ILUZIE ŞI REALITATE

402281_170x100

Motto: “…când fenomene noi ne constrâng să ne schimbăm modul de gândire…, până şi fizicienii cei mai progresişti sunt puşi într-o situaţie dificilă. Cerinţa de a-ţi schimba modul de gândire îţi poate provoca senzaţia că-ţi fuge pământul de sub picioare… Cred că nu trebuie să subapreciem aceste dificultăţi. Dacă omul a trăit odată experienţa disperării cu care unii savanţi, altminteri inteligenţi şi prietenoşi, s-au opus schimbării modului lor de a gândi, nu-i rămâne decât să se minuneze că astfel de revoluţii ştiinţifice au fost totuşi posibile.”

Werner Heisenberg

Iluzia este ceva ciudat, căci captăm o informaţie prin propriile noastre organe de simţ, informaţie care ne dă senzaţia realităţii şi pe care de cele mai multe ori, o acceptăm necondiţionat şi foarte rar o punem sub semnul îndoielii. O mare parte a iluziilor ne sunt comune şi e de înţeles că pe acestea le considerăm ca aparţinând realităţii lumii noastre. Drept consecinţă, istoria omenirii consemnează o mulţime de erori, unele tragice, altele comice. Dacă trecem în revistă succint principalele momente ale gândirii şi evoluţiei spirituale ale omenirii, suntem tentaţi să zâmbim la presupunerea unor predecesori ai noştri care credeau că Pământul este ca o tipsie sprijinită pe spinarea a patru elefanţi susţinuţi de o ţestoasă uriaşă. Aceştia explicau cutremurele prin diferitele mişcări ale elefanţilor. A durat multă vreme, până când s-a contura ideea că Pământul este rotund. În 1492 Columb a pornit spre apus dorind să ajungă în India. A ajuns numai până la nişte insule din apropierea continentului american, dar deoarece a crezut că a atins ţărmurile Indiei – a dat băştinaşilor numele de “indieni”. Aşa există azi indieni – sud – americani, indieni nord americani, dar indienii din India nu există acolo. Făcând abstracţie de acest amănunt, acţiunii temerare a lui Columb i se datorează faptul că treptat, concepţia medievală despre forma plată a Pământului a fost înlocuită de imaginea globului pământesc. Dar adevărata schimbare s-a produs în conştiinţa omenirii. Pământul fusese rotund şi până atunci…
Una din iluziile omenirii s-a destrămat, dar s-a instaurat alta mai puternică. Multă vreme a dominat părerea că Pământul este centrul universului. Pământenilor li se părea că trăiesc această certitudine în fiecare zi şi dacă facem abstracţie de ceea ce am învăţat noi la şcoală, atunci chiar că avem impresia , indiferent în care punct al Pământului am fi, că planeta noastră e nemişcată şi toate celelalte corpuri cereşti se rotesc în jurul ei. Azi am atins un nivel mai elevat al conştientizării, dar cu preţul multor sacrificii. Nu mai considerăm pământul ca fiind centrul lumii, ba a trebuit să renunţăm şi la concepţia heliocentrică. S-a reuşit calcularea orbitelor planetare şi stelare cu ajutorul legilor fizicii newtoniene care şi-au ocupat şi ele locul lor în conştiinţa omenirii. Materialismul bazat pe teorii demonstrabile a cucerit tot mai mulţi adepţi, în detrimentul concepţiei bazate pe credinţă.
În secolul al XX-lea Einstein a demonstrat că viziunea noastră despre timp şi spaţiu este diferită. Anterior, timpul era considerat absolut şi constant. În consecinţă, a fost dificilă acceptarea ideii că timpul este elastic, cu toate că experimentăm deseori această caracteristică.
Teoria lui Einstein asupra relativităţii este greu accesibilă pentru majoritatea oamenilor, iar savanţii contemporani cu el au privit-o cu circumspecţie. Einstein a reuşit să demonstreze teoria sa asupra relativităţii, atât prin calcule matematice, cât şi prin experienţe. Această teorie constituie cea mai drastică intervenţie din toate timpurile în modul de a gândi al omului. Dar, prin observaţiile sale, Einstein a mers şi mai departe. El a observat că fiecare om vede lumea în mod unic, deci nu există doi oameni să vadă acelaşi lucru. Din această cauză, ceea ce noi numim realitate este pentru fiecare dintre noi, altfel decât “realitatea” celorlalţi. Ţinând cont că lumina care se reflectă de pe obiecte nu parcurge un spaţiu identic spre receptorii aflaţi la distanţe diferite, şi dorind să fim foarte exacţi, rezultă că realitatea receptată nu este aceeaşi nici din punctul de vedere al momentului receptării. Cine este mai aproape în spaţiu de un obiect, îl vede mai repede în timp, decât cel aflat la o distanţă mai mare. Altfel spus, nu există doi oameni care să vadă, în acelaşi timp, din acelaşi punct, acelaşi lucru!
