Revelarea puterii extraordinare a minții focalizate

Puține aspecte ne influențează viața mai mult decât aptitudinea noastră de a fi atenți. Dacă nu ne putem focaliza atenția – fie datorită unei agitații prea mari, fie datorită unei prea mari inerții – nu putem face mai nimic bine. Nu putem învăța, nu putem asculta, nu putem dialoga cu ceilalți, nu putem munci, nu ne putem juca și nu putem nici măcar dormi bine dacă atenția ne este afectată. Și în cazul multora dintre noi, atenția ne este afectată în majoritatea timpului.

Oamenii a căror capacitate de a fi atenți scade mult sub normal pot fi diagnosticați cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA). Tratamentul cel mai cunoscut al acestei afecțiuni îl constituie medicamentele de sinteză. Popularitatea Ritalin-ului a crescut dramatic în ultimii ani. Statele Unite produc și consumă de cinci ori mai multe asemenea substanțe decât restul lumii la un loc. Numeroasele efecte secundare nocive ale medicamentelor ce tratează THDA par un preț mic de plătit față de eliminarea simptomelor tulburărilor de atenție.

Abordarea materialistă a THDA este imens profitabilă pentru industria farmaceutică, dar este profund descurajantă pentru persoanele care devin dependente de medicamente. În timp ce societatea susține sus și tare: „Spune NU drogurilor!“, când vine vorba de vindecarea tulburărilor de atenție mesajul devine „Alege o ameliorare rapidă!“.

Asta nu înseamnă că medicamentele de sinteză nu pot fi de ajutor în tratarea THDA-ului. Cu siguranță pot, așa cum milioane de oameni au descoperit prin experiență directă. Sunt chiar necesare câteodată, în special pentru a combate simptome severe. Dar ele nu vindecă, ci doar fac să dispară simptomele, generând în același timp efecte secundare nocive. Și chiar dacă nu devii dependent fizic de medicamente, poți căpăta o dependență psihică – poate chiar pe viață.

Astfel, în cazurile clinice, substanțele de sinteză pot juca un rol important în contextul unui set mai larg de intervenții. Dar cu cât mai repede vom reuși să ne scăpăm copiii, adolescenții, adulții de dependența de medicamente, oferindu-le metode prin care să-și poată menține singuri atenția într-o stare de echilibru funcțional, cu atât mai bine.

Aptitudinea de a fi atenți ne afectează în nenumărate moduri.
Însăși percepția pe care o avem asupra realității este strâns legată de aspectele asupra cărora ne focalizăm atenția. Toate lucrurile cărora le acordăm atenție ne par a fi reale, în timp ce cele pe care le ignorăm – indiferent cât de importante ar putea fi – par insignifiante. Filozoful american, pionier al psihologiei moderne, William James, a subliniat această idee în urmă cu mai bine de un secol: „În fiecare moment, aspectele cărora le acordăm atenție constituie realitatea noastră.“

Evident, el nu sugera că lucrurile devin nonexistente atunci când le ignorăm; multe dintre aspectele de care nu suntem conștienți au o mare influență asupra vieții noastre și asupra lumii ca întreg. Dar ignorându-le, nu le includem în realitatea noastră. Nu le înregistrăm existența. Fiecare dintre noi alege, prin atenția pe care o acordă lucrurilor, universul în care trăiește și oamenii pe care îi întâlnește.

Dar pentru majoritatea dintre noi, această „alegere“ este inconștientă, deci de fapt nu este deloc o alegere. Când ne gândim la cine suntem, nu este cu putință să ne amintim tot ceea ce am experimentat vreodată, toate comportamentele și calitățile pe care le-am manifestat. Ce ne apare în minte când întrebăm „Cine sunt eu?“ sunt acele lucruri cărora le-am acordat atenție de-a lungul anilor.

Tot așa se petrece și cu părerile noastre despre ceilalți oameni. Realitatea noastră nu este alcătuită atât de mult din ce există în afara noastră, cât din acele aspecte ale lumii asupra cărora ne-am focalizat atenția. Atenția este întotdeauna înalt selectivă. Dacă te consideri o ființă materialistă, cel mai probabil te raportezi în principal la obiecte și evenimente fizice. Tot ce este nonfizic îți pare „imaterial“, în sensul că nu există cu adevărat decât poate ca un compus din materie și energie.

Dar dacă te consideri o ființă spirituală sau religioasă, mai mult ca sigur te raportezi la aspecte mai puțin palpabile. Noțiunile de Dumnezeu, suflet, mântuire, conștiință, iubire, liber-arbitru, legături cauzale – pot să-ți pară mult mai reale decât particulele elementare sau câmpurile energetice. Ce vreau să spun prin asta este că, dacă ești capabil să-ți focalizezi atenția la voință, poți cu adevărat să-ți alegi universul în care trăiești.

Atenția are, de asemenea, un impact profund asupra caracterului și comportamentului etic. William James considera că aptitudinea de a aduce înapoi, la voință, o atenție împrăștiată, din nou și din nou, constituie însăși rădăcina rațiunii, a caracterului și a voinței. Misticii creștini afirmă de secole că o minte agitată cade cu ușurință în tentație, ceea ce duce la păcat. Și budiștii susțin că o minte predispusă la împrăștiere cedează cu ușurință în fața miriadelor de distrageri ale minții, ce nasc tot felul de comportamente nocive.

