Frica ne consumă din energie

” Frica se reduce la frica de tine însuți ” Emil Cioran

Aș vrea să-ți fac cunoștință cu cea mai importantă ființă din viața ta: și acela ești tu. Oamenii, în general, fug de propria gândire toată viața și nu se cunosc pe ei înșiși. Sunt puțini care au curajul să închidă ușa și să se gândească 2 minute la ei înșiși. Și asta din cauza unei frici, din subconștient. S-a strâns în subconștient o frică față de tot, o frică față de tine însuți.

Ca să te cunoști pe tine însuți trebuie să te apropii de propria gândire, să inchizi ușa și să te uiți în oglindă, să ai curajul să te întâlnești cu tine însuți. La început, o să te sperii. O să te intrebi “cine sunt”, “ce caut eu aici”, “ce caut eu pe acest pământ”. Răspunsul este simplu: ai o misiune aici. Misiunea stă în ce iubești tu mai mult: să iubești o idee, să iubești să faci ceva, să iubești o persoană, un copil sau o floare…Să duci lumea mai departe. Frica de tine însuți se reduce la frica de Dumnezeu și frica de moarte. Dumnezeu există: este chiar în mintea ta. Dacă Dumnezeu există, moartea este decât un stadiu care ne transformă.

      Frica se diminuează dacă îți imaginezi că Dumnezeu e cu tine tot timpul și în mintea ta.

Viața va fi o fericire să ști asta. Chiar dacă viața va rămâne un mister, trebuie să te bucuri că este un mister. Nu trebuie să te sperii de acest mister. Și de acum trebuie să te apropii de tine, de propria gândire și să te împaci cu ideea că nu ești singur. Dumnezeu există. Frica de viitor se va diminua.

Oamenii, în general, au o anxientate, o neliniște față de ce o să se întâmple, de dimineață până seara. Dar nu are ce să se întâmple așa grav. La sfârșitul zilei, ne dăm seama că ne-am consumat degeaba. Frica ne consumă din energie pentru că nu putem să ne controlăm gândirea ca să o setăm să nu-și mai facă griji. Eu când mă trezesc dimineața îmi setez mintea să nu-mi fac griji pentru nimic. Cine știe dacă viața nu e decât o farsă și noi ne consumăm degeaba! Nu trebuie să-ti fie frică ne noapte, nu trebuie să-ti fie frică de ceilalți oameni, nu trebuie să-ti fie frică să iei o decizie, nu trebuie să-ti fie frică să spui ce gândești, nu trebuie să-ți fie frică să vorbești, nu trebuie să-ți fie frică de tine pentru că ești fiul lui Dumnezeu. – (Filozofia celor puternici)

Iustinian Cruceanu

Dependenta naște frică, îndoială, depresia și supărarea

Nu căutati plata, nici lauda și nici o răsplată, orice ați face. Săvârșind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorințe aduc ca rezultat suferința. Cu cât veți intensifica dorințele omenești cu atât va crește nivelul de agresivitate și se va întări programul de autodistrugere.
Orice dorință când se agață de tine devine stăpânul tău. Când ești mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complet. Astfel mania ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.
Să nu vorbiți despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu îi vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depășirea acestora. Esențial este când vorbiți despre problemele și emoțiile dvs. să nu căutați milă sau compătimiri.

Tânțarii și furnicile apar când este prezentă trufia.
Când țânțarul vă înțeapă este o umilință pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. și reușește să vă înțepe simțitor. În această situație dacă nu vă enervați trufia descrește. Deci țânțarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului și micșorarea trufiei.
Nu trebuie să avem în casa lucruri facute de oameni negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte ne atacă sistemul imunitar, ca și hainele cumpărate de la second-hand, purtate de alți oameni. Hainele, simbolul câmpului energetic, memorează și păstrează câmpul energetic al stăpânului.
Dacă aveți o mare supărare sau tristețe încercați să nu aduceți sentimente acasă. Ieșiți în stradă – cu deosebire în locurile înverzite – și plimbați-vă. Nu faceți din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.
Dacă locuiți de câțiva ani și ați saturat spațiul cu regrete, supărări și spaime, amintiți-vă momentele în care v-ați certat și supărat, așezați-vă în acel loc, iertați, anulați agresivitatea față de iubire, rugați-vă.
Dacă vorbim la telefonul mobil, în primele 30 de secunde energia organismului blochează influențele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătății. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimește nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar.
După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) și, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonica care depășeste un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin și, ca atare, nu trebuie să se desfășoare într-o atmosferă apăsătoare. Mâncarea ne poate da energii superioare dacă o binecuvântezi și este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună mâncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiți (gândurile și sentimentele) și mâncați este tensionată.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Inseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente și în fiecare ocupație să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare și va dăuna sănătății.
Dacă un om fură și înșelă pe alții o viață întreagă, el va fi pedepsit să suporte și pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.
Atașament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinți, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atașamentul față de cele pământești produce un uriaș rău lucrului de care ne atașăm, în același timp suferă și cel ce se atașează.
Dacă omul se atașează sufletește de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc.. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură și frustrare. În această situație el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-și purifica sufletul. Omul știe foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt.
Cu cât suntem mai atașați de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii și suntem mai bolnăvicioși. Atașamentul față de dorințe duce la destrămarea relațiilor familiare și a acelora din afara familiei.
În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detașare de omul iubit. Cu cât aveți mai multe pretenții, iritări și nemulțumiri față de omul apropiat cu atât mai mult crește dependența de el. Dependența de valorile umane ne va omori încetul cu încetul și spiritul și sufletul.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înșelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie și respect sunt fericite și durează mult.
Un soț trebuie să evite să o transforme pe soție într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie și astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l considerați pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o ființă divină, cu individualitate și cerințe proprii.
Violența în familie vine din nevoia de a-l controla și domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul și să rămână deasupra întregii situații. Când controlezi o altă ființă îi iei energia, îți faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă și intrăm în suferință.
Răcirea relațiilor dintre doi parteneri se datorează creșterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

O agresivitate subconștientă față de barbați / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoțional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.
Femeile din viața ta sunt doar începutul experienței tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le așa cum sunt și multumește-le că te-au părăsit.
Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul și în sfârșit cu telescopul.
Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieții îmbătrânim și ne despărțim repede de viață.
Atunci când soția este geloasă, își critică în permanență soțul și e nemulțumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană și în copiii săi posibilitatea apariției unor afecțiuni. Gelozia și supărarea unei femei generează tocmai acele afecțiuni care ne scurtează viața, apropiind bătrânețea.
Uneori la femeie gelozia, supărările și pretențiile pot fi atât de profunde încât soțul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.
Bărbații geloși și femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor și că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios, bărbatul și femeia trebuie să se iubească unul pe celalalt.
Femeia geloasă și supărăcioasă atacă în plan subtil pe soțul său. In această situație soțul fie se va îmbolnăvi în permanență, fie va deveni alcoolic, fie va divorța.
Dacă sunteți gelos și vă amplificați sentimentele agresive de profunzime, atunci puteți avea probleme cu orice animal, veți putea avea și alergie și boli contactate de la ele. De asemenea, veți putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.
Dependența naște agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală. Boala purifică sufletul omului și îi fortifică sistemul imunitar. Dependența de dorințe, frica, depresia și supărarea atrag gelozia.
Cu cât este mai puternică dependența de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretențiile noastre față de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forța distructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăților.
Este mai bine să plângeți decât să urâti. Dacă n-ați reușit să vă învingeți pe dvs.. înșivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeți agresiunea apărută se distruge.
Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoțională și spirituală.