Şirul lung al descoperirilor ştiinţifice a contribuit în mare măsură la dezvoltarea conştiinţei umane. Paralel cu ridicarea nivelului de conştiinţă, omul a cucerit spaţiul aerian, apoi spaţiul cosmic. Instrumentele şi aparatele de mare precizie ne-au permis să studiem structura materiei şi pe cea a celulei vii, ceea ce a condus la obţinerea de informaţii exacte în domeniul biologiei şi al medicinei.
Teoria evoluţionistă despre lume n-a completat acea verigă lipsă în demonstrarea ideii că omul şi maimuţele humanoide au un strămoş comun; funcţionarea creierului uman este încă o enigmă; originea unor tipuri de radiaţie cosmică este încă necunoscută şi neînţeleasă; stabilitatea concepţiei materialiste despre univers este mereu pusă la încercare de apariţia unor fenomene pe care noi – în lipsa unei explicaţii logice – le numim “paranormale”. Există încă multe aspecte care ne semnalează că înţelegem greşit noţiunile de timp, spaţiu, evoluţie, gravitaţie, funcţii ale creierului, dar mai ales pe cele de “materie” şi “esenţă a Sinelui nostru”.
PRELIMINARII
Universul (macrocosmosul) funcţionează pe baza triadei fundamentale: informaţie – energie – materie – transpusă la nivel microcosmic (organismul uman), relaţia informaţie-materie este acompaniată în mod necesar de o energie specifică subtilă, reprezentată de câmpul morfogenetic asociat moleculelor de ADN. Energia şi materia nu sunt suficiente pentru ca ADN-ul să funcţioneze. Ceea ce este necesar este o infuzie de informaţie de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile şi pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Informaţia asociată energiei generează printr-un “click” cibernetic suportul material pentru evoluţie.
Max Planck declara: “Materia nu există. Tot ce considerăm materie se produce şi există prin intermediul unei anumite forţe; această forţă provoacă oscilaţiile particulelor atomice şi menţine structura atomului, asemenea unui minuscul sistem solar”, desemnând ca posibilă sursă de energie un “spirit inteligent”.
Materia este o energie “densificată”, iar informaţia este o energie “rarefiată”. Deci, universul este format din energie vibraţională cu un spectru continuu şi infinit de frecvenţe, de la cele mai grosiere – materiale, până la cele rarfiate –imateriale. Această Trinitate, privită prin prisma viziunii superioare şi complexe, permite înţelegerea rostului adevăratului tratament natural.
Lumea în care trăim este caracterizată de: frecvenţă (asociată informaţiei), rezonanţă (asociată energiei) şi asemănare (asociată materiei). Întregul univers vibrează la o anumită frecvenţă, unică şi proprie. Inclusiv cuvintele, rostite, scrise şi/sau gândite emit, la rândul lor, frecvenţe unice. Rezonanţa se produce unde există o potrivire între vibraţii.
Macro-cosmosul este o versiune de proporţii mărite a micro-cosmosului. Cele nouă planete care se rotesc în jurul soarelui sunt versiunea mărită a electronilor care înconjoară nucleul unui atom. Procesele care au loc în corpul uman constituie versiunea miniaturală a proceselor grandioase din natură. Rezonanţa este starea de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară periodică, cu o frecvenţă egală ori apropiată cu frecvenţa proprie corpului sau sistemului.
Cuvântul este asemeni unui întrerupător care aprinde sau stinge vibraţiile oricărui univers. Oamenii sunt singurii care au capacitatea de a folosi cuvintele, iar acest lucru ne permite să ne acordăm propria lungime de undă cu orice şi cu tot ce există în univers. Instantaneu. Coincidenţele inexplicabile sunt mult prea obişnuite pentru a putea fi ignorate şi sunt legate de vibraţia gândurilor.
Medicina vibraţională ne oferă o nouă rază de speranţă pentru generarea, întreţinerea şi multiplicarea armoniei, indiferent dacă vorbim aici de macrocosmos sau de microcosmos. De fapt, medicina vibraţională nu face altceva decât să pună în scenă toate disciplinele, tehnicile, metodele şi practicile care folosesc ca element de bază energia. Medicina vibraţională poate fi astfel asimilată cu încercarea de vindecare a corpului în integralitatea sa prin armonizarea acestei vibraţii sau energii primordiale. Căci de câte ori nu am aflat despre “mâna” lui Dumnezeu care a ajutat un copil după o operaţie sau cum un muribund “tratat” numai cu un calmant a fost găsit a doua zi surâzând senin după o experienţă profundă. Rămâne încă o enigmă cum o Forţă, mai presus de noi, poate hotărî in destinul unui om momentele de trecere spre sau dinspre lumea aceasta, chiar dacă vorbim numai de miracolele naşterii şi ale morţii. Organismul percepe pentru început manifestările bolilor la nivelul informatic, apoi energetic, pentru ca în timp acestea să se implementeze pe suportul material (celule, ţesut, organ).
PARADIGMA EINSTEINIANĂ – O NOUĂ VIZIUNE ASUPRA SISTEMELOR VII
Modelul newtonian este răspândit în practica medicală curentă şi se bazează pe faptul că organismul este privit ca un mecanism controlat de creier şi de sistemul nervos periferic.
Noua tendinţă este rezultatul aplicării paradigmei einsteiniene în cadrul medicinei vibraţionale, omul fiind privit din perspectiva unui sistem de reţele formate din câmpuri complexe de energie care interferează cu sistemul celular sau fizic. Prin direcţionarea tuturor formelor specializate de energie se acţionează asupra sistemelor energetice în momentul în care acestea suferă un dezechilibru din cauza stării de boală. Prin armonizarea câmpurilor energetice se reglează inclusiv metabolismul celular. Viziunea medicală din zilele noastre se bazează în cea mai mare parte pe modelul newtonian. Acesta ignoră forţele vitale care pompează viaţă în sistemele vii. Principiul de bază este că funcţionarea întregului organism reprezintă suma funcţionării părţilor componente. Şi totuşi toate organismele depind de o forţă vitală subtilă ce creează un sinergism prin intermediul unei organizări structurale a componentelor moleculare. Deci, ansamblul viu înseamnă mai mult decât suma părţilor sale.
La baza medicinei einsteiniene se situează principiul holografic – principiu conform căruia fiecare parte poate conţine esenţa întregului, iar holograma reprezintă o structură energetică de interferenţă. Fiecare celulă conţine o copie fidelă a structurii matricei ADN-ului, înglobând suficiente informaţii pentru a reconstitui un întreg corp uman de la început. Astfel este oglindit principiul holografic la nivelul corpului uman. ADN-ul reprezintă un manual informativ care conţine instrucţiuni ce trebuie folosite de factori intermediari din schema celulară a lucrurilor. Molecula de ADN codifică şi produce dispunerea ordonată a factorilor intermediari din schema celulară. Bazându-se pe conceptul de complementaritate (coabitarea paşnică, în mod simultan, a două proprietăţi în aparenţă diferite sau chiar opuse în cadrul aceluiaşi obiect), electronul se comportă atât ca undă, cât şi ca particulă. Plecând de la dualitatea undă-particulă a particulelor subatomice – reflectarea relaţiei energie – materie – demonstrează că nu doar materia poate fi transformată în energie ci că, la rândul său, energia poate fi transformată în materie, aşa cum se întâmplă şi cu fotonul. În ansamblu, materia este lumină condensată, fiind compusă dintr-o întreagă structură de variaţii infinite de câmpuri energetice. Astfel, paradigma einsteiniană a medicinei se concentrează asupra câmpurilor energetice – subtile care se află la originea şi contribuie la funcţionarea corpului fizic, plasând pe un alt plan inferior interacţiunea moleculară, abordată de modelul newtonian. Materia deci, reprezintă o serie complexă şi integrată de câmpuri energetice, având calităţi asemănătoare cu cele ale luminii, prezentând caracteristici de frecvenţă redusă în cadrul căreia un mic fragment din aceasta afectează în mod simultan întreaga structură – viziunea holografică.
Electronografia este o tehnică în care obiectele şi corpurile vii sunt fotografiate în prezenţa unui câmp electric a cărui frecvenţă şi voltaj sunt foarte ridicate, dar al cărui amperaj este redus, observându-se fenomenul de “descărcare a coroanei”. Kirlian a înregistrat modelele de descărcare ale coroanei înregistrate la degetele unui om, în jurul diferitelor tipuri de frunze.
Ioan Florin Dumitrescu a tăiat o bucată circulară dintr-o frunză şi apoi a fotografiat aura frunzei, rezultând apariţia imaginii frunzei, la scară redusă, în zona îndepărtată. Cercetările acestor mari savanţi au confirmat natura holografică a câmpurilor de energie care înconjoară toate sistemele vii. Principiile holografice – responsabile de organizarea structurii şi conţinutului informaţional în cadrul corpului uman, sunt modele aflate la baza funcţionării întregului univers. Se impune acceptarea faptului că suntem fiinţe multidimensionale, aflate într-un echilibru dinamic, compuşi din lumină condensată.
Diferitele tipuri de vindecare vibraţională – homeopatia, tratamente cu dispozitivele de încărcare şi echilibrare energetică, dispozitive de energizare a apei, cristalele etc., pot influenţa structurile subtile, îmbunătăţind funcţionarea organismului şi vindecând bolile.
APA ŞI MISTERELE EI
Apa poate fi “încărcată” şi poate “depozita” diferite tipuri de energie subtilă, atât benefică, cât şi malefică. Apa are capacitatea de a extrage şi de a depozita anumite tipuri de energii subtile. Diluarea progresivă în cazul remediilor homeopatice îndepărtează elementele moleculare ale plantei fizice, şi lasă numai cantităţile subtil-energetice ale plantei în apă. Deci, remediile homeopatice sunt elemente subtil-energetice, care au frecvenţa energetică sau “semnătura vibratorie” a plantei din care au fost preparate. Ca şi în cazul remediilor homeopatice, DIEE stimulează şi reechilibrează corpul fizic prin furnizarea unei frecvenţe necesare de energie subtilă. Părţi de plantă folosite în tratamentul cu DEA şi DIEE au propria lor semnătură energetică.
O structură anormală – perturbată – în care corpul eteric (energetic) conduce la modificări patologice la modelul celular al corpului fizic. Medicina preventivă abordează această direcţie încă cu discreţie. Noile metode de evaluare globală a sistemelor non-lineară (subtile) pun accentul pe determinarea anomaliilor la nivel energetic, înainte de manifestările clinice ale unei boli.
Pentru fiinţele umane ale căror sisteme energetice au valenţe ale bolii, numai energia subtilă cu frecvenţa potrivită va putea face corpul să treacă pe un nivel corespunzător stării de sănătate. Prin fenomenul de rezonanţă (biorezonanţă), dispozitivele DEA şi DIEE pot furniza sistemului uman acea cantitate de energie subtilă de care acesta are nevoie pentru facilitarea trecerii din domeniul vibratoriu al bolii în cel al sănătăţii. De cele mai multe ori se declanşează exacerbarea iniţială a simptomelor observate de medici atunci când sunt amplasate corespunzător DIEE. Vibraţia benefică, intensificată de dispozitive, cauzează aşa –zisa “criză de vindecare”, urmărindu-se eliminarea toxinelor, prin folosirea spectrelor variatelor frecvente din “compoziţia de plante”. Mixtura de plante din interiorul dispozitivelor generează remediul exact şi unic care corespunde simptomelor pacientului, acţionându-se nu doar la nivel fizic, ci şi emoţional şi mintal, abordarea tratamentului şi a pacientului fiind de natură holistică. Dispozitivele eliberează din plante (pulberea de plante) calităţile energetice subtile, pentru a se modula pe frecvenţele necesare stării de sănătate a pacientului, apoi acestea vor fi transferate organismului într-o “doză” diferită de la caz la caz (de la organ la organ, de la structură la structură). Nu calităţile moleculare ale plantei sunt utilizate în tratamentul cu DEA şi DIEE, ci calităţile subtil-energetice ale acestora, deoarece diferite părţi ale plantei conţin calităţi energetice diferite.
FIZICA CUANTICĂ ŞI MEDICINA
“Electronul nu este nici undă, nici particulă. “El” este un electron.” (S. Svensson, 1983).
Dacă medicina newtoniană abordează corpul uman ca pe o încrengătură de complicate sisteme biochimice, care alimentează o întreagă structură organică, viziunea einsteiniană propune analiza anatomiei şi fiziologiei umane plecând de la dualitatea undă – particulă care generează o nouă perspectivă a tratamentului medical. Practic, sistemele energetice superioare sunt strâns legate fiziologic şi patologic de sistemul fizic uman, ambele fiind sisteme deschise şi aflate în echilibru dinamic. Diferenţa dintre aceste sisteme constă în diferenţa de frecvenţă pe care îţi modulează amplitudinile vieţii. De fapt, structura energetică se suprapune peste structura fizică, coexistând în acelaşi spaţiu fără a interfera. Interdependenţa şi interconectivitatea dintre aceste două sisteme – fizic şi energetic – este foarte puternică. Tulburările manifestate la nivelul corpului energetic ajung de cele mai multe ori să se instaleze şi pe suportul fizic, sub forma bolilor. Ceea ce este de remarcat că cercetătorii au depus un efort deosebit pentru a face invizibilul (latura energetică) vizibil. Legătura dintre cele două sisteme este asigurată de informaţie, ajungând din nou la relaţia fundamentală şi intrinsecă: informaţie – energie – materie.
