Reformă morală şi intelectuală omenirii

inovatii_ce_pot_schimba_viitorul_400

A sosit timpul ca fiecare om inteligent să se întrebe dacă cauzele actualei decăderi deplorabile a omenirii sînt numai de natură financiară şi economică, şi dacă nu este necesar de acuzat de ea corupţia conducătorilor statelor, tîmpenia politicienilor şi a oamenilor de afaceri, precum şi iluziile şi ignoranţa voastră înşivă.
Să sperăm că evoluţia ulterioară a civilizaţiei noastre la acest început de declin al ei ne va determina să ne întrebăm dacă răul din lume nu-şi are originea în noi înşine precum şi în instituţiile noastre. Reconstruirea lumii poate fi posibilă numai în momentul în care-i înţelegem necesitatea ei absolută, deoarece nu putem începe reînoirea mediului nostru înconjurător pînă nu purcedem la reînoirea noastră proprie şi la îmbunătăţirea felului nostru de a gîndi.
Mulţi vă consideraţi persoane inteligente şi vă lăudaţi cu buna pregătire şi înalta educaţie a voastră, pretinzînd a fi cultivaţi şi civilizaţi, – dar v-aţi gîndit vreodată ce înseamnă o persoană cu adevărat educată şi inteligentă? Mulţi vă comportaţi ca şi cum aţi fi aleşii lui Dumnezeu, numai pentru simplul fapt că ştiţi o poezie pe de rost, sau că aţi citit cîndva o carte, – dar cîţi dintre voi sînteţi siguri că este îndeajuns să cunoşti o poezie, o teorie, o filosofie, sau chiar o ştiinţă întreagă pe de rost pentru a te considera o persoană inteligentă? Cîndva era îndeajuns să cunoşti filosofiile lui Platon şi Aristotel pentru a te considera o persoană înţeleaptă; apoi a devenit necesar să înveţi teoria evoluţiei şi marxismul pentru a fi considerat o persoană educată; în timp ce astăzi trebuie să înveţi arta înşelăciunii, făţărniciei şi a tăierii frunzelor la cîini pentru a fi recunoscut drept persoană civilizată, – dar cînd, totuşi, o persoană este cu adevărat inteligentă şi cultivată, şi cînd nu? Poate că aţi observat faptul că pînă şi ciorile au capacitatea de a învăţa arta vorbirii şi a vicleniei, dar nu cred că v-aţi simţi măguliţi dacă aţi ajunge să vi se evalueze inteligenţa şi calităţile după aceeaşi scară de valori ca a lor.
Privirea trufaşă, bunele maniere şi poziţia verticală a corpului nu vorbesc neapărat despre înţelepciunea, generozitatea, bunăvoinţa, stăpînirea de sine şi pacea lăuntrică a unui caracter. De multe ori se întîmplă invers: ele vorbesc despre un suflet deformat, slab, fără inimă şi milă, şi nesăbuit, motiv pentru care faptele ar trebui să fie singurul lucru în funcţie de care trebuie să fie apreciaţi oamenii, nu înfăţişarea sau vorbele lor. Dacă aţi înţelege şi respecta lucrul acesta n-ar exista escroci, ticăloşi, tîlhari, trădători şi vînzători de ţară în neamul vostru şi în lumea întreagă. Dar oamenii nechibzuiţi întotdeauna acţionează prosteşte, de unde nevoile şi nenorocirile voastre, şi de unde reiese actuala stare de fapte din ţară şi din lume.
Cu toţii sînteţi vinoveţi de soarta voastră, deoarece nu sînteţi în stare să deosebiţi ceea ce e permis de ceea ce e interzis. În timp ce voi călcaţi în picioare legile lui Dumnezeu, realitatea biologică spulberă dogmele religiei ştiinţifice şi a eticii industriale cu care aţi încercat să le înlocuiţi, căci viaţa oferă întotdeauna acelaşi răspuns tuturor celor ce pretind prea multe de la ea. Astfel s-a ajuns la aceea că majoritatea indivizilor umani sînt în prezent înguşti la minte, specializaţi, imorali, lipsiţi de inteligenţă şi incapabili de a se conduce pe ei înşişi şi de a-şi guverna instituţiile.
ACTUALMENTE ESTE URGENTĂ NEVOIE DE O REFORMĂ MORALĂ ŞI INTELECTUALĂ, FĂRĂ DE CARE OMENIREA NU ARE NICI O ŞANSĂ SĂ SUPRAVIEŢUIASCĂ, ŞI ACEASTĂ REFACERE A OMULUI TREBUIE ÎNCEPUTĂ IMEDIAT.
Lumea a avut nefericirea să cunoască prea multe minciuni de-a lungul existenţei sale, minciuni care au fost una mai gogonată ca alta, de aceea a sosit timpul ca ea să afle adevărul în sfîrşit. Nu-l poţi învăţa pe cineva că este maimuţă şi după aceea să pretinzi comportament de sfînt de la el, căci aşa ceva nu este posibil. Învaţă-l însă pe cineva că este om, învaţă-l cum să devină om, şi el se va comporta ca un om.
Ştiinţa nu trebuie să mai fie cultivată de dragul ei înşişi, nici de dragul eleganţei metodelor ei, şi nici pentru transparenţa frumuseţii ei. Ea trebuie să urmărească exclusiv următorul scop: – beneficiul material şi intelectual al oamenilor, căci salvarea omenirii nu se află în altă parte decît în abandonarea tuturor doctrinelor fals ştiinţifice şi în reînnoirea omului, care necesită ca sufletul şi corpul său să se dezvolte conform legilor naturale, nu conform teoriilor diferitor şcoli şi erudiţi.