Plăcerea de a bârfi, minții și răni alți oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniștii interioare.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă.
Roagă-te în permanență ca toti cei din jurul tău să fie fericiți, sănătoși și întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belșug. Cum dăruiești așa primești.
Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăți superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălța. Să fim conștienți că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greșit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru ca numai ea desface rana încleștată în timp.
Adevărata cauză a narcomaniei și alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării dragostei fața de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forță creatoare din întregul univers.. Gândul este cel care aduce pacea și liniștea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existența noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca niște mine amenințătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.
O gândire sau o acțiune negativă este resimțită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii și a științei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău și nouă înșine. De aceea straduința de a ierta dușmanii și de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace și iubire constituie un act protector pentru noi.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorințe, fapte, sentimente, etc., se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plăteasca. De aceea oricând aveti gânduri negative despre o persoană să vă rugați în permanență pentru sănătatea ei.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi și omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm și ne omorâm unul pe altul în mod inconștient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieși cât și unui alt om.

Imaginația are puterea de a crea realitatea.

Câmpul părinților începe să distrugă câmpul copilului și acesta se va naște bolnăvicios, fricos, obsedat.
Faptele mamei și comportamentul în timpul sarcinii determină soarta și sănătatea viitorului copil. Părinții le transmit copiilor o informație completă a comportamentului lor și al strămoșilor lor. Această informație stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului și spiritului acestuia.
Principala informație ereditară se transmite nu numai genetic, dar și prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său și, de aceea, trăirile emoționale ale mamei îl influențează activ pe acesta.. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acționează asupra copilului care se va naște supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului.
Dacă o femeie își reprimă sentimentele de iubire față de soțul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului Să nu uitați că atunci când ucideți iubirea înfăptuiți o crimă.
Supărarea este una din cele mai răspandite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viață, atât a celui pe care te superi, cât și în propria ta viață. Supărarea copilului pe părinții săi, a părinților pe copii creează ruperea și deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecințe din cele mai grave.
Pentru ca să se nască un copil armonios, bărbatul și femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
In timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniștită și răbdătoare și nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative… Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, așa cum este și să nu admită părerile de rău în legătura cu trecutul sau să grăbeasca viitorul.
Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspandesc violența, întrucât agresivitatea lor subconștientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului și trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulți și copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconștienta este minim.
Nasterea cu picioarele înainte și prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Nașterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuti prematur sunt deosebit de slabi și bolnăviciosi, iar aceasta înseamnă aceași blocare a mândriei.
Când părintii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului și îi influențează structurile câmpului. Numele se întipărește în câmpul bioenergetic și depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Inainte, nu întâmplâtor, copiilor li se dădeau nume de sfinți. Karma luminoasă, pură a sfinților se unea cu karma copilului, îl proteja și acționa în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greșelile și viciile sale va trebui să le ispășească cel care a luat odată cu numele și o parte din karmă, adică copilul.

O bunică în anii săi de tinerețe a iubit un om, însă nu a dorit copilul și a făcut avort. Pentru uciderea iubirii și a copilului a trebuit să plăteasca fiica și nepoata, adică urmașii ei. In cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice – întrucât omul este la nivelul biocâmpurilor într-o conexiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi – lovitura traversează întregul lanț de rudenie. Și, ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului și a familiei acestuia.
O femeie și-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soția să avorteze. Această dorința exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentru care omul plătește cu sănătatea și cu soarta sa.
O femeie și-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârșit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absolvi de pedeapsă. Dragostea față de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului și de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcina, nemaivorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit și nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar și cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.
Sub nici un motiv să nu spui unui copil: ești leneș, nu ești bun de nimic, ești prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproșează.
Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveți bine îți cumpăr cutare lucru, face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplinește toate capriciile copilului și începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran și poate muri.
Dacă copilul este ocrotit în permanență el se va deprinde a nu se mai păzi singur și în acest mod își va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilință pentru binele copiilor lor sfârsesc într-o mare amărăciune. La fel și copiii de a căror naștere parinții nu s-au bucurat sunt profund nenorociți, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.
Copiii tratați cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinții lor adevărați dușmani, când aceștia întrebuințează continuu pedepse și amenințări.
Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu și omul respectiv nu mai primește energia necesară întreținerii vieții. In această situație el este nevoit să ia energia de la alți oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecție al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice și alte probleme.
Când simțiți că cineva vă fura energia, rugați-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină și energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul și-l va uni cu Dumnezeu.
Răul nimicitor și total vine atunci când copiii majori și capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permițând să fie exploatată din toate punctele de vedere. In acest mod străzile se umplu în permanență de copii neajutorați, incapabili de a se îngriji pe ei însăși.
Să mulțumești părintilor pentru ceea ce ești tu astăzi, iar copiii tăi ție îți vor mulțumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
Egoismul și interesul personal ne izolează de restul oamenilor și acest simț al separării îi face pe oameni însensibili la nevoile altora.
O persoană egoistă, care manifestă un atașament excesiv pentru ea însăși, este o plagă socială. Egoiștii au foarte puțini prieteni. Câteva cunoștințe și relații superficiale le umplu viața. Contactele cu ceilalți sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteți să schimbați un egoist, făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibrații de generozitate și bunăvoință.
Disprețul față de noi înșine și profunda nemulțumire față de sine constituie o agresiune față de Dumnezeu.
Disprețul și blamarea omoară înainte de toate iubirea față de un alt om. Orice ticălosie ar comite un om împotriva noastră, noi nu avem dreptul să respingem iubirea față de el.
Bărbatul care disprețuiește femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli și îmbătrânește mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbați atitudinea față de femei și față de situațiile legate de ele.

Trufia și dispretul față de oameni generează lipsa voinței de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieții.
Ura este o forță care te leagă de persoana pe care o urăști…
Ancorarea de înțelepciune (adică „ideile fixe”) dă naștere disprețului. Acesta începe de la cap. De aceea se blochează biocâmpul în regiunea capului. In curând disprețul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor și apare distrugerea acestora.
Nimeni nu poate strânge bani dacă-i disprețuiește. Zgârcenia și economia aduc boală și dezastre.

Informaţii importante pentru sănătatea d-voastră

Frica micșorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzează boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotența și frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze și psihoze.

Gelozia, de regulă, provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamații articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă. Când cineva te jignește, nu te răzbuna pe el, nu-l urî și nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu pentru a te face să înțelegi.Pentru asta este nevoie de auto-analiză. Dacă n-o accepți, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli și nenorociri, iar dacă nu ești pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiați, de aceea în măsura în care reușim să-i iertăm, în aceeași măsura sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci și cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.

