Advertisements

Legea care ne guverneazã viaţa

Legea care ne guverneazã viaţa

Legea care ne guverneazã viaţa

loading...

Legea care ne guverneazã viaţa

Legile care ne guverneazã existenţa sunt concepute exclusiv în avantajul nostru. Ele sunt imuabile şi nimeni nu poate scãpa de sub incidenţa lor. Toate marile forţe eterne opereazã într-o tãcere solemnã, dar noi avem capacitatea de a ne pune la unison cu ele, ducând astfel o existenţã în pace şi fericire. Dificultãţile, dizarmoniile şi obstacolele indicã fie cã noi refuzãm sã renunţãm la acele lucruri de care nu mai avem nevoie, fie cã refuzãm sã acceptãm acele lucruri pe care ni le oferã viaţa şi de care avem nevoie.

loading...

 Creşterea se realizeazã printr-un schimb de forţe.

Vechiul este înlocuit de nou, iar binele este înlocuit de „mai bine”. Aceastã acţiune este condiţionalã sau reciprocã, cãci fiecare om este o entitate completã, iar aceastã integralitate face ca noi sã nu putem primi decât ceea ce dãruim. Noi nu putem obţine ceea ce ne lipseşte dacã ne cramponãm cu tenacitate de ceea ce avem. În schimb, noi putem învãţa sã ne controlãm în mod conştient condiţiile exterioare intuind vibraţiile pe care le atragem şi extrãgând din fiecare experienţã a noastrã numai acele vibraţii care ne sunt necesare pentru creşterea noastrã ulterioarã. Capacitatea noastrã de a face acest lucru determinã gradul de armonie sau de fericire pe care îl obţinem. Capacitatea de a ne însuşi ceea ce avem nevoie pentru continuarea creşterii noastre se amplificã pe mãsurã ce atingem planuri de conştiinţã din ce în ce mai înalte şi viziuni din ce în ce mai mãreţe. Cu cât aceastã capacitate de a cunoaşte ceea ce avem nevoie devine mai mare, cu atât mai sigurã devine capacitatea noastrã de a recunoaşte prezenăa oportunitãţilor, atragerea şi integrarea lor. Nici o vibraţie nu poate ajunge la noi dacã nu este necesarã pentru creşterea noastrã. Pe scurt, toate condiţiile şi toate experienţele cu care ne confruntãm sunt atrase în viaţa noastrã numai în beneficiul nostru. Astfel, noi vom continua sã atragem dificultãţi şi obstacole pânã când vom deveni capabili sã absorbim înţelepciunea lor, învãţând lecţiile pe care ni le oferã, în beneficiul creşterii noastre.

Culegem ceea ce semãnãm

Faptul cã noi culegem ceea ce semãnãm este cât se poate de exact din punct de vedere matematic. Noi dobândim exact atâta putere de câtã avem nevoie pentru a depãşi dificultatea cu care ne confruntãm la ora actualã. Cerinþele inexorabile ale creşterii ne impun sã atragem în viaţa noastrã numai acele vibraţii care corespund perfect celor pe care le emitem. Noi nu putem atinge fericirea supremã la care avem acces decât prin înţelegerea şi cooperarea cu legile naturale. Gândul este creator, iar principiul care stã la baza acestei legi este corect şi inerent tuturor lucrurilor. Pentru a dispune de vitalitatea necesarã, gândul trebuie sã conţinã mai întâi iubire. Iubirea este cea care conferã vitalitate gândurilor, permiţându-le astfel sã germineze. Legea atracţiei – sau legea iubirii, cãci, de fapt, este vorba de acelaşi lucru – asigurã întotdeauna materialele necesare pentru ca gândul sã creascã şi sã se maturizeze. Prima formã pe care o descoperã gândul este limbajul sau cuvântul. Aceastã afirmaţie atestã importanţa cuvintelor. Acestea sunt primele manifestãri ale gândurilor, respectiv vasele care le transportã. Ele pun în mişcare eterul şi reproduc gândurile sub forma sunetelor. Un gând conduce întotdeauna la o acţiune. Oricare ar fi aceasta, ea nu reprezintã altceva decât încercarea gândului de a se manifesta într-o formã vizibilã. În aceste condiţii, este evident cã dacã dorim sã ne bucurãm de condiţii dezirabile, noi nu trebuie sã cultivãm decât gânduri dezirabile.

