Scapă de TEAMĂ

Citat-Bill-Cosby

Cum scapi de orice frică fără să te epuizezi

Știu cum e. Îți dorești să faci ceva și nu poți din cauza fricii.Ba mai mult, te pui pe treabă, faci toți pașii, ajungi la fața locului și chiar înainte de a-i da drumul: PAC! Te-ai blocat!Frica ți-a găsit o grămadă de justificări și motive pentru ca să amâni pe altă dată.

Amândoi urâm situația în care vrei să faci ceva și nu poți, din cauza fricii.E foarte nașpa și te simți furios pe tine că nu poți trece peste blocajul ăsta.

Îmi amintesc de perioada mea sensibilă, în care mi-era greu să merg și la școală, sau, mai ales, când era vorba de a ieși cu o tipă de care-mi plăcea. Vroiam să ies cu ea, îmi făceam un plan, o așteptam să mă întâlnesc să pot vorbi, dar, când o vedeam îmi apăreau următoarele gânduri „o las pe altă dată, acum sunt ocupat” sau „nu cred că e momentul potrivit”.

Deși ȘTIAM că nu există „momentul potrivit” sau „momentul perfect”.Așa că timpul a trecut încetul cu încetul, iar în cele din urmă am găsit o soluție.E vorba de ieșirea treptată din zona de confort. Ca să folosesc o altă terminologie, mai apropriată de cea oficială, e vorba de „desensibilizare progresivă” sau „expunere progresivă”.

Îți înfrunți teama puțin câte puțin, pas cu pas.
Hai să luăm un exemplu, tot cel legat de invitarea unei fete în oraș:
Dacă ți-e teamă să vorbești cu ea direct, încearcă la telefon.
Dacă ți-e teamă să vorbești cu ea la telefon, încearcă prin messenger.

Așa că o iei încet, de la messenger, unde vorbești cu ea până simțiți că aveți un anumit nivel de familiaritate și vă place să mențineți discuția, apoi îi propui o ieșire undeva/cândva.Dacă poți face asta fără să eziți prea mult din cauza emoțiilor, încearcă să o suni. Dacă nu ți-e teamă nici la telefon, încearcă să o chemi atunci când te întâlnești cu ea.Bine Cristi, am mai încercat să-mi înfrunt teama treptat, dar nu a mers.Cel mai probabil, nu ai fost consecvent, ai făcut-o o dată, de două ori și gata. Mai bine faci câte un pas mic dar des, decât pași mari și rari.Dacă ți se pare PREA SIMPLU sau PREA BANAL ca să funcționeze, ei bine, această expunere progresivă e o tehnică din paradigma cognitiv-comportamentală, care e teoria din psihologie cu cel mai mare număr de cazuri de reușite.

Cum aplici tehnica asta în orice frică?

Pas cu pas! De fiecare dată când ai o frică de ceva, faci un mic pas.

Dacă ți-e frică de înălțime, azi te urici la etajul 1 la o clădire și te uiți în jos. Rămâi acolo și te uiți zilnic până te simți confortabil la acea înălțime. După ce te simți confortabil, te urci la următorul etaj și tot așa.Ideea e să ieși puțin câte puțin, să domolești încetul cu încetul emoțiile.Să ajungi să înlocuiești starea de tensiune cu una cât mai apropriată de starea de relaxare.Îți dai seama ce frumos ar fi, să devină un automatism?Să îți învingi teama în mod automat. Să simți că ți-e frică și abia după ce ai trecut peste moment, să îți aduci aminte că ți-era frică, să acționezi direct, fără să eziți?

Cu cât ieși mai des din zona de confort, cu atât acest comportament tinde să devină un obicei și să-l faci cu cât mai puțin efort.Așa că, ieși cât mai des din zona de confort.

Un exercițiu pe care-l fac eu pentru a ieși din zona de confort: încerc să schimb zilnic traseul pe care-l fac până la facultate. Nu contează cât de mult. Azi poate merg pe o parte a străzii, mâine pe alta. Azi pe drumul principal, mâine printre blocuri, etc. E o modalitate prin care zilnic fac ceva nou, oricât de puțin.

Ține minte: pas cu pas, puțin câte puțin.

Cristi Pavel

Cum scapi de cea mai mare teroare mentala:
tehnici psihologice anti-frica

Bine ai revenit pe NLP Mania! Inainte sa iti spun despre frica, trebuie sa iti zic ca majoritatea articolelor eu le scriu datorita emailurilor cu intrebari pe care le primesc. Articolul de azi e alcatuit din raspunsuri pe care le-am dat la intrebari despre frica in ultima perioada. Am tot vazut ca se repeta intrebarile asa ca am zis ca e mai bine sa postez despre frica ca sa iti fie mai simplu sa intelegi ce se intampla in mintea ta cand iti e teama. Eu am fost expert in teama pentru ca am crescut cu o foarte slaba incredere in mine, iar asta ma facea sa simt teama de aproape orice. Imi era teama pana si de cum o sa fie vremea maine. Dar cel mai mult imi era teama de necunoscut. Cand eram adolescent am citit o carte care mi-a ramas si acum una din cartile preferate. E vorba de Dune a lui Frank Herbert. Acolo am gasit pentru prima data o metoda ca sa scap de frica. Era un fel de mantra care o tot repetai ca sa devii atent la tine si nu la cauza fricii. De fapt aceea metoda mi-a deschis ochii. Acum imi dau seama ca nu era cea mai buna metoda posibila pentru a scapa de frica, dar la ora respectiva nici macar nu stiam ce inseamna cuvantul “psihologie”, asa ca ma foloseam de ce aveam. Dar de cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am gasit multe metode ca sa scapi de frica si o parte dintre ele o sa ti le dau si tie azi.

Ce este frica si de unde provine . Cauza fricii este ascunsa undeva in mintea ta. Frica apare atunci cand mintea incepe sa creeze scenarii negative. Atunci cand nu cunosc ce urmeaza am nevoie sa umplu spatiul mental cu ceva si incep sa creez propriul scenariu. Daca scenariul este pozitiv, foarte bine. Dar daca scenariul este negativ si anticipez ca o sa am de pierdut, atunci apare o emotie pe care o numesti frica.

Exista 5 frici importante si puternice si o sa iti explic un pic despre fiecare:

– frica de anihilare, de disparitie, de moarte: Aceasta frica nu apare la persoanele care stiu sa isi opreasca mintea si sa intre in stare de meditatie. Teama de anihilare si moarte apare atata timp cat omul crede ca daca nu gandeste, este anulat. Aceasta teama este frecventa in societatea noastra pentru ca filozofia de viata a noastra este bazata pe principiul “Gandesc, deci exist!” Daca ajung sa cred ca este adevarat principiul “gandesc, deci exist” inseamna ca si opusul lui este la fel de adevarat “nu gandesc, nu exist”. In subconstientul nostru s-au creat aceste legaturi si explicatii la care nici macar nu ne gandim constient, rational. Asa ca apare aceasta teama de a sta in liniste, noi cu gandurile noastre si de a medita. Culmea, chiar meditatia, oprirea gandurilor, este solutia pentru aceasta teama. Pentru ca atunci cand ajungi sa iti opresti gandurile si inca observi ca existi, dar pe alt nivel, iti dispare teama ca tu esti limitat la gandurile tale. In meditatie, observi foarte bine ca si dupa ce nu gandesti, tu inca existi, ba chiar te simti mult mai viu si mai prezent.