Proces de lărgire a sferei conștientizării – alchimia interioară

Procesul alchimic are loc atunci când planul spiritual intră în contact cu planul material. Așa cum diamantul este un cărbune transformat, tot așa claritatea se poate naște din confuzie. În metafora alchimiei, nu aurul este cel ce-mi trezește ineresul ci mai curând importanța acordată procesului transformării. Alchimia înseamnă a amesteca totul la un loc, fără a încerca să respingi sau să corectezi ceva – înțelegând că ceea ce e negativ face parte din procesul de învățare și de vindecare.

Cale de a lărgi sfera conștientizării și de ai rafina precizia.

Prin contemplație vedem lucrurile așa cum sunt, fără a încerca să le schimbăm. Ideea este să dizolvăm reacția pe care o avem atunci când trăim emoții care ne tulbură, având grijă să nu respingem si acea emoție. Având instrumentele adecvate pentru conștientizare, cu toții dispunem de potențialul de a practica alchimia interioara. Contemplația este un tip de atenție susținută, care nu cedează în fața diversiunilor, îndreptată asupra proceselor minții. În loc să ne lasăm dusi sau captivați de un gând sau sentiment, prin contemplatie observăm în mod riguros cum vin și se duc acele gânduri și sentimente.

Este o cale de a lărgi sfera conștientizării și de ai rafina precizia. Prin acest gen de antrenament al minții învățăm să ignoram acele gânduri și sentimente care ne distrag de la momentul prezent și să conștientizăm în permanență experiența imediata. În cadrul acestei abordări, accentul nu se pune atât pe problemele de care ne lovim în viață , cât pe accesul la claritatea și sănătatea mintii. Dacă putem avea acces la acestea, problemele noastre devin mai lesne de administrat; ele vor fi mai curând oportunități pentru a învăța, decât amentințări ce trebuie evitate. O primă aplicație a contemplației este recunoașterea unuia sau a mai multor tipare de acest fel în noi înșine. Practicarea îndelungată a psihoterapiei atrage de regulă după sine conștientizarea tiparelor emoționale în detaliile lor, astfel încât să poată fi investigate, să se poată reflecta asupra lor și apoi să fie schimbate.

Contemplația însă poate face ca orice sistem psihoterapeutic să fie mai precis și mai eficient, ajuntându-ne să ne punem priceperea în slujba dezvăluirii psihicului. Atunci când vine vorba de sentimentele contradictorii care ne tulbură, important nu este să le putem explicita prin formule cât mai exacte, ci să le investigăm fără încetare, trăind mici revelații, conștientizănd despre noi înșine anumite lucruri care, pe măsură ce sunt acumulate, conduc către o mai mare claritate.

Intr-un anume sens momentele noastre cele mai întunecate și sentimentele cele mai insuportabile reprezintă o ocazie pentru a evolua în plan spiritual și a ne regăsi înțelepciunea naturală, ocazie de a ne trezi – dacă alegem să le folosim în această direcție.
Cu toții avem această capacitate de înțelegere, trebuie doar să o cultivăm. Practicând contemplația, această capacitate sporește.

Dacă vreți să vă cultivați acceptarea și compasiunea:

începeti prin a exersa bunăvoința plină de iubire, combinată cu o reflecție asupra acceptării.
Fraze de repetat:
“Pot să accept lucrurile așa cum sunt.”
“Vreau să fii fericit și să-ți fie bine, dar nu pot alege în locul tău și nici nu pot schimba lucrurile.”
În cursul acestei reflectări, repetați fraze care oglindesc această calitate a bunăvointei pline de iubire. De câte ori gândurile vă zboară în altă parte, reveniți la acele fraze cu un sentiment de iubire sau de căldură față de oameni.

“Fie ca toate ființele să fie în siguranță, fericite, sănătoase și să nu mai sufere. Fie ca toate ființele să fie eliberate.”
Aceasta este și o cale de a renunța la dorința ca lucrurile să fie neapărat într-un fel anume. Acest echilibru aduce cu sine o compasiune înțeleaptă.

Tara Bennett-Goleman

Cunoaşterea se află în mâinile celor puţini-Cunoaştere/Ignoranţă

Cunoaşterea se află în mâinile celor puţini, iar ceilalţi sunt menţinuţi în ignoranţă. Aceasta este structura clasică a manipulării şi controlului.

     Şi totuşi, lucrurile nu trebuie să stea neapărat în acest fel. Adevărata putere se află în mâinile celor mulţi, nu a celor puţini. De fapt, fiecare individ conţine în el o putere infinită. Motivul pentru care suntem controlaţi nu se datorează faptului că nu am avea puterea de a ne decide singuri destinul, ci faptului că renunţăm cu atâta uşurinţă la ea, în fiecare clipă a vieţii noastre.

Dacă se întâmplă ceva ce nu ne convine, ne grăbim să dăm vina pe altcineva. Dacă există vreo problemă în lume, ne spunem întotdeauna în sinea noastră: „Ce au de gând să facă pentru a o rezolva?”. Ei sunt cei care au creat în mod secret problema pentru ca noi să gândim în acest fel, iar ei să răspundă aşteptării noastre şi să vină cu o „soluţie” – care este de fiecare dată aceeaşi: mai multă putere centralizată şi mai puţină libertate pentru noi.

Dacă doreşti să dai mai multă putere pe mâna poliţiei, armatei şi agenţiilor de securitate, făcându-i chiar pe oameni să cearcă acest lucru, tot ce ai de făcut este să creezi mai multe crime, mai multă violenţă şi mai mult terorism. Restul va veni de la sine. Dacă oamenii se tem să nu fie tâlhăriţi, jefuiţi sau bombardaţi, îţi vor preda de bunăvoie libertatea lor, cerându-ţi să îi aperi de răul pe care l-ai creat singur, făcându-i să se teamă de el. Bomba din Oklahoma este un exemplu clasic de acest fel, pe care l-am explicat detaliat în cartea mea, Şi adevărul vă va face liberi.

Personal, am numit această tehnică simplă de manipulare şi control: crearea problemei – reacţie – soluţie. Tot ce trebuie să faci este să creezi problema, să încurajezi astfel o reacţie de tip: „Cineva trebuie să facă ceva”, iar apoi să oferi o soluţie. Sinteza acestei tehnici este motoul francmason: Ordo Ab Chao – „ordine din haos”. Creează haosul, iar apoi oferă calea de restabilire a ordinii. Ordinea ta, fireşte!

Masele sunt manipulate la ora actuală printr-o sumedenie de metode de control mental şi emoţional. Numai aşa pot fi ţinute în frâu. Un număr restrâns de oameni nu poate controla miliarde de oameni prin metode fizice, la fel cum animalele dintr-o fermă nu pot fi ţinute fizic sub control decât dacă sunt implicaţi un număr mare de oameni.

Doi porci au scăpat dintr-un abator din Marea Britanie şi au reuşit să evite capturarea o perioadă atât de lungă de timp, în pofida tuturor eforturilor făcute pentru a-i prinde, încât au ajuns adevărate celebrităţi naţionale. Pe scurt, controlul fizic asupra populaţiei globale nu poate funcţiona. De altfel, el nici nu este necesar, dacă îi poţi face pe oameni să gândească şi să simtă ce vrei tu, astfel încât să „ia deciziile” pe care doreşti tu să le ia şi să-ţi ceară să introduci legile pe care doreşti tu să le introduci.

