Experienţa concretă a Iluminării

 Pentru a deveni iluminat nu este necesar să faci ceva anume,
 deoarece iluminarea este o stare lăuntrică
 ce survine spontan atunci când suntem total conştienţi.

chakra-ww1

Ce trebuie oare să faci pentru a deveni iluminat? Care sunt în această stare lăuntrică semnele succesului? Cum şi în ce sens se schimbă viaţa noastră pe măsură ce ne „iluminăm”?

Toate experienţele există deja în stare potenţială în tine. Tu te poţi oricând deschide faţă de ele fulgerător. Expansiunea totală se află oricând la îndemâna noastră, dincolo de timp, fiind posibilă atât în tine, cât şi în afara ta. Nimic nu te poate împiedica cu adevărat, oprindu-te pe calea ta. Cu cât urci mai sus, pe nivele din ce în ce mai elevate de vibraţie, cu atât îţi este mai uşor să continui.

Experienţa conştiinţei totale nu înseamnă nicidecum să fii în permanenţă conştient de fiecare detaliu al Universului. A avea conştiinţă totală infinită, sau cu alte cuvinte, a fi SPAŢIU, desemnează starea de a fi oricând pregătit să devii conştient de orice lucru, fiinţă sau stare, care pot fi cunoscute. Înseamnă, de asemenea, să nu opunem nici un fel de rezistenţă. Să nu negăm nici un concept, căci prin negare respingem ceea ce are drept efect o instantanee contracţie a conştiinţei.
Prin urmare, pentru a deveni iluminaţi, nu trebuie neapărat să dobândim idei sau experienţe absolut noi (pentru că avem deja în universul nostru lăuntric, la nivel potenţial, TOATE experienţele posibile) şi nu trebuie, de asemenea, să acumulăm virtuţi artificiale sau să îndurăm în mod aberant suferinţe inutile. Tot ceea ce ÎN ETERNITATE există poate fi experimentat CHIAR ACUM cu o conştiinţă total expansionată.

Aminteşte-ţi în permanenţă că eşti o fiinţă liberă care se poate autodetermina în întregime. Nici o altă fiinţă vie sau grup de fiinţe nu-ţi poate influenţa vibraţia specifică dacă tu, cu fermitate, nu vrei aceasta. Prin urmare, nu este nimic în Univers care să poată să se opună voinţei tale libere, dacă tu nu permiţi aceasta. Asta înseamnă că nimic şi nimeni în afara ABSOLUTULUI nu are putere asupra ta, împotriva voinţei tale; nimeni nu te poate ispiti, nimeni nu te poate corupe, nimeni nu-ţi poate sta în cale. TU şi numai TU eşti singurul responsabil de nivelul sau modul în care exişti.
Starea ta interioară nu este niciodată în mod inexplicabil programată. Sentimentul de a fi forţat sau influenţat din afară, împotriva voinţei tale, poate apare doar atunci când devii extrem de receptiv şi dens, când îţi contracţi conştiinţa şi te opacizezi. Procesul iluminării înseamnă deci, să-ţi expansionezi la infinit conştiinţa şi înţelegerea intuitivă în aşa fel încât să poţi cunoaşte fulgerător, în profunzime, orice fiinţă prin empatie şi să percepi întregul Univers ca fiind o inefabilă interacţiune perpetuă de fiinţe vii.
Cu cât refuzăm cu mai multă îndărătnicie şi suspiciune să iubim alte fiinţe, cu atât nivelul nostru lăuntric scade. Pe de altă parte, cu cât ne deschidem mai mult faţă de fraţii şi surorile noastre din Univers, cu atât mai mult şi mai repede tot ceea ce ne înconjoară îşi pierde densitatea materială dominantă, noi dimensiuni până atunci invizibile adăugându-se, treptat, viziunii noastre euforice şi îmbogăţite asupra lumii.

Iluminarea este orice experienţă beatifică, plenară, care expansionează plenar conştiinţa dincolo de limitele umane obişnuite. Am putea chiar spune că iluminarea ultimă înseamnă a-ţi da pe deplin seama că nu există nici o limită a acestei expansiuni infinite şi că întreg Universul este viu. A fi iluminat înseamnă a avea conştiinţa cât mai rafinată, trează şi infinit flexibilă. Iluminarea este chiar trăirea procesului expansiunii nelimitate. Iluminarea nu desemnează nicidecum stabilirea unei noi limite ci dispariţia definitivă a tuturor limitelor. O fiinţă iluminată nu este niciodată obligată să fie sau să nu fie ceva în conformitate cu normele sau convenţiile artificiale ale societăţii umane, deoarece în sufletul ei ea este acum TOT.
Ce înseamnă de fapt a fi TOT? Aceasta înseamnă să fim mai mereu capabili să concepem şi să conţinem în noi înşine adevărul întreg şi nu jumătăţi sau sferturi de adevăr. Înseamnă, cu alte cuvinte, să-ţi dai seama că atunci când etalezi ostentativ pozitivul, creezi în tine însuţi, în acelaşi timp, negativul corespunzător. Atunci când alegem un ideal de cunoaştere vom avea imediat de a face şi cu ignoranţa. Atunci când avem un ideal fantasmagoric de sfinţenie, trebuie să acceptăm detaşaţi şi păcatul care îl însoţeşte în mod necesar şi să avem, în acelaşi timp, conştiinţa responsabilităţii pentru faptul de a-l fi creat graţie acestei mentalizări.
În general, datorită ignorării acestor mecanisme profunde, noi nu cunoaştem că singuri am creat aceste negative şi de aceea nici nu le putem controla, fiind astfel mai mereu obligaţi să trăim într-o lume a suferinţei, a păcatului şi ignoranţei. În această situaţie, cu cât vom face eforturi mai mari şi mai încrâncenate să eliminăm răul din noi, cu atât mai mult rău va fi de eliminat, pentru că atunci efortul de a ELIMINA e motivat doar de NON-ACCEPTARE, care, după cum am văzut, provoacă automat contracţia conştiinţei noastre şi determină opacizarea.

Dacă însă rămânem în permanenţă deschişi şi permeabili la astfel de aspecte aparent negative, nu vom mai fi constrînşi să acceptăm pasivi că răul face parte din viaţa noastră. Dacă înţelegem, de exemplu, că urâtul este deja în permanenţă în noi, suntem fulgerător liberi să creăm frumosul. Dacă ştim că prostia este tot timpul în noi, devenim, spontan, capabili să manifestăm inteligenţă creatoare.
Iubirea este manifestarea beatifică cea mai înaltă, deoarece iubirea include totdeauna în ea şi ceea ce nu este iubire. Iubirea permite să experimentăm viaţa plenar şi armonios, fără să opunem rezistenţe la nivel mental, dându-ne astfel posibilitatea de a deveni SPAŢIU beatific. La acest nivel, unde iubirea pură este permanent constantă şi conştiinţa total trezită, vom putea înţelege prin experienţă directă în spaţiile cele mai profunde ale fiinţei noastre, aparentul miracol de a conţine simultan în noi înşine contradicţii polare, antagonisme complementare şi fascinante paradoxuri. Atunci vom fi liberi să experimentăm tot ceea ce vom dori, deoarece vom fi totdeauna conştienţi că în permanenţă vom conţine şi opusul dorinţei noastre pozitive.
Pretutindeni în Univers există conştiinţă şi fiinţe capabile să ia, la modul conştient, propriile decizii. Iubirea universală, cosmică nu pierde niciodată controlul; legile ei sunt la fel de logice, exacte şi implacabile ca şi legile fizicii. Iubirea este un mare mister şi de aceea nu putem spune că, din acest moment al evoluţiei noastre, avem totală conştiinţă despre aceste legi. La un anumit nivel de evoluţie spirituală, oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie, avem cu toţii exact ceea ce merităm.

sursa:http://www.yogaesoteric.net/

VINO ALĂTURI DE NOI ! http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s