Departe de a greşi, pot să vă spun cu încredere că teoriile şi filosofiile, actualmente încă la modă, nu sînt nici pe departe nevinovate de erorile şi urgiile ce s-au abătut deasupra omenirii în ultimele secole. Din contra, mînă de mînă cu religia, cu politica şi cu tradiţiile, ele au contribuit în cel mai activ mod la distrugerea a tot ce mai era omenesc şi bun în lume. Datorită lor şi a ştiinţei moderne, care pretinde că ţine cont de tot şi de toate, iar acest “tot şi de toate” include şi Biblia, lumea a devenit mai arogantă şi mai ignorantădecît copiii oricărei grădiniţe de copii.
Cum numai Dumnezeu a fost proclamat mort şi în locul Lui a fost votată teoria evoluţiei accidentale, anarhia şi confuzia au început să guverneze lumea, şi nici urmă n-a rămas, măcar, de aşa noţiuni precum morala, bunătatea şi omenia pe întreaga suprafaţă a Pămîntului, deoarece proştii s-au întrecut pe ei înşişi în prostia lor şi au dat frîu liber pornirilor lor sălbatice şi instinctelor lor animalice, bucurîndu-se de faptul că nu mai există responsabilitate şi mustrare de conştiinţă nicăieri.
Ştiinţa a înlocuit religiile, iar oamenii de ştiinţă au luat locul preoţilor, şi toate prostiile, indiferent de gradul lor de absurditate, au intrat în lume prin cartea lor de recomandare. Nu exista ordine şi raţiune nicăieri, şi situaţia lumii devenise de o aşa natură de parcă toţi oamenii şi-ar fi ieşit din minţi. Nu exista nici trecut, nici prezent, cît despre viitor nici nu mergea vorba, căci viaţa oamenilor s-a transformat într-o luptă pentru supravieţuire şi nimic mai mult. “Sfîrşitul lumii” – probabil că s-au gîndit unii; “Armaghedonul” – s-au speriat alţii, dar acela nu era decоt оnceputul unei noi ere: оnceputul unei ere de căutare, investigare şi descoperiri, cînd proştii au fost sortiţi să piară de însăşi uneltirile lor mîrşave, dar cînd cei înţelepţi au căpătat şansa să descopere adevărul despre ei înşişi, despre Dumnezeu şi despre adevăratul rost al vieţii lor.
Asemănător modului în care falsele religii şi dogmele lor prosteşti au întors inima şi mintea oamenilor împotriva lui Dumnezeu, ca o repulsie naturală faţă de orice lucru de neînţeles ce este străin naturii umane, anarhia şi confuzia provocate de ruşinoasa explozie a prostiei umane au condus mintea oamenilor înţelepţi în căutarea adevărului. Distrugerea şi abolirea idolilor şi tradiţiilor religioase nu a însemnat deloc moartea credinţei. Din contra, ele pot fi considerate drept fundamentul renaşterii adevăratei credinţe. Cînd aşteptările oamenilor înţelepţi de a găsi pace şi satisfacţie în religia evoluţionistă au fost spulberate de faţa ei adevărată, ei s-au eliberat de prejudiciile şi concepţiile convenţionale ale oamenilor, şi-au îndreptat atenţia spre puterea lor de înţelegere şi au început să măsoare şi să cîntărească lumea conform judecăţii sănătoase şi numai după riguroase şi atente cercetări. Unii dintre acei oameni au devenit profeţii timpurilor noastre, dar deoarece strigătele nebunilor s-au impus pe arena mondială drept opinie publică, profeţiile şi învăţăturile lor au rămas neauzite şi necunoscute pînă în ziua de astăzi, căci oamenii au ochi dar nu văd, au urechi dar nu aud, şi au minte dar n-o folosesc; Cum au fostnefiinţe timp de mii de ani şi au fost conduşi numai de motivele şi tradiţiile lor nesemnificative, la fel sînt şi astăzi: s-a schimbat doar denumirea capriciilor şi teoriilor lor, pe cînd esenţialul a rămas acelaşi.
De cînd Darwin a proclamat selecţia circumstanţială drept creatorul şi conducătorul Universului, lumea ştiinţifică a devenit bastionul cel mai înverşunat al prostiei şi cruzimii, în timp ce în politică darvinismul a produs două catastrofe de o amploare atît de mare, încît astăzi, la o sută şi respectiv 60 de ani de atunci, lumea încă nu se simte în siguranţă că ziua de mîine nu va aduce cu sine o tragedie asemănătoare. Darwin şi-a cîştigat reputaţia nu numai de evoluţionist, ci de marele evoluţionist, chiar şi printre rîndurile celor ce nici nu ştiu cum se numesc operele lui. Într-atît de incredibile, neverosimile, neruşinate şi groaznice erau dogmele preexistente lui Darwin, încît oamenii s-au lepădat cu bucurie de ele, refuzînd să creadă în Dumnezeul gelos, periculos şi crud înfăţişat de ele, şi au sărit în braţele lui Darwin ca la un salvator. De aceea nu Darwin, sau Karl Marx sînt vinoveţi de marea apostazie şi necredinţă ce au caracterizat secolele XIX şi XX, ci religiile în faţa cărora astăzi vă plecaţi iarăşi capurile şi genunchii. Cam scurţi la minte sînteţi, de aţi uitat aşa de repede pagubele şi dezastrele imense produse de către religii omenirii. Anume din cauza lor, nu din cauza lui Darwin, numele lui Dumnezeu a ajuns să fie luat în deşert şi este încă respins de oameni.
