Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme – Regula de Aur

Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme – Regula de Aur

    Una dintre primele neînțelegeri comune este în legătură cu frica. Ce este aceasta,ce poate face şi cum să o tratăm. Trăirea în Regula de Aur implică grija faţă de ceilalţi, preocuparea pentru ceilalţi, compasiunea pentru ceilalţi. Ulterior, acest lucru implicând la rândul său confruntarea cu realitatea, confruntarea cu adevăratele probleme pe care le ai tu şi ceilalţi. Apoi, acest lucru atrage după sine confruntarea cu propriile temeri.

Confruntarea cu frica în loc de a trăi cu aceasta sau de a o nega, aceasta este singura modalitate de a face ceva pozitiv şi constructiv în legătură cu problemele tale sau cu probleme celorlalţi. Negarea că aceste probleme există, doar permite acestora să continue sau să se dezvolte. Însă, există în acest caz o mare diferenţă între a recunoaşte, a te confrunta şi a te ocupa de probleme, între cultivarea mentală sau dezvoltarea acestora.

De fapt, teama îţi poate atrage acele lucruri de care îţi este teamă. Există de asemenea o veche zicală care spune că animalele pot „mirosi” frica. Iar acest lucru se poate aplica de asemenea şi omului. Însă, oamenii trebuie să înţeleagă în mod clar diferența dintre frica irațională (plus gândurile şi sentimentele care au legătură cu aceasta), şi conceptul raţionalului (plus gândurile şi sentimentele care au legătură cu acesta).

Problema este că, prea mulţi oameni consideră că înţeleg frica, puterea minţii, puterea gândirii pozitive şi negative pe care de fapt nu o înţeleg cu adevărat. Atunci când eram tânăr am experimentat în mod personal şi în multe feluri efectele negative ale fricii. Am fost un copil foarte sensibil, un copil mereu ales pentru a fi bătut.

După ce am devenit bun în artele marțiale şi după ce mi-am pierdut frica de a fi bătut, nu am mai avut niciodată vreo problemă, nu a trebuit să mai folosesc niciodată antrenamentul în artele marțiale. Am văzut de asemenea că cei ce luptă cu frică sau cu ură au făcut adesea multe greșeli.

Un luptător rațional fără teamă, poate folosi „conținutul emoţional” în schimbul urii şi al mâniei pentru a-şi consolida abilităţile. Însă, chiar şi fără teamă, dacă aş fi mers la extrem cu ideea că mă aflam în faza de negare, considerând că nu aş putea fi rănit, punându-mă în situații periculoase din cauza deziluziei mele, aş fi fost rănit grav.

De asemenea, am un fiu care a avut odinioară o frică teribilă de câini. Si destul de sigur, aceştia îl urmăreau şi îl atacau întotdeauna. Dar, de îndată ce şi-a pierdut frica, majoritatea dintre câini nu au mai fost interesaţi de el. Frică de a fi în pierdere?

Un dealer profesionist care împărțea odinioară cărţile într-un cazino din Las Vegas, mi-a spus că există o vorbă în legătură cu acest lucru – „bani se pierd din cauza fricii”. Acest dealer a văzut oameni disperați după câştig, cu o adevărată frică de a nu pierde, aceștia aproape întotdeauna pierd peste limită. Acest lucru poate fi măsurat prin statistică.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Teama ca un „apel de trezire”

Am vorbit de fapt numai despre modul cum teama poate ajuta la crearea problemelor. Însă, anumite aspecte ale acesteia, folosite în diferite moduri, pot de asemenea să ajute la rezolvarea problemelor. Folosind partea pozitivă a sursei temerii ca pe un simplu ghid sau ca pe un dispozitiv de alarmă, acest lucru poate fi benefic. Oamenii au nevoie în viață de mecanisme de avertizare. Ascultându-ți „senzorii intuitive de avertizare”, te poți abține de la a face lucruri stupide care te pot băga în bucluc.

Ai putea avea un sentiment rău în legătură cu faptul de a merge în parc, și asta pentru un motiv bun. Sau sentimentul că trebuie să încetinești mașina pentru că în următoarea curbă ar putea fi gheață. Sau să nu folosești acea cabină telefonică cu toți acei oameni rezemați de ea. Există nenumărate incidente în care cineva nu a avut de suferit pentru că și-a ascultat mecanismul său de avertizare, indiferent că s-a bazat pe intuiție sau pe „sursa temerii”. Ignorarea adevăratelor potențiale probleme sub stindardul „neintrării în panică” sau „de a nu face altceva rău” este pur și simplu o „reverie de nedorit”.

Poți crea o iluzie de „siguranță prin intermediul gândirii pozitive” care îți poate aduce răul ţie sau celorlalți, dacă ai ajuns la aceasta. Poți spune, „Nu voi oferi nici un fel de energie gândurilor negative și ale posibilității de a fi rănit”, legându-te la ochi și să te urci la volan conducând de la un capăt la celălalt al oraşului în orele de vârf. Dar vei fi aproape sigur implicat într-un accident.