Există un aforism străvechi care spune că dacă doreşti ca cineva să facă ceva, fă-l să creadă că ideea îi aparţine. Umanitatea este supusă unui program de control al minţii, nefiind decât cu puţin mai conştientă decât un zombi. Vi se pare că exagerez? Deloc. Eu definesc controlul minţii printr-un act de manipulare mentală prin care faci pe cineva să creadă şi să acţioneze aşa cum doreşti tu. Dacă acceptăm această definiţie, nu se mai pune întrebarea cât de mulţi oameni sunt supuşi acestei manipulări, ci cât de puţini sunt cei care au reuşit să scape de ea.

Practic, toţi oamenii sunt supuşi într-o măsură mai mică sau mai mare acestui proces de manipulare. De pildă, atunci când te laşi convins de o reclamă să cumperi ceva de care nu ai cu adevărat nevoie, te laşi manipulat printr-o tehnică de control al minţii. Dacă te uiţi la ştiri sau citeşti în ziare o poveste distorsionată care îţi influenţează percepţia despre o persoană sau un eveniment, eşti manipulat printr-o tehnică de control al minţii.

Priviţi felul în care sunt antrenaţi soldaţii în armată. Aceasta este cea mai pură formă de control al minţii. Încă din prima zi li se spune că trebuie să execute ordinele superiorilor lor fără să le pună în discuţie. Dacă cineva îmbrăcat într-o uniformă cu gradaţii îţi spune că trebuie să omori alte persoane, despre care nu ştii absolut nimic şi pe care nu le-ai întâlnit niciodată, eşti nevoit să tragi fără nici o ezitare.

Aceasta este mentalitatea de tip: „Să trăiţi!”, care a invadat, din păcate, inclusiv mediul social dinafara armatei: „Păi, ştiu că nu e bine, dar şeful mi-a spus că trebuie să fac acest lucru şi nu am de ales”. Nu ai de ales? Nu există aşa ceva. Orice om are libertatea de a alege ce doreşte şi ce nu doreşte să facă. Nu există însă: „Nu am de ales”! Această invenţie este doar o altă tehnică de control al minţii.

Lista tehnicilor de control al minţii este nesfârşită.

Ei doresc să vă controleze mintea, căci în acest fel vă pot controla pe voi. Reacţia corectă ar fi să ne luăm înapoi minţile, să gândim singuri şi să le permitem şi celorlalţi să facă acelaşi lucru, fără teama de a fi ridiculizaţi şi fără a-i condamna pentru crima de a fi diferiţi. Dacă nu vom face acest lucru, Agenda de care vorbesc (şi pe care o voi descrie amănunţit în continuare) va fi implementată.

În schimb, dacă ne vom redobândi controlul asupra minţilor noastre şi vom atinge o stare de suveranitate mentală, Agenda nu va putea fi implementată, căci îi va lipsi însuşi fundamentul pe care poate exista. Am făcut cercetări în peste 20 de ţări şi am constatat că acelaşi proces se află în plină desfăşurare pretutindeni. Politici şi structuri identice sunt implementate în toată lumea, în conformitate cu Agenda Globală.

Din fericire, putem observa simultan şi o trezire globală, căci tot mai mulţi oameni aud alarma trezirii spirituale şi renasc din transa mentală şi emoţională în care s-au complăcut atâta vreme. Ce forţă va învinge în aceşti primi 12 ani ai Mileniului? Nu depinde decât de noi. Noi suntem cei care ne creăm propria realitate prin gândurile şi prin faptele noastre.

Dacă ne vom schimba gândurile şi faptele, vom schimba întreaga lume. Asta-i tot!

David Icke

Armonia între raţiune şi experienţă – Despre ADEVĂR

Dacă am diferenţia adevărul după modelul lui Kant, ca adevăruri sintetice şi analitice, am descoperi repede că adevărurile sunt numai de un singur fel şi anume sintetice. Adevărul provine din convenţii interumane. Dacă spun că soarele se învârte în jurul pământului, veţi spune că sunt incult, comiţând o eroare, dar cu siguranţă că nu ştiţi convenţia utilizată de mine pentru această propoziţie. Soarele a fost numit aşa de către comunitatea de oameni, pământul la fel. O persoană educată în exteriorul comunităţii umane ar putea numi invers pământul drept soare şi soarele drept pământ.

Deci tot adevărul este dezvoltat numai în convenţii, în cazul nostru, convenţii de limbaj. Apropo de soare, Platon spunea că acesta este responsabilul tuturor adevărurilor, pentru că fără lumina acestuia nu am fi avut ocazia să vedem şi nici să cunoaştem adevărul. Dar, cum am cunoaşte adevărul dacă nici nu am fi existat? Atâta timp cât soarele este esenţa vieţii, principala energie a pământului.

Dar cum s-or fi format adevărurile astea? Unii zic că prin raţiune, alţii că prin experienţă. Experienţa provine din simţuri, iar simţurile din senzaţii. Cum însuşi cuvântul senzaţie exprimă o înclinare relativă asupra adevărului, am tinde să credem, din contră că adevărul ar proveni din raţiune. Nimic mai fals, atâta timp cât adevărul nu este trăit, nu este simţit.

E ca şi cum i-ai spune unui elev care a învăţat pe de rost un comentariu şi a copiat o temă la chimie că ar fi un copil deosebit de inteligent. Dar e adevărat că prin raţiune poţi “confecţiona” adevărurile, prin simţurile interne. În concluzie, un adevăr incontestabil provine mai întâi pe baza senzaţiei (simţurilor), apoi este analizat de raţiune, iar după lunga întrebuinţare a adevărului respectiv se trece la experienţă.

Când există o armonie între raţiune şi experienţă, adevărul este incontestabil, neexistând paralogisme. Pornind de la ipoteza (contrazisă) că un corp mai greu decât aerul nu poate zbura, am încercat să aflu care erau adevărurile pe care se baza afirmaţia. Singurul adevăr pe care l-am dedus a fost că aceia care au lansat ipoteza nu şi-au folosit suficient simţul vizual. Aşa încât, nu au putut observa că păsările sunt mai grele ca aerul şi zboară, iar aparatele de zbor, chiar cu rezervoare interne de energie puteau zbura liniştite până la epuizarea energiei.

Spunând un neadevăr, aşa cum afirma Aristotel, înseamnă a spune că ceea ce este nu este sau, deopotrivă că ceea ce nu este, este. Aşa că principiile referitoare la erori sunt diferite. Unii, printre care Decartes spun că eroarea este o privaţiune faţă de o cunoştinţă, pe când adepţii lui Popper afirmă că eroarea poate inspira multe idei bune şi că a critica o opinie ce provine dintr-o eroare, înseamnă un moment esenţial în procesul cunoaşterii. Este un adevăr, mai ales că multe din afirmaţiile ştiinţifice se bazează pe reducerea la absurd. Reducem la absurd un fapt neadevărat lundu-l ca adevărat şi vom descoperii prin ipoteze adevărul curat.

Tot în principiul popperian, a fost arătată metoda cea mai eficientă de eradicare a erorilor: critica. Iar Popper găsea că este bine să criticăm pe alţii aşa cum ne-am critica pe noi înşine, pentru că dacă nu ne criticăm singuri, cu siguranţă că se va găsi altul care s-o facă mai dur. – (referat)

Importanța glandei pineale privind obținerea puterilor spirituale

Oamenii sunt înzestraţi cu glanda pineală, o glandă care se găseşte în creier, şi care, de asemenea, este cunoscută şi sub numele cel de-al treilea ochi. Motivul pentru care este numită “glanda pineală” îl reprezintă faptul că are forma unui con de pin.

