RESPIRAŢIA – iubirea care sălăşluieşte în inima ta

RESPIRAŢIA - iubirea care sălăşluieşte în inima ta

RESPIRAŢIAiubirea care sălăşluieşte în inima ta

     Atunci când respiraţia îţi este chinuită, gândul îţi e condus de frică şi anxietate. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care res­piri greu. Observă ce gândeşti şi ce simţi. Stările minţii tale îşi au rădăci­na în trecut sau în viitor. Te concentrezi pe ce fac alţi oameni şi pe modul în care te poţi adapta la acţiunile lor şi cum te poţi proteja. îţi constru­ieşti în jurul inimii o fortăreaţă formată din gânduri.

Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale. Respiră adânc. Mai respiră o dată. Respiră şi întoarcete la inima ta. Respiră şi întoarcete la Sinele tău esenţial. Dacă nu te întorci spre inima ta, nu poţi vedea prin prisma compa­siunii. Şi dacă nu priveşti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals, este o hiperbolă. Este ceea ce, pur şi sim­plu, îţi hrăneşte plictiseala şi anxietatea. Respiraţia este cheia spre a trăi o viaţă spirituală în întruparea fi­zică. Atunci când trupul moare, respiraţia îl părăseşte. Unde se duce ea? Cei mai mulţi dintre voi cred că trupul este cel care creează respi­raţia, în realitate, este exact invers. Respiraţia este cea care dă viaţă tru­pului.

Atunci când respiraţia dispare, trupul încetează a mai funcţio­na. El se dezintegrează, devenind nimic – deoarece, fără respiraţia spi­ritului, trupul nu este nimic.Dacă vrei să duci o viaţă spirituală, respiră profund şi rar. Inhalea­ză aerul adânc, până în abdomen şi apoi elimină-l pe deplin. Cu cât îţi aduci mai mult aer în trup, cu atât te simţi mai uşor şi cu atât îţi este mai uşor să-ţi duci la îndeplinire responsabilităţile. Cel care respiră nu se teme şi nu este copleşit de ceea îi aduce viaţa, deoarece are energia nece­sară pentru a face faţă tuturor situaţiilor. Numai cel a cărui respiraţie este    superficială sau chinuită sau neregulată este dezenergizat şi se intimi­dează uşor în faţa încercărilor vieţii.

Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale.

În cazul în care nu ştii despre ce vorbesc, pune cartea jos şi începe să respiri, introducând aer în abdomen, numărând până la cinci atunci când in­spiri – şi iarăşi până la cinci, atunci când expiri. Respiră în felul acesta timp de cinci minute, extinzând treptat numărătoarea până la şapte, sau opt, sau nouă. Nu te forţa. Extinde număratul în mod gradat, pe măsură ce plămânii îţi permit să o faci fără efort. Acum eşti în plinul inimii tale. Observă că eşti profund relaxat, dar surprinzător de vioi. Conştienta ta se extinde către toate celulele tru­pului. Eşti mulţumit acolo unde eşti. în acest moment, îţi locuieşti pe de­plin trupul.

Te simţi plin de căldură şi energie. Te simţi în siguranţă. Gân­durile tale au încetinit şi au devenit mai cuprinzătoare. Nu te mai con­centrezi pe „ar trebui” şi „ce-ar fi dacă” din viaţa ta. Tensiunea şi anxie­tatea dispar. Trecutul şi viitorul s-au retras din starea ta de conştientă. Gândirea ta este centrată şi plină de demnitate. Poţi să te concentrezi asu­pra gândurilor tale, deoarece sunt mai puţine şi mai rare. Adu-ţi acum conştienta către inima ta, pe măsură ce continui să respiri calm dar pro­fund, până în abdomen.Poţi să simţi în centrul inimii tale prezenţa înţelegerii şi compasi­unii? Poţi să vezi că te accepţi cu blândeţe – pe tine şi pe ceilalţi?

Poţi să simţi iubirea care sălăşluieşte în inima ta şi se extinde liber asupra celorlalţi?

Acum te afli în plinul inimii tale. Acum eşti în liniştea din care vin toate sunetele. Ca o barcă pe ocean, simţi valurile care unduiesc dede­subtul tău. Iar tu te mişti împreună cu valurile, dar ştii că nu eşti valurile. Gândurile vin şi pleacă, dar ştii că nu eşti gândurile tale. Unele gânduri te împing mai departe decât altele, totuşi te poţi întoarce către centru. Asemenea unui val mai mare, un anumit gând poate fi încărcat de emo­ţie, dar dacă rămâi acolo unde eşti, emoţia va scădea.

Acum ştii că poţi rămâne în cadrul fluxului şi refluxului, ieşind şi intrând, simţind con­tracţia şi expansiunea gândului. Dedesubtul minţii care gândeşte, se află conştientă pură care nu judecă. De îndată ce descoperi această conştientă, inima se deschide – iar a da şi a primi nu necesită nici un efort. A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima. Poţi să o deschizi şi prin dans sacru şi prin mişcări care includ respiraţie şi încurajează recunoştinţa şi prezenţa de­plină în acel moment. Metoda pe care o foloseşti pentru a intra în inima  ta este doar un instrument. Nu face din el ceva important. Ceea ce este important este ca tu să găseşti un mod de a accesa aspectul mai profund al fiinţei tale, care este împăcat.

Nu există fiinţă umană care să nu fie capabilă de a atinge această stare de conştientă şi compasiune deschisă. Totuşi, sunt foarte puţini oa­menii care ştiu că există în ei această capacitate de a-şi găsi pacea. Majo­ritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid, chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Minţile lor sunt ocupate cu gânduri, planuri şi griji. Trupurile lor sunt în mod constant în luptă sau agitaţie, iar aceas­ta le slăbeşte sistemul imunitar şi creează condiţii în care boala şi starea de rău să se poată instala.

Paul Ferrini

LINIŞTEA ŞI PACEA

5 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.