Ajungem astfel la concluzia inevitabilã cã dacã dorim sã manifestãm în viaţa noastrã principiul abundenţei, noi nu trebuie sã emitem decât gânduri legate de abundenţã. De vreme ce cuvintele nu sunt altceva decât gânduri manifestate în formã, noi trebuie sã fim extrem de atenţi cu cuvintele pe care le rostim, urmãrind ca ele sã fie cât mai constructive şi mai armonioase, pânã când se vor cristaliza în forme materiale obiective. Noi nu putem scãpa de imaginile pe care mintea noastrã le fotografiazã în permanenţã. Atunci când folosim un limbaj care nu se identificã cu bunãstarea doritã, imaginile care se formeazã în mintea noastrã reflectã acest limbaj şi nu atrag bunãstarea pe care ne-o dorim. Cu cât gândurile noastre devin din ce în ce mai clare şi se înalţã în planuri din ce în ce mai înalte, cu atât mai intensã devine viaţa pe care o trãim. Procesul devine cu atât mai simplu dacã imaginile mentale pe care le creãm sunt extrem de bine definite şi dacã ştim sã evitãm concepţiile specifice planurilor inferioare ale gândirii.

Gândurile noastre se exprimã prin cuvinte. De aceea, dacã dorim sã cãpãtãm acces la formele cele mai înalte ale adevãrului, noi trebuie sã ne selectãm cu cea mai mare atenţie cuvintele pe care le rostim şi care dau naştere imaginilor mentale pe care le cultivãm. Aceastã putere miraculoasã de a îmbrãca gândurile în cuvinte îl deosebeşte pe om de restul regatului animal. Mai mult, limbajul scris i-a permis omului sã priveascã în trecutul sãu şi sã contemple scenele emoţionante care au condus la actuala sa moştenire. Prin intermediul aceluiaşi cuvânt scris, el a putut intra în comuniune cu cei mai mari scriitori şi gânditori ai tuturor timpurilor, ale cãror scrieri nu sunt altceva decât o expresie a Minţii Universale care a încercat sã îşi asume o formã prin intermediul minţii umane. Aşa cum ştim, scopul Minţii Universale este manifestarea în formã, la fel ca şi cel al minţii individuale. Cuvântul nu este altceva decât o formã a gândului, ceea ce face ca o frazã sã fie o combinaţie de forme-gând. De aceea, dacã dorim ca idealul nostru sã devinã puternic şi frumos, noi trebuie sã fim foarte precişi cu cuvintele cu ajutorul cãrora construim acest templu. Acurateţea în alegerea cuvintelor şi în construirea frazelor reprezintã forma supremã a arhitecturii şi paşaportul care conduce cãtre succes. Cuvintele sunt gânduri. De aceea, ele conţin o putere invizibilã şi invincibilã care va sfârşi prin a le obiectiva într-o formã materialã. Cuvintele au puterea de a construi un palat mental care va dura de-a pururi, dar pot da naştere şi unei cocioabe care se va prãbuşi la cea mai micã palã de vânt. Ele pot desfãta ochii şi urechile, şi pot descrie întreaga cunoaştere, istoria trecutului, dar şi speranţele viitorului. Pe scurt, ele sunt mesageri vii care asigurã naşterea tuturor activitãţilor umane şi supraumane.

Frumuseţea cuvântului depinde de frumuseţea gândului care stã la baza lui. Puterea cuvântului depinde de puterea gândului care îl susţine. În sfârşit, puterea gândului depinde de vitalitatea lui. Cum putem identifica un gând vital? Care sunt caracteristicile acestuia? La baza lui trebuie sã stea cu siguranţã un principiu. Cum putem identifica însã acest principiu? Existã un principiu al matematicii, dar nu şi unul al erorii. Existã un principiu al sãnãtãţii, dar nu şi unul al bolii. Existã un principiu al adevãrului, dar nu şi unul al necinstei. Existã un principiu al luminii, dar nu şi unul al întunericului. În sfârşit, existã un principiu al abundenţei, dar nu şi unul al sãrãciei. Cum putem fi noi siguri de afirmaţiile de mai sus? Simplu: dacã vom aplica în mod corect principiul matematicii, noi putem fi întotdeauna siguri de rezultatele obţinute. Oriunde existã sãnãtate nu poate exista boala. Cine cunoaşte adevãrul nu mai poate fi indus în eroare de minciunã. Atunci când aprindem lumina, întunericul dispare de la sine. În sfârşit, acolo unde existã abundenţã nu mai poate exista sãrãcie. Toate aceste fapte sunt evidente de la sine, dar în mod regretabil, oamenii nu par sã-şi dea seama şi de adevãrul suprem potrivit cãruia gândul la baza cãruia existã un principiu (pozitiv) conţine vitalitate, şi implicit viaţã, prinzând rãdãcini şi înlocuind încet, dar sigur, orice gând negativ, care prin însãşi natura lui nu poate conţine niciun fel de vitalitate. Acest mecanism funcţioneazã impecabil şi te poate ajuta sã distrugi pentru totdeauna orice formã de discordie, orice lipsã şi orice limitare.