Sub pretextul că nu ştiţi nimic, voi fugiţi de responsabilitate şi nici nu vreţi să ştiţi nimic, totuşi, a sosit timpul să începeţi să gîndiţi. – Nu neglijaţi cunoaşterea şi nu fugiţi de responsabilitate, căci fără aceste două valori nu se poate construi o societate umană capabilă să asigure membrilor ei posibilităţi şi mijloace de a deveni fericiţi!
Ştiinţa modernă a fost, şi mai rămîne încă, prima cale pe care noi am fost şi sîntem privaţi de personalitate, de umanitate şi de minte. Chibzuiţi asupra învăţăturilor pe care le primiţi în şcoli şi în universităţi, şi dacă găsiţi printre ele măcar o singură învăţătură care educă morala şi omenia în oameni, şi le formează personalitatea, arătaţi-mi-o vă rog şi mie, să o cunosc şi eu. Toate ştiinţele, cu excepţia celor exacte, sînt simple flecăreli şi nimicuri; şi cu cît mai mare este numărul lor, cu atît mai puţin folos aduc ele oamenilor, deoarece în toată grămada de ştiinţe existente nu există nici una, măcar, care să studieze integral fiinţa umană, adică să studieze atît corpul şi sufletul uman, plus relaţia dintre aceşti doi termeni, cît şi relaţia omului cu semenii săi, cu natura şi cu Dumnezeu.
Cînd cineva stabileşte limitele unei ştiinţe, el nu face altceva decît să-i lege pe mîini şi pe picioare pe toţi cei ce vor să facă ceva pentru lumea în care trăim. – Credeţi că cu cît mai îngust este domeniul de activitate al unei ştiinţe cu atît este mai bine, sub pretextul că cercetătorul ştiinţific se poate concentra mai bine asupra obiectului de studiu? Din contra: În timp ce descoperă lucruri nesemnificative, care formează obiectul său de studiu, el riscă să piardă din vedere lucruri cu mult mai importante, care, din păcate, nu aparţin ştiinţei lui şi nici altora, dar le înglobează pe toate şi reiese din toate. Nu există delimitări în natură şi nici în fiinţa umană. Universul este un tot întreg şi omul este o părticică a lui, de aceea ştiinţa nu trebuie să aibă nici ea delimitări. Pe lîngă acest fapt, ea trebuie să plaseze omul în centrul investigaţiilor sale, nu altceva, căci omul este lucrul cel mai important de pe lume, pe care însă noi îl cunoaştem cel mai puţin, în ciuda afirmaţiilor contrare.
Fără o cunoaştere atotcuprinzătoare a omului nu există şansă reală de integrare a individului în societate şi de progresare. Pînă cînd nu vă veţi cunoaşte pe voi înşivă, nici un progres nu este cu adevărat progres, deoarece nimeni nu ştie dacă el este spre binele vostru, sau spre distrugerea voastră şi a omenirii.
Imaginaţi-vă că aţi găsit un ceas, plin de mecanisme special adaptate pentru a produce o serie de operaţii care toate duc la îndeplinirea aceluiaşi scop: de a măsura mersul timpului, – veţi crede voi oare că el nu este produsul unui constructor ingenios? – Nu?! Dar iată că există un lucru cu mult mai minunat decît orice ceas şi decît toate celelalte lucruri de pe lume, cu organe ingenios concepute, corzi şi pîrghii, grinzi şi stîlpi, sisteme circulatorii cu conducte şi supape, membrane senzoriale, laboratoare chimice, carburatoare, ventilatoare, transmitere telefonică, receptoare de lumină şi obiective video, etc., etc., pe care ştiinţa modernă, şi odată cu ea aproape şase miliarde de oameni, îl consideraţi ca fiind o simplă provenienţă a întîmplării. – E greu de crezut aşa ceva, dar oare ştiinţa nu vă învaţă şi astăzi, pe voi şi pe copiii voştri, că nu sînteţi decît un rezultat al întîmplării, că nimeni nu v-a creat, că nimeni nu v-a conceput şi că nu a fost nici un scop în crearea voastră, nici un proiect şi nici o inteligenţă care să supravegheze apariţia voastră?
Lumea noastră, acest colţişor al Universului, nu seamănă nici pe departe cu o pură întîmplare, căci este evident faptul că ea reprezintă proiectare în orice direcţie. În toate şi în tot se vede amprenta unei Inteligenţe superioare şi se întrezăresc contururile unui scop bine determinat. Dacă ar fiposibil să se demonstreze că Universul este rezultatul unei selecţii accidentale, numai proştii şi ticăloşii ar suferi să trăiască în el.
Ştiu că există oameni care, neavînd nimic de spus şi nimic de scris, sînt totuşi atît de îndrăgostiţi de oratorie încît se desfată repetînd, atît de mult pe cît ei pot înţelege, ceea ce alţii au spus sau au scris înaintea lor, un lucru însă nu pot să-l înţeleg: – de ce nu fac ei lucrul acesta ca un exerciţiu sportiv, sau ca un mod de recreere, dar o fac în numele ştiinţei şi al educaţiei? – Dacă cei învăţaţi, ce deţin frîiele educaţiei, nu ar mai fi un prilej de poticnire şi de rătăcire pentru oameni, şi în special pentru tineri, şi dacă ei nu i-ar impune societăţii handicapurile lor drept legi, părerile lor drept descoperiri ştiinţifice, scrupulele lor drept gusturi rafinate şi deşertăciunea lor puritate, ar orbecăi oare omenirea prin bezna ignoranţei şi rătăcirii intelectuale şi spirituale, în care se află de cînd aceşti “eroi” ai ştiinţei au elaborat actualele sisteme de valori morale şi spirituale?
Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar cînd merge vorba de acei tîmpiţi care se autointitulează învăţaţi, dar a căror capacitatea de înţelegere nu poate depăşi acea poveste numită evoluţionism, pe care nici gîndacii de bucătărie nu o mai cred, care se bălăcesc în infamia laboratoarelor de vivisecţie, oferindu-ne cu neruşinare, drept descoperiri milenare, observaţiile lor că animalele slăbesc şi mor cînd nu li se dă de mîncare, că durerea intensă le face să tremure şi să transpire, că dacă le tai picioarele ele nu pot merge, etc., mă întreb pînă unde poate merge prostia omenească şi ce blestem a căzut asupra omenirii de le permite unor astfel de tîmpiţi, tîlhari, impostori, şarlatani, măcăiţi, minciunoşi şi, ce e mai rău, proşti creduli şi conştiincioşi să-şi bată joc de ea? De o mie de ori mai bun a fost Moses decît ei. E drept că Moses poate fi greu înţeles fără a lua în considerare dragostea lui mare faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul său, dar ce folos că fiecare poate să devină darvinist consacrat fără ajutorul inteligenţei, imaginaţiei, talentului şi calităţilor, cînd teoria evoluţiei nu exprimă nici un scop, nici o valoare şi nu urmăreşte nici un folos?
Lumea ce ne este prezentată în cărţi, indiferent de felul cum sînt botezate ele: manuale, scripturi, evanghelii, literatură ştiinţifică, discursuri politice, sau scrieri filosofice, nu este nici pe departe lumea în care trăim, ci reprezintă închipuirea unor oameni anormali care, neavînd nici o tangenţă cu realitatea ce ne înconjoară, şi nici măcar talent artistic specific de a oreprezenta, îşi dau teoriile drept fapte şi părerile drept realitate, substituind astfel, prin ceea ce voi numiţi cu mîndrie educaţie şi cultură, experienţa vieţii cu cititul, viaţa cu literatura şi realitatea contemporană cu ficţiunea, şi distrugînd prin subplantare orice minte care nu este îndeajuns de puternică ca să vadă prin impostura lor şi să-i folosească pe marii maieştri ai artelor şi operele lor în scopuri reale nu abstracte.
Oamenii nu sînt escroci, tîlhari, hoţi, criminali şi alte soiuri de gunoaie de la natură, sau din voia Cerului. Societatea îi determină să devină aşa ceva, de aceea fiecare dintre voi sînteţi vinoveţi de decăderea semenilor voştri, căci voi, societatea, pregătiţi crima, pe cînd criminalul doar o înfăptuieşte.
Educaţia este cea care poartă vina pentru felul oamenilor de a fi, nu influenţa stelelor. Omenirea a fost inundată de tot felul de teorii, dogme, filosofii, convenţii şi multe alte prostii, de aceea oamenii s-au abătut de la adevărata cale a vieţii lor şi au uitat sensul existenţei lor.
Oamenii devin Oameni numai cînd primesc o educaţie adecvată oamenilor, dar cînd această educaţie lipseşte, nu există nici fiinţe umane. Pînă şi cîinii pot fi dresaţi şi educaţi, fapt ce ne încurajează să credem că oamenii pot fi educaţi şi mai mult. Pentru aceasta însă e nevoie ca onestitatea, sinceritatea şi curajul să fie cultivate în oameni ţinînd cont de procedeele şi metodele ce sînt folosite la dezvoltarea reflexelor condiţionate: adică fără dezbateri, explicaţii şi justificări. Disciplina morală şi intelectuală aduce cu sine un echilibru mai sigur al corpului uman şi o integrare mai bună a individului în societate.
Atunci cînd faptele vorbesc una, filosofiile, teoriile şi argumentele ce ne vorbesc altceva sоnt false. Conform legii cauzei şi a efectului, nu pot avea altă părere despre sistemele actuale de educaţie şi despre învăţăturile pe care ele le propagă decît cele pe care deja le am, căci realitatea nu-mi oferă nici un motiv să am. Lumea, aşa cum este ea, este efectul înşelăciunii şi terorii în care a fost crescută; iar oameni sînt produsul teoriilor pe care le-au învăţat: după calitatea lor n-aveţi decît să vă închipuiţi natura adevărată a cauzei ce i-a produs. – Cum o găsiţi, bună?
Numărul obiectelor şi ştiinţelor studiate în şcoli, în licee, colegii şi universităţi este impunător. Elevii şi studenţii sînt învăţaţi multe şi mărunte, dar foarte puţine cu folos. În fiecare zi se nasc ştiinţe şi în fiecare zi apar obiecte noi de studiu. S-a ajuns pînă acolo încît numărul învăţătorilor şiprofesorilor îl depăşeşte pe cel al elevilor şi studenţilor, totuşi omenirea devine tot mai ignorantă, primitivă, răutăcioasă, falsă, batjocoritoare, nefolositoare, nedisciplinată şi analfabetă pe zi ce trece.
Numărul lecţiilor, simpozioanelor, conferinţelor şi a dezbaterilor academice este enorm. Posibil că sînt mai multe adunări şi şezători academice chiar şi decît discuţii, bîrfe şi scandaluri prin baruri, crîşme şi dughene, totuşi oamenii trăiesc din ce în ce mai rău şi mai greu. Fiecare academician îşi laudă demagogia ca fiind învăţătura secolului, de care oamenii au cel mai mult nevoie; şi fiecare erudit pretinde că limitele sale mintale sînt legi naturale, cu toate acestea omenirea are de înfruntat cu mult mai multe probleme şi nevoi decît atunci cînd nu existau academicieni şi erudiţi de loc.
– De ce se întîmplă lucrul acesta? – N-ar trebui oare să fie tocmai contrariul: cu cît mai multe ştiinţe, subiecte, şcoli, academicieni şi erudiţi există, cu atît mai bine să trăiască lumea? – Dacă toate ideologiile, doctrinele şi învăţăturile ar urmări scopul de a îmbunătăţi calitatea şi condiţiile vieţii omeneşti, n-ar fi oare aşa? – Dacă ele nu urmăresc acest scop, de ce sînt încuviinţate, acceptate şi propagate de către voi, în loc să fie respinse, interzise, desfiinţate şi distruse?
Cu cît mai multe înveţi, cu atît mai multe trebuie să ştii, cu atît mai înţelept trebuie să fii şi cu atît mai bine trebuie să trăieşti – aceasta este concluzia logică a unei minţi sănătoase. Cînd lucrurile nu stau aşa, cauza nereuşitei nu trebuie căutată în altă parte decît în prima verigă a acestui lanţ, căci celelalte sînt toate dependente de ea. E posibil, într-adevăr, să înveţi mult şi să rămîi în acelaşi timp gol, flămînd şi cu sufletul pustiu, dar numai atunci cînd înveţi lucruri de nimic, deoarece indiferent cît de multe prostii ar şti cineva, el nu va fi niciodată om înţelept şi nici nu va percepe niciodată realitatea aşa cum este ea.
Nu daţi vina pe oglindă pentru pocitania pe care o vedeţi în ea, căci oglinda nu face altceva decît să reflecte lucrurile din faţa ei aşa cum sînt ele. De asemenea, dacă găsiţi cărţile mele supărătoare, aspre, severe şi dureroase, cu prea multe cuvinte şi învăţături neconvenţionale care probabil vă rănesc orgoliul şi nu vă convin, nu mă acuzaţi de prostie, neruşinare, lipsă de respect şi impertinenţă, căci eu nu fac altceva decît să vă prezint realitatea aşa cum este ea, sau cum o percep eu, pentru a vă atrage atenţia asupra anumitor lucruri şi fapte de care depinde fericirea şi bunăstarea voastră. Dacă greşesc, – iertat să-mi fiepăcatul, o fac numai datorită faptului că consider Raţiunea şi Realitatea drept unicele lucruri care merită să fie luate în consideraţie în programarea educaţiei şi pregătirii oamenilor; pentru că eu consider că şase mii de ani de durere, dezastru şi mizerie sînt îndeajuns pentru a prinde la minte şi a înţelege ce este dreptatea şi ce este nedreptatea, ce este omenia şi ce este neomenia, şi ce este bine şi ce este rău, şi să acţionez conform experienţei pe care am căpătat-o de la şcoala vieţii; şi pentru că-L iubesc pe YHWH Dumnezeu şi dreptatea prea mult ca să-mi permit să fiu înşelat, înduplecat şi cumpărat de privilegiile, favorurile şi graţiile înşelăciunii şi făţărniciei, şi să numesc bine ceea ce este rău.
Şcolile moderne îşi concentrează atenţia în special asupra dezvoltării memoriei elevilor şi studenţilor, considerînd lucrul acesta suficient pentru lansarea oamenilor în viaţă, – dar atunci cînd nimic nu merită să fie memorat, poate oare memoria singură să le fie oamenilor de vreun folos?
Nu memoria îi situează pe oameni deasupra celorlalte creaturi din lume şi-i ajută să stăpînească pămîntul: compiuterele au memorie de zeci, sute, mii sau poate chiar de milioane de ori mai mare decît cea a omului, dar totuşi ele sînt considerate inferioare lui. – De ce? Pentru că nu memoria, dar capacitatea unică de a raţiona ne situează mai presus decît animalele şi compiuterele. Totuşi, gîndirea este lucrul pe care voi îl neglijaţi cel mai mult şi pe care îl folosiţi numai pentru a vă vedea realizate interesele voastre de doi bani şi pentru a vă face unii altora viaţa mai amară. Mulţi aveţi toate şansele să nu înţelegeţi despre ce vorbesc şi ce anume am în vedere cînd vă învinuiesc că nu gîndiţi, deoarece confundaţi gîndirea cu simpla capacitate de a uni două cuvinte între ele şi de a face un lucru sau altul. Dar nu orice acţiune sau gînd este produsul Raţiunii, fapt demonstrat de majoritatea dintre voi, care vorbesc, lucrează şi trăiesc în mod inconştient viaţa lor întreagă. Numai acele gînduri care vă concentrează atenţia, energia şi aptitudinile spre realizarea unor interese şi idealuri majore ale existenţei umane, numai ele pot fi considerate produse ale Raţiunii, celelalte nu sînt decît nişte simple manifestări ale unui organ atrofiat al corpului. Pentru a înţelege însă acest lucru ar fi bine să înţelegeţi care sînt interesele majore ale existenţei umane.
Viaţa este cel mai preţios lucru pe care omul îl poate avea pe lumea aceasta, prin urmare gîndurile şi acţiunile care au menirea să îmbunătăţească şi să perfecţioneze viaţa pot fi prescrise Raţiunii.
– “Dar” – veţi zice voi: – “Fiecare este interesat să-şi îmbunătăţească viaţa”. E adevărat, numai că fiecare doriţi să îmbunătăţiţi condiţiile propriei voastre vieţi pe spinarea şi spre nenorocirea altora, lucru care de obicei aduce la dezastru general. Trebuie, oamenilor, să înţelegeţi, odată şi pentru totdeauna, că sînteţi fiinţe prin excelenţă sociale şi că viaţa voastră este strîns dependentă de cea a apropiaţilor voştri, de aceea cel mai important scop al fiecărui om trebuie să fie integrarea sa în societatea umană ca o verigă importantă a bunăstării ei, nu ca o pată a ruşinii şi nenorocirii ei.
E timpul ca fiecare om să fie considerat un scop pentru care să se realizeze bunăstarea societăţii şi în numele căruia să se facă orice efort uman, nu ca un simplu mijloc în vederea realizării a cine ştie ce plan meschin.
Idealul suprem al unei vieţi civice este ca fiecare om, sau femeie, să se întrebe nu ce poate societatea să-i ofere sau să facă pentru el, ci ce poate el oferi şi face pentru societate. Fiecare om trebuie să urmărească cel puţin următorul scop în viaţă: să-şi plătească prin munca vieţii sale datoriile faţă de societate pentru creşterea şi educarea-i, şi să contribuie suficient pentru o întreţinere frumuşică a sa în momentul în care ajunge în vîrstă. Sau poate chiar mai mult decît atît, de ce să nu-şi zică fiecare om: “Cînd voi muri, ţara mea va fi în doliu, căci serviciile aduse de către mine ei nu le va putea înlocui nimeni”. Iar cei ce pretind că cred în Dumnezeu să viseze şi să-şi dea stăruinţa ca nu numai ţara lor să le rămînă datoare, ci însuşi Dumnezeu să fie mîndru de viaţa lor.
Fiecare copil trebuie оnvăţat adevărul economic fundamental că cine consumă bunuri şi servicii fără a produce prin efort personal echivalentul a ceea ce consumă provoacă comunităţii în care trăieşte exact aceleaşi pagube pe care le provoacă un hoţ, şi trebuie să fie tratat ca un hoţ, indiferent cît de pline sînt buzunarele sale cu bani produşi de alţi oameni.
Succesul progresului omenirii constă în emanciparea urgentă a ei de sub puterea iluziilor, erorilor, a descoperirilor pripite, a problemelor inutile pe care minţile înguste ale ştiinţei se îmbulzesc să le rezolve, a pseudo – descoperirilor şarlatanilor şi erudiţilor dădăciţi de mass-media, precum şi de lucrările şi învăţăturile lungi şi nefolositoare despre lucruri lipsite de importanţă, a căror grămadă se înalţă cît un munte de cînd cercetarea ştiinţifică a ajuns profesie.
Esenţa cultivării personalităţii umane constă în respingerea tuturor născocirilor şi tradiţiilor barbare care umplu pînă la refuz filosofiile şi ideologiile curente ale societăţii umane de astăzi, de la religie pînă la instituţiile sociale moderne. Nu e nevoie de elaborat noi ideologii şi credinţe pentru a produce supraoameni; trebuie doar de le purificat pe cele existente, trecîndu-le pe toate prin sita utilităţii. Fără cultivarea personalităţii umane omenirea nu are nici o şansă să supravieţuiască, de aceea, începînd cu sine, fiecare om trebuie să se implice în reconstruirea lumii de astăzi şi construirea lumii de mîine. Pentru a nu ajunge o paiaţă în jocul vreounui plutocrat confuz de cap din cauza puterii, fiecare om cu raţiune trebuie să-şi dovedească seriozitatea, curajul şi decizia, şi să-şi găsească locul şi rolul personal în făurirea istoriei.
Cînd vorbesc despre cunoaşterea adevărului nu subînţeleg crearea unei noi dogme religioase care să împovăreze conştiinţa oamenilor şi aşa îngreunată de poveşti, ci purificarea adevăratului spirit al credinţei de deşeurile murdare ale părerilor şi poveştilor de tot felul care fac credinţa imposibilă şi care sînt marfa principală a tuturor bisericilor şi şcolilor.
Nu cuvîntul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi fals şi de aceea religia a eşuat; nimic asemănător nu s-a întîmplat. Înfrumuseţarea religiei cu romanţe, miracole şi poveşti au făcut ca ea să se afunde în beznă la ciocnirea cu progresele ştiinţifice, în loc să fie luminată şi clarificată de către ele.
Nu descoperirile ştiinţifice au îndepărtat inimile oamenilor de Dumnezeu, ci puternica ignoranţă politică, socială, intelectuală şi religioasă a timpurilor noastre, plus faptul că ştiinţa a încăput pe mîinele unor ignoranţi venetici care au pretins infailibilitate interpretărilor făcute de către ei Bibliei, care a ajuns să fie apreciată de ei nu ca literatură, şi nici măcar ca o carte, ci parţial ca un oracol care stabileşte ordinea evenimentelor viitoare şi răspunde la toate întrebările, şi ca un talisman ce trebuie cărat de către creduli în buzunarele lor, sau ţinut sub pernă de către persoanele ce se tem de stafii, şi deoarece oamenii au căutat cu tot dinadinsul să fugă de Dumnezeu şi de cuvîntul Său, nu din cauza măririi cunoştinţei şi deşteptăciunii lor.