– frica de mutilare: Aceasta frica de a pierde o parte a corpului, sau o functie a corpului poate sa duca la teama de orice boala. Fobiile de animale, de inaltime, etc. pot sa fie provocate de aceasta frica profunda. Eu am inca o usoara fobie de inaltimi si cand am analizat bine aceasta fobie mi-am dat seama ca imi era teama ca nu cumva sa raman invalid daca cad de pe ceva inalt. Nu are legatura cu teama de moarte, pentru ca nu am nici o teama in avion, ba chiar imi place la nebunie sa zbor si nici nu ma gandesc ca as putea sa cad cu avionul. Daca as cadea cu avionul stiu ca as muri, dar nu de asta imi e teama ci imi e teama daca as cadea de pe o scara inalta si mi-as rupe ceva. Cui ii e teama de zborul cu avionul se confrunta cu teama de moarte si nu cu teama de mutilare. Rezolvarea acestei frici ti-o zic la final pentru ca o sa dau o tehnica pentru toate tipurile de frica.

– frica de pierdere a libertatii/autonomiei: Aceasta frica are legatura cu nevoia ta de libertate. Daca esti paralizat, inchis, legat, controlat te simti rau si tu stii asta. Asa ca simti teama de orice ar putea sa conduca la o pierdere de libertate. In plan psihic aceasta este teama de spatii inchise, claustrofobia dar se poate extinde si la relatii de cuplu. In cuplu unul din parteneri poate sa aiba teama ca celalalt il lipseste de libertate, asa ca o sa fuga. Teama asta are legatura si cu faptul ca esti dependent de ceilalti, ca nu poti sa te descurci singur, din punct de vedere fizic sau emotional. Oricare din aceste frici daca este puternica, iti va dicta modul tau de gandire si de comportament in viata.

– frica de abandon/separare: Teama de abandon este de fapt data tot de lipsa de incredere in tine. Te simti bun de a fi abandonat atunci cand nu crezi ca ai valoare suficient de mare in ochii unui om. Te consideri neinsemnat, asa ca poate oricand sa te paraseasca pentru ca tu “nu esti bun de nimic”. Oamenii care au scapat de teama de abandon sunt acei oameni care stiu ca au ceva suficient de valoros incat nimeni nu vrea sa ii paraseasca. Cea mai proasta pedeapsa posibila data unui copil este sa ii spui “nu te mai iubesc”. Copilul nu sta sa isi constientizeze propria valoare, propriul statut, asa ca el chiar se simte lipsit de valoare cand parintele ii spune (chiar si in gluma) ca nu il mai iubeste.

Copilul considera ca nu are nimic valoros incat sa merite iubirea. Apoi creste si devine adult si incepe sa ceara de la partenerii de cuplu tot timpul dovezi de iubire, ca sa simta si el ca conteaza, ca e valoros, ca nu face degeaba umbra pamantului. Cu aceasta frica e un pic mai complicat pentru ca nu iti dai seama exact ce anume provoaca frica. Apare o anxietate, o senzatie fizica de disconfort, dar parca nu are o cauza clara. Asa ca pentru a lucra cu aceasta frica e nevoie sa iti analizezi bine modul in care te vezi tu pe tine.

– frica de umilire.Aceasta e una din fricile ce le invatam de mici, cand ne e jena de ce am facut, cand suntem dezaprobati. Nu are legatura cu teama de abandon, ci cu faptul ca ne simtim rau pentru o greseala, dar stim ca putem sa o indreptam. E teama de rusine, teama ca esti prins facand ceva ce nu ai voie sa faci. Cea mai buna metoda ca sa scapi de teama asta am gasit-o in cartea “Cele patru legaminte” a lui Don Miguel Ruiz. Explica acolo ca cea mai buna metoda este sa te porti in asa fel incat niciodata sa nu iti fie rusine de nimic din ceea ce faci sau gandesti. Ego-ul tau nu vrea sa fie umilit, asa ca daca ceva te jigneste de fapt aduce atingere acestui ego. E ca si cand il ataca ceva. Frica de moarte are legatura cu corpul fizic, frica de umilire e la polul opus si are legatura cu psihologia ta.

Cum scapi de frica: 2 reguli .Cel mai important este sa intelegi cum functioneaza emotia pe care o numesti frica. De fapt sa intelegi cum functioneaza emotiile in general. Am tot citit despre frica si cand gaseam cate ceva super util imi notam. Asa am ajuns sa scot in evidenta niste reguli care te ajuta sa scapi rapid de orice frica.

Regula 1: atunci cand te concentrezi pe o emotie, ea se amplifica (efectul de lupa sau microscop) Cum te ajuta aceasta regula? Pai daca intelegi ca in mintea ta nu pot coexista doua emotii in acelasi timp, poti sa previi existenta fricii. Frica ta apare pentru ca te gandesti la ceva anume, de obicei iti faci un scenariu despre cat de rau o sa fie in viitorul apropiat sau indepartat. Frica e decisa nu de situatia din viata ta ci de scenariul din mintea ta. Scenariile din mintea noastra se hranesc din atentia noastra. Daca ii dai atentie unui gand, el creste si prea controlul asupra mintii tale. Cu cat esti mai concentrat pe o idee, pe un gand, pe un scenariu, acel scenariu devine singurul care are loc in mintea ta. Cand vrei sa schimbi scenariul si nu poti, esti pe pilot automat. Adica ti-a devenit automatism mental. E ca si cand mintea ta a devenit obisnuita asa de mult sa gandeasca acele imagini, cuvinte, idei incat nu mai poate sa se desprinda de ele.

Ce ai de facut in situatia asta este sa iti umpli mintea cu alt scenariu. La inceput o sa fie ca si cand ai o galeata plina cu apa. Daca torni acolo alta apa, o sa dea pe dinafara. O sa apara o tensiune cand incerci sa aduci alt scenariu in mintea ta, dar nu conteaza. Macar acum stii ca e normal. La inceput orice scenariu din mintea ta este adus la vointa, va trebui sa faci constient. Sa iti aduci prin vointa si imaginatie in minte ganduri pozitive, frumoase, lucruri care te relaxeaza si te fac sa te simti bine. Normal ca e greu la inceput, pentru ca deja mintea e plina, galeata ta e plina. Acum daca aduci ceva in plus, mintea se revolta. Dar daca continui sa aduci apa curata, apa murdara din galeata devine din ce in ce mai diluata, pana cand nu mai ramane nimic murdar. Atunci deja ai mintea plina de un scenariu ales de tine, unul pozitiv, care iti va da emotii pozitive. Iar frica nu mai scenarii care sa o sustina, asa ca dispare.

Regula 2: mintea si corpul sunt interdependente.Cand in minte apare frica, atunci apare si o secretie de hormoni si substante chimice care produc modificari in corp:

– iti contracta muschii sau ii relaxeaza prea tare
– iti dilata pupilele (ca sa vezi mai bine)
– iti creste presiunea sangelui si pulsul
– apare transpiratia intensa

Cand in minte apare un anume gand (de frica), corpul reactioneaza. Dar si cand corpul reactioneaza, in minte apar anumite ganduri. Este un sistem interconectat. Corpul schimba mintea, iar mintea schimba corpul. Asta e perfect. Pentru ca daca vreau sa scap de frica e suficient sa tin bine minte cum e corpul meu cand sunt super relaxat. Metoda dupa care m-am folosit de aceasta regula e simpla si ti-o descriu mai jos:

1) observa-ti corpul intr-un moment de completa relaxare. Observa cum ai muschii de relaxati, observa respiratia, observa cum te misti, cum stai, etc.
2) cand esti intr-o situatie care iti provoaca teama, pur si simplu aminteste-ti si ia exact pozitia corpului, ritmul respiratiei, viteza de miscare, tensiunea din muschi, etc. de la momentul de relaxare

Stiu din experienta ca la inceput pare si absurd si imposibil. Dar dupa ce faci de 3-4 ori, o sa vezi ce simplu iti este. Eu la inceput am facut tehnica asta cam sceptic. Dar mi-am dat seama ca functioneaza. Iti explic cum functioneaza. Cand esti intr-o situatie de teama, mintea ii spune corpului cum sa stea cand e pericol, cum sa respire, cum sa tensioneze muschii, etc. Daca tu vii constient si iti relaxezi corpul, incetinesti respiratia, iti schimbi pozitia corpului, atunci mintea primeste doua mesaje contradictorii:

1) un mesaj de la situatia in care te aflii si care zice “Pericol” si mintea creaza frica
2) un alt mesaj opus, de la corpul tau relaxat, care ii spune mintii “Calm” si mintea creaza relaxare

Fiind doua mesaje opuse, ele se anuleaza reciproc. Daca exersezi de cateva ori, o sa vezi ce rapid are loc aceasta anulare a emotiilor de teama.

Metoda psihologica usoara pentru a scapa de teama

Iti dau mai jos si o metoda strict psihologica pentru a scapa rapid de o situatie de care iti este teama. Ai grija, dupa ce faci aceasta metoda, o sa simti ca se schimba multe lucruri pe care pana acum nu puteai sa le faci. Dupa ce dispare teama, de fapt dispar multe din obstacolele care te-au tinut pe loc. Citeste si aplica aceasta metoda si apoi sa imi spui cum a fost!

Exercitiu pentru eliminarea fricii

1) am gasit in amintirile locul in care ma simt cel mai in siguranta. Pur si simplu e o convingere de-a mea ca acolo nu mi se poate intampla nimic negativ.
2) apoi, cu ochii inchisi m-am vazut in acel loc si am stat asa pana cand am simtit ca incepe iar starea de calm si siguranta maxima.
3) apoi mi-am imaginat ca tot acel spatiu de siguranta se contracta si se micsoreaza in jurul meu pana cand devine cat un punct in inima mea dar eu simt in continuare in corp aceea senzatie de siguranta si confort.
4) cu aceeasta stare de siguranta si confort in minte, am inceput sa imi imaginez acum ca sunt in situatia care imi dadea teama. Dar de data asta in mine era si toata puterea emotionala pozitiva data de siguranta si confort. Te rog sa imi spui intr-un comentariu, cum ai fost influentat de frica pana acum. Te-a oprit frica sa faci ceva ce ti-ai dorit? Care e raul cel mai mare pe care crezi tu ca il poate provoca frica in viata ta?

P.S. O sa tratez in viitor si alte frici care le-am intalnit la mine sau la alti oameni. Daca vrei sa discutam despre ceva anume, poti sa imi lasi scris in comentariu.

Una din greșelile des întâlnite pe drumul dezvoltării personale este să te chinui să adopți noi obiceiuri și să-ți schimbi exteriorul peste noapte. Să te orientezi spre „Cum să ai succes în zece zile, să slăbești în opt și să ai bani și fericire în șase pași rapizi.”Nu numai că toate astea nu au loc peste noapte, dar astfel, ești prea atașat de un rezultat final, fără să fii dispus să plătești prețul din prezent.Și cea mai sigură metodă pentru a da greș este să forțezi schimbarea. De exemplu, ți-ai propus să fii disciplinat, ți-ai scris în agendă tot ce ai de făcut pe zile, ore, chiar și minute, iar gândurile tale încep cu TREBUIE să fac asta.Acest gând și cuvânt, „trebuie să…”, îți pune în alertă subconștientul pentru a căuta modalități de a scăpa de respectiva sarcină. Când spui „Trebuie să citesc zilnic 30 de pagini”, subconștientul tău traduce asta în „Trebuie, dar eu aș prefera să nu o fac.” Așa că va căuta toate modalitățile de a te salva. Și vei fi brusc obosit și nevoit să dormi de amiaz, apoi vei amâna și vei găsi o grămadă de alte lucruri pe care să le faci în schimbul a ceea ce ți-ai propus. Mai ales dacă acel trebuie, nu-ți aduce niciun beneficiu imediat.

Despre frica de succes si cum sa treci de ea

Ai muncit din greu, ai fost constant, ti-ai facut treaba. Ai ajuns pana in punctul in care mai trebuie sa faci un singur pas, ultimul… si sa culegi roadele. Acela este momentul in care renunti la tot ce ai construit, te intorci si pleci, preferand esecul.Suna cunoscut?Daca facem o paralela cu fotbalul, este momentul cand un atacant dribleaza 3-4 fundasi in lant, face o faza care ridica in picioare tot stadionul, ramane singur cu portarul, reuseste sa il ocoleasca… ajunge in fata portii… si aici intarzie pana in clipa cand cineva revine si ii fura mingea.Sau ca echipa care joaca intr-o cupa, pleaca cu sansa a 2-a si ajunge in finala dupa ce a maturat cu toate echipele din cale. Iar in finala toti jucatorii devin timorati si pierd fara drept de apel, fiind la un pas sa obtina rezultatul vietii lor.Mintea omului este atat de complexa cand vine vorba de rezultate, incat este nevoie toata viata sa iti rescrii mentalitatea, sa iti regandesti strategiile, sa intelegi OBIECTIV care sunt cauzele esecurilor tale.