Nu existã nici cea mai micã îndoialã cã cel „care este suficient de înţelept pentru a înţelege” recunoaşte cu uşurinþã puterea creatoare a gândului, pe care o foloseşte ca pe o armã invincibilã, devenind astfel stãpânul destinului sãu. În lumea fizicã existã o lege a compensaţiei care spune cã „apariţia unei cantitãţi date de energie într-un anumit loc presupune dispariţia unei cantitãţi egale de energie dintr-un alt loc”. Constatãm din nou cã noi nu putem primi decât ceea ce oferim. Dacã ne asumãm o anumitã acţiune, noi trebuie sã ne asumãm inclusive responsabilitatea care ne incumbã pentru consecinţele ei. Mintea subconştientã nu poate raţiona. Ea ne crede întotdeauna pe cuvânt. Dacã i-am cerut ceva, noi vom primi cu siguranţã ceea ce i-am cerut. Omul doarme aşa cum îşi aşterne. Altfel spus, viaţa îi oferã exact destinul pe care şi l-a fãurit singur prin gândurile sale.

De aceea, noi trebuie sã ne exersãm luciditatea şi discernãmântul, astfel încât gândurile pe care le emitem sã nu conţinã acei germeni mentali, morali sau fizici cu care nu dorim sã ne identificãm în viaţa noastrã. Viziunea interioarã este acea facultate a minţii care ne permite sã examinãm faptele şi condiţiile în care trãim pe termen lung. Din acest punct de vedere, ea reprezintã un fel de telescop uman, permiţându-ne sã înţelegem dificultãţile şi posibilitãţile pe care le vor genera toate demersurile noastre. Viziunea interioarã ne permite sã ne pregãtim în vederea obstacolelor cu care ne vom confrunta de-a lungul cãii. În acest fel, noi le putem depãşi înainte ca ele sã aibã posibilitatea de a ne face greutãţi reale. Viziunea interioarã ne permite sã ne facem planuri în avantajul nostru şi sã ne orientãm gândurile şi atenţia în direcţia justã, nu cãtre acele canale care se vor dovedi mai târziu fundãturi şi din care ne va fi foarte greu sã facem cale întoarsã. De aceea, viziunea interioarã este absolut necesarã pentru obţinerea oricãrei realizãri mãreţe. Cine dispune de ea poate pãtrunde în orice câmp mental, îl poate explora şi şi-l poate apropria. Viziunea interioarã este produsul lumii interioare şi poate fi dezvoltatã numai în tãcere, prin concentrare. Ca exerciţiu, îţi propun sã te concentrezi asupra viziunii interioare. Asumã-ţi poziţia de meditaţie obişnuitã şi concentreazã-te asupra faptului cã pentru a obţine cunoaşterea puterii creatoare a gândului nu trebuie sã posezi arta de a gândi. Focalizeazã-ţi atenţia asupra faptului cã nicio cunoaştere nu se poate aplica singurã, cã acţiunile tale nu sunt guvernate de cunoaştere, ci de obişnuinţe, de precedente şi de cutume, cã singura modalitate de a aplica în mod concret aceastã cunoaştere constã într-un efort conştient şi determinat.

Concentreazã-te asupra faptului cã dacã nu este folositã, cunoaşterea pãrãseşte mintea. Valoarea unei informaţii rezidã numai în aplicarea ei. Continuã sã te focalizezi asupra acestor gânduri pânã când vei dobândi o viziune interioarã suficient de profundã pentru a-ţi formula un program bine definit de aplicare a acestui principiu pentru rezolvarea problemelor tale particulare.

„Gândeşte adevãrul, iar gândurile tale îi vor hrãni pe cei flãmânzi. Rosteşte adevãrul, iar cuvintele tale vor germina şi vor produce roade. Trãieşte întru adevãr, iar viaţa ta se va transforma într-un crez nobil şi sublim”. – Horatio Bonar

Charles F.Haanel

Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri

Advertisements
Advertisements

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Advertisements
Advertisements
loading...
%d bloggers like this: