăciuni. Pentru că, să presupunem că resimţeam mânie, resimţeam ură, eram într-o stare distructivă, atunci impregnăm aceste imagini cu o chintesenţă diabolică, vie şi toate stricăciunile pe care gândurile noastre, închipuirile noastre au reuşit să producă se întorc într-o zi asupra noastră şi suntem doborâţi şi suntem pedepsiţi şi suntem nefericiţi, fără a şti de unde ne vine asta. Sunt copiii noştri, pe care i-am creat, care au produs stricăciuni şi după legea cosmică, suntem mereu răspunzători. Iată adevărata cunoaştere a Învăţăturii Marii Fraternităţi Albe Universale. Fără această ştiinţă, fără această cunoaştere, fără această adevărată bogăţie iniţiatică, oamenii sunt pierduţi ! Ei sunt părăsiţi, sunt slabi, sunt striviţi, sunt cu adevărat jalnici, pentru că inconştient, sub impulsul senzaţiilor lor diabolice, ei sunt pe cale de a se distruge. Ei trebuie luminaţi, trebuie să li se arate răspunderea (pe care o au), că nu au dreptul să facă asemenea lucruri; trebuie să cunoaştem natura lucrurilor. Deci, imaginaţia are cele mai mari puteri ale realizării.

Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără imaginaţie

Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără imaginaţie. De ce ? Vă explic exact: pentru că imaginaţia este legată de materie, iar intelectul este legat de spirit. Iar spiritul nu poate nimic asupra materiei, dacă materia nu este prezentă, pentru a se supune; atunci spiritul poate face tot, prin intermediul materiei. Dar el, singur, nu poate nimic, nici măcar ridica o foiţă de ţigară. Şi am explicat acest lucru în alte conferinţe, despre domeniul spiritist: că spiritul care este prezent – şi este mult spirit – nu poate să ridice nimic, să deplaseze fără ca mediumul să furnizeze o materie psihică şi graţie acestei materii, spiritele pot să demoleze casa.

Aşadar, imaginaţia nu este altceva decât mijlocul prin care spiritul poate realiza lucrurile în planul fizic, în planul material şi chiar în planul astral. Şi în acest fel, Iniţiaţii, care cunosc aceste lucruri, reuşesc să schimbe, să amelioreze, să transforme, să înfrumuseţeze, să sublimeze multe lucruri inferioare, dezgustătoare, prin puterea imaginaţiei. Ocupându-se să imagineze lucruri celeste, lucruri frumoase, lucruri pure, imaginaţia lor se aşterne pe treabă şi realizează lucrurile în planul fizic. Imaginaţia este atotputernică. Desigur, nu este atât de rapid, ca timp, dar aşa se petrec lucrurile. Dacă ştiţi să vă dominaţi imaginaţia, dacă lucraţi conştient cu imaginaţia voastră, supraveghind-o, orientând-o, dominând-o, aveţi puterea asupra materiei şi, mai devreme sau mai târziu, veţi comanda celor patru elemente.

Iată ce vă revelez astăzi. Este purul adevăr. Nu inventez nimic. Iar dovada că imaginaţia este un ecran, care primeşte şi în acelaşi timp o putere ??? care primeşte imaginile din altă parte, pe care ni le trimit alte spirite, alte entităţi… Atunci putem descoperi gradul de evoluţie al fiecărui discipol. Să presupunem ca nu sunteţi stăpân pe propria imaginaţie, vă lăsaţi imaginaţia pradă la orice şi alte entităţi vin să se instaleze, să se folosească de ea şi atunci apar tot felul de lucruri, de imagini senzuale, abracadabrante, urâte, tot felul de lucruri cleioase, fără să vă daţi seama că v-aţi lăsat imaginaţia în slujba altor entităţi indezirabile. În timp ce, dacă sunteţi conştienţi, vă puteţi lăsa imaginaţia condusă, ghidată modelată de spiritele luminoase ale naturii, îngeri, arhangheli şi divinităţi; sau discipolul sau Iniţiatul lucrează, el însuşi, pentru a însufleţi, a folosi (imaginaţia) şi a realiza lucruri extraordinare. Deci, totul depinde de gradul de evoluţie.