Sunt trei blocaje mari pe care le are lumea cand vine vorba de actiune:

1) blocajul de inceput (primul sau primii pasi, cand trebuie sa te urnesti)
2) blocajul de constanta (cand clachezi la partea de consistenta si rutina)
3) blocajul de la final (sau teama de succes)

Atentie!

Teama de esec este total diferita de teama de succes.Teama de esec este cea care iti ofera neincrederea cand vine vorba de actiune si rezultate pe care le-ai putea avea. Teama de esec nu te lasa sa incepi sau sa faci treaba cum trebuie, pentru ca tu nu crezi ca esti in stare sa o faci si stii inauntrul tau ca ai sanse mari sa o dai in bara. Moment in care preferi sa nu mai faci nimic, ca sa nu muncesti pentru un esec.

Teama de succes este mult mai perfida. In momentul in care esti aproape sa reusesti (succesul de multe ori apare ca o finalitate), emotia creste foarte mult. Atat de mult incat o percepi ca pe o anxietate, cateodata la cote apropiate de atacul de panica. O emotie pozitiva atat de puternica incat devine negativa prin valorile ei.Excitatia pe care o simti cand mai ai doar un pas de facut si sa culegi roadele sunt aproape la aceleasi valori perceptuale ca o trauma. E o lume noua, totul se schimba. Creierul se blocheaza in momentul ala si te intorci de unde ai plecat, infrant dar in zona de confort, decat victorios, dar intr-o lume mult prea agitata si o realitate pe care nu o intelegi.

Este momentul cand, desi ai castigat o batalie in proportie de 99%, preferi statutul de invins.

Mintea umana este atat de complexa in prostia ei, cateodata ma sperie

La cursul MIB am spus oamenilor o convingere de-a mea, ca probabil ma pornesc mai greu in anumite actiuni, dar ca eu MEREU termin cursa si ca pe ultima suta de metri dau tot ce am mai bun. Nu imi place sa deschid paranteze (metaforic vorbind) si sa nu le inchid.Nu am fost insa mereu asa.In retrospectiva, dincolo de toata teoria, exista o persoana care cu adevarat m-a invatat ca ultimii pasi trebuie concentrare maxima. Fosta mea sefa pe programe de finantare, Irinel Tudorache, nu concepea sa nu termine “cursa”. Cum lucram pe proiecte de finantare, termenul limita era cea mai mare provocare pentru noi.Pe atunci dadeam tot ce puteam la inceput si pe parcurs, dar pe masura ce trecea timpul eram din ce in ce mai inclinat sa renunt. Iar ea, pe masura ce trecea timpul, era din ce in ce mai hotarata, din ce in ce mai concentrata.Cand am facut proiectul pentru Vidra, probabil provocarea cea mai mare pe care am acceptat-o, aveam munca de 2-3 luni de facut in mai putin de o saptamana. Din punctul in care am spus “da” nu am mai dormit O saptamana cu zeci de cafele baute, la final m-a gasit in mijlocul primariei, dand indicatii, verificand mailuri, aranjand materialele, facand dosarele…Pe masura ce trecea timpul deveneam mai concentrat, desi oboseala trebuia sa produca efectul invers. Am aruncat toate materialele in masina, am condus prin Bucuresti ca nebunii, am depus proiectul si apoi am simtit oboseala. Nu ma mai puteam tine pe picioare, dar imi facusem treaba.

Mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia, intrasem intr-o rutina aparenta. Deja ma angajasem in alta parte si lucram la trei proiecte de finantare pentru studenti, pentru mine si inca doi prieteni. Deja eram in zona de confort, Irinel nu mai era langa mine sa ma biciune pe final.. si eram in intarziere. A fost un moment crucial atunci. Mai era o zi pana la depunere, proiectele mi-ar fi adus mie o proprie afacere. Erau facute in proportie de 80%.Cumva a ajuns la urechile lui Irinel ca nu vreau sa le mai depun si am primit un telefon pe care il tin minte si acum:

“Cu asta ai ramas de la mine? Cum sa renunti? Ai facut doua treimi din treaba si tu vrei sa renunti? Baga-ti mintile in cap, nu dormi la noapte, termina proiectele si depune-le, altfel nu mai ai ce discuta cu mine.”

Cumva mentalitatea pe care o avusesem o pierdusem in momentul in care plecasem de la ea. Putea sa nu imi mai zica nimic, putea sa taca din gura si sa isi vada de treaba.Am luat toate proiectele, le-am pus pe masa si mi-am facut planul ca sa le termin. Le-am depus si le-am castigat pe toate trei, desi bataia pe locuri era undeva la 1 din 4.La jumatate de an din acel punct eram deja pe propria firma si munceam pentru mine. Chiar si acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi renuntat sa le mai depun. Am avut noroc de oameni cu calitati in jurul meu, care sa ma ajute sa imi formez o mentalitate corecta.Acei ultimii metri pot insemna schimbarea. Doar ca schimbarea pentru multi inseamna anxietate, trauma. Declarativ individul cu frica de succes declara ca vrea schimbarea si rezultatele, insa la final prefera sa se intoarca la realitatea pe care o cunoaste, decat sa inteleaga o noua realitate, in care el este altcineva.

Cateva directii, in cazul in care te-ai regasit si ratezi cu poarta goala, desi ai driblat tot terenul:

1 – Viata este un maraton, nu un sprint (ca si orice proiect de altfel). La inceput iti dozezi efortul, dar ca in orice maraton, ultimii metri ii alergi la viteza maxima si cu concentrare maxima. Nu mai exista oboseala in cazul asta.

2 – Finalul este dincolo de linia de sosire! Fac paralela cu fotbalul, pentru ca s-au facut studii intregi pe comportamentul atacantilor care rateaza inexplicabil. Cei care pareau cinici in fata portii erau cei care incheiau faza in mintea lor cu celebrarea de dupa gol, nu cu golul in sine. Cei care ratau aveau ca finalitate perceputa poarta goala Cei care nu ratau, aveau ca finalitate perceputa bucuria de dupa gol.Atletii care castiga cursele alearga si dupa ce trec de linia de sosire. Cei care pierd incetinesc pe final si isi simt pasii din ce in ce mai grei.

3 – Este mai important sa termini ce ai inceput decat rezultatul in sine.Pe termen scurt poate parea o prostie. Cum adica sa fie mai important sa termin, chit ca termin prost si nu am rezultatele pe care le vreau. Ei bine pe termen lung o sa ai numai de castigat, pentru ca multe din “rezultate” nu ai cum sa le percepi la inceput.Orice ai credere despre ceea ce se intampla dupa linia de sosire, treci de ea! Pe urma o sa vezi exact ce se intampla, tragi linie si inveti. Daca nu termini, risti sa nu inveti nimic.