Dacă ne putem feri atenția de tentații negative, avem o șansă de a le învinge. James sublinia, de asemenea, că geniile de orice fel excelează în capacitatea lor de a menține la voință o atenție susținută. Gândiți-vă doar la marii muzicieni, matematicieni, savanți și filozofi ce au existat de-a lungul istoriei – cu toții au avut, se pare, capacitatea extraordinară de a-și focaliza atenția cu o mare claritate pentru perioade lungi de timp.

O minte stabilită într-o asemenea stare de echilibru alert este un teren fertil pentru apariția a tot felul de asocieri și înțelegeri originale. Este oare cu putință ca „geniul“ să reprezinte un potențial pe care cu toții îl împărțim – fiecare prin propria sa capacitate creatoare, ce necesită doar puterea unei atenții susținute pentru a-l debloca? O minte focalizată poate aduce scânteia creativității la suprafața conștiinței.

Mintea prinsă fără încetare dintr-o distragere în alta, pe de altă parte, poate fi pentru totdeauna îndepărtată de potențialul creativității sale. Cu siguranță, dacă ne-am amplifica facultatea atenției, viețile noastre s-ar îmbunătăți simțitor. Atât timp cât mințile noastre oscilează compulsiv între agitație și inerție, rătăcind de la un dezechilibru al atenției la altul, nu vom putea descoperi profunzimile
conștiinței umane.

Este posibil ca mintea să fie ireversibil eliberată de toate tensiunile sale emoționale, cum sunt lăcomia, ostilitatea, depresia, invidia, mândria? Există limite pentru iubirea și compasiunea noastră? Este starea de conștiență finită și imuabilă? Știm că mintea are puteri de vindecare (atribuite uneori „efectului placebo“) și, totodată, ne poate face să ne îmbolnăvim? Ce alte puteri există în stare latentă în interiorul conștiinței umane și cum pot fi ele accesate?

Aceste întrebări au fost formulate de-a lungul timpul de către mistici, iar atenția focalizată a fost un instrument esențial în explorarea lor. În lumea modernă ne bucurăm de un acces fără precedent la numeroase tradiții axate pe introspecția meditativă. Hindușii și budiștii Indiei au făcut progrese unice și de finețe în domeniul dezvoltării atenției. Metodele de antrenament al atenției descrise în această carte își au sursa de inspirație în această moștenire contemplativă și implică tipuri variate de practici meditative.

Și deși tehnicile descrise aici provin din tradițiile budiste ale Indiei și Tibetului, ele sunt accesibile și benefice pentru oricine le abordează, indiferent de înclinațiile religioase sau ideologice. La fel ca orice talent, cum este, de exemplu, cântatul la pian sau practicarea unui sport, putem, prin exercițiu, repetiție și perseverență să ne dezvoltăm capacități pe care în prezent nu le avem.
Indiferent din ce punct începem, putem beneficia de antrenamentul atenției.

Zece etape ale dezvoltării atenției
Ca structură pentru dezvoltarea gradată a atenției, am ales cea mai completă și detaliată enumerare pe care am găsit-o în literatura de specialitate – cele zece stadii descrise de misticul indian budist al secolului al VIII-lea, Kamalashila, în tratatul clasic Stages of Meditation („Etapele meditației“).

Într-o dezbatere istorică din Tibet, Kamalashila a susținut că o purificare temeinică a minții necesită o disciplinare în trei direcții: a eticii, a atenției și a introspecției contemplative. Trăirile introspecției sunt valoroase, dar după ce beatitudinea unor asemenea momente meditative pălește, rufele murdare ale minții încă așteaptă să fie curățate.

În acest scop, introspecția contemplativă trebuie să fie susținută de o mare stabilitate a atenției, ceea ce necesită un antrenament sistematic. Calea conține puncte de reper. Folosind structura indicată de Kamalashila, putem ști unde ne situăm, ce ar trebui să facem și ce să căutăm.

Cele zece etape ale dezvoltării atenției sunt:

Atenția direcționată
Atenția continuă
Atenția perfecționată
Atenția riguroasă
Atenția controlată
Atenția liniștită
Atenția pe deplin liniștită
Atenția focalizată
Stabilitatea atenției
Shamatha.


Aceste zece etape sunt secvențiale. Încep de la nivelul unei minți ce nu are puterea de a se focaliza mai mult de câteva secunde și culminează cu o stare de stabilitate sublimă și de vacuitate ce poate fi menținută timp de câteva ore. Progresul de la o etapă la alta se face prin dezrădăcinarea unor forme din ce în ce mai subtile ale celor două obstacole: agitația mentală și apatia. Împlinirea cu succes a fiecărei etape este determinată de un criteriu specific și însoțită de un semn clar… Revolutia atentiei – Alan Wallace

Un comentariu la „Revelarea puterii extraordinare a minții focalizate”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: