FORȚA SPIRITULUI

d10249556ba1158c1c3cbf605245d7b1

                               Majoritatea oamenilor simte nevoia să se impună, să domine, de aceea caută puterea, forţa. Da, dar unde o caută? În maşini, în aparate, în arme, în tot ceea ce este exterior. Evident, în aparenţă ei o obţin; se pot impune, devin violenţi, distrug. Dar, adevărata forţă nu se găseşte aici. Vă simţiţi puternici având bani, maşini, avioane, rachete, mitraliere sau bombe atomice? Nu, acestea sunt în afara voastră, iar dacă le veţi pierde, unde se va găsi forţa voastră? Dacă vă credeţi puternici cu ceea ce posedaţi, forţa voastră nu este decât o iluzie; în realitate, nu sunteţi capabili prin voi înşivă să duceţi o greutate mai mare, să aruncaţi mai departe o piatră sau să vă eliberaţi de anumite greutăţi şi suferinţe. Deci, forţa nu vă aparţine. Dispuneţi de mijloace exterioare, da, dar ce faceţi dacă le veţi pierde vreodată?
Iniţiaţii au înţeles demult că în loc să-şi petreacă viaţa căutând puteri pe care nu le vor avea niciodată cu adevărat, e preferabil să lucreze pentru a obţine adevărate puteri în ei înşişi. Iată cu ce lucrează, cu ce se exersează. Ei ştiu că adevărata forţă se află în interior, în acest eu interior care gândeşte, simte şi acţionează. De aceea, ei au stabilit reguli, au dat metode ca să poată permite manifestarea completă, perfectă, absolută a acestui eu, a acestei fiinţe care dispune de tot: Spiritul. Şi, în spirit omul trebuie să caute forţa. Adevărata forţă se găseşte în spirit, în voinţa şi inteligenţa spiritului.
Să luăm un exemplu: toţi admiră un microscop electronic care poate mări un obiect de 100 000 de ori. Dar ei uită esenţialul: anume că nu pot vedea nimic fără proprii lor ochi, şi că, dacă nu ar avea ochi, toate microscoapele din lume nu ar servi la nimic. De ce să se minuneze continuu de instrumentele exterioare, când tot meritul, toată gloria trebuie să cadă asupra celui ce vede? Şi cine este cel care vede? Este spiritul, el vede prin ochii voştri; deci, nici ochii voştri nu reprezintă esenţialul. Esenţialul este această existenţă: spiritul. Dar nu se ţine seama de acesta, el este mereu neglijat.
Această atitudine greşită este o consecinţă a filozofiei materialiste care a rătăcit oamenii: i-a făcut să iasă din ei înşişi, pentru a-i duce să se piardă, departe, în pâcla materiei şi acum ei nu mai pot găsi adevărurile fundamentale care le-ar permite să-şi rezolve problemele.Trebuie să înţelegeţi: tot ce se găseşte în afara voastră, nu vă aparţine; ne este împrumutat pentru foarte scurt timp, şi nu acolo se află adevărata forţă. Ea se află în Creatorul tuturor lucrurilor, adică în spiritul care se manifestă. Dovada este că imediat ce spiritul părăseşte corpul, chiar dacă omul posedă încă toate organele, nimic nu mai funcţionează; stomacul nu mai digeră, inima nu mai bate, plămânii nu mai respiră, creierul nu mai reacţionează. Dacă îl cântăriţi, vedeţi că el cântăreşte tot cât înainte, nimic nu este schimbat; dar, el este mort, pentru că acea existenţă vie care gândea, care simţea, a plecat. Ei bine, ea era esenţialul.
Esenţialul este viaţa, spiritul. Deci, de ce să căutăm ceea ce nu este esenţial? Se poate spune că singura diferenţă adevărată între un Iniţiat şi un om obişnuit este că Iniţiatul se opreşte direct asupra esenţialului. Iniţiatul caută spiritul, caută să-i dea toate posibilităţile de dezvoltare, îi evidenţiază conţinutul, bogăţiile.Priviţi o celulă: ea este construită din membrană, citoplasmă şi nucleu. La fel, fiinţa noastră se compune din corp, suflet şi spirit. De aceea, în Ştiinţa Iniţiatică se poate considera corpul ca “tegumentul” sufletului; sufletul este asemenea citoplasmei, unde circulă forţe, energii, viaţă; şi, în fine, spiritul este asemenea nucleului, locul unde se găseşte inteligenţa care creează, ordonează, organizează. Nucleul creează în mijlocul citoplasmei, fiindcă citoplasma serveşte de materie nucleului. Forţa se găseşte în nucleu. La fel, în noi este spiritul care vrea să se manifeste şi prin impulsul său să creeze noi forme, să modeleze materia. Dacă omul a ajuns la nivelul său actual de dezvoltare, acest fapt se datorează eforturilor pe care spiritul le-a făcut asupra materiei, pentru a se putea manifesta.
Când sunteţi inspiraţi, când simţiţi o forţă care vă determină să acţionaţi cu nobleţe, să-i ajutaţi pe alţii, să vă uniţi cu Sufletul universal, acesta este spiritul care se manifestă. Din contră, când vă simţiţi gol, descurajat, derutat, când sunteţi tentat să abandonaţi totul, înseamnă că materia a devenit preponderentă şi se opune eforturilor spiritului. Ce puteţi face în acel moment? Faceţi apel la intelect pentru a îndrepta situaţia.
Intelectul, în om, este situat între spirit şi materie, sau mai precis, între spirit şi inimă, şi de aceea el poate interveni. Când vede că materia a ajuns să domine, să blocheze impulsurile divine ale spiritului, intelectul poate intra în acţiune pentru a susţine spiritul, pentru a-i deschide porţile. Din interior, spiritul se manifestă mereu, dar omul nu este conştient şi nu ştie că îi poate uşura munca sau din contră, să se opună oferind mai multe posibilităţi materiei. Dacă Iniţiaţii au format şcoli, ei au făcut-o în scopul antrenării oamenilor, pentru ca ei să poată munci cu ei înşişi, să se domine, să se purifice şi să permită astfel manifestarea spiritului. Dacă omul nu ar avea nici o posibilitate de acţiune prin intelectul sau voinţa sa, Iniţiaţii nu ar fi făcut nimic pentru a-l îndemna să ia cunoştinţă de rolul său în Univers şi totul s-ar face, deci, fără participarea sa. Ori, omul are un rol de jucat în evoluţia creaţiei şi Dumnezeu ţine seama de existenţa sa. Dacă Dumnezeu a creat omul, a făcut-o pentru ca el să contribuie la realizarea unei lucrări cosmice.
Dumnezeu i-a conferit inerţie materiei, iar spiritului, impuls; omul este situat între cele două. El este îmbrăcat pe dinafară în materie, dar în interior este aruncat în intensitatea spiritului. El primeşte, deci, această dublă influenţă: când spiritul care se manifestă, când materia care vrea să-l prindă şi să-l aducă spre haosul primordial. Omul este obligat mereu să lupte şi, dacă nu este luminat şi activ, se lasă pradă inerţiei. Tocmai acest fapt se întâmplă cu unii, la care predomină materia, pentru că ei nu fac nici o muncă intelectuală, spirituală, divină; ei se transformă în mlaştini invadate de mormoloci, tânţari, muşte, bălţi cu mirosuri urâte. Discipolul care este luminat, ghidat, nu se opune spiritului, ci îi deschide toate porţile. Iar spiritul, care în acel moment este rege, începe să lucreze în el pentru a armoniza totul, a înfrumuseţa, a ilumina, a vitaliza şi a trezi. Aceste transformări se pot face cu rapiditate, cu condiţia să se acorde prioritate spiritului. Materia nu ştie decât să înghită, să absoarbă, să mortifice, în timp ce spiritul ştie să organizeze, să vitalizeze, să însufleţească; el nu ştie decât atât să facă, şi de aceea, trebuie să i se dea întâietate. Câţi oameni nu au sfârşit prin a se pietrifica, deoarece au împiedicat spiritul să se exprime în ei!
Dar, să mergem mai departe. Deoarece toate puterile se găsesc în spirit, iar el se manifestă prin materie, nu putem concepe spiritul în stare pură, complet degajat de materie. Dacă există, spiritul pur nu aparţine Universului nostru, şi nu se poate cunoaşte regiunea în care se găseşte. În Universul nostru spiritul şi materia sunt legate şi tot ce vedem, tot ce atingem, este construit din spirit şi materie, combinate într-o formă sau alta.
Să luăm exemplul fisiunii atomului. Se presupune că materia produce explozia; nu, materia este numai forma care conţine, reţine şi comprimă spiritul care se manifestă ca foc şi căldură. Pentru ca explozia să aibă loc, trebuie ca spiritul să fie acolo, comprimat în materie, fiindcă materia singură nu poate face nimic, ea este doar un vehicul, un recipient. Dacă nu ar exista materie care să-l conţină, spiritul ar scăpa, pentru că este volatil. Savanţii se minunează de puterea materiei; ei nu au văzut că forţele care se degajă din ea sunt cele ale spiritului. Da, ele sunt închise acolo, un anume timp, ca să nu se piardă, în aşteptarea momentului când se vor putea manifesta. Dovada este că odată eliberate, aceste forţe nu mai pot fi recuperate; când spiritul a putut scăpa, este imposibil să-l mai poţi prinde şi să-l întorci spre regiunile de unde a venit. Cât priveşte materia, ea este pulverizată, nu mai rămâne nimic din ea, pentru că puterea spiritului este atât de mare încât ea ar distruge şi materia, dacă i s-ar oferi posibilitatea.
Ce este un copac? Un rezevor, un fomidabil rezevor de energie care vine din soare. Este suficient să-l ardem ca să obţinem dovada. Când ardem un copac, nu facem nimic altceva decât să declanşăm un proces neîntrerupt de eliberare a energiei sub o altă formă, este acelaşi fenomen ca în cazul fisiunii atomului. Energiile care erau în copac se eliberează şi precum prizonierul care se eliberează cu zgomot de lanţuri şi lacăte, energiile lemnului izbucnesc, făcând să se audă un pârâit. Acest pârâit este eliberarea energiei solare; ea se eliberează sub formă de căldură ce poate fi utilizată. Şi, vedeţi, vaporii de apă, aerul şi gazele se duc sus; în focar nu rămâne decât puţină cenuşă, care este de fapt pământ şi al cărui volum este atât de mic în comparaţie cu cantitatea de apă şi de gaz care s-a eliberat. Iată deci, încă o probă că materia proteja spiritul închis în ea.
De unde vine energia pe care o eliberează copacul arzând? Ea nu se găseşte în lemnul propriu-zis, acolo este numai înmagazinată. Ea vine din soare. Materia nu poate produce forţe; forţa vine dintr-o altă regiune şi materia joacă numai rolul de menţinere şi conservare a sa.
Iniţiaţii, care au studiat în profunzime diferitele manifestări ale vieţii, au dorit să ofere oamenilor metode pentru a-şi putea regăsi forţa lor primordială. Căci, în timpuri imemoriabile, omul poseda această forţă, şi întreaga natură îl asculta. El a pierdut-o, lăsându-se antrenat în densitatea materiei, şi acest fapt a fost denumit căderea. Fiinţa omenească a comis deci o greşeală; ea şi-a pierdut forţa, lăsându-se înghiţită de o materie mai densă, mai grosolană. Înainte, ea trăia de asemenea în materie, dar într-o materie eterică, mulţumită căreia ea făcea minuni. De aceea se spune în Biblie că Adam şi Eva trăiau în Paradis, în grădina Edenului, goi, în puritate şi în lumină, necunoscând nici boala, nici moartea. Dar, încercând să pătrundă într-o materie mai densă pentru a o explora, oamenii şi-au pierdut uşurinţa, libertatea, nemurirea. Ei au început să sufere de boli şi moartea a pus stăpânire pe ei. Acum, după mii de ani, totul continuă: suferinţa, boala, moartea… Şi va continua până ce ei vor regăsi drumul care îi va conduce la restabilirea vieţii lor primordiale. Este ceea ce Iniţiaţii numesc “reintegrarea fiinţei”, “întoarcerea la starea primordială de slavă”. Iată întreaga filozofie a Iniţiaţilor. Ei ne spun: “Vă aflaţi situaţi între spirit şi materie, deci reflectaţi, studiaţi şi în fiecare moment al existenţei voastre observaţi ce este dominant în voi. Dacă simţiţi că se trezesc gânduri şi sentimente care vă îngreunează, vă zăpăcesc, încercaţi să le neutralizaţi, în loc să le lăsaţi să vă antreneze. Cei care se vor lăsa pradă materiei îşi vor pierde lumina, libertatea şi frumuseţea; în timp ce cei care reuşesc să se detaşeze de ea, conferind primul loc activităţii spirituale devin liberi, luminoşi şi puternici.
Forţa se găseşte în spirit. Deci, trebuie să pătrundeţi din ce în ce mai mult în voi înşivă, să vă reculegeţi, ca să atingeţi principiul divin din voi. Într-o zi, un izvor va începe să ţâşnească şi vă veţi simţi împliniţi, susţinuţi, inundaţi de forţe inepuizabile. Dar, dacă veţi uita de spirit, contând numai pe latura exterioară (bani, case, maşini, arme), atunci forţa, adevărata forţă a spiritului vă va părăsi. De ce? Pentru că nu o susţineţi, nu vă gândiţi la ea, nu vă adresaţi ei, nu comunicaţi cu ea. Cu ceea ce vă rămâne din resurse vă veţi mişca puţin, dar nu veţi ajunge prea departe; vă veţi crede puternici încă, dar izvorul, sursa, se va opri din curgere, deoarece aţi rupt contactul şi atunci veţi vedea cât sunteţi de tari şi de puternici!… Veţi fi măturaţi, azvârliţi, veţi dispare!…
Majoritatea oamenilor nu pune preţ decât pe latura exterioară, dar oare pentru cât timp? În timpul vieţii au dobândit bani, arme, dar murind nu le pot duce cu ei şi cum pe pământ nu au lucrat să-şi întărească spiritul, când vor fi obligaţi să părăsească pământul nu vor mai avea nimic! Atunci ei încep să înţeleagă că a trecut vremea atotputerniciei lor, încep regretele, suferinţele şi acest lucru poate fi numit Infern. Ei încearcă apoi să revină lângă cei vii, încercând să vorbească soţiei sau copiilor, dar nimeni nu îi va auzi. Unii merg la şedinţele spiritiste şi intră în medium declarând: “Am dus o viaţă prostească, nu faceţi ca mine” şi nici acolo nimeni nu îi va crede. Într-o zi, ei se vor reîncarna şi vor trebui să reînceapă de la zero, deoarece hoţii le-au luat toate bogăţiile adunate.
Deci, vedeţi, deziluziile ce se pregătesc acelora care nu au cunoscut Iniţierea; îi putem compătimi! Dar, câte bogăţii nu posedă cei care au lucrat pentru a-şi cîştiga virtuţi, calităţi, capacităţi! Chiar dacă nu au nimic în exterior, ei sunt bogaţi în cunoştinţe şi forţe şi plecând de cealată parte ei iau cu ei aceste bogăţii. Deoarece ei au exersat aici pentru a le dezvolta, acestea le vor rămâne, nimeni nu va putea să le ia. Şi, chiar toate dorinţele ce le-au avut pe pământ vor găsi împlinirea din belşug, acolo. Cei care iubesc lumina şi culorile le vor putea contempla fără încetare. Pentru cei a căror suflet este plin de muzică şi simfonie, stelele şi întreg universul vor cânta. Cei care visau la descoperirea secretelor creaţiei vor primi, în sfârşit răspuns.
Adevărata forţă se află în spirit, deoarece calităţile spiritului sunt, în mod particular, legate de forţă. Inteligenţa, înţelepciunea, puritatea vă dau mari puteri. La fel şi iubirea. Dacă aveţi multă iubire, veţi ajunge, de asemenea, să depăşiţi stările voastre negative: necazul, tristeţea, furia, ura… deoarece iubirea se aseamănă cu un alchimist care poate transforma totul. Dar, adevărata forţă se găseşte în adevăr, pentru că adevărul este domeniul privilegiat al spiritului.
Iisus a spus: “Căutaţi adevărul şi adevărul vă va elibera”. Ca să ne putem elibera, trebuie să deţinem adevărata forţă, pe care înţelepciunea singură nu o poate poseda; mulţi înţelepţi nu au avuns să se elibereze. Chiar şi iubirea, numai ea singură, nu vă poate elibera în întregime. Numai adevărul o poate face, adică unirea înţelepciunii cu iubirea. Iată ceea ce ne învaţă Ştiinţa Iniţiatică. Dar, oamenii neglijază iubirea, înţelepciunea, imaginându-şi că banii îi vor elibera… Gândiţi-vă!… Banii îi vor aservi, deoarece le vor oferi toate posibilităţile ca să-şi hrănească natura lor inferioară, aruncându-se în plăceri, capricii şi chiar răzbunări, eliminându-i pe alţii, dacă aşa trebuie… Banii le vor deschide drumul ce duce direct în infern! Evident, dacă vor fi înţelepţi şi stăpâni pe situaţie, banii le vor permite să se elibereze şi să facă mult bine. Dar, daţi bani unor oameni slabi şi veţi vedea dacă se vor elibera. Poate o vor face în exterior, debarasându-se de vreun inoportun sau scăpând de persecuţiile altuia, dar în interior nu vor scăpa de propriile slăbiciuni, vicii, sau frică. Ei vor călători, dar vor transporta cu ei toate relele. Adesea, oamenii cei mai bogaţi sunt cei mai puţin liberi, în timp ce oamenii săraci, dar inteligenţi, sunt mult mai liberi.

                          Ca să înţelegem mai bine, trebuie să punem de la început fiecare lucru la locul său şi tocmai aceasta facem într-o Şcoală Iniţiatică. Aici nu învăţăm zoologie, botanică, etnologie, geografie sau istorie, ci ştiinţa vieţii… Nu există nici o problemă pe care să o neglijăm. Există şcoli pentru tot felul de lucruri, dar unde putem învăţa ştiinţa de a trăi? Nicăieri. Iată, ne aflăm într-una din aceste şcoli rare, excepţionale, unde se învaţă ştiinţa de a trăi: cum să gândeşti, să simţi, să acţionezi. Din nefericire, foarte puţini îi înţeleg valoarea; ceilalţi vor înţelege când vor fi nevoiţi să părăsească pământul, dar va fi prea târziu!…
Pentru moment, oamenii sunt încă victima acestei filozofii materialiste, care îi ţine foarte departe de adevărata forţă. Şi ei slăbesc pe zi ce trece. Dar, veţi vedea, de acum înainte, în câţiva ani materialismul va fi exclus, gonit, blestemat în universităţi, în şcoli, în familii, peste tot oamenii se vor instrui în ştiinţa spirituală. Atunci, ei vor observa că s-au împotmolit vreme de secole şi toate aceste descoperiri tehnice şi ştiinţifice nu au fost un “progres” real. Numai progresul spiritului este un progres adevărat, nimic altceva. Scrieţi aceste cuvinte, căci veţi avea o formulă de lucru pentru viitor. Se fac din ce în ce mai multe descoperiri, dar cuceririle care se limitează la bunăstarea fizică şi la confortul material nu îi vor face pe oameni mai buni. Dimpotrivă, ei devin mai egoişti, mai pretenţioşi, mai bolnăvicioşi, mai vulnerabili şi în acelaşi timp mai orgolioşi, mai dezmăţaţi. Iată ceea ce a adus “progresul” căci nu este vorba despre un progres al spiritului…
Progresul spiritului înseamnă să perfecţionezi creaturile, gândurile şi sentimentele lor, astfel ca starea lor de sănătate fizică şi psihică să rămână mereu pozitivă; dar pe moment progresul, sau aşa numitul progres, constă în deschiderea unor spitale, clinici şi puşcării, din ce în ce mai sofisticate! În loc să căutăm un remediu în spirit, îmbunătăţind mereu câte ceva, acolo în interior, toţi aleargă să caute în exteriorul lor. Nimeni nu se gândeşte să caute ceva în interior, nimeni, în afară de aceşti sărmani mistici, aceşti sărmani spiritualişti, dispreţuiţi mereu pe nedrept.
 Da, adevărata forţă vine din interior, din spirit, adică din centru. Desigur, nu putem nega rolul unor elemente folositoare dispuse la periferie, dar acestea sunt mai puţin importante. Ce este autentic se găseşte în centru, în spirit; tot restul este mai mult sau mai puţin falsificat, amestecat, impur. Chiar aurul şi pietrele preţioase, care reprezintă tot ce poate fi mai pur în natură, trebuie să fie extrase din minereul lor. Tot ceea ce se găseşte departe de sursă este amestecat cu impurităţi, deci trebuie curăţat, decantat. Doar cei care merg direct la sursă pot bea apă de o puritate absolută. Peste tot în univers, ca şi în om, se manifestă principiul vieţii şi al morţii. Când viaţa vrea să se dezvolte, forţe contrare încep să se trezească pentru a o zdrobi, a o oprima, iar viaţa trebuie mereu să se apere. Peste tot nu vedem decât acţiune şi reacţiune. Dacă omul nu se va supraveghea, este posibil ca puterea morţii să-l ducă cu ea. Câte lecţii nu se pot învăţa din acest adevăr!