4 – Competitia este buna daca o intelegi corect!Una dintre cele mai bune lectii pe care le-am invatat despre competii, le-am invatat de la asociatul meu, Pera.Eram o fire extrem de competitiva, dar in sensul rau. Ma suparam daca pierdeam “concursul” iar in timpul competitiei in sine ma concentram mai mult pe piedicile pe care sa le pun competitorilor, decat pe ce fac eu.Pera a fost primul om pe care l-am vazut, competitiv, dar care isi ajuta competitorii cu tot ce poate. Competitia este buna doar in situatia in care este cu tine insuti si cu limitele din capul tau. Cand vine cineva din exterior, trebuie ajutat sa obtina rezultate mai mari decat tine, tocmai in ideea in care si perceptia ta despre rezultate se schimba.In echipa noastra avem rezultate si recorduri. Doar ca ele sunt privite ca limite personale care trebuie depasite. Ne ajutam reciproc pe cat posibil, ca fiecare sa depaseasca recordul anterior.Competitia pe intelesul vechi insemna sa infrangi competitorul cu orice pret.Competitia pe intelesul nou inseamna sa iti ajuti competitorul cu orice pret, ca sa poti si tu sa dai ce ai mai bun din tine. Un rezultat al unui competitor iti aduce si tie o intelegere mai buna a fenomenului si rezultate personale mai bune.

5 – Cauta schimbarea in orice clipa! Schimbarea e buna!Frica de succes este frica de schimbare, indiferent ca este schimbare in bine.Cauta rezultate mai bune in orice domeniu al vietii, cauta sa simti ca meriti tot ce iti vine si ca tu esti 100% responsabil pentru rezultatele tale.

6 – Pune-ti obiective indraznete!Daca te obisnuiesti cu obiective mici, pe care oricum le poti atinge, cand va veni o provocare cu adevarat mare, nu vei sti cum sa te comporti. Cauta sa dai ce ai mai bun din tine si viseaza departe. Nu iti pune obiective mediocre! Lumea e a visatorilor, nu a celor care isi propun lucruri perfect realizabile.

7 – Du o viata echilibrata!Cauta sa obtii un echilibru pe cele 4 laturi – emotional, fizic, profesional si spiritual.Lipsa echilibrului se vede in deciziile pe care le iei in conditii de “stres” perceput, cand ai de ales daca te intorci cu spatele sau mai faci doar un pas.

8 – Ramai pozitiv.Invata sa mergi pana la capat cand esti pe ultima suta de metri cu convingerea ca orice s-ar intampla, sigur o sa gasesti o cale sa faci fata. Este mai important sa termini si sa vezi ce este dincolo de linia de sosire, decat sa te intorci de unde ai plecat si sa o iei de la capat!Exista o lectie in orice faci in viata asta.

9 – Exista ceva mai mare decat tine si ceea ce faci acum .Este, la nivel “basic”, o lectie de spiritualitate. Luptele marunte sunt pentru noi, oamenii, pietre de moara care ne duc spre adancuri. Daca gasim un laitmotiv al vietii si intelegem ca nu insemnam nici cat negru sub unghie intr-un tablou al universului si al istoriei omenirii, percepem in altfel frica de succes care ne intoarce intr-o realitate si mai marunta decat cea din fata noastra.Esti parte din ceva mai mare, tu esti doar o unealta a scopului tau.

6 temeri din viata fiecaruia

Exista momente in care ne intrebam ce ne impiedica sa mergem mai departe. Exista momente in care desi cunoastem pasii pe care ii avem de facut pentru a ne asigura succesul in drumul nostru de dezvoltare personala, alegem sa ne oprim. Exista intr-adevar momente in care frica isi spune povestea, iar noi o credem in totalitate si ne purtam ca atare.

In articolul de mai jos sunt prezentate 6 temeri care pun stapanire pe emotiile noastre si ne indeamna sa jucam roluri in care nici noi nu ne regasim.

1. Experimentarea

O stare emotionala echilibrata cere o anumita deschidere si dorinta de a imbratisa varietatea si intensitatea experinetelor noastre. Simplul fapt ca detinem un corp, o minte si faptul ca traim in aceasta lume ne pune in circumstanta de a interactiona cu alti oameni, lucruri, evenimente. Suntem construiti in asa fel incat sa detinem un rapsuns fizic si emotional la ceea ce se intampla.

Totusi, ne temem adesea ca putina adrenalina sau experimentarea furiei, fricii, bucuriei, veseliei, incantarii sau mandriei ne pot scoate din zona de confort cu care ne-am obisnuit deja, din taramul previzibilitatii unde suntem in siguranta. Ne temem de anumite senzatii si emotii deoarece ne imaginam ca ne vom pierde simtul controlului sau ca vom fi epuizati de acestea. Atat din punct de vedere fizic, cat si emotional, ne-am obisnuit cu anumite restrictii, insa uitam ca in spatele acestora se ascunde o mare nesiguranta.

Acest comportament poate fi baza unei copilarii in care deschiderea si dorinta de a experimenta se terminau cu pedeapsa. Putem duce aceasta amintire inconstienta pana la varsta maturitatii, avand vaga credinta ca deschiderea catre noi experiente va avea drept rezultat pedeapsa sau umilirea. De asemenea, chiar daca in copilaria noastra nu ne-am confruntat cu asemenea restrictii, fiecare detine anumite frici la un nivel mai mic sau mai mare. Poate ca teama noastra de a experimenta accentueaza alte temeri fundamentale, care sunt simple forme de experienta. Din cauza acestei frici, evitam sa interactionam cu anumite realitati si ne constrangem din punct de vedere emotional, fizic, mental si chiar spiritual.

2. Singuratatea

Ne este teama sa fim singuri. Sa stam singuri intr-o camera pentru o perioada mai lunga de timp, fara televizor, radio, oameni sau chiar o carte ne poate provoca anxietate. Atunci cand suntem doar cu noi insine, suntem predispusi catre a ne conecta la profunzimile noastre interioare, incluzand acele parti pe care le neglijam sau pe care preferam sa le pastram in umbra. Fiind in mod constant printre ceilalti ne permite sa ramanem distrasi de constientizarea trairilor mai profunde. Atata timp cat nu interactionam in mod direct cu aceasta teama, ramanem intr-o stare constanta de evitare a propriei fiinte. Poate ca nu vom fi constienti de aceasta, insa vom actiona mereu de parca ar trebui sa stam cu un pas inainte de noi insine. Putem parea fericiti si sociabili la suprafata, dar in interior situatia sa fie cu totul alta.