Minuscula glandă pineală este responsabilă pentru producerea melatoninei, un hormon care afectează ritmul circadian. Ea se găseşte situată în apropierea centrului creierului, între cele două emisfere cerebrale.

Medicina şi ştiinţa officială nu recunosc rolul esenţial al acestei glande pentru lumea spirituală, însă această informaţie secretă era cunoscută de mii de ani de înaintaşii noştri. Glanda pineală este, în esentă, portalul către lumea spirituală din lumea fizică, în care trăim noi, oamenii.

Când este activată, senzaţia de euforie şi unicitate umple mintea, oferind un sentiment de nedescris. Această activare se poate face prin yoga, prin meditaţie şi printr-o varietate de alte metode.

Odată activată glanda pineală, acea persoană este capabilă să se deplaseze liber prin alte dimensiuni, se poate proiecta astral sau poate “vedea” la distanţă. Totodată, ar fi posibil chiar şi controlul gândurilor şi acţiunilor altor oameni din lumea fizică.

Deşi toate aceste lucruri par imposibile, guvernele lumii (printre care cel al Uniunii Sovietice), precum şi diferite organizaţii din umbră au cercetat aceste efecte un timp îndelungat, păstrând informaţiile ascunse de ochii publicului.

Motivul pentru care în ziua de azi ne este foarte greu (dacă nu imposibil) să ne activăm glanda pineală, şi astfel să avem acces la lumea spirituală, îl reprezintă cantitatea de fluorură de sodiu pe care o digerăm zilnic în corpurile noastre. Fluorura de sodiu este prezentă atât în unele alimente, în apa, cât şi în pasta de dinţi cu care ne spălăm.

Glanda pineală absoarbe cea mai mare parte din fluorura de sodiu, care intră în corpurile noastre şi, astfel, cel de-al treilea ochi se “tumefiază”. Dar, forţele oculte care conduc această lume n-au niciun interes să atingem un nivel înalt de spiritualitate… sursa

Caracteristică importantă a vocii interioare-de ce să ascult vocea interioară

În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.

Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă.

La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte. Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte.

Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuşi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşeală. Sinceritatea conduce direct către ţel.

Ce nu este vocea interioară

   În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile “vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi.

Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă.

Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte.

Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.

Ce este vocea interioară

   Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această “definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod “paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea “strigă”. “Tipă” la tine: “NU”.

Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai “rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai “apăsat”, mult mai “hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite “părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.

Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de “citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un “grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul “simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.

Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste. Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va “şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de “părerile” ei. Totul depinde de tine.

Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA

Abandonarea omului în fiinţa sa spirituală-Credinţă, Încredere şi Siguranţă

Credinţa, acest cuvânt atât de frumos şi de nobil, înseamnă abandonarea deplină a omului, în fiinţa sa spirituală, în faţa adevărului perceput, pe care îşi bazează toate acţiunile şi din care îşi extrage pacea sufletească şi fericirea. Cât de puţini sunt cei care au această calitate, şi chiar şi în aceste rare cazuri, cât de infimă este ea!

Aşa cum i-am spus recent prietenului tău, cel care se îndoia, credinţa este fundamentul tuturor lucrurilor, în absenţa ei, nimic nu poate avea o bază spirituală, împreună cu primele impresii ale copilului, credinţa este prima punte de legătură a acestuia cu mama sa şi cu lumea exterioară. El acceptă cu dragă inimă tot ce îi spune mama sa, acesta fiind începutul procesului de trezire a spiritului său. Copilul este convins că mama îi spune numai adevărul.

A ajuns la această convingere fermă din cauza legăturilor puternice care îl leagă de aceasta, fizice şi spirituale şi numai ea îl susţine în această lume. Dacă este pură şi sinceră, credinţa în aceste prime adevăruri imprimate asupra sufletului său este atât de puternică încât omul nu le mai uită niciodată în viaţă, acceptându-le chiar şi în ultimele zile ale sale pe acest pământ. Aceasta este puterea primelor adevăruri imprimate de mamă asupra copilului ei şi acceptate de acesta cu o inimă pură, în deplinătatea lor, păstrându-le ca pe nişte comori spirituale.

Mulţi oameni exclamă: „O, fericite zile ale copilăriei, când depindeam de mama mea şi îi ascultam povestirile înţelepte, acceptând tot ce îmi spunea ca fiind adevărul deplin, pe care nici acum, cu toate vicisitudinile vieţii, nu mi-l pot scoate din inimă!” Într-adevăr, credinţa, această virtute a acceptării cu o inimă de copil, reprezintă primul suport care îl poate conduce pe om către templul păcii şi care îl poate susţine împotriva tuturor îndoielilor care îl asaltează.

Dacă vom aplica această definiţie domeniului religios, cât de bogate devin semnificaţiile cuvântului „credinţă”! Credinţa este stindardul sfânt pe care omul inspirat se jură să-l apere întotdeauna, ca bază a tuturor adevărurilor şi preceptelor pe care vi le-am dat cândva, pe vremea când Mi-am asumat o formă vizibilă, şi pe care continui să le susţin şi astăzi, prin influenţa Mea spirituală.

De-a lungul timpului au existat mulţi oameni care au jurat să apere acest drapel, pe care l-au apărat apoi până la ultima suflare, nu de puţine ori chiar cu preţul sângelui lor. Mult mai mulţi au fost însă cei care l-au trădat şi l-au abandonat. Alţii au permis pervertirea zelului lor religios în fanatism, care a condus de-a lungul timpului la atâtea orori, păstrate în analele preoţiei până în zilele noastre.

Credinţa poate fi asemănată cu focul. Deşi este un element util şi benefic pentru cei care ştiu să îl folosească cu înţelepciune, focul poate avea efecte teribile pentru cei care îi neglijează efectele şi care abuzează de el, cărora le poate face mai mult rău decât bine.

Întreaga Mea creaţie are două aspecte: unul bun şi unul rău.

La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte credinţa: Dacă se traduce printr-o abandonare totală în faţa voinţei divine, ea răspândeşte în inima omului o căldură plăcută. Dacă este folosită însă de mâini greşite, ea poate deveni intolerantă, aprinzându-se ca o vâlvătaie, nu ca o torţă în mâinile celui care caută calea către adevăr! De aceea, copiii Mei, feriţi-vă de extreme!

Mai ales în aceste zile, folosiţi credinţa ca un balsam vindecător şi aveţi grijă ca ea să nu devină o otravă care să vă consume din interior. Pentru a fi siguri că sunteţi pe calea cea bună, credeţi numai în Mine, ascultaţi numai vocea Mea în inimile voastre, căci ea nu vă va amăgi, şi nu vă lăsaţi păcăliţi de interpreţii vicleni ai Cuvântului Meu. Iată motoul pe care ar trebui să-l urmaţi tot timpul: „Analizaţi ceea ce auziţi şi ceea ce citiţi; acceptaţi ceea ce este bun şi respingeţi ceea ce este rău”.

