Stăpânirea de sine, calmul – beneficiu al respirației conștiente

“Calmul este stăpânul mișcării. 
De aceea înțeleptul totdeauna își păstrează seriozitatea; el își păstreaza totdeauna calmul. Ce rușine ca regii, căpetenii de nenumărate oști, se conduc pe sine în mod ușuratic! Superficialitatea îi pierde pe sfetnici. Agitația îi pierde pe regi.”  (Tao Te Ching – Lao Tzu)

Respirația conștienta aduce, printre altele, o stare de bine. Și asta nu doar așa, ca să mai schimbăm, când ne plictisim .E foarte veche metoda de “respirat” cu numărat până la zece (sau la cât simțim că e eficient) atunci când avem o situație mai greu de înfruntat.

Când vrem să fim, cum se zice, “stăpâni pe noi înșine”.

Dacă am început să practicăm respirația conștiența, putem deja să încercăm fixarea atenției. În situații dificile sau când ne confruntăm cu persoane dificile avem în corp complexe de senzații destul de neplăcute: “pumn în stomac”, sângele scurs în picioare sau dimpotrivă, lovind în tâmple furios, respirație sacadată sau chiar senzație de sufocare, ori poate acea teribilă “alunecare a pământului de sub picioare”…

Oricând putem să ne folosim de exersarea respirației și doar o secundă ne ia să ne fixăm atenția în zona abdomenului și să urmărim respirul un minut, ori chiar două sau mai multe (depinde de cât de repede ni se cere o reacție). Cu atenția fixată undeva, în zona ombilicului, doar respirăm, urmărind cum aerul umflă și dezumflă abdomenul. Nu e nici măcar nevoie să numărăm (pâna la zece sau …) .

Doar atât, mutăm atenția în altă parte.

Asta e ca și cum am fi cu corabia în ochiul furtunii și dintr-o dată ieșim de acolo. Altfel putem manevra acum nava noastră…De câte ori nu ni s-a întâmplat să avem iar o reacie față de ceva sau cineva, după ce ne promiseserăm că “nu mai facem”? Iar, și iar, aceeași reacție. “Iar am cedat”, “iar m-a luat valul”, “nu mă pot stăpâni”…

Deseori pățim așa. Dar dacă am schimba? Ei bine, manevra de mai sus e exact cheia, soluția pentru respectiva provocare. Când simțim că începem iar un tipar de reacție pe care nu îl mai vrem, pluffff, “plonjăm” în urmărirea respirației. Și ajungem să ne menținem în calm, de unde putem alege o nouă variantă de comportament.

Iată o povestioară:
Se întâlnisera trei magi, cei mai puternici, să-și încerce puterile.

Unul, stăpânul forței vântului, a adunat furtunile, vijeliile, uraganele, musonii, și a smuls din rădăcini arborii, ștergând coaste de dealuri și munți, lăsându-le fără case și vegetație, rostogolind stânci și astupând cursuri de ape. În scurt timp, fața pământului se schimbase mult, dunele de nisip și dealurile lăsaseră în urmă văi, văile astupate de pomi și stanci se făcuseră dealuri…

Al doilea, stăpânul apelor, mai furios, a scos râurile din matcă. A făcut râpe adânci săpate în munte, a revărsat lacurile și a dărâmat cetăți întregi în ape. Insule au dispărut, altele au apărut în mare, acolo unde apa se retrăsese spre susul râurilor, în haos nebun. 

Al treilea însă, se așeză pe o bucată de trunchi și se apucă să privească apusul. Ceilalți doi așteptară să vadă ceva, poate o forță să vina din zare, să schimbe iar fața pământului, în alt fel… nimic. Bătrânul mag se retrăsese în sine, privind calm spre apus. Respirând rar, linștit, privea nemișcat. Atunci toate se opriră, încremeniră și ele: vântul căzu, fără suflare. Apele încetară de a mai curge. Soarele rămase pe cer, gata să apună, prins în nemișcare. O liniște cumplită făcea să le țiuie urechile celor doi magi care nu mai puteau suporta încremenirea. 
Atunci unul din ei strigă: De ajuns! Tu ai invins! Recunoaștem că dintre toate forțele, Calmul este cel mai puternic.
Așa și este, dragilor.
În stare de calm, exact când partenerul de discuție sau situația ar fi fost gata să vă doboare, puteți , respirând calm, fiind în punctul de echilibru emoțional așa de prețios și așa de puternic, să alegeti. Din acest punct puteți schimba.

Alt beneficiu al respirației conștiente este Schimbarea. 

Dacă nu ați fost mulțumiți de felul în care ați gestionat propriile voastre reacții, acum e momentul să schimbați. Și o puteti face oricând. Oricând ați prins momentul de calm. Probabil credeți chiar voi în etichete care vi s-au pus: “neatent’, “incapabil”, “superficial”, “prea bun- prost de bun” , “delăsător’, “nu sunt în stare” etc. Toate sunt impresii ale altora legate de o situație trecută. Oricând voi puteți alege să reacționați și să acționați altfel. Cu calm puteți privi mai bine harta, conjunctura prezentă și puteți opta spre o soluție.

În loc să faceți aceeași “greșeală” ca altă dată, puteți da o nouă direcție forței care se exprimă ca emoție. De pildă, la o veche remarcă a cuiva, repetată de câte ori are chef și cum are efect de “enervare” asupra voastră, puteți să rămâneți câteva secunde atenți la respir – urmărind abdomenul- și apoi să vă contemplați starea interioară. Poate că doar urmărind respirația deja nu mai simțiți iritarea. Poate o simțiți, dar cu calm alegeți să faceți ceva : priviți în altă parte câteva secunde, vă simțiți palmele sau altă parte a corpului – mutarea atenției mută și energia emoției – sau poate chiar faceți ceva practic.

În timp, se formează o stare de calm instalată de câte ori sunteți provocați. Ca un paradox, orice veche situație în care deveneați nervoși, iritați, temători, devine acum prilej de exersare a calmului și în final vă face să vă schimbați comportamentul. Ajungeți, practic, să fiți văzut ca “alt om”. Astfel, vă veți trăi cu înțelepciune viața, ca stăpâni, ca regi ai voștri înșivă, nu ca sclavi ai reacției la “ce vi se face”…

IDEALUL