Cei care sunt prea jos, prea jos, prea jos, nici măcar nu ştiu ce este imaginaţia; imaginaţia lor este în slujba tuturor entităţilor diabolice; tot timpul nu se gândesc decât la aspectul sexual: se masturbează, îşi imaginează; iar alţii, care urăsc, îşi imaginează că omoară pe cineva, asasinează pe cineva, otrăvesc pe cineva. Şi sunt foarte, foarte multe asasinate, lucruri în lume, iar oamenii nu ştiu de unde vin ele. Pentru că există unii oameni, departe, la kilometri distanţă, care au creat aceste lucruri, care au «fabricat» aceste elemente, aceste accidente. Astfel, oamenii devin răufăcători; toţi cei care nu sunt luminaţi, care nu sunt în Marea Fraternitate Albă Universală, mai mult sau mai puţin «fabrică», lucrează pentru latura negativă a vieţii. Aşa că fiecare să se observe, fiecare să se analizeze şi veţi verifica unde vă aflaţi. Şi nu să vă imaginaţi că sunteţi perfecţi, că sunteţi minunaţi, că sunteţi superbi, când trei sferturi, nouă zecimi din zi nu gândiţi decât lucruri dezgustătoare.

Iată, aşadar, de ce avem nevoie de Învăţământul Marii Fraternităţi Albe Univesale. Graţie acestui Învăţământ, putem deveni ceva extraordinar, unic, lucrând fără încetare în aceeaşi direcţie. Oare putem să ne folosim aşa cum trebuie de imaginaţia noastră ? Desigur. Imaginaţia se supune; ea este supusă faţă de Maestru, iar faţă de ceilalţi nu se supune. Priviţi: atunci când v-aţi culcat (cu cineva), aţi mâncat, aţi băut, v-aţi bătut şi veniţi la răsărit, să priviţi soarele; dar iată că acele imagini vă revin şi vreţi să le alungaţi, vreţi să le înlocuiţi, dar nu reuşiţi. Aşadar, imaginaţia, pentru majoritatea, nu depinde de voinţa lor. Imaginaţia este ceva ce se impune, care are propria ei viaţă şi care deseori derutează; sau, de exemplu, atunci când eşti descurajat: în închipuire îţi vin imagini înspăimântătoare.

Şi vreţi să credeţi, vreţi să aveţi speranţă, dar degeaba ! Imaginile vă inundă şi vă sinucideţi. Deci, este un domeniu de studiat, foarte vast, foarte larg. Şi nici măcar nu reuşesc să vă revelez tot, astăzi. Mai sunt multe lucruri de revelat. Dar ar fi foarte, foarte greu de înţeles, iar eu mă opresc asupra laturii practice. Pe latura practică mă veţi înţelege mult mai bine. Deci, latura practică: să începeţi, chiar de astăzi să deveniţi conştienţi de ceea ce vă imaginaţi, fără încetare. Să vă luaţi imaginaţia în propriile mâini şi să-i impuneţi imaginile pe care le doriţi: imagini celeste, de o frumuseţe, de o spledoare… Şi atunci, desigur, lucrul acesta acţionează, acţionează asupra tuturor celulelor, acţionează asupra întregului corp şi vă simţiţi mult mai bine cu aceste imagini, în loc să păstraţi imagini îngrozitoare. Şi chiar vă spuneam, în trecut, v-am ţinut o conferinţă – de fapt nu una, ci mai multe – despre muzică şi vă spuneam: oamenii au uitat multe lucruri.

Misiunea muzicii

De exemplu, fiecare lucru are misiunea ei. Şi care este misiunea muzicii ? Misiunea muzicii s-a pierdut. Muzica actuală şi-a pierdut misiunea. Iar oamenii nici măcar nu ştiu care este misiunea muzicii. Pentru că dacă ar şti, ar fi păstrat această misiune. Iar eu, care mă ocup de asemenea lucruri, cunosc misiunea picturii, misiunea sculpturii, misiunea muzicii, a dansului, a tot. Iar misiunea muzicii este de a ne face să ne întoarcem la paradisul pe care l-am părăsit. Muzica, adevărata muzică, acţionează în asemenea fel asupra noastră, încât începem să dorim să ne întoarcem la acea armonie, la acea pace, la acea frumuseţe universală, în loc să ieşim, ca acum pentru a merge în domeniul sexual, în domeniul bizar al războiului, al violenţei. Iată muzica ce se crează acum, o muzică ce îi duce actualmente pe oameni la pierzare. Muzicienii nu sunt, deci, nişte Iniţiaţi.

Ca să fii muzician nu este suficient să termini şcolile de muzică. Trebuie mai mult decât atât. Ei crează lucruri bizare. Din punctul de vedere al tehnicii, este extraordinar. Ei da, dar ce ajungem să resimţim în interior ? Asta nu este limpede. Muzici atât de neruşinate, atât de dezlănţuite, de diabolice… Şi asta trezeşte latura astrală, latura violentă şi ei nu îşi dau seama. Iar eu v-am spus că Dumnezeu mi-a dat un punct aici, un punct extraordinar, care îmi spune întotdeauna când ceva este celest şi când e diabolic, când este veridic, când este mincinos, când este frumos, când e urât. El îmi spune. Şi în felul acesta, pot discerne orice; orice muzică, o pot clasa printre lucrurile celeste sau lucrurile oarecare. Am acest punct.

Şi acum, pentru a vă arăta cât de puternică este imaginaţia, luaţi femeia însărcinată: Aaa, atunci când este însărcinată, imaginaţia lucrează puternic asupra germenului. Ea lucrează asupra întregului corp, dar mai lent şi mai greu, în timp ce la femeie, totul este condensat în nouă luni. Deci, dacă ea îşi imaginează ceva, bun sau rău, urât sau frumos, acest lucru se reflectă asupra germenului, asupra copilului. Iată trei dovezi pe care le-am adus într-o conferinţă în Canada. Canadienii îşi vor aminti, dar ceilalţi, care n-au fost prezenţi, e mai bine să audă şi ei.

Goethe povesteşte în cărţile lui că a cunoscut o femeie care era însărcinată şi care văzuse ochii cuiva atât de frumoşi, nişte ochi extraordinari şi s-a amorezat (de ei). Nu se mai gândea decât la acei ochi. Ea şi-i i-a imaginat în decursul celor nouă luni, iar copilul s-a născut cu ochii acelui om şi nu cu ochii tătălui şi mamei sale. Este o dovadă că femeia, prin imaginaţia ei, realizează lucrurile, concretizează lucrurile în planul fizic. Deci, ceea ce v-am spus este absolut veridic.

Un al doilea exemplu:
În trecut, oamenii erau executaţi, li se tăia capul în faţa oamenilor, în faţa lumii – în timp ce acum este interzis. Şi o întreagă mulţime privea. Şi în această mulţime era o femeie însărcinată. Ea a fost atât de impresionată de capul tăiat, încât în cele nouă luni nu a putut alunga din minte acel cap tăiat. Şi copilul a venit pe lume cu capul tăiat, legat doar cu un fir, prin care trecea sângele să-l hrănească. Iată. Şi asta este adevărat.

Şi un al treilea caz:
O soră canadiană mi-a scris. Ea spunea: «O, Maestre, când am citit «Galvanoplastia spirituală», am fost atât de încântată, m-am minunat atât de mult, am văzut că era purul adevăr şi acum vreau să vă aduc o dovadă despre cât este de adevărat ceea ce spuneţi. Când eram însărcinată mi s-a întâmplat să cad pe scări. Nu m-am lovit prea rău, dar a fost, totuşi, un şoc. Şi când s-a născut copilul, când mergea deja în picioare, când ajungea la locul unde căzusem, nu mai voia să coboare şi începea să ţipe.» Cum se explică acest lucru ? Locul unde căzuse fusese înregistrat şi copilul nu voia să meargă mai departe. Este un lucru formidabil. Cum pot femeile să se mai îndoiască, după aceea, de ceea ce spun eu ? Şi ştiţi de ce (se îndoiesc) ? Pentru că au nevoie să mai sufere. Da, au nevoie să fie nefericite. În loc să accepte tot ce revelez eu. Este purul adevăr.

Nu am dreptul să vă mint, să vă înşel, pentru că voi fi pedepsit, acolo sus, şi nu ţin să fiu pedepsit. Aşa că puteţi accepta 100% tot ce vă revelez, în loc să acceptaţi după ani. Şi în tot acest timp, să vă smulgeţi părul.