De remarcat că omul are nevoie în medie pe zi de 15000 de calorii, dar din hrana zilnică materială preia numai 1500-2000 calorii. Restul energiei este preluată prin diferitele sisteme energetice (ex. sistemul de meridiane de acupunctură, chakrele, nadisuri), acestea constituind o cale unică şi separată din punct de vedere morfologic. Din studiile efectuate, se pare că sistemul de meridiane de acupunctură exercită o influenţă asupra reproducerii şi diferenţierii celulelor, precum şi asupra migrării şi orientării spaţiale a organelor interne, acest sistem constituindu-se ca o interfaţă între corpul energetic şi corpul fizic. Chakrele funcţionează asemenea “transformatoarelor” de energie, preluând energiile subtile, adaptându-le frecvenţele şi traducând efectele în schimbări hormonale, fiziologice, celulare. S-au remarcat un grup de şapte chakre majore fiecare fiind asociată cu un plex nervos major şi o glandă endocrină majoră. Acestea sunt amplasate pe o linie verticala, pornind din creştetul capului şi ajung la baza coloanei vertebrale.
Chakrele reprezintă organe subtile de percepţie (extrasenzoriale), fiecare fiind asociată unei percepţii de la acest nivel. Chakrele modulează energia subtilă preluată de la “laserul universal”, transformând-o într-o structură fizică integratoare de natură hormonală şi glandulară care va acţiona asupra întregului corp. Conectarea chakrelor, între ele şi structura fizică, se realizează prin intermediul “nadis-urilor” – canale subtile energetice.
Prin chakre energia se poate scurge pe doua direcţii: 1. dinspre mediul subtil-energetic spre corp; 2. dinspre corp spre afară (exterior).
A. Bailey scria: “Centrii (chakrele) şi glandele … determină de fapt starea de sănătate bună, moderată sau rea şi echipamentul fiziologic al omului. Primul efect al activităţii glandelor este fiziologic… la nivel fizic, emoţional şi mental, omul este ceea ce face din el sistemul glandular şi prea puţin restul sistemelor, pentru că starea fiziologică a minţii şi a emoţiilor joacă de obicei cel mai important rol.”
Datorită abordării newtoniene, creierul este văzut asemenea unui mecanism complicat. Viziunea einsteiniană consideră creierul drept interfaţa care permite exprimarea sufletului în forma vieţii fizice active.
Dr. William Tiller a încercat să explice anumite fenomene de natură subtil-energetică, pornind de la ecuaţia einsteiniană:
Adică energia conţinută înăuntrul unei particule este echivalentă cu produsul dintre masa acesteia şi viteza luminii la pătrat. De fapt, într-o minusculă particulă de materie sălăşluieşte o uriaşă cantitate de energie potenţială, materia şi energia fiind reciproc “convertibile şi interconectate”.
Iar pentru descrierea fenomenelor ce au loc la nivelurile superioare – considerate imaginare – sunt necesare numerele imaginare ( ) pentru explicarea ecuaţiilor aparţinând electromagnetismului şi fizicii cuantice. Aceste numere imaginare apar în ecuaţia fundamentală einsteiniană numai dacă se iau în considerare viteze ale particulelor mai mari decât viteza luminii – c.

Din modelul spaţiu – timp, pozitiv-negativ al lui W. Tiller, reiese:
Pentru v., atunci graficul defineşte sistemul fizic (spaţiu/timp pozitiv)
Pentru v>c, atunci graficul este în oglindă cu primul şi defineşte sistemul eteric (spaţiul/timpul negativ).
Aşadar, energiile eterice sunt încă învăluite în mister, dar dacă plecăm de la premisa că dualitatea până la urmă este o caracteristică a sistemelor fizice şi eterice în special, atunci cercetările lui W. Tiller sunt fundament pentru aprofundarea ulterioară a fenomenelor de interconectare dintre sistemele fizice şi cele eterice. W. Tiller preciza că materia spaţiului/timpului pozitiv este asociată cu forţele electricităţii şi ale radiaţiei electromagnetice, iar materia spaţiului/timpului negativ este asociată cu magnetismul şi cu radiaţia magnetoelectrică. Se observă cum legătura dintre electric şi magnetic capătă pentru Tiller valenţe pozitive (electromagnetic) şi valenţe negative (magnetoelectrice). Este posibil ca în sistemul fizic electricul să guverneze, iar în sistemul eteric magneticul. Dar relaţiile de interconectare şi interdependenţă sunt absolute între cele două domenii.
