Gândurile sunt condiţionate – prada cablajelor întipărite în minte
Nu e nevoie de mari iniţieri sau de tradiţii yoghine milenare ca să îţi dai seama că gândurile tale sunt condiţionate… Te-a enervat unul în mod repetat şi s-a creat treptat în mintea ta o reacţie, eh, atunci asta vei avea de câte ori intri în contact cu respectivul. Nu prea contează ce spune el. Gândurile tale sunt generate automat. Exemple avem la discreţie. Orgoliul tău a fost gâdilat într-un fel sau altul, eh, atunci îi va plăcea foarte tare pe acolo, indifferent cât de perversă şi mascată ar fi delicatesa… se poate chema chiar “hai să facem conexiuni inteligente”.
Atunci când eşti pradă cablajelor întipărite în mintea ta, asta înseamnă că nu gândeşti!
Nu eşti liber. Eşti “gândit”. Când malaxezi la nesfârşit raţionamente, reacţii şi prejudecăţi aia înseamnă să nu gândeşti ci să ciclezi într-o imitaţie de proastă calitate a procesului. Gânditul este un proces. Ca şi mersul. Ai nevoie de el îl foloseşti. Necazul apare atunci când nu ai control asupra picioarelor tale. Tu vrei să te opreşti, să stai jos, dar picioarele s-au speriat ori s-au enervat ori nu mai au răbdare şi încep să alerge dintr-o dată fără avertisment. Cum face mintea. Despre asta e vorba. Ca să gândeşti şi nu “să fii gândit” îţi trebuie o minte liniştită, calmă şi echilibrată. Atunci gândeşti limpede şi clar. Altfel doar mesteci prin mizerii. Care de fapt (peste câteva zile) vezi că îţi sunt indiferente, însă pe moment erau de o importanţă covârşitoare, mintea îţi explodase din cauza lor. Oare asta înseamnă să gândeşti? Asta e treaba. Ai nevoie să mergi până în parc, mergi. Acolo te opreşti şi stai pe o bancă. Apoi, dacă doreşti te întorci acasă. E chiar atât de simplu. Ia vezi, poţi? (sursa)
PUTEREA CARE CREEAZĂ ȘI CARE TRANSFORMĂ
