VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI – Pacea şi Armonia

VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI – Pacea şi Armonia

O fascinantă poveste care aduce la realitate multe legende vechi şi mituri care au fost jefuite de fundatia lor istorică şi reduse la folclor şi poveşti pentru copii.

Ramtha – “Omenirea este mai mult decât se poate vedea.”

      Se poate demonstra ştiintific că obiectele sferice, care se supun forţelor centrifuge datorită miscării lor specifice, sunt goale înăuntru şi nu solide. Ramtha subliniază că toate planetele sunt goale înăuntru (ca un glob) şi că cele mai măreţe civilizaţii trăiesc în interiorul lor şi nu pe suprafaţă. Forţa centrifugă a planetei care se învârteşte pe orbită în jurul soarelui, în mod natural preseaza tot ce este în interior spre învelişul exterior.

Pare a fi o asumpţie foarte logică şi totuşi acest fapt nu este ceva cunoscut în sistemul educaţional din nici o şcoală în nici o ţară. Motivul este, aşa cum spune Ramtha: “Nimeni aici nu are cunoaştere şi nu ştie să gândească pentru el însuşi. Şi ce mare atrocitate este asta!” Fiecare planetă a fiecărui sistem solar a fost născută din soarele central. Pe măsură ce planeta se depărtează de soare, se răceste, adica frecvenţa scade sub cea a luminii. Soarele nu este primordial energie termica.

El este în esenţă o înaltă formă de energie, numită lumină. Odata ce planeta apare din soare, ea ocupă orbita cea mai apropiată de soare, ca Mercur, orbită ce se numeşte orbita-leagan. Cand planeta se maturizează, este pe o orbită ca cea pe care este acum Venus. Acum este timpul când interiorul devine gol şi stabil. Conceptul de gol în interior, pare a fi o atât de simplă asumpţie ştiinţifică, conţinând masive implicaţii pentru societatea modernă, care cer a fi studiate şi verificate.

Devine izbitor de vizibil că viitorul civilizaţiei noastre ar putea fi chiar lângă noi, în interiorul pământului şi nu departe, undeva pe o altă planetă sau în altă galaxie. Civilizaţia care trăieşte în interiorul pământului a supravieţuit războiului atlanţilor şi numeroaselor schimbări cataclismice ale naturii, care au ameninţat si populaţia de pe suprafaţa Pământului.

Ei au dezvoltat şi măiestrit ştiinţa electromagnetismului şi a frecvenţelor modulatorii până la punctul care le îngăduie să călătorească afară din Pământ prin anumite portale. Ei sunt străbunii noştri cu tehnologie foarte avansată. Societatea lor nu este de natură războinică. Ei au ajuns în interior ca să evite razboiul.

Pacea şi Armonia

Pacea şi Armonia sunt cele mai înalte valori ale societăţii lor şi le sunt instilate de la naştere. Ei propovăduiesc egalitate indiferent de poziţie, rasă, sex sau pregătire culturală. Spiritul lor creativ şi evoluţionist este ceea ce i-a susţinut şi nu religia. Ei nu au religie. Culoarea pielii lor este verde sau turcoaz, datorită conţinutului de fier din solul lor, al cuprului din apa lor si a luminii puţine din interior.

Basmele care vorbesc depre regate pierdute, zâne, pitici şi elfi care trăiesc printre oameni, au rădăcinile lor istorice în această civilizaţie. Ei ne consideră pe noi primitivi şi singurul motiv pentru care ies afară, este de a verifica coaja exterioară a casei lor şi să-i asigure integritatea. Ei au abilitatea de a folosi vulcanii şi de a produce cutremure ca să regularizeze şi să protejeze stabilitatea lumii lor. Ei sunt de fapt oamenii originali care au venit de dincolo de Soare şi au ajutat la construirea primelor piramide.

Ei au fost primii care s-au dus în interior, când suprafaţa se rupea şi continente întregi alunecau. Ei şi alte grupuri de oameni care au ajuns în interior sunt rămăşiţele civilizaţiilor străvechi, pierdute la dispariţia Atlantidei şi Lemuriei. Sunt multe uşi care conduc în interior. Lemurienii au trait sub pământ, în peşteri şi au avut o reţea sofisticată de tunele, care acoperea toată lungimea continentului lor. Unele din tunele mergeau departe, până în interiorul pământului.

Regiunile de la amândoi polii sunt principalele portale de intrare în interiorul Pământului. Anumiţi munţi servesc şi ei ca puncte de intrare, ca muntele Shasta, Munţii Superstiţioşi şi Himalaya. Ei au şi puterea de a crea forţe -G, care deschid portaluri prin a crea vacuum chiar sub mare, ca în Japonia, Caraibe şi Argentina. Aşa cum curbura Pâmântului nu este aparentă şi în interior totul pare să fie plat. Oficiali guvernamentali au făcut încercări de a face contact cu ei, dar până acum ei au respins accesul.

Ei sunt uimiţi şi atraşi de tehnologia şi abilitatea de a crea portaluri pentru a călători pe sub oceane a celor din interior. Faptul că tehnologia lor este mult superioară armei nucleare îi sperie şi îi ameninţă pe cei de pe suprafaţă. Ramtha explică, că atunci când cei din guvern folosesc expresia “inamicul din interior” (the enemy within), se referă la cei din interiorul Pâmântului.

Asta arată clar că îi văd ca ameninţare, datorită tehnologiei lor, deşi cei din interior nu au încercat niciodată să interfereze sau să facă contact cu noi, şi se păstrează izolaţi. Expediţiile faimoase la Polul Nord şi Arctica, conduse de amiralul Richard E. Byrd în 1947 şi 1956 sunt cele mai cunoscute surse care au adus dovezi depre posibilitatea ca o civilizaţie să trăiască în interiorul Pământului. Fără îndoială că rapoartele ce sunt la dispozitie, de la aceste expediţii, au fost trunchiate, sunt cumva ascunse în mister şi suferă de lipsă de claritate.

În timpul zborului peste Arctica, la 1700 de mile deasupra Polului Nord, în 1947, el a raportat prin radio că a văzut sub el, nu gheaţă şi zăpadă, ci zone cu pământ şi munţi, păduri şi vegetaţie verde, lacuri şi râuri, iar sub copaci a văzut un animal care semăna foarte mult cu un mamut.

Amiralul Byrd a descris poetic aceste regiuni ca “un mare necunoscut” şi ca “ţara misterului veşnic”. În martie 1956, într-o expeditie, a călătorit la 2300 de mile dincolo de Polul Sud. La întoarcere a raportat: “Această expediţie a deschis un nou şi vast teritoriu.” În 1957, putin înainte de a muri, el a descris într-un fel enigmatic acest pământ de deasupra polului Sud, ca “acest fermecat continent în ceaţa veşnicului mister”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dumnezeul fumuriu

O altă sursă care susţine probe ale existenţei unor civilizaţii în interiorul Pământului, este “Dumnezeul fumuriu” (The Smoky God), adevărata poveste a lui Olaf Jansen, un pescar norvegian, scrisă de Willis George Emerson. Hărtile continentului Antarctica conduc greşit, sunt gresite. Cea mai bună cale de a merge în interior este Polul Sud, după cum spune Ramtha. În apropierea deschiderii, temperatura este mai mare în comparaţie cu aşteptările.

Cea mai mare dificultate pentru a călători acolo, este să ajungi la un loc care nu este pe hartă, cu ajutorul instrumentelor care nu mai indică corect. Deranjarea busolei nu înseamnă că acel punct este Polul Sud. Busola ar trebui să arate nordul magnetic, dar câmpul electromagnetic al Pământului fluctuează în apropierea regiunilor polare din diferite motive. Ramtha subliniază că atunci când civilizaţia noastră va găsi o baza de reală prietenie cu “inamicul interior”, ei vor împărţi cu noi ştiinţa şi tehnologia care face posibilă călătoria interstelară într-o clipire.

Războiul, ca armare şi protejare împotriva unei ameninţări potenţiale din partea unei alte civilizaţii cu o tehnologie inimaginabilă ca a lor, este fără sens şi inadecvat. Dr. Steven Greer, care a condus cea mai mare şi bine documentată cercetare despre evenimentele care vorbesc despre activitatea extraterestră, culegând date de la centre militare, guvern şi martori din Inteligenţa militară, face aceeaşi observaţie.

Faptul că ei nu au folosit avantajele pe care le aveau ca să invadeze şi să domine rasa umană, aşa cum se fantazează în diverse forme de distracţie (filme, cărţi, emisiuni TV), arată că razboiul nu este în agenda lor de priorităţi, ci mai degrabă este vorba de fantezia unor minţi bolnave. Adevărul din spatele miturilor şi legendelor despre civilizaţii pierdute, rase uitate, longevitate şi iubirea pentru simplitate în viaţă, poate cuprinde secretele pe care rasa umană are nevoie să le cunoască ca să supravietuiască următorului stagiu de creştere şi evoluţie.