
Sufletul în Upanișade
După cum toate razele soarelui, când apune, devine una în discu-i de lumină, și după cum ele se împrăștie din nou, ori de câte ori el răsare – tot astfel acest tot alcătuit din organele simșurilor și obiectele lor devine una în Zeul Suprem, în minte atunci când doarme. De aceea în acest timp sufletul nu aude, nu vede, nu miroase, nu gustă, nu simte; el nu vorbește, nu apucă nu se desfată, nu se mișcă, ci doarme, așa se spune.



Lasă un comentariu