LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI

r

…„Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor[Psalm 106/107:20]. A transmis conştienţa sănătăţii şi a trezit corespondentul ei vibraţional în cel spre care a fost dirijată. Şi-a reprezentat sieşi mental subiectul într-o stare de sănătate şi şi-a imaginat că îl aude pe subiect confirmând asta. „Că nici un cuvânt de-ale Domnului nu va fi lipsit de putere” [cf. unei versiuni în l. română, „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”, Luca 1:37]; aşadar, „ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine” [2 Timotei 1:13]

                        Pentru a te ruga eficient, trebuie să ai obiective clar definite. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea cere. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea simţi că ai deja, iar rugăciunea este sentimentul dorinţei împlinite. Nu contează ce e ceea ce cauţi în rugăciune sau unde e sau pe cine priveşte.Nu ai nimic de făcut în afară de a te convinge pe tine de adevărul a ceea ce doreşti să vezi manifestat. Când te ridici din rugăciune, nu mai cauţi, fiindcă – dacă te-ai rugat corect – ţi-ai însuşit subconştient realitatea stării căutate, iar prin legea reversibilităţii, subconştientul tău trebuie să concretizeze ceea ce afirmă. Trebuie să ai un conductor pentru a transmite o forţă. Poţi întrebuinţa o sârmă, un jet de apă, o rază de lumină sau absolut orice intermediar. Principiul fotofonului sau al transmisiei vocii prin lumină te va ajuta să înţelegi transmisia gândului, sau trimiterea cuvântului pentru a vindeca pe altul. E o analogie puternică între vocea vorbită şi vocea mentală. A gândi înseamnă a vorbi încet, a vorbi înseamnă a gândi cu voce tare. Principiul fotofonului este acesta: o rază de lumină este reflectată de o oglindă şi proiectată spre un receptor dintr-un punct îndepărtat. În spatele oglinzii este un muştiuc. Vorbind în muştiuc, faci oglinda să vibreze. O oglindă ce vibrează modifică lumina reflectată pe ea. Lumina modificată poartă vorbirea ta, nu ca vorbire, ci aşa cum e reprezentată în corespondentul ei mecanic. Ajunge la staţia de recepţie şi se izbeşte de un disc din receptor; face ca discul să vibreze în concordanţă cu modificarea la care a fost supusă – şi îţi reproduce vocea.

                    „Eu sunt Lumina lumii” [Ioan 8:12; 9:5]. Eu sunt, cunoştinţa că exist, este o lumină prin intermediul căreia ceea ce trece prin mintea mea este interpretat vizibil. Memoria, sau abilitatea mea de a vedea mental ce e prezent concret, dovedeşte că mintea mea este o oglindă, o oglindă atât de sensibilă încât poate reflecta un gând. Re-percepţia unei imagini în memorie nu diferă în niciun fel ca act vizual de percepţia imaginii mele într-o oglindă. Acelaşi principiu este implicat în ambele. Conştienţa ta este lumina reflectată pe oglinda minţii tale şi proiectată în spaţiu spre cel la care te gândeşti. Vorbind mental imaginii subiective în mintea ta, faci oglinda minţii tale să vibreze. Mintea ta vibrând, modifică lumina conştienţei reflectată pe ea. Lumina modificată a conştienţei ajunge la cel spre care este îndreptată şi se izbeşte pe oglinda minţii sale; face ca mintea lui să vibreze în concordanţă cu modificările la care a fost supusă. Astfel, reproduce în el ceea ce a fost afirmat de către tine. Credinţele tale, atitudinile tale fixe ale minţii îţi modifică în ritm constant conştienţa aşa cum e ea reflectată pe oglinda minţii tale. Conştienţa ta, modificată de credinţele tale, se concretizează în condiţiile din lumea ta. Pentru a-ţi schimba lumea, trebuie mai întâi să-ţi schimbi concepţia despre ea. Pentru a schimba un om, trebuie sa-ti schimbi concepţia despre el. Trebuie mai întâi să-l crezi a fi omul care vrei tu să fie şi să-i vorbeşti mental de parcă ar fi. Toţi oamenii sunt suficient de sensibili pentru a reproduce credinţele tale despre ei. Aşadar, dacă lumea ta nu este reprodusă vizibil în cel spre care s-a trimis, cauza trebuie căutată în tine, nu în subiect. De îndată ce crezi în adevărul stării afirmate, rezultatele urmează. Oricine poate fi transformat; fiecare gând poate fi transmis; fiecare gând poate fi întrupat vizibil. Cuvinte subiective – asumpţii subconştiente – trezesc ceea ce afirmă.