Acest lucru poate fi demonstrat, nimeni nu va dovedi că poți ignora traficul prin care mergi, indiferent cât de „perfecte și pozitive” sunt gândurile tale. Încă o dată spun, ai nevoie de „senzorii de alarmă” care să te avertizeze de posibilele pericole sau probleme, trebuie să fii conștient de potențialele probleme, să acționezi asupra lor pentru a te feri pe tine și pe ceilalți de rău.

Deci, cum se face că acest lucru, că ideea de frică poate atrage probleme și poate provoca vătămări? Nu poate face asta, TOCMAI DIN CAUZA A CEEA CE AM VORBIT NOI CA NU ESTE TEAMA. Aceasta este cea care în esență este sursa fricii. Asta se întamplă pentru că atât mulți oameni își „pierd orientarea”, ei pur și simplu nu mai înţeleg.

Ei nu înţeleg cu adevărat diferența dintre a recunoaşte o potențială problemă și a o crea în propria lor minte. Ei doar au sărit de pe linia care face demarcația oricărui gând care nu este de genul acesta: „Totul este perfect, nimic nu este greșit, nimic nu poate merge prost”, aceasta este baza fricii și crearea unei probleme.

Însă, recunoscând mental o problemă / amenințare, gândind la modul cum să o rezolvi, apoi luând măsuri, nu mai este nici o teamă și nici o problemă. Frica poate include în acest proces mai mulți oameni, astfel că, trebuie izolată. Dar există „sinele egoist”, reacția la „mecanismul nostru de avertizare”, cel care creează frica și problemele asociate, așa cum le cunoaștem noi. Frica asociată problemelor poate apărea printr-o serie de moduri diferite ale negativității care au legătură cu frica.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

• Tipul de reacție nr. 1 al sinelui egoist este „spaima” (de diferite grade, care poate include și aversiunea), obsesiile asociate acesteia și proiecția gândului negativ. O vom denumi „gândire negativă”.

• Tipul de reacție nr. 2 al sinelui egoist este acela de a pretinde că nimic nu este greșit, că nimic nu poate merge prost. Pe aceasta o vom denumi „gândirea negării”. Gândirea negării este de fapt gândirea cuiva care este FOARTE, foarte fricos, cineva care nu doreşte să se confrunte cu posibilitatea existenței motivului fricii. Acest tip de gândire implică de obicei transferul temerii către ceilalți – gândirea lor transferată către alte persoane care să se teamă, nu numai ei. Ei spun altora că le este „teamă” ori își „proiectează teama”, chiar și atunci când își menționează realitățile dure ale vieţii și eventualele probleme sau amenințări.

Gândirea negativă

Gândirea negativă, crește printre oameni și este parte a unei mari probleme sociale. În mod evident, ambele tipuri de reacții ale sinelui egoist vin cu propriile lor tipuri de probleme. Însă, ce am putea spune despre o cale a Regulii de Aur, despre o „citire a senzorilor de atenționare”?

Prin transcenderea egoismului, una care poate veni prin aplicarea iubirii altruiste în viața dumneavoastră, frica poate schimba pur și simplu modul rațional de îngrijorare și un mijloc de alertare pentru evaluarea posibilelor probleme și amenințări, astfel încat să puteți acționa într-un mod rațional, pentru a ajunge la cea mai pozitivă concluzie.

Dezvoltarea iubirii altruiste îți schimbă modul în care gândeşti și în care tratezi totul. În locul reacțiilor centrate pe sine poți avea reacțiile de „dincolo de propriul sine”, reacții prin care ai mai multă conștientizare asupra imaginii de ansamblu, mai mult calm și mai multă claritate în gândire. Pentru a înţelege puţin mai bine acest lucru poți folosi analogia cu o mașină.

Tu eşti mașina în această analogie. Ai indicatoare și lumini de avertizare pe bordul mașinii tale. Având o reacție de tipul 1, de centrare pe propriul sine, ar fi ca și cum ai privy prea mult la indicatoare provocând un accident, ca și cum ai privi nivelul temperaturii apei din radiator și te-ai „speria” ca și cum te-ai fi ars.

O astfel de reacție ar putea fi irațională, ca și cum ai spune pentru tine însuți „O Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!, Dumnezeule!” conducând mai departe până când se defectează toată mașina. Sau ai putea produce un accident din cauza reacției de „sperietură” (te-ai pierde, ai putea să nu apeși frâna, să nu vezi cealaltă mașină din cauza conștiinței tale care este scăzută, etc.).

Dacă eşti într-o stare „provenită” dintr-un proces de gândire care se bazează pe altruism, poți observa problemele în mod pozitiv și poți acționa în mod pozitiv. În cazul în care motorul mașinii este prea fierbinte, ai putea să cobori și să schimbi apa înainte ca acesta să aibă defecte serioase. De fapt, cunoști mai mult cu cât eşti mai bine pregătit, astfel ai mai puține posibile probleme.

Însă, dacă eşti într-un proces de gândire care „provine” din tipul 2 de reactie (negare) și îți ignori luminile de atenționare, îți cresc șansele de a avea probleme în loc să scadă. Dacă vei ignora temperatura de fierbere a radiatorului, motorul dvs. va muri, indiferent de ceea ce „gândeşti”. Te poți imagina ignorând nivelul combustibilului din rezervor, „nu vrei să alimentezi, pentru că merge și fără combustibil”?

Jon Peniel