Cât de proşti sunt oamenii ! Unde mai găsiţi pe cineva care să vă reveleze asemenea lucruri în fiecare zi ? Şi voi nu le apreciaţi. Atunci sunteţi obligaţi să suferiţi. Aşa sunt legile cosmice. Se consideră că meritaţi să fiţi nefericiţi. Grăbiţi-vă ! Acum, imaginaţia. Chiar de azi, aruncaţi o privire, pentru a vă cunoaşte, a şti cum sunteţi, care vă sunt slăbiciunile, care vă sunt viciile. Iar imaginaţia este prezentă, pentru a alimenta răul, forţele ostile sau pentru a le suprima şi a hrăni latura celestă. Asta este Luna. Luna este imaginaţia. Soarele este voinţa şi inteligenţa.

Deci, împreună: Soarele, care lucrează asupra apei – apa este Luna. Şi priviţi, Soarele evaporă apa, apa urcă – iată copilul – şi ea alimentează apoi întregul Pământ. Soarele şi apa, oceanele. Iată lucrarea Soarelui şi Lunii. Luna nu a fost înţeleasă aşa cum trebuie. Nici astrologii nu ştiu ce este Luna. Şi nici psihologii. Şi toţi nebunii, toţi bolnavii, toţi cei dezechilibraţi mental nu ştiu ce este Luna. Luna este cauza multor anomalii, multor dezechilibre. De ce ? Pentru că oamenii au lăsat imaginaţia (liberă) în loc s-o supravegheze.

Imaginaţia se culcă cu toate entităţile şi oamenii nu-şi dau seama, atât sunt de proşti. Nu mă credeţi când vă spun că sunt proşti. Voi nu ! În mod excepţional, cei care sunt în această sală sunt adorabili. (râsete) Chiar şi minciunile sunt necesare, (râsete) utile. Vedeţi, sunt lucruri aici pe care la început nu le-aţi înţeles. Iată, această frază: «Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia lui devine limpede, o pură transparenţă şi el începe să vadă.» Priviţi, totul este aici, (conţinut în această frază).

Şi acum – o dovadă. A existat un scriitor francez… vrançais (este felul de a pronunţa al nemţilor care nu vorbesc foarte bine franceza – n.t.) care a scris cărţi, cărţi de imaginaţie, şi după ani s-au descoperit aparate, submarine etc. despre care el a povestit în cărţile lui, iar în vremea sa nu exita nimic din toate acestea. Cum se numea el ? Sala: Jules Verne. Oh, là, là ! dar ce cunoscători sunteţi ! Jules Verne. Da, şi nu e singurul. Nu e singurul. Şi Cyrano de Bergerac. Nu acel Cyrano de Bergerac de (Edmond) Rostand. A existat un Cyrano de Bergerac, un Iniţiat, care a făcut nişte descoperiri astronomice extraordinare. Şi a mai fost cineva, în Anglia. Oamenii credeau că este Sheki Sapura ???, Shakespiro ??? şi Shakespeare. Nu, nu, nu ! Era Francis Bacon. Am ciocnit cu el (un pahar) în Anglia. Da. Francis Bacon. A fost, cu adevărat, cineva.

El a fost şeful, directorul rozacrucienilor din Anglia. A fost un Iniţiat extraordinar. Şi el este cel care a scris cărţile lui Shakespeare. Nu Shakespeare. Shakespeare era un director de teatru. Oh, là, là ! Îţi cunosc viaţa… Dar nu e el. Lui i se dădeau acele manuscrise, acele piese, pentru a le juca, dar nu era el autorul. Autorul voia să se ascundă. Şi mai sunt şi alte cărţi care vor fi descoperite. V-am spus, de asemenea, că Don Quijote nu este al lui Cervantes. Este al lui Shakespeare, adică a acelui individ, Francis Bacon. Este formidabil. Şi cum au descoperit asta ? Aaa, toate manuscrisele lui Shakespeare aveau un cod; s-au descoperit unele greşeli, scrise anume, şi când au fost puse toate împreună, au descoperit un întreg limbaj; el îşi povestea viaţa, cum era, cum scria, din ce motiv. Şi în felul acesta au descoperit acelaşi lucru în manuscrisul lui Don Quijote, că era al lui Shakespeare. Este un lucru extraordinar.

Imaginaţia este o putere magică

Aşadar, dat fiind că imaginaţia este o putere magică, trebuie s-o folosiţi de acum cu inteligenţă, cu prudenţă şi să nu păstraţi imagini bizare, nocive, negative, primejdioase, să le înlocuiţi întotdeauna cu altele, pozitive, salutare şi să deveniţi stăpâni ai imaginaţiei voastre. Altfel, nu veţi putea niciodată să vă creaţi viitorul aşa cum trebuie. Veţi fi mereu victimele lui. Ceea ce vă revelez astăzi este foarte important. Este baza existenţei. Şi veţi vedea acum, când veţi trăi, când vă veţi întoarce acasă şi când veţi analiza, veţi studia, veţi clasa oamenii pe care îi frecventaţi şi veţi constata cât sunt de ignoranţi, complet pe dinafară, cât sunt de departe de lumină şi că i-aţi admirat înainte, iar acum toate acestea vor diminua valoarea lor; iar voi veţi începe să creşteţi din ce în ce mai mult, în cunoaştere şi în putere.

Aşadar, vedeţi unde sunt puterile ? Puterile sunt în spirit, dar materia, imaginaţia este cea care le poate revela, le poate concretiza, le poate manifesta, le poate condensa aici, în materie. Fără imaginaţie, spiritul nu poate nimic. Şi chiar vă puteţi modela corpul, chipul, dacă vă imaginaţi, în fiecare zi, anumite lucruri pozitive, frumoase şi puteţi să schimbaţi tot. Desigur, materia este atât de solidă, atât de condensată, atât de opacă, ea rezistă, dar în trecut ea se supunea, însă odată condensată este foarte greu s-o schimbi. La început trebuie (acţionat) – cum vă spuneam despre melc: lichidului pe care îl maniază îi dă forme, aşa cum vrea; dar apoi, se întăreşte atât de mult, încât nu mai poate modifica, repara nimic; corpul nostru este deja întărit; este foarte greu să-l mai remaniezi, să-l mai schimbi. Dar ceea ce este uşor, este în imaginaţia noastră.

În imaginaţie lucrăm cu o chintesenţă lichidă, dacă vreţi sau eterică – aeriană, dar apoi ea devine lichidă şi apoi se întăreşte. Vedeţi, trebuie să lucrăm mai întâi în Înalt, în imaginaţia noastră, să formăm cele mai bune imagini, iar apoi aceste imagini se vor condensa în materie şi materia va fi obligată să ia expresia acestor imagini. Şi omul se transformă, se schimbă se ameliorează, se înfrumuseţează sau se urâţeşte. Şi vedem asta, în viaţă. Oameni care nu cunosc aceste lucruri, după câţiva ani sunteţi uimiţi să vedeţi cum au devenit degradaţi, urâţi, terni, deformaţi, asimetrici şi aşa mai departe. Iar alţii, ooo, care devin mai frumoşi, întineresc, devin mai luminoşi. Aţi constatat asta ? Desigur. Puteţi să vedeţi acest lucru şi la voi înşivă. Sunt zile, când vă priviţi în oglindă… Şi altele, vai, vai, vai ! Şi nu ştiţi de ce. Imaginaţia este cea care face asta, care acţionează.

Amintiţi-vă, de asemenea, că în trecut am atins atâtea puncte, atâtea probleme, atâtea subiecte, atâtea chestiuni practice şi vă spuneam: Să presupunem că sunteţi trişti, că sunteţi mâhniţi, că sunteţi nefericiţi şi nu ştiţi ce să faceţi. Vă spuneam: Iată, aveţi totuşi o discotecă, undeva – adică bobinotecă, discotecă, bibliotecă, ceva cu – tecă. (râsete) Şi amintiţi-vă că au existat momente, în existenţa voastră, când aţi trăit lucruri sublime, lucruri extatice şi aşa mai departe. Şi atunci amintiţi-vă, imaginaţi-vă locul şi momentul în care le-aţi trăit. Asta înseamnă că aţi pus acel disc. Şi îl ascultaţi şi sunteţi influenţaţi de muzică, de vibraţii – simbolic. Opriţi-vă, deci, asupra momentelor în care aţi trăit lucruri sublime. Asta este bobinoteca, discoteca. Şi apoi acţionaţi, deci, vă puneţi alte imagini în imageria voastră. Este extraordinar să ştii cum să lucrezi cu imaginaţia !

Există mijloace, există metode, există modalităţi, este formidabil. Şi vă pot revela încă alte lucruri. Numai că problema este: oare o să aplicaţi, o să exersaţi ? Oare nu sunt alte lucruri care vă atrag mereu în lături şi nu veţi uita toate acestea ? Ei, trebuie să deveniţi stăpâni pe imaginaţia voastră. Şi mereu să observaţi că sunteţi pe cale să vă imaginaţi lucruri bizare, lucruri scabroase, lucruri nocive, lucruri haotice sau lucruri dezgustătoare. Atunci trebuie să vă opriţi imediat în mod conştient şi să le înlocuiţi cu alte imagini, pentru că, dacă veţi continua, lucrul acesta acţionează asupra celulelor, dezagregă, modifică mişcarea electronilor, urâţeşte tot şi, fără să vă daţi seama, după un timp, vă găsiţi în situaţii îngrozitoare, fără să ştiţi că imaginaţia voastră este cea care v-a adus acolo.

Aşadar, multe lucruri pot fi explicate prin imaginaţie. Dar cum oamenii sunt prea atenţi… Priviţi, nici părinţii nu trebuie să-şi lase copilul să stea mult timp treaz în pat, pentru că atunci ştim ce îşi imaginează. Da. Lucruri sexuale. Trebuie să se scoale imediat. Că va găsi alte momente, asta e altă poveste. Dar cel puţin să nu-l lase aşa, chipurile să dormiteze. Şi în acel moment, Dumnezeu ştie cu ce se ocupă. Şi băieţii, şi fetele, la fel. Natura umană este cea care acţionează, este normal, este natural. Numai că noi trebuie să veghem, cu cealaltă natură. Pentru că există două naturi, aşa cum v-am spus mereu: o natură divină, care trebuie să observe, care trebuie să supravegheze, care trebuie să controleze această natură naturală, care este inferioară, care este personalitatea noastră, care este o natură animală.

Trebuie mereu să o supraveghezi, să o domini, să o controlezi şi să o ameliorezi. Altfel, ea este aceea care ne duce în prăpastie. Oamenii nu sunt conştienţi de ce se petrece în înteriorul lor şi atunci sunt tot felul de lucruri în ei, iar ei nu sunt conştienţi. Şi apoi, bineînţeles, în interior este un vacarm, un dezechilibru. Luaţi seama, ca în fiecare zi să vă supravegheaţi imaginaţia, ea este femeia voastră. (Atunci) copiii sunt angelici. Şi astfel, cei mai mari Maeştri, care cunosc acest lucru, se pot retrage undeva, în tăcere, şi pot popula întregul pământ cu copii angelici, care merg în întreaga lume, la toţi oamenii pentru a-i sfătui altfel, pentru a-i cuminţi, pentru a-i schimba şi ei lucrează astfel.

Ei fac copii prin «femeia lor», care este foarte prolifică. Ei crează copii fără încetare; da, fără a fi căsătoriţi. Ei da, dacă am şti numai cu ce se ocupă marii Iniţiaţi, marii Maeştri ! Ei joacă cărţi (râsete) ca să omoare timpul. Cu ce se ocupă ei ! Oho ! N-aveţi idee ! Şi ei spun acelaşi lucru, ca Hristos, care spunea: « Tatăl meu lucrează şi eu lucrez împreună cu El. » Şi v-am explicat ce muncă este aceasta. Hristos care lucrează în întregul univers, în întregul cosmos, asupra tuturor făpturilor. Ei, să participi la această muncă este de neînchipuit, de neînchipuit, de neînchipuit…