Învăţaţii de astăzi sînt nişte trîntori care în loc să folosească timpul în folosul societăţii, îl omoară prin studii inutile. Păziţi-vă de ştiinţele lor false, căci ele sînt cu mult mai periculoase decît ignoranţa, deoarece creierul lorprostălan transformă prostia în filosofie, superstiţia în ştiinţă şi pedanteria în artă, dat fiind faptul că atunci cînd preoţii au încetat să creadă în divinitatea lor şi au început să venereze prostia, ei şi-au schimbat numele şi înfăţişarea şi s-au întitulat doctori şi oameni de ştiinţă, înfiinţînd o nouă religie în care nu există nici o deitate, dar numai minuni şi miracole.
Slăbiciunea erudiţilor şi a învăţaţilor de astăzi, care reiese din mediocritatea scopului lor şi din deşertăciunea vieţii lor, a stopat progresul omenirii pentru mult timp. Oamenii se înalţă numai cînd sînt inspiraţi de un ideal măreţ şi urmăresc orizonturi largi, – dar cine avea să planteze în ei astfel de lucruri cînd cei ce trebuie să facă lucrul acesta se ocupă cu tăierea frunzelor la cîini? Nici măcar sacrificiul de sine nu este dificil cînd te consumă dorinţa de a realiza ceva important pe lume, – dar ce poate fi mai măreţ, important şi mai nobil decît idealul de a reînnoi şi reconstrui omul şi civilizaţia modernă?
Iată cheia rezolvării tuturor nevoilor, problemelor şi nenorocirilor voastre, iată remediul prostiei, fricii şi ignoranţei voastre, şi iată calea spre viaţă, fericire şi succes: – Cei ce nu sînt surzi să o audă, cei ce nu sînt orbi să o citească, şi cei ce nu sînt proşti să o înţeleagă! UNIVERSUL NOSTRU NU ESTE REZULTATUL UNUI ACCIDENT ŞI NOI, OAMENII, NU SÎNTEM REZULTATUL UNEI EVOLUŢII. Nu e nevoie de argumente pentru a vă convinge de lucrul acesta, căci este îndeajuns un singur cuvînt pentru a deştepta raţiunea unui om înţelept şi a o face să vadă realitatea aşa cum este ea, dar este imposibil să-l convingi pe un prost să înţeleagă ceea ce el nu vrea să înţeleagă, chiar dacă viaţa lui însuşi ar depinde de acel lucru.
EXISTĂ O CAUZĂ PRIMORDIALĂ ÎN UNIVERS, IAR NOI, ŞI LUMEA DIN JURUL NOSTRU, SÎNTEM EFECTUL EI. Şi, EXISTĂ UN CREATOR CARE NE-A CREAT PE NOI TOŢI.
EXISTĂ SENS ÎN TOATE LUCRURILE ŞI FIECARE DINTRE NOI A FOST CONCEPUT CU UN SCOP BINE DETERMINAT. Eu am un scop în viaţă pentru care trăiesc, tu ai un scop pentru care trebuie să trăieşti, şi toţi ceilalţi oameni au un scop de îndeplinit în viaţă, şi cea mai importantă dovadă a acestui lucru este însăşi existenţa noastră. Deoarece nimic în lumea aceasta nu se face fără un anumit scop, cel puţin eu nu cunosc nici o persoană inteligentă care să facă ceva în zadar, nici noi nu sîntem creaţi de dragul lelii.
– Lăsaţi poveştile şi prostiile despre big-banguri, accidente creatoare, îngeraşi cu aripioare şi popi sfinţi la o parte; Închideţi gura tuturor acelor ticăloşi şi tîmpiţi care vă predică aceste tîmpenii; ÎNŢELEGEŢI ŞI ÎNVĂŢAŢI-VĂ UNII PE ALŢII ADEVĂRATA VOIE A DUMNEZEULUI CARE NE-A CREAT, A LUI YEHOWAH (YHWH) DUMNEZEU, şi veţi fi salvaţi!
Credinţa este lucrul care-i face pe oameni puternici şi valoroşi, şi nu există nimic ce ar putea să-i înfrîngă pe cei ce luptă în numele credinţei; nici banii şi nici patria nu se pot compara cu ea în această privinţă. Credinţa poate deveni esenţa vieţii şi poate fi savoarea ei cînd se bazează pe adevăr şi urmăreşte un ideal măreţ; dar cînd se bazează pe minciuna sau pe ambiţie, ea nu aduce decît ruinare şi dezastru, atît celor ce o promovează cît şi celor ce au nefericirea să se afle în calea sau în preajma acestora. Poţi să faci şi dintr-un laş erou, inspiră-i doar ideea că luptă pentru un scop universal, şi el îşi va călca frica în picioare.
Această creatură, omul, care în afacerile sale egoiste este un fricos pînă în măduva oaselor, devine erou atunci cînd luptă pentru o idee: el poate fi supus ca cetăţean, dar ca fanat el este invincibil. De aceea, vă întreb: – De ce n-aţi face din adevăr ideologia voastră şi din dreptate credinţa voastră, şi să deveniţi liberi şi neînfrînţi cu ajutorul lor? – De ce vă prostiţi unii pe alţii, făcînd-o pe “eroii”, în jocul acesta vicios de-a proştii şi nebunii, în care s-a implicat lumea întreagă, sau vă place să fiţi marionete în mîinile escrocilor şi pungaşilor?