Raportat la cele două sisteme – fizic şi eteric – comportamentul sistemelor vii este privit şi din punct de vedere entropic. Entropia descrie tendinţa către dezordine a unui sistem. Cu cât este mai mare entropia, cu atât mai mare este dezordinea. Sistemele vii tind să micşoreze dezordinea din cadrul sistemului cu ajutorul forţei vitale. La entropie mare, respectiv dezordine mare, sistemul viu tinde să-şi modifice parametrii până la moarte, pentru ca apoi sistemul fizic să permită apariţia entropiei pozitive (carcasa fizică se transformă în elemente primare).
W. Tiller: “Omul pare a fi o fiinţă al cărei nivel primordial de existenţă ţine de nivelurile universale ale non-spaţiului şi non—timpului şi care s-a postat într-un vehicul spaţiu-timp al conştiinţei, cu scopul de a-şi spori conştienţa despre propriul Sine, şi de a deveni coerent în exprimarea Adevăratului Sine. Mecanismele noastre de percepţie din cadrul vehiculului spaţiu-timp ne restricţionează drastic viziunea asupra realităţii şi a Sinelui. Dizarmonia creată de ego la un nivel mai profund al fiinţei, se materializează în forma erorii sau a bolii în cadrul vehiculului spaţiu-timp, ca un indicator al faptului că eroarea a fost creată la un nivel primar.
Autovindecarea sau vindecarea printr-un alt nivel implică coordonarea la diverse niveluri şi ne învaţă că aparatul senzorial al vehiculului spaţiu-timp percepe numai “lumea Aparenţelor” şi nu recunoaşte Realitatea. Ea ne învaţă că vehiculul spaţiu – timp nu este Viaţa, ci doar un simulacru de viaţă, al cărui singur rol este cel de unealtă pentru învăţare. Prin gândurile şi atitudinile noastre, noi ne reprogramăm mereu simulatorul, în cadrul acestui univers multidimensional, funcţionează la nivelul Minţii şi, comportându-ne nepotrivit, ne creăm în mod continuu vieţi terestre viitoare.”
Câmpurile sunt generatoare de materie fizică. Câmpurile energetice preced şi organizează apariţia formei fizice ca vehicul menit a exprima energiile mai înalte ale conştiinţei.
Boala se poate transforma într-un punct al schimbării, permiţând conştiinţei, deci şi vieţii, să evolueze. Caracterul informaţional al acţiunii factorilor fizici şi chimici slabi ai sistemelor biologice este discutat frecvent. Din acest punct de vedere, un biosistem este considerat a fi în stare de echilibru instabil. De aceea, chiar şi un stimul slab este suficient pentru a trece sistemul într-o nouă stare, pe seama propriilor resurse energetice. Cu alte cuvinte, are loc aşa numita amplificare biologică a semnalelor electromagnetice slabe.
Timpul – considerat dimensiune fundamentală – capătă noi valenţe. Dacă în spaţiul/timpul pozitiv, timpul curge liniar şi ireversibil, în spaţiul/timpul negativ timpul este expresia consolidată şi eternă trecut-prezent-viitor care există simultan.
Sistemele vii sunt scăldate încontinuu într-o mare de radiaţii nevăzute ale unui mediu vibratoriu divers (frecvenţe radio, TV, subtile, geocosmice etc.). Dualitatea undă – particulă a materiei este integrată şi în principiul dualist yin-yang, întregul univers fiind “o oscilaţie a forţelor yin şi yang” (Nei Ching). Pentru starea de echilibru, echilibru dinamic, yin şi yang sunt polii opuşi între care se manifestă oscilaţia (vibraţia) subtil-energetică. Acest principiu îl întâlnim chiar la nivelul creierului unde emisfera stângă este conectată gândirii logice, iar emisfera dreaptă este sediul emoţiilor. Cele două emisfere sunt strict necesare pentru viziunea holistică, echilibrată a universului. Orice dezechilibru al celor doi poli produce transformări în organism care iau forma dizarmoniei şi bolii fizice. Organele afectate sau ameninţate de boală prezintă diferenţe de potenţial electric între cele două elemente: yin şi yang.
TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE DETECTARE A DEZECHILIBRELOR FIZIOLOGICE ŞI ENERGETICE DIN CORPUL UMAN
Dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor ce pot permite simţurilor noastre fizice să perceapă energiile subtile este de mare ajutor pentru înlocuirea punctului de vedere mecanicist al medicilor fideli abordării newtoniene din medicină.
Sistemul energetic reprezintă interfaţa dintre cele doua dimensiuni: fizică şi subtilă a organismului uman. Acesta menţine echilibrul dintre corpul fizic şi cel subtil. Chiar dacă celulele corpului dispun de sisteme proprii de control pentru automenţinere şi autoreproducere, ele sunt ghidate de structuri energetice ce ţin de o frecvenţă superioară.