Oamenii nu-şi pot da seama. N-au nici o idee despre asta. Şi chiar dacă ar veni Kalki Avatar, Kalki Avatar nu va salva pe toată lumea, el va nota pe cei care trebuie salvaţi, iar pe ceilalţi îi va lăsa pradă karmei lor, destinului lor. Şi el lucrează în lumea invizibilă fără încetare, asupra celor 3-4 miliarde de oameni, fără încetare; el îşi pune pecetea asupra cutăruia şi cutăruia şi nu asupra cutăruia şi cutăruia. Şi într-o zi, totul se va realiza. Este de datoria voastră acum să lucraţi acum conştient. Pentru că dacă nu vrei să devii o fiinţă utilă, minunată, superbă ai dreptul să te laşi în voia lucrurilor. Sunt mulţi tineri care s-au lăsat duşi. Dar cei care vin aici vor face minuni, pentru că vor înţelege că au forţa, puterea, în mâinile lor, pentru a deveni ceva extraordinar. Este foarte important, ce facem aici.

Da, este foarte important. Şi mai ales să nu te uiţi la defectele celorlalţi, să te detaşezi, să te concentrezi asupra ta însuţi, în loc să priveşti numai defectele, anomaliile, grotescul celorlalţi, pentru a râde, pentru a critica, pentru a te amuza ; să-ţi petreci tot timpul, toată viaţa privind latura negativă la ceilalţi. Sunt oameni care fac asta toată viaţa, bieţii de ei. Şi ce se întâmplă ? Păi fac aceleaşi greşeli, aceleaşi erori, dar dublu; pentru că se leagă de defecte, ei le atrag, le amplifică inconştient şi apoi devin mai răi decât ceilalţi. S-a întâmplat deja cu mulţi. De aceea nu trebuie să te ocupi de latura negativă a celorlalţi – în afară de marii Maeştri, care au dreptul, pentru a explica, pentru a îmbunătăţi, ei se pot opri asupra anumitor lucruri, fiindcă ei ştiu cum să lucreze. Dar restul oamenilor trebuie să renunţe, să fie prudenţi şi să evite să se lege de defectele celorlalţi. Pentru că defectele le atragem.

Şi atunci lucrul cel mai înţelept este să te ocupi de tine însuţi, să te întrebi: Oare eu sunt mai bun ? Oare nu fac aceleaşi greşeli ? Atunci de ce trebuie să mă ocup (de ceilalţi) ? Eu trebuie să fiu un model. Trebuie să arăt că sunt ceva extraordinar. Şi lucrând asupra ta însuţi, ooo, devii mai bun. Şi apoi toată lumea observă că sunteţi mai buni şi toată lumea vă iubeşte mult mai mult, vă apreciază mai mult şi atunci fericirea, mândria voastră creşte. Pentru că sunteţi iubiţi. În timp ce, dacă v-aţi lăsat dus, suferiţi. Şi de ce v-aţi lăsat (în voia lucrurilor) ? Pentru că aţi fost proşti, stupizi, slabi, monştri. Şi atunci de ce să vă iubească lumea ? Vedeţi, deci, că totul este legat, este atât de legat, de raţional. De ce trebuie să fii iubit ? Iar oamenii care vor să fie iubiţi. Dar cum să fie, când au atâtea defecte ? Nu poţi fii iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fii ceva minunat. Ei bine, oamenii nu lucrează asupra acestui aspect pentru a deveni minunaţi. Oamenii vor să fie iubiţi, îi forţează pe ceilalţi, chiar îi ameninţă. Sunt soţi care îşi pedepsesc soţiile pentru că soţiile nu voiau să-i iubească. Şi cu femeia este mai rău, ea începe să-l deteste. Sunt tare proşti, oamenii, tare proşti. Nu-i poţi forţa pe ceilalţi pentru a fi iubit. Nu-i poţi forţa. Iubirea nu poate fi niciodată forţată. Iubiţi şi veţi fi iubiţi.