– CUNOAŞTEŢI ADEVĂRUL, DEVENIŢI LIBERI ŞI LUPTAŢI PENTRU BINELE VOSTRU, căci numai adevărul singur îi face pe oameni liberi şi numai dragostea de adevăr îi face pe oameni puternici!
– AVEŢI GRIJĂ SĂ FACEŢI CEEA CE ESTE CORECT ŞI BINE, altminteri veţi fi forţaţi să faceţi ceea ce nici vouă personal nu vă convine, căci acolo unde nu există ventilaţie aerul sănătos este declarat dăunător, acolo unde nu există respect şi credinţă făţărnicia şi bătaia de joc ajung la modă, şi acolo unde nu există cunoştinţă ignoranţa se proclamă ştiinţă!
Alternativa ce o aveţi în faţă astăzi nu este “cine sau ce vreţi să fiţi: om sau animal”, ci dacă “vreţi să mai fiţi sau nu”. A umbla pe două picioare şi a fi omnivor încă nu înseamnă a fi Om. Şi nu este îndeajuns să ştiia juca pocher sau o poezie pe de rost pentru a te considera personalitate. Calităţile sînt cele ce transformă fiinţa umană în Cineva, оn timp ce numai Înţelepciunea, plus calităţile, o fac să devină Om. Din păcate nici Înţelepciunea şi nici calităţile nu sînt înnăscute. Ele pot fi dobîndite numai prin intermediul unei educaţii adecvate şi trebuie de muncit din greu timp îndelungat pentru a reuşi să le cultivi şi să le posezi.
Puteţi căuta pacea, liniştea şi fericirea peste tot şi pentru totdeauna, dar dacă nu le veţi căuta în propriile voastre suflete şi nu vă veţi schimba gîndirea, zadarnică va fi căutarea voastră, căci ele nu se găsesc nici în n.a.t.o., nici în Comunitatea Europeană. Nu vă aşteptaţi ca fiii celor ce aruncau grîul în mare, pentru a-l salva de părinţii voştri care mureau de foame, să se îngrijească de bunăstarea voastră, căci nu vă este dat să vedeţi lucrul acesta. – Odată ce lor nu le-a fost milă de propriile lor popoare, ce milă puteţi găsi voi la ei? Dacă vă aşteptaţi ca americanii şi occidentalii să vină să vă pună economia pe roate, vă spun de pe acum că veţi rămîne cu buzele umflate. Pînă cînd nu veţi curăţa lumea de minciuni, sau cel puţin ţara voastră, şi pînă nu veţi scăpa de toţi trădătorii ce vă vînd ţara şi naţiunea, n-aveţi nici un viitor. Puteţi să fiţi exagerat de harnici şi cinstiţi, cît timp însă munca vă este administrată de către hoţi şi bandiţi, niciodată nu veţi prospera.
Credinţa nu este egală cu religia şi a şti ce înseamnă binele nu este totuna cu a face bine. Oamenilor nu le lipseşte astăzi nici religia şi nici descoperirile ştiinţifice ce vă coboară în rîndurile animalelor pe baza unor povestiri ştiinţifico – fantastice despre australopiteci şi neandertali. Ei nu au nevoie nici de dogme şi tradiţii, căci sînt sătui de toate. SINGURUL LUCRU CE VĂ LIPSEŞTE CU ADEVĂRAT ŞI DE CARE AVEŢI URGENTĂ NEVOIE ESTE ADEVĂRUL: ADEVĂRUL DESPRE VOI ÎNŞIVĂ, ADEVĂRUL DESPRE DUMNEZEU ŞI ADEVĂRUL DESPRE SCOPUL VIEŢII VOASTRE. Nimic nu vă poate înlocui acest adevăr, în timp ce absenţa lui vă face viaţa urîtă şi lipsită de sens.
ÎNŢELEPCIUNEA, CURAJUL, BUNĂTATEA, OMENIA, RĂBDAREA, RESPECTUL DE SINE, DRAGOSTEA DE ADEVĂR ŞI RESPECTUL PENTRU ALŢII – iată lucrurile care vă lipsesc cu adevărat pentru a deveni fericiţi, nu dogmele, filosofiile, teoriile, ideologiile şi doctrinele existente, şi nici n.a.t.o. şi Comunitatea Europeană. Acestea sînt lucrurile pe care trebuie să le cultivaţi în voi cu ajutorul şcolilor, universităţilor şi bisericilor, nu capacitatea de a vorbi lucruri urîte prin intermediul cuvintelor frumoase: să ziceţi una, dar să faceţi alta; să vă prădaţi manierat aproapele şi să vă omorîţi unii pe alţii în numele a cine ştie ce prostie, numită în termeni politici cauză, democraţie, autocraţie etc. – Dar ce veţi semăna, aceea veţi culege.
E cunoscut faptul că dacă vrei să cultivi o personalitate din cineva, trebuie să începi cu educarea bunicii lui; şi toată lumea ştie că este cu mult mai uşor să transformi un om deştept într-un prost decît invers, şi că este cu mult mai uşor să-l determini pe cineva să sfarme pietre decît să gîndească; totuşi îndrăznesc să înfrunt imposibilul.
– Fiţi, vă rog, chibzuiţi şi nu desconsideraţi vorbele mele!

Eduard Rudenco

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s