3. Intimitatea

A fi om implica provocarea paradoxala de a fi capabili sa imbratisam atat solitudinea, cat si intimitatea. Asa cum putem fi ingroziti sa tamanem singuri, la fel de bine ne poate speria conexiunea fizica sau emotionala cu o alta persoana. Ne este teama ca prin impartasirea celor mai intime ganduri si emotii ne face vulnerabili in ochii celorlalti, ale caror intentii nu le vom cunoaste niciodata. Putem fi tradati, abandonati, raniti,judecati, dominati, constransi sau impovarati. De asemenea, deschiderea noastra catre ceilalti ne face vulnerabili la durerea si suferinta lor, avand responsabilitatea de a ne pasa de eu. Desi multi dintre noi ne gandim ca ar fi mai bine sa nu riscam, o stare emotionala sanatoasa implica atat curajul, cat si abilitatea de a fi intimi cu ceilalti.

4. Responsabilitatea

Din punct de vedere psihologic, este indicat sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul si consecintele noastre. Este mult mai usor sa intram in rolul de victima si sa dam vina pe circumstante sau pe alti oameni pentru suferinta pe care o traim noi. Asumarea resonsabilitatii implica recunoasterea felului in care ne-am creat vietile si aseaza povara faptelor noastre pe umerii nostri. Ceea ce este ingrozitor. Dar daca vrem o viata mai buna, atunci trebuie sa ne gandim cum va arata aceasta si sa actionam in acea directie. De asemenea, responsabilitatea cere sa recunoastem impactul pe care noi il avem asupra celorlalti sau macar incercarea de a nu le cauza probleme prin intermediul acestuia.

O data cu responsabilitatea, putem vorbi si de un anumit grad de autonomie. Atunci cand suntem copii, suntem dependenti de familia noastra, insain timp invatam sa avem incredere in noi. Invatam cum sa ne satisfacem propriile nevoi, sa ne recunoastem sentimentele si gandurile si sa toleream un simt al separarii de ceilalti. Totusi, ideea de a ne asuma responsabilitatea poate provoca anxietate si teroare in randul unora dintre noi. Fara a avea curajul de a ne asuma responsabilitatea, nu vom fi capabili decat sa ramanem intr-o stare de dependenta fata de ceilalti.

Fara aceasta autonomie, vom evita ocaziile in care sa ne exprimam pe noi insine in fata celuilalt, ceea ce ne va cauza disconfort si poate chiar abandonare si dezaprobare din partea lor la un anumit moment. Frica de responsabilitate este asociata cu frica de singuratate, prima referindu-se mai mult la relatia noastra cu ceilalti, in timp ce ultima pune accentul pe relatia cu noi insine.

5. Pierderea identitatii

O stare debine poate fi cu adevarat atinsa abia in momentul in care suntem pregatiti sa ne eliberam de obiceiuri si identificari vechi si daunatoare pentru a face loc noului in viata noastra. Poate parea ca o tranzitie terifianta pentru multi dintre noi. Ne este teama de pierderea identitatii asa cum ne este teama de propria moarte pentru ca, de fapt, aceasta este o forma de a muri. Preferam sa credem ceva concret despre noi decat sa ne lasam pe mana incertitudinii. Ne putem imagina ca obtinerea unei stari de bine ne va stabili un simt al sinelui destul de clar si solid.

Ca atunci vom sti cu siguranta cine suntem si ca acest lcuru nu se va schimba niciodata. Aceasta credinta nu este altceva decat un loc in care egoul sa se simta ca la el acasa. Chiar daca vom experimenta diferite perioade in care ne simtim mai stabili emotional, in final dezvoltarea noastra consta in depasirea anumitor stadii transpersonale, in nasterea si moartea noastra continua pana ce transcedem notiunea de identitatea separata de celelalte.

6. Excelenta

Dintotdeauna ne-am dorit sa ne autodepasim. Reusim sa facem acest lucru prin incercarea de a ne descoperi darurile, talentele si potentialul, dezvoltandu-le si oferindu-le lumii. Dar uneori intampinam doua mari riscuri atunci cand dorim sa facem acest lucru: fie esuam, fie reusim. Daca esuam, ne putem simti umiliti sau rusinati in fata celorlalti, cat si limitati in fata noastra. Daca reusim, ne vor napadi alte asteptari si vom incerca sa crestem standardele dupa care traim. Un angajament in fata excelentei nu este indeplinit de o singura reusita, ci presupune un effort constant. Ceea ce este infricosator.

Astfel, frica noastra ne spune ca e mai bine sa stam deoparte si sa evitam presiunea care este pusa de acele asteptari asupra noastra, presiune care ne va impune o disciplina si ne va indeparta de confortul imediat. Un angajament in fata excelentei ne permite continuu sa crestem, ceea ce in mod garantat va aduce cu sine frustrari si disconfort.

Va inspaimanta ideea de a calatori cu avionul’?
– Va este frica de batranete?
– Sau de saracie?
– Sau de boli?
– Sau de somaj?
– Va este teama sa luati decizii?
– Sa va aparati drepturile?
– Aveti alte spaime specifice?
– Sau le aveti pe toate?

Dar ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?

Am scris cu ceva timp in urma in paginile acestei reviste ca in drumul spre succes intalnim de fapt numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor noastre de succes. Va propun sa incercam a cunoaste ceva in plus despre acest inamic, pentru a vedea daca nu este cumva posibil sa-i anihilam.
Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa, (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.

In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei „paliere” ale fricii.

La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva „categorii” mai importante.

Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel „locuiesc’ printre altele: frica refuzului, falimentului, dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.

Varful „piramidei” fricii, frica de „nivelul III” este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi – frica de esec, de a nu face fata.
Sunteti surprinsi? Reflectati cu atentie si o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla convingerea ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.

Cu alte cuvinte, frica nu exista „in sine” ci numai in legatura cu o anumita situatie. In plus, nu se raporteaza la momentul prezent ci numai la viitor (viitor in sens de 10 minute sau de 10 ani, nu conteaza). Cand ceva de care ne era teama se intampla intr-adevar noi nu ne mai luptam cu teama ci chiar cu problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceea ce este cu totul altceva.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata.
Sa intram putin in amanunte:

– frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in stare sa infrunt situatia;
– frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;
– frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.

Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica? Raspunsul este evident: de nimic.
Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. Sa incercam in continuare sa descoperim si alte laturi ale acestui adevar.

In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna.
Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:

Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte” intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea.

Aceasta ne conduce catre un al doilea principiu.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul, v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.

Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu.
A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin inspaimantator decat a trai cu o frica ascunsa care ne poate „dinamita” increderea in propriile noastre forte. Cu cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile” cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip.
Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care I-ar pretinde actiunea concreta…

Concluzie
Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care „inainte” nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto, etc.
Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem „condamnati la moarte”. Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri”

Ce am vrut sa spun de fapt in aceste randuri? Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o „lupta cu fantasmele”.

Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.
Un vechi proverb spune: „Nu-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure!” Cred ca aceste cuvinte pot fi interpretate si altfel decat intr-o cheie fatalista.
Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi „conserv” frica?
Raspunsul ii puteti afla ACTIONAND!