Oamenii nu se întreabă niciodată cum sunt văzuţi de acolo de sus. Iar eu mă întreb în fiecare zi. Aici toată lumea îmi scrie lucruri extraordinare despre mine. Dar eu spun: Voi, voi ce credeţi ? Atunci ei se scarpină în cap, (râsete) nu sunt foarte convinşi. Şi lucrez în continuare, lucrez în continuare, oho, ca să-i conving. Da. Vedeţi ? Oamenii nu gândesc ca mine. Ei sunt convinşi în tărtăcuţa lor că sunt deja extraordinari. De aceea trebuie să vă pregătiţi. Încă nu sunteţi pregătiţi. Pregătit, în engleză se spune «ready». Iar americanii spun «rady» (joc de cuvinte: «rady», pronunţat ca atare, este identic, din punct de vedere sonor, cu cuvântul francez «radis», care înseamnă «ridiche». Şi de câte ori, când mă întrebau dacă sunt gata, le spuneam «I am rady». Erau ridichii, câte vreţi ! (râsete) Ridichii. Toţi sunt «rady» (ridichii) în afară de mine. Eu încă nu sunt «rady» (ridiche). (râsete) Nu sunt gata, mă pregătesc zi şi noapte. Şi toţi sunt deja gata. Ca să vezi ! Sunt gata. Priviţi: sunt căsătoriţi, au deja o meserie, au o casă – sunt gata ! Priviţi cum gândesc. Sunt deja gata, când nu sunt deloc gata, pentru altceva, care le scapă, pentru că sunt ignoranţi. Pentru acele lucruri trebuie să te pregăteşti. Ei nu se gândesc la asta. Vedeţi ? Eu încă nu sunt gata, am spus-o în conferinţe: Eu mă pregătesc. Am spus: În ziua în care voi fi pregătit, lumea întreagă va fi zdruncinată din temelii. Da. Întreaga lume.

Voi nu ştiţi ce înseamnă sa fii pregătit. N-aveţi nici o idee. Iar eu am o idee. Să fi gata ! Oh, là, là ! Să ai toate puterile, nimic să nu îţi scape. Să le spui americanilor şi ruşilor: «Hai, acum ! Aprindeţi bomba aceea atomică, hai, daţi-i drumul !» Voi întindeţi mâna şi nimic nu reuşeşte s-o aprindă. Şi atunci, în ce stare vor fi ruşii şi americanii, când nu-şi vor putea aprinde bombele atomice ? Sau, uite, puneţi o bombă atomică, acolo. Întindeţi mâna: «Explodează !» «Şi atunci, dacă cineva face să explodeze toate bombele pe care le aveţi în cele două ţări ale voastre, ce va rămâne din voi ?» Atunci vor fi acolo jos, la picioarele voastre. Veţi spune: «Dar oare este cu putinţă ?» Da, pentru Dumnezeu este cu putinţă. Nu pentru oameni. Totul este cu putinţă pentru lumea invizibilă. Da. Dacă există un lucru în care cred, este acesta: că totul este posibil în lumea invizibilă. Nimic nu este posibil în planul fizic. Oamenii vorbesc, au capacităţi, au inteligenţă, au una şi alta… Nimic nu se rezolvă !

Toate aceste mijloace sunt zero. Oamenii încă nu au mijloace. Toate aceste mijloace sunt slabe, slabe, ei lucrează cu mjloace slabe. Şi nimeni nu se gândeşte să lucreze cu mijloace puternice. Acum trebuie lucrat altfel, în alt mod. Dar nu pot continua. Sunt lucruri pe care încă nu trebuie să vi le revelez. Şi când v-am revelat puterea imaginaţiei, nu v-am spus tot; nu v-am spus că imaginaţia vede tot în lumea invizibilă şi că ea nu inventează nimic, nu crează nimic; ea regăseşte lucrurile. Ca Jules Verne: imaginaţia lui era atât de dezvoltată, încât ea a văzut lucruri care existau în lumea invizibilă, iar el nu ştia că erau o realitate. El a scris şi, după ani, ştiinţa a descoperit ceea ce a imaginat el: aparate, submarine, avioane… Priviţi, deci: aceste lucruri există, iar imaginaţia nu le inventează, ea le redescoperă, le regăseşte. Şi când. A, când devine pură, castă, virgină; când o supraveghem, când nu facem lucruri dezgustătoare, lucruri abracadabrante, imaginaţia noastră devine clarvăzătoare. Ea surprinde şi ne revelează multe lucruri. Şi în felul acesta, prin imaginaţie, putem descoperi (lucruri), putem deveni clarvăzători. Iată ce am adăugat acum, ceea ce nu v-am revelat. Gândiţi ce vreţi ! Viaţa vă va arăta dacă sunteţi pe calea adevărată sau nu. Da.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Adevărul ascuns în OCHI