Dacă veţi respecta întotdeauna cu rigurozitate această regulă, stindardul credinţei va flutura în permanenţă pentru voi, fiind deopotrivă un sanctuar sacru şi o torţă care vă va conduce pe calea către beatitudine şi către inima Mea. Pentru a vă putea consolida credinţa, aveţi însă nevoie de cea de-a doua calitate, de o încredere deplină în cuvintele Mele. Strict vorbind, credinţa şi încrederea sunt aproape unul şi acelaşi lucru.

Credinţa înseamnă acceptarea fermă a adevărului, iar încrederea se referă la convingerea interioară deplină că ceea ce a fost acceptat cu credinţă este autentic şi conduce la ţelul propus. Pentru a vă lămuri mai bine în legătură cu aceste două concepte, să presupunem, metaforic vorbind, că cineva s-a rătăcit în pădure, întâmplător, el se întâlneşte cu un pădurar care strânge lemne. Primul îl întreabă pe al doilea care este cărarea pe care trebuie să o apuce.

Pădurarul îi dă instrucţiuni precise, în care omul rătăcit crede fără nici o ezitare. De aceea, el o apucă pe cărarea indicată, cu convingerea fermă că aceasta îl va conduce afară din pădure. Aceasta este diferenţa între credinţă şi încredere, prezentată într-o manieră metaforică. Dacă veţi aplica această imagine vieţii voastre, este evident că deşi nu vă lipseşte credinţa în cuvintele Mele, voi nu le aplicaţi totuşi cu încrederea că ele vă vor conduce la rezultatul dorit şi anticipat de Mine.

Rezultă deci că deşi credeţi în Evangheliile şi în cuvintele Mele, inclusiv în cele de faţă, nu aveţi totuşi o încredere deplină în infailibilitatea lor. Dacă ne raportăm din nou la exemplul de mai sus, putem spune că voi sunteţi precum cel rătăcit, care nu are o încredere deplină în explicaţiile pădurarului, şi deşi o apucă iniţial pe cărarea indicată de acesta, se rătăceşte din nou, căci pe drum începe să se îndoiască şi o ia din nou pe cărări greşite.

Cam aşa se petrec lucrurile cu voi. Credeţi, sunteţi convinşi, cel puţin pentru moment, dar de îndată ce se pune problema să aplicaţi în practică ceea ce credeţi, în sinea voastră apar îndoielile, semnele de întrebare, „de ce”- urile sau „cine ştie dacă acţiunea mea mă va conduce la rezultatul anticipat”. Vă lipseşte aşadar încrederea, caz în care credinţa nu vă este de prea mare folos.

Altfel spus: cuvintele nedublate de acţiune sunt doar sunete lipsite de sens.

Pe scurt, adevărata credinţă trebuie dublată de o încredere corespunzătoare. Prima este copacul ce trebuie plantat, a doua este simbolizată de florile acestuia, iar cea de a treia, siguranţa deplină, reprezintă fructele ce vor fi recoltate. Cuvintele pe care le-am rostit cândva în faţa discipolilor mei: „Cine are credinţă şi voinţa de a acţiona, poate muta şi munţii din loc!” se aplică şi astăzi în cazul celor care dispun de aceste trei calităţi, fuzionate în inima lor.

Dacă aveţi credinţă în puterea cuvintelor, dublată de încrederea deplină în adevărul lor, veţi dispune şi de siguranţa deplină în rezultatele finale la care vor conduce acestea. Unde este însă omul în care aceste trei atribute divine sunt perfect unite în inima sa? Oriunde privesc, nu văd decât o credinţă superficială, o încredere limitată şi nici un pic de siguranţă.

V-am repetat de o sută de ori: „Acţionaţi şi trăiţi în acord cu Cuvântul Meu, şi veţi asista la adevărate miracole!” Atributele sublime ale credinţei, încoronate de o încredere de nezdruncinat, pot trezi siguranţa divină că şi voi, la fel ca Mine, puteţi controla elementele şi puteţi face fapte ce contravin legilor obişnuite ale naturii, care în ochii celorlalţi vor apărea ca miracole, căci ei nu ştiu că legea supremă a creaţiei este voinţa Mea, cu care cei care dispun de credinţă se află la unison. Toate celelalte legi sunt secundare în raport cu această lege supremă. Eu ştiu că la fiecare încercare veţi fi asaltaţi de îndoieli.

Asemenea tentative de pătrundere în esenţa legilor Mele naturale nu pot fi încercate decât de cei care au renăscut pentru a doua oară şi care îmi invocă ajutorul pentru asemenea demersuri, şi numai dacă acestea sunt cu adevărat necesare pentru progresul umanităţii, încercarea de a controla legile naturii în glumă, din ambiţie sau din vanitate, nu se poate solda decât cu un eşec.

Mesajul Meu este altul: aceste lucruri sunt posibile, dovadă că ele au fost realizate deja de discipolii Mei, dar şi de alţi oameni inspiraţi, şi că ele nu pot fi realizate decât cu o singură condiţie: trezirea în cel mai înalt grad a celor trei calităţi în fiinţa umană: credinţa, încrederea şi siguranţa. Siguranţa deplină în succesul unei acţiuni întreprinse nu poate proveni decât din credinţă şi încredere. De aceea, urmăriţi să amplificaţi în voi aceste calităţi.

Începeţi prin a vă întări credinţa, pentru a deveni la fel de fermă ca şi un copac, nu oscilantă ca o buruiană căţărătoare. Pe acest fundament, construiţi apoi edificiul ferm al încrederii, iar rezultatul pe care îl veţi obţine va fi siguranţa, într-un asemenea cămin, clădit pe un asemenea fundament, veţi putea rezista în calea tuturor furtunilor, deopotrivă a celor interioare şi a celor exterioare, continuându-vă neabătuţi calea către perfecţiune. Iată, copiii Mei, ce am dorit să vă transmit în legătură cu aceste trei cuvinte! Cât despre tine, dragul Meu scrib, trebuie să recunosc că îţi cam lipsesc aceste calităţi.

Dacă ar fi să le exprimăm în numere, la fel ca în cazul iubirii, manifestată ca iubire de Dumnezeu, iubire de semeni şi iubire de sine (aceasta este semnificaţia numărului 666: 600 = numărul corect al omului spiritual; 60= iubirea de aproape; şi 6 = iubirea de sine. Prezentate inversat, ele devin numărul diavolului), rezultatul în cazul tău ar fi foarte slab, lucru care nu îţi face cinste.

Căci credinţa ta este mică, încrederea încă şi mai redusă, iar siguranţa în cuvintele Mele aproape că lipseşte cu desăvârşire, deşi Eu îţi repet zi şi noapte: lasă lumea să vorbească şi rămâi alături de Mine, căci în Mine nu există decât adevărul, şi nici un pic de minciună! Din fericire, îţi cunosc inima şi motivele care te împing la îndoială.

Aşa se explică încercările pe care ţi le trimit; dacă le vei trece, capitalul tău de credinţă, încredere şi siguranţă se va amplifica mult, iar tu vei deveni un model pentru cei din jurul tău, ajungând primul între ei, şi nu ultimul, aşa cum eşti acum. Meditează la aceste cuvinte, căci ele cântăresc foarte mult, la fel ca toate cuvintele Mele.”