Cum să treci peste anxietate în 5 pași

Există falsa impresie că starea de anxietate este (ca) o boală – că ea apare când vrea. Dar de fapt un om intră într-o stare de anxietate când are anumite gânduri sau când este pus în anumite situații, nicidecum pur și simplu aleatoriu.

Pe scurt: atunci când un om este pus într-o anumită situație care-l poate speria (trebuie să vorbească în public), el primește o “doză” de adrenalină – menită să-l ajute. Dacă omul se sperie de efectele adrenalinei în loc să meargă mai departe cu acțiunea pe care trebuie s-o facă (se sperie de faptul că-i bate inima mai des și mai puternic, se sperie de faptul că tremură etc.), el poate intra într-o stare de panică – iar asta o să-i dea impresia că nu mai poate respira.

Și, iată, așa se ajunge la o stare extremă de anxietate. Pornind doar de la niște gânduri și lipsă de experiență.

Există mai multe lucruri pe care le putem face pentru a nu intra într-o stare de anxietate sau pentru a ieși dintr-o asemenea stare:

1. În primul rând trebuie să identifici factorii ce te duc la anxietate.

Vorbitul în public e un factor? Vorbitul cu persoane noi? Vorbitul cu șefi sau cu persoane autoritare?

Când eram mic simțeam că nu pot să vorbesc cu profesorii căci mi se blocau cuvintele în gât. Ulterior am pățit asta cu polițiștii. Am învățat mai apoi cum să trec peste aceste situații.

2. O “metodă” simplă de a trece peste aceste “cuvinte blocate în gât” este … exercițiul.

Mi-a venit greu să vorbesc cu profesorii – dar făcând-o în repetate rânduri mi-am dat seama că nu pățesc nimic rău dacă mă exprim. Mi-a venit greu să vorbesc cu polițiștii sau cu diverși șefi – din nou, simplul fapt că am vorbit cu astfel de persoane de mai multe ori m-a făcut să pot să o fac tot mai bine.

Despre vorbitul în public am o “istorie” întreagă. Am ajuns să pot să vorbesc foarte bine în public tocmai pentru că undeva prin liceu am fost nevoit să țin niște prezentări și m-am făcut de râs în nenumărate rânduri. Mă blocam pur și simplu. Au trecut ani ca să pot să nu mai simt anxietatea. Au trecut ani până când nu m-am mai blocat în fața publicului, până când nu mi-au mai transpirat palmele etc.

Anxietatea, de multe ori, vine din frică. Iar cea mai “sănătoasă” metodă de a scăpa de o frică este să o înfrunți. Cu cât mai des, cu atât mai bine.

Deci: identifică ce-ți dă o stare de anxietate și apoi pune-te, într-un mod voit, în acele situații.

3. Încearcă să te controlezi – observă dialogul interior și controlează-ți gândurile.

Gândurile noastre duc la acțiuni. Dacă putem modifica “rădăcina” unor acțiuni nedorite, totul s-ar rezolva mai ușor.

În loc de gânduri legate de eșec, ar fi o idee bună să avem gânduri legate de succes.

În loc de: “Sper să nu mă fac de râs.” este mult mai bine să gândesc: “Sper să fiu foarte aplaudat.”

Gândurile pot fi luate ca un joc. La început e puțin mai greu să-ți modifici gândurile, dar cu timpul devine banal.

Ideea este să nu te concentrezi pe ceea ce te-ar putea face să clachezi, ci pe ceea ce te-ar putea ajuta.

Ține minte că toată anxietatea ta pornește de la gândurile tale, nu vine de la sine.

Mai multe despre puterea gândurilor noastre am scris aici.

4. Imaginează-ți diverse scenarii și pune pe hârtie modul în care ai vrea să reacționezi.

Fă-ți un fel de mic manifest despre cum vrei să fii atunci când ești pus sau te pui în anumite situații.

Pregătește-te mental pentru acele momente.

A fost dovedit că sportivii se pot antrena chiar și atunci când doar privesc alți sportivi antrenându-se. Se pregătesc mental.

Asta putem face și noi când știm că urmează să trecem prin anumite momente.

Mâine țin o prezentare. Cum vreau să fiu? Vreau să stau cu spatele drept, să fiu amuzant (pot chiar să mă gândesc la câteva glume, fără să le notez, ci așa, ca exercițiu de imaginație), să nu las vocea jos (vreau să mă audă toată sala) etc.

Pregătirea mentală poate să pară ridicolă pentru cine n-a mai încercat-o, dar este de foarte mare ajutor de fapt.🙂

5. Acceptă adrenalina – ea este acolo ca să te ajute.

Corpul îti oferă adrenalină pentru a te ajuta, nu pentru a te pune în pericol.

Adrenalina este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stress. Ajunsă în sânge ea determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie.

De adrenalină trebuie să ne bucurăm și să ne folosim. Când o simțim în corp, atunci trebie să tragem mai tare ca niciodată, nicidecum să ne blocăm.

Am avut momente de anxietate în viață (și încă am – chiar acum două zile m-am certat cu un șofer în trafic și când s-a dat jos din mașină i-am zis să stea câteva secunde căci nu pot să vorbesc – cuvintele mi se blocau în gât din cauza nervilor și a adrenalinei), dar nu cred că sunt cel mai experimentat în acest “domeniu”.

Dacă există cineva care are alte sfaturi sau experiențe cu anxietatea… nu ezitați să lăsați un comentariu mai jos!🙂

Sa cred in magie sau nu?

Posted by Cristi Pavel on February 26th 2013 @ 5:53 pm

Zilele trecute mă plimbam cu o persoană dragă mie. Eram după o discuție emoțională destul de intensă (cel puțin pentru mine) și mi-a spus ceva ce mi-a rămas întipărit în minte:

„eu nu vreau să-mi explic lucrurile frumoase”

M-am tot gândit la aceste câteva cuvinte pentru că eu vedeam opusul.Mi-am format un „defect” să întreb ca un copil de 3 ani „de ce? de ce? de ce?”Vreau să cunosc. Vreau să știu care e mecanismul din spatele lucrurilor, de ce se întâmplă așa și nu altfel, care e cauza și care e efectul.Încerc să separ adevărul de poveste, chiar dacă adevărul e relativ.De ce vreau toate astea? Pentru că înțelegerea unui sistem duce la capacitatea de control al acestuia, iar controlul, duce la siguranță.