Pe lângă multe aparate noi, dispozitivul Voll (Peresvet) permite măsurarea parametrilor electrici ai fiecărui punct de acupunctură din corp. Medicul apasă cu o sondă electrică manuală punctele care îl interesează. Pacientul ţine un tub metalic într-o mână care este conectat la aparat, realizându-se astfel un circuit electric complet atunci când se atinge acupunctul. Sonda permite transmiterea de informaţii electrice, la un voltaj foarte mic, dinspre punctele de acupunctură către aparat, care le citeşte şi le afişează asemenea unui voltametru. Valorile normale, măsurate electric, pentru fiecare acupunct, a fost înregistrat în prealabil. Un voltaj mai mic decât normalul poate fi cauzat de o boală degenerativă a unui sistem organic sau de condiţii ce produc o vitalitate generală scăzută. Un voltaj peste normal poate indica un proces inflamator. Astfel, se obţin informaţii suplimentare cu privire la natura – acută sau cronică – a procesului bolii, determinându-se modul în care răspund acupunctele la stimularea electrică realizată de aparat. Pe lângă faptul că acest sistem descoperă organele afectate de boală, poate preciza tipul şi gradul disfuncţiei care există în cadrul organului afectat. Totodată sistemul permite efectuarea unui inventar energetic a funcţiilor diferitelor organe într-un mod foarte detaliat. Sistemul Voll este special conceput pentru a afla şi cauzele reale ale disfuncţiilor energetice, precum şi tratamentul potenţial pentru tulburări pe baza principiul de rezonanţă.
Boala din punct de vedere energetic, ca şi în cazul homeopatiei, este un dezechilibru energetic al întregului organism ca ansamblu. Complexul uman minte-corp-spirit este o expresie holistică, ce însumează un spectru larg de sisteme energetice inter-active.
Din studiile efectuate, factorii cheie privind expresia bolii la nivel fizic sunt:
– Opoziţia gazdei; datorat nivelului scăzut de energie şi vitalitate
– Influenţele nocive ale mediului: efectele nocive ale radiaţiilor, produsele chimice toxice, virusuri, microbi bacterii etc.
Aparatului Voll îi este ataşată o mică cuvă de rezonanţă în care se pot testa diferite remedii, iar orice substanţă pusă în aceasta devine parte din circuitul energetic al aparatului. Astfel, medicul poate plasa diferite remedii (homeopatice, alopate, DIEE, DEA etc) pentru a observa instantaneu schimbările produse asupra acupunctului prin citirea datelor indicate. De fapt, anumite aspecte ale laturii energetice a remediului sunt transmise prin cablurile electrice. Singura frecvenţă energetică relevantă în ceea ce priveşte tratamentul (recomandare) este cea care rezonează cu o frecvenţă biologică relevantă a organismului testat. Un sector aparte abordat de tehnologia Voll este studierea efectelor negative ale anumitor factori de mediu, atingând astfel şi “ecologia clinică” (DNRN).
Un alt mod de identificare a diferitelor disfuncţii energetice, precum şi generarea de informaţii despre sistemele fizice afectate şi remediile necesare, este radiestezia. Deci până nu de mult era privită ca o sensibilitate de ordin paranormal, se pare că radiestezia poate fi folosită de oricine, dar numai după un antrenament susţinut. Acest sistem depinde de conştiinţa utilizatorului şi foloseşte diferite dispozitive (ansă, pendul, baghetă) care reprezintă o extensie exterioară a sensibilităţii sistemelor de percepţie a operatorilor. Radiestezia este o metodă de investigare şi analiză informaţional-energetică prin care un sistem viu recepţionează un anumit semnal din banca universală de date şi reacţionează conform unui cod prestabilit.
Reîncarnarea permite sufletului să treacă printr-un spectru larg de experienţe, care vor conduce conştiinţa spre evoluţie, până la stadiul de maturitate din punct de vedere spiritual. “Sistemul reîncarnării nu se bazează pe hazard”. Inteligenţa este însoţită de “liberul său arbitru”, permiţând alegerea circumstanţelor încercărilor succesive.
ÎNŢELEPCIUNEA NATURII STĂ LA BAZA VINDECĂRII NOASTRE
Există o multitudine de remedii vibratorii care au fost luate de la mama Natură , inclusiv DEA şi DIEE.