SECRETELE VIEŢII – Gottfried Mayerhofer

Dezvoltarea magnetismului prin atenţia profundă-Cultivarea Sinelui lăuntric

Pentru a fi atractiv în adevăratul sens al cuvântului trebuie să atragi atât din punct de vedere fizic, cât şi mental şi spiritual. Generaţia actuală consideră că atractivitatea este obţinută în saloanele de înfrumuseţare şi cumpărată în magazinele cu haine croite după ultima modă. Frumuseţea însă este mult mai mult decât externă.

Chiar şi cel mai frumos om din lume poate ascunde în spatele înfăţişării sale plăcute o urâţenie respingătoare. Asemenea persoane sunt similare sarcofagelor descoperite în piramidele egiptene: cât de frumoase şi perfecte sunt imaginile sculptate sau gravate pe exteriorul acestora! Însă imediat ce vei fi ridicat capacul, înăuntru te va întâmpina umbra morţii. Când calităţile spirituale ale naturii noastre sufleteşti sunt adormite, corpul fizic, oricât este de atractiv, nu va fi cu nimic diferit de un cadavru.

Este o binecuvântare faptul că înfăţişarea fizică acoperă urâţenia oaselor, ligamentelor şi organelor interne – dar de ce să fim preocupaţi o viaţă întreagă numai de înfrumuseţarea şi împodobirea formei noastre exterioare? Unii îşi disproporţionează trupurile prin supraalimentare şi sedentarism; alţii se intoxică de bună voie cu tot felul de substanţe nocive.

Nu aceasta este calea către sănătate, vitalitate şi bună dispoziţie. Exerciţiile fizice în aer liber sunt foarte importante, precum şi alimentaţia corectă, echilibrată în vitamine, minerale şi proteine. Dar nenumăratele posibilităţi pe care ni le oferă viaţa şi faptul că avem mereu câte ceva de făcut şi de învăţat îşi pun atât de profund amprenta asupra noastră încât, dacă pornim iniţial cu imboldul de a ne îmbunătăţi aspectul fizic al vieţii, nu mai avem timp să facem nimic altceva.

Împodobirea şi înfrumuseţarea corpului, într-adevăr, ne ajută să fim remarcaţi în societate. Însă numai prin atât nu ne îmbunătăţim personalitatea interioară – sinele nostru lăuntric are şi el nevoie de atenţie, în egală măsură. În Orient, majoritatea oamenilor sunt interesaţi numai de atractivitatea lăuntrică; în Occident accentul se pune pe atractivitatea fizică. Un om întreg este o combinaţie a ambelor aspecte.

Fiecare om să înveţe să-şi simplifice dimensiunea exterioară a vieţii şi să-şi facă timp pentru înfrumuseţarea şi împodobirea fiinţei lăuntrice, pentru că numai aşa îşi poate dezvolta şi amplifica magnetismul. Unele persoane, deşi nu beneficiază de o înfăţişare atrăgătoare, au totuşi o personalitate lăuntrică foarte puternică. Din această categorie au făcut parte Socrate, Lincoln.

Calităţile lor interioare minunate i-au ajutat să manifeste un magnetism divin, o atractivifate spirituală care a detronat importanţa trăsăturilor fizice. Înfăţişarea fizică, în special ochii, arată caracterul avut de respectiva persoană în vieţile anterioare – iată cât de mult influenţează interiorul forma exterioară. Ochii reprezintă cele mai semnificative trăsături fizice; de aceea trebuie să învăţăm să-i înfrumuseţăm.

Cum? Deoarece ei ne reflectă interioritatea, singura modalitate este cultivarea gândurilor şi sentimentelor bune, positive. Indiferent cât de bune sau de amabile sunt acţiunile şi vorbele oamenilor, prin expresia reflectată de ochi putem vedea imediat cum sunt ei în realitate. Nimeni nu se poate ascunde în spatele acestor ferestre deschise.

Aşadar, ca fiinţe privilegiate, create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu avem nici un drept să ne desfigurăm viaţa lăuntrică, ci avem datoria să creăm şi să răspândim în permanenţă numai gânduri pozitive şi constructive. Cultivând calităţile inerente fiinţei noastre, manifestate printr-o privire calmă şi senină, ne putem dezvolta foarte uşor acea atractivitate divină care transcende limitările înfăţişării fizice.

Un alt factor important în dezvoltarea magnetismului este atenţia profundă.

Învaţă să fii pe deplin atent în tot ce faci şi, ori de câte ori întreţii o discuţie cu cineva, fii un bun ascultător. Alătură-te cu sinceritate acelor persoane care deţin calităţile pe care doreşti să le dezvolţi în fiinţa ta. Cine vrea să-şi dezvolte puterea, trebuie să se alăture persoanelor puternice; cine urmăreşte şă-şi dezvolte simţul pentru frumos, se va alătura artiştilor, pictorilor; iar cine tânjeşte din toată inima să-şi dezvolte magnetismul divin atotputernic, va sta numai lângă fiinţele care-L iubesc pe Dumnezeu.

În acest mod, progresul este mult mai rapid decât dacă ne limităm numai la cărţi şi tratate despre aceste subiecte. Sfinţii şi Maeştrii spirituali şi-au dezvoltat o capacitate de atracţie foarte mare. Dacă ne concentrăm profund asupra lor, le vom putea capta vibraţiile.

În mod normai, omul îşi primeşte informaţiile prin intermediul văzului şi auzului: citind cărţi sau ascultând discursuri. Însă mult mai influentă decât acestea este comuniunea subtilă cu o persoană înţeleaptă – contact prin care progresul este şi mai facil decât prin asociere.

Chiar dacă înţeleptul trăieşte la mii de kilometri depărtare, în momentul în care îţi îndrepţi atenţia către el, cu sinceritate şi receptivitate totală, vibraţiile sale se vor revărsa asupra fiinţei tale şi vei beneficia de ceva mult mai măreţ decât ceea ce ai fi primit prin cuvinte.

Krishna, Buddha, Iisus au manifestat calitatea supremă a magnetismului.

De fiecare dată când văd un portret al acestor fiinţe măreţe, sau când mă gândesc la ele, le percep deîndată vibraţiile. Când intru în comuniune cu Isus simt Conştiinţa lui Dumnezeu ca Tată. Când mă gândesc la Ramprasad  simt vibraţiile Divinului ca Mamă. Însă această armonizare şi empatie cu fiinţele divine nu se produce printr-o gândire superficială. Vibraţiile spirituale ale sfinţilor sunt recepţionate doar în urma meditaţiei foarte profunde, a concentrării intense asupra lor.

De asemenea, vizitarea locurilor sacre îşi aduce şi ea contribuţia la amplificarea magnetismului.  Pelerinajul în aceste locuri sfinte, unde sufletele măreţe au intrat în comuniune cu Dumnezeu, a contribuit la transformarea radicală a vieţii multor oameni. Asocierea directă cu o fiinţă realizată se poate face ori prin contact personal, ori prin meditaţie profundă.

Ceea ce are însă importanţă este armonizarea propriei conştiinţe cu vibraţiile acelui sfânt. Când te afli în comuniune directă cu un suflet dăruit în totalitate lui Dumnezeu, atunci întreaga ta fiinţă – începând de la simţuri şi terminând cu înflorirea conştiinţei – evoluează şi se extinde în neţărmurirea existenţei sale. Iată diferenţa între asocierea cu persoanele egotice şi comuniunea cu un guru autentic. Magnetismul sufletului realizat te armonizează cu magnetismul Divinului.

Straturile energetice ale corpului – Câmpul Energetic de Lumină

Cu toţii posedăm un Câmp Energetic de Lumină care ne înconjoară corpul fizic şi ne informează corpul, în acelaşi fel în care câmpurile energetice ale unui magnet organizează pilitura de fier, pe o bucată de sticlă. Câmpul Energetic de Lumină a existat de dinainte de începutul timpurilor. A fost una cu Lumina nemanifestată a creaţiei şi va dura la infinit. El sălăşluieşte în afara timpului, dar se manifestă în cadrul timpului, creând noi corpuri fizice, viaţă după viaţă.

Imaginaţi-vă că sunteţi învăluiţi într-o sferă multicoloră, translucidă, care vibrează în nuanţe de albastru, verde, roşu purpuriu şi galben, având raza de aproximativ un metru. Chiar deasupra pielii, şuvoaie de lumină aurie strălucesc şi curg de-a lungul meridianelor, prin punctele de acupunctura. între pielea voastră şi membrana Câmpului Energetic de Lumină se învârtesc curenţi splendizi, care se unesc într-o vâltoare de Lumină.

Acest rezervor de forţă vitală este o mare de energie a vieţii, indispensabilă pentru sănătatea noastră, asemenea oxigenului şi nutrienţilor purtaţi de sânge. Sunt energiile Câmpului Energetic de Lumină, cel mai pur şi mai preţios combustibil al vieţii. Atunci când rezervele vitale ale Câmpului Energetic de Lumină sunt epuizate din cauza viruşilor, a factorilor de poluare a mediului sau a stresului, ne îmbolnăvim. Ne putem asigura sănătatea şi vitalitatea, după cum putem şi spori numărul anilor de viaţă activă şi sănătoasă, prin realimentarea cu acest combustibil essential.

Misticii indieni şi tibetani, care au atestat existenţa Câmpului Energetic de Lumină în urmă cu mii de ani, l-au descris ca pe o aură sau un halou în jurul corpului fizic. La început, a părut ciudată găsirea aceluiaşi concept de câmp energetic uman, atât în junglă, cât şi la şamanii din continentele americane.

După ce am asimilat universalitatea câmpului energetic uman, am înţeles că fiecare cultură trebuie să îl fi descoperit. în Est, mandalele îl înfăţişează pe Buddha învăluit în benzi de foc albastre şi aurii. în Vest, Hristos şi apostolii sunt pictaţi cu halouri luminoase care îi înconjoară. în literatura mistică se spune că apostolul Toma emana aceeaşi strălucire ca şi Hristos.

Legendele amerindienilor vorbesc despre persoane care strălucesc noaptea, ca şi cum ar fi luminate de un foc interior. Povestirile andine vorbesc despre conducătorul Pachacutek, considerat a fi Copilul Soarelui, care strălucea ca lumina răsăritului.

Fiecare creatură de pe Pământ este compusă din Lumină. Plantele absorb lumina direct de la soare şi o transformă în viaţă, iar animalele mănâncă plante verzi, care se hrănesc cu Lumină, astfel că Lumina reprezintă baza vieţii. Suntem legaţi prin Lumină, de materia vie. Fiecare element viu din jurul nostru este constituit din Lumină, aranjată în diferite forme şi vibraţii. Fizicienii care studiază particulele subatomice ştiu că, atunci când analizezi materia în amănunt, descoperi că întregul univers este constituit din vibraţie şi Lumină.

Câmpul Energetic de Lumină este o matrice invizibilă, care îi transmite corpului informaţii. Atunci când ne vindecăm prin intermediul Câmpului Energetic de Lumină, schimbăm particulele de fier din corp, prin modificarea câmpurilor energetice care le organizează. Dacă vindecăm Câmpul Energetic de Lumină, corpul fizic se va însănătoşi la rândul său.

Câmpul Energetic de Lumină are patru straturi, care pornesc dinspre corp, în afară.

Acestea sunt:

  1. Cauzal (Spiritul)
  2. Psihic (sau eteric – Sufletul)
  3. Mental-emoţional (mintea)
  4. Fizic (trupul)

Fiecare strat păstrează un tip diferit de energie. Cel mai îndepărtat stochează energia care alimentează corpul fizic. Stratul de dedesubt inmagazinează energia care susţine vitalitatea noastră mentală şi emoţională. Sub acest strat se află energii psihice rafinate, iar foarte aproape de piele se află cea mai subtilă energie dintre toate, rezervele noastre de combustibil spiritual.

Literatura mistică numeşte aceste straturi „corpuri subtile”. în realitate, acestea nu sunt separate unul de altul, în acelaşi fel în care culorile curcubeului nu sunt despărţite, ci mai degrabă se dizolvă una într-alta. Câmpul Energetic de Lumină conţine o arhivă completă a tuturor amintirilor noastre personale şi ancestrale, a traumelor din timpul vieţii prezente şi chiar elemente dureroase din vieţi anterioare.

Aceste înregistrări sunt stocate cu toată culoarea şi intensitatea emoţiei. înregistrările sunt asemenea programelor de computer latente care, atunci când sunt activate, ne împing înspre comportamente, relaţii, accidente şi boli care imită situaţia negativă iniţială. Trecutul nostru se repetă cu adevărat. înregistrări ale traumei psihice sunt stocate în stratul extern al Câmpului Energetic de Lumină. înregistrările emoţionale sunt stocate în cel de-al patrulea şi cel mai profund strat. Înregistrările din Câmpul Energetic de Lumină ne predispun să urmăm anumite drumuri în viaţă.

Acestea orchestrează incidentele, experienţele şi oamenii pe care îi atragem înspre noi. Ne stimulează să recreăm drame dureroase şi întâlniri care ne frâng inima. Şi totuşi, în cele din urmă, ne ghidează înspre situaţii în care ne putem vindeca străvechile răni ale sufletului.

Nu sunt foarte preocupat de stratul în care este localizată înregistrarea, tot aşa cum nu mă interesează prea mult nici unde este stocată o anumită scrisoare în memoria computerului meu. Mă interesează editarea şi schimbarea conţinutului scrisorii. în acelaşi fel, în timpul Procesului de Iluminare, mă preocupă eliminarea conţinutului negativ al unei înregistrări.

Toate înregistrările conţin informaţii care ajung în chakre. Acestea, la rândul lor, organizează lumea noastră fizică şi emoţională. Informaţia dintr-o înregistrare organizează Câmpul Energetic de Lumină, care, mai apoi, organizează materia. Câmpul Energetic de Lumină conţine un şablon al felului în care trăim, îmbătrânim, ne vindecăm şi murim.

Atunci când nu există nici o înregistrare a bolii în Câmpul Energetic de Lumină, recuperarea în urma unei boli are loc extrem de rapid. în acelaşi fel, înregistrările bolilor pot afecta sistemul imunitar şi poate dura foarte mult până când ne recăpătăm sănătatea. Nimeni nu doreşte să petreacă luni bune în convalescenţă, când s-ar putea vindeca în doar câteva zile sau săptămâni. Atunci când ştergem înregistrările negative care au provocat suferinţa, sistemul imunitar poate învinge rapid boala.

 Șaman, Vindecător, Înțelept