Dacă citești pe scapădefrică, presupun că te interesează siguranța.Dacă ai ceva probleme cu frica, fie că e vorba de: timiditate, teama de vorbit în public, teama de refuz, gânduri chinuitoare, etc., îți recomand să nu crezi prea tare în:

vise (cele pe care le ai noaptea, nu obiectivele pe termen lung) – pentru că ele sunt doar niște conținuturi amestecate de informație și personal nu cunosc dovezi solide care să arate că ele au un „mesaj ascuns”, nicidecum. Așa că dacă ai visat că ai murit într-un accident de mașină, nu înseamnă că asta urmează să se întâmple ci doar că te-ai gândit la niște accidente în ultima vreme. Așa că să nu-ți pui singur încă un băț în roată și să crezi că ce ai visat, „trebuie” să se întâmple, sau că e un mesaj „divin”. Nu spun nici da, nici nu, spun doar că nu se știe; așa că decât să-ți chinui mintea cu o presupunere nefondată, mai bine nu te complica.

povești – că lucrurile sunt mai mult decât par. Poate sunt, poate nu, până nu avem dovezi solide, mai bine stăm cuminți și nu ne chinuim cu gânduri că ar putea exista „spirite” sau „destine prescrise”. De ce? Tocmai pentru a preveni gândurile care să te sperie și care să te blocheze.

Există un mecanism de apărare psihologică, este numit intelectualizare.El constă practic în „negarea” părții emoționale a unei situații foarte intense și punerea accentului pe partea logică, rațională, rece a evenimentului.S-a observat că sunt persoane care au boli terminale iar din cauză că intelectualizează situația și nu se pun să amplifice aspectul emoțional, trăiesc mai mult. Ei devin experți în boala pe care o au și o studiază minuțios. O privesc cât mai obiectiv cu putință.Până la urmă și emoțiile, nu sunt nimic altceva decât un „amalgam” de gânduri, interpretări și modificări fiziologice (hormoni, neurotransmițători, ritm respirator, cardiac, conductanța electrică a pielii, etc.)

Care e mesajul acestui articol pe care vreau să ți-l transmit?Lasă misticul puțin deoparte, mai ales dacă vezi că-ți aduce multe gânduri chinuitoare. Încearcă să gândești puțin critic și să „contești” tot ce aflii, chiar și articolul ăsta pe care-l citești acum. Întreabă-te „de ce ar avea dreptate sau de ce nu?”

Nu spun că ele nu pot exista, spun doar că dacă nu avem dovezi pentru o informație, să nu o luăm ca adevărul absolut și să o privim critic.

De ce? Ca să nu ne creăm singuri probleme care nu există.Nu mă înțelege greșit, e bine să crezi în ceva, în Dumnezeu, de exemplu. Pentru că îți dă speranță. Însă recomand să nu nutrești prea mult superstițiile ca să nu-ți faci singur temeri și stres, fără rost.Eu așa am scăpat de problemele mari cu frica, atunci când am știut că ceea ce se întâmplă cu mine sunt doar niște procese fiziologice și doar niște gânduri, nimic mai mult.

Tu ce părere ai?

Cristi

(te invit să mă contești – ca exercițiu de gândire critică)

3 lucruri care m-au ajutat sa scap de neincredere si teama 1
________________________________________

Neincrederea in sine si teama sunt strans legate pentru ca la originea neincrederii in sine se afla teama. Cand iti este teama de ceva real, care, de exemplu, iti pune viata in pericol este perfect normal. Insa, de multe ori ne lasam cuprinsi de temeri irationale care ne impiedica sa ne atingem obiectivele si sa actionam.
Si cu cat le alimentam mai mult, ele se transforma in griji si in stres si alimenteaza neinrederea in sine.
Ceea ce face diferenta este ce anume faci cu temerile tale si cu neincrederea in sine. Din tot ce am citit si aplicat despre cum sa scapi de teama, am ales 3 metode care pentru mine au dat rezultate.
In chestionarele care le-am facut pe email, multi oameni mi-au spus ca neincrederea in sine este unul din principalele motive pentru care nu isi ating obiectivele.Am fost “antrenati” de catre societate sa ne rezolvam temerile si neincrederea in sine in cel mai rau mod posibil. Sa fugim de ele, in loc sa le infruntam. Am fost invatati sa folosim neincrederea in sine ca o scuza pentru ca suntem prea fricosi sa esuam.
Am scris un articol despre Sistemul de reuntare la scuze pe care il poti citi aici.
Oamenii nu au incredere in sine in fata unei situatii in doua cazuri:
– cand au mai trecut prin asta si au avut parte de o experienta neplacuta
– cand se confrunta cu o situatie noua si nu sunt siguri ca vor reusi
Problema nu e ca ne este frica si ca nu avem incredere ca vom reusi. Problema e cum folosim frica si neincrederea in avantajul sau in dezavantajul nostru.
O folosim in dezavantajul nostru cand:
– ne panicam
– o folosim ca scuza ca sa nu actionam
O folosim in avantajul nostru cand:
– nu o alimentam si o transformam in factor de actiune
Atunci cand ne este frica, avem doua reactii din care alegem: ori ne blocam ori actionam. Si atunci cand actionam din frica, suntem mult mai motivati.
3 lucruri care m-au ajutat sa scap de neincredere si temeri si sa actionez
1. Frica e doar in mintea mea
Creierul are rolul sa te apere, instinctual de supravietuire isi face bine treaba si de fiecare data cand vrem sa facem ceva nou, mintea ne stransmite semnale de alarma.
Insa nu inseamna ca semnalele de alarma sunt adevarate. E ca si cum ai pune o tigara langa o alarma pentru fum si in secunda urmatoare se declanseaza. De fapt, nu e nici un incendiu.90% din lucrurile de care ne e frica nu se intampla niciodata.
De multe ori imi era frica sa fac ceva, credeam ca e foarte greu. Pana cand l-am facut si am vazut ca nu era atat de greu pe cat credea si de fiecare data cand imi este frica sa fac ceva, fac o lista mentale cu toate situatiile asemanatoare care mi-au dovedit ca frica este doar in mintea mea.
2. Metoda celui mai rau scenariu
O metoda buna da sa scapi de teama e metoda celui mai rau scenariu.
Care e cel mai rau scenariu posibil? Care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla? Ce ai face in cazul in care s-ar intampal asta, ce solutii ai avea?
Cand planuiesti, iti dai seama ca totul va fi ok si ca de fapt, nu are de ce sa iti fie teama. E ca si cum ai diseca problema pana cand ai vedea ca de fapt, nu este nimic acolo care sa te sperie si ca poti gasi o rezolvare chiar si pentru cea mai mare frica a ta.
3. Recunoaste ca ti-e frica
De multe ori incercam sa ne mascam frica ca sa parem mai puternici, chiar si de noi insine. gasim tot felu de scuze ca sa nu actionam cand de fapt suntem paralizati de frica.
Insa, a lasa frica sa te paralizeze nu e o solutie si cum primul pas spre vindecare e constientizarea si recunoasterea, recunoaste-ti tie insuti ca ti-e frica, dar nu lasa asta sa te impiedice sa actionezi.
Vreau sa stiu despre tine. Lasa-mi mai jos un comentariu si spune-mi care e cea mai mare frica a ta si ce anume te impiedica sa actionezi?
Pe curand,
Alexandra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s