Cineva vine să mă vadă, plângându-se că nimic nu îi merge, că este descumpănită, dezamăgită în faţa existenţei. Eu o privesc şi îi răspund destul de simplu: “Vi se întâmplă acest lucru pentru că sunteţi înscrisă în ŞCOALA SLĂBICIUNII. – Ce şcoală? Sigur, când am fost tânără am fost înscrisă la şcoală, dar acum nu mai frecventez nici o şcoală”. Eu îi răspund: “Ba da, sunteţi înscrisă la şcoala slăbiciunii”. Ea nu pricepe deloc şi atunci revin: “Iată, în această şcoală a slăbiciunii nu se face nici un efort, nici un exerciţiu fizic sau spiritual, ne refugiem în fotoliu, în confort, în lene. Poate este bine, minunat, dar ce se întâmplă în acel moment? Mişcările interioare încetinesc intensitatea vieţii, a spiritului, gândirea se diminuează, iar latura negativă se strecoară aducând impurităţi şi lăsând urme de care nu ştiţi cum să scăpaţi. Deci, va trebui să trăiţi o viaţă intensă, eliminând toate murdăriile care vor să pătrundă înăuntrul vostru şi care vă pot provoca tot felul de tulburări. Acum, înscrieţi-vă la ŞCOALA FORŢEI, adică MENŢINEŢI ÎN VOI MEREU ACTIVITATEA, VIGILENŢA,DINAMISMUL, CURAJUL, ENTUZIASMUL”. Ştiind că cele două principii – al vieţii şi al morţii – sunt într-o luptă continuă, nu trebuie să cedaţi şi nici să lăsaţi forţele negative să vă invadeze şi să vă stăpânească. Pentru moment ne simţim bine lăsându-ne în bătaia vântului, dar apoi paralizăm: nici sângele, nici celulele, nimic nu mai vibrează pentru a lupta şi a combate şi atunci ne acoperă praful, mucegaiurile şi ciupercile. Când o roată se învârte în viteză, noroiul nu se poate depune, fiind aruncat; dar, când mişcarea încetineşte, noroiul se depune. Aţi înţeles? Găsim aici o filozofie şi o ştiinţă extraordinare. Deci, de acum înainte va trebui să faceţi eforturi, deoarece voi singuri sunteţi interesaţi să nu vă lăsaţi pradă lenei şi moleşelii. SUNT NECESARE EXERCIŢII PENTRU MEMBRE, PENTRU PLĂMÂNI, PENTRU GÂNDIRE, PENTRU SENTIMENT, PENTRU SUFLET, PENTRU SPIRIT. În acele momente vă veţi afla într-o stare de vibraţie ce va arunca toate impurităţile şi aşa veţi continua timp îndelungat.
Vă repet de ani de zile: “ÎNSCRIEŢI-VĂ LA ŞCOALA FORŢEI, FACEŢI EFORTURI”, căci inerţia aduce cu sine moartea. Veţi verifica, într-o bună zi, cât de necesară este viaţa intensă. Iată de ce TREBUIE SĂ NE GĂSIM MEREU SUB SEMNUL ENTUZIASMULUI, SĂ NU RENUNŢĂM LA IUBIRE, LA IUBIREA SPIRITUALĂ, căci ea este cea care crează în noi o stare de emisie radiantă, îndepărtând tot ce este negativ şi întunecat. Cei care se consideră inteligenţi şi înţelepţi gândind la inutilitatea iubirii şi bunătăţii şi-au semnat propria condamnare la moarte, la început la moartea spirituală şi în final la cea fizică.
Deci, trebuie să vă decideţi astăzi să înţelegeţi unde se află sensul vieţii, unde se găsesc sănătatea şi forţa.

Forţa se găseşte în activitatea spirituală.

Omraam-Mikhael-Aivanhov

SEMNEAZĂ pentru o NOUĂ ROMÂNIE !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s