Se ştie din vremuri imemoriale că Providenţa a dăruit naturii mijloacele de prevenire şi vindecare a bolii, prin ierburi, plante şi copaci. Aceştia au fost înzestraţi cu uluitoarea putere de a vindeca toate tipurile de boli şi suferinţe. În cazul DEA şi DIEE nu este vorba decât despre vibraţia energetică a plantei, despre inteligenţa ei. “Soarele care străluceşte deasupra apei transferă în apă forţa vitală a florii, şi aceasta este transferată oamenilor, atunci când ei asimilează aceste esenţe vibratorii.” (Gurudas)
Oamenii de ştiinţă au recunoscut existenţa anumitor tipuri de cristale de aparenţă fluidă, numite cristale lichide. Acestea posedă proprietăţi energetice şi sunt de natură organică. Structura subtil-energetică din organismul uman rezonează cu aceste structuri bio-cristaline, asimilând şi procesând energiile subtile generate de acestea.
Cristalele lichide:
– lumina care trece prin cristalele lichide urmează alinierea moleculelor – proprietate a materiei solide;
– aplicarea unui câmp electric sau magnetic modifică alinierea moleculelor cristalelor lichide – proprietatea materiei lichide.
Cristalele lichide au fost evidenţiate de Friedrich Reinitzer şi prezintă o anizotropie a proprietăţilor, adică proprietăţile fizice sunt variabile funcţie de direcţia de măsurare. Starea de echilibru este starea mezomorfă, adică o stare între cea solidă şi cea lichidă, şi prezintă o mobilitate moleculară mai redusă.
Proprietăţile cristaline ale remediului (DEA, DIEE etc.) reprezintă nişte transformatoare (modulatoare) prin care energiile subtile pătrund în corp, urmărindu-se distribuirea echilibrată a diferitelor energii la frecvenţe corecte (optime) care stimulează eliminarea toxicităţii pentru crarea suportului pe care urmează să se manifeste sănătatea.
Reţeaua cristalină a corpului uman interacţionează cu remediile naturale (homeopatice, DEA, DIEE etc.) pentru (re)convertirea şi (re)distribuirea energiilor subtile, astfel încât să acţioneze în mod corespunzător. De asemenea, unele plante măresc capacitatea structurii celulare de a reţine o sarcină electrică – întrucât aceasta, situată în interiorul celulei, activează memoria celulară, implicându-se în regenerarea ţesuturilor. Acest tip de energie “vindecătoare” are o inteligenţă a sa, înnăscută, putând face diferenţieri între diversele sisteme. De fapt, aceste remedii prin grăbirea unor reacţii enzimatice ajută corpul să se vindece.
Cristalele reprezintă ultimul strat de entropie negativă posibilă, deoarece au cea mai ordonată structură cu putinţă. DIEE şi DEA structurează energiile subtile astfel încât să se potrivească perfect cu energiile vitale ale persoanei ce trebuie vindecată şi apoi le amplifică, pentru a le putea vindeca. Prin intermediul energiilor vindecătoare are loc corecţia la nivelul corpurilor subtile, forma-matrice energetică este remodulată în aşa fel încât creşterea normală a ţesutului poate avea loc din nou, durerea poate fi alungată, iar coordonarea dintre diferitele planuri energetice se desfăşoară mult mai uşor. De multe ori însă, cea mai bună şi cea mai rezistentă formă de vindecare se realizează prin combinarea mai multor proceduri, accentuându-se terapia multidimensională, căci până la urmă fiinţele umane sunt asemenea unor cristale vii.
ÎN LOC DE CONCLUZII
Oamenii sunt un tot compus din minte – corp – spirit, care se află într-un echilibru continuu dinamic cu dimensiunile energetice superioare. Ţesuturile care compun forma noastră fizică nu sunt hrănite doar cu oxigen, glucoză sşi substanţe chimice, ci şi de înalte energii vibratorii care înzestrează cadrul fizic cu proprietăţile vieţii şi ale expresiei creatoare.
Adepţii medicinei vibraţionale încearcă să corecteze disfuncţiile organismului uman prin manevrarea unor niveluri invizibile, şi totuşi reale, ale structurii şi funcţionării umane. Vindecarea la nivelul anatomiei umane subtil-energetice este în conformitate cu noua abordare a fizicii, care susţine că toate formele materiei reprezintă, de fapt, o manifestare a energiei.
Viitorul medicinei holistice va depinde de integrarea terapiilor medicale vibraţionale în practica curentă. Vindecarea va atinge stadiul său cel mai avansat atunci când eliminarea anormalităţilor va putea începe de la nivelul subtil energetic care a cauzat apariţia bolii. Aceasta va reprezenta cea mai mare diferenţă între medicina clasică a momentului şi medicina holistică a viitorului. Dacă scopul urmărit de medicina convenţională este să aducă pacientul într-o stare lipsită de simptome sau într-o stare ce nu mai permite detectarea unor altor probleme, în medicina holistică scopul terapiei este atingerea a ceea ce a fost numit stare de sănătate optimă sau stare de bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s