„Ele sunt vii şi eficace şi nu se vor întoarce la Mine fără să dea rod, ci vor îndeplini voia Mea şi vor propăşi în lucrul spre care le trimit” [aprox., Isaia 55:11; cf. unei versiuni în l. română, „Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui”]. Ele sunt înzestrate cu inteligenţă referitoare la misiunea lor şi vor stărui până ce obiectul existenţei lor este realizat; stăruiesc până ce trezesc corespondentul vibraţional al lor în cel spre care sunt îndreptate, dar în clipa în care scopul creaţiei lor a fost atins, ele încetează a mai fi. Cuvântul rostit subiectiv în încredere tăcută va trezi întotdeauna o stare corespondentă în cel în care s-a rostit; dar în clipa în care sarcina lui a fost îndeplinită, el îşi încetează existenţa, permiţând celui în care s-a realizat starea să rămână în conştienţa stării afirmate sau să revină la starea lui anterioară. Orice stare beneficiază de atenţia ta, aceea îţi întreţine viaţa. Aşadar, a devein atent asupra unei foste stări înseamnă a reveni la acea condiţie. „Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată” [Isaia 43:18].

Nimic nu se poate adăuga omului, fiindcă întregul creaţiei deja este perfecţionat în el. „Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” [Luca 17:21]. „Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer” [Ioan 3:27]. Cerul este subconştientul tău. Nici măcar o insolaţie nu provine din afară. Razele de afară numai trezesc razele corespondente dinăuntru. De n-ar fi razele arzătoare înlăuntrul omului, toate razele universului la unison n-ar putea să-l ardă. De n-ar fi tonele de sănătate deja înlăuntrul conştienţei celui care le afirmă sau a celui pentru care se afirmă, n-ar putea fi reverberate prin cuvântul care se trimite. De fapt nici nu dai ceva altuia – reînvii ceea ce doarme înlăuntrul lui. „Copila n-a murit, ci doarme” [Matei 9:24, Marcu 5:39]. Moartea e numai dormire şi uitare. Vârsta şi decăderea sunt somnul – nu moartea – tinereţii şi sănătăţii. Recunoaşterea unei stări o reverberează sau o trezeşte. Distanţa, aşa cum e ea cunoscută simţurilor tale obiective, nu există pentru mintea subiectivă. „De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” [Psalm 138/139:9-10].

Timpul şi spaţiul sunt condiţii ale gândului; imaginaţia le poate transcende şi se poate muta într-un timp şi spaţiu psihologice. Deşi separat fizic de un loc prin mii de kilometri, poţi trăi mental în locul acela îndepărtat de parcă ar fi aici. Imaginaţia ta poate transforma cu uşurinţă iarna în vară, New York în Florida şi aşa mai departe. Fie obiectul dorinţei tale aproape sau departe, rezultatele vor fi aceleaşi. Subiectiv, obiectul dorinţei tale nu e niciodată îndepărtat; proximitatea lui intensă îl face îndepărtat observaţiei simţurilor. Sălăşluieşte în conştienţă, iar conştienţa e mai apropiată decât respiraţia şi mai colea decât mâinile şi picioarele. Conştienţa este unica, singura realitate. Toate fenomenele sunt formate din aceeaşi substanţă reverberantă la viteze diferite. Din conştienţă am ieşit eu ca om şi în conştienţă, ca om mă întorc. În conştienţă toate stările există subiectiv şi sunt trezite la existenţa lor concretă prin credinţă. Singurul lucru care ne împiedică să producem o impresie subiectivă eficientă asupra cuiva aflat la mare distanţă, ori să transformăm acolo în aici este obişnuinţa noastră de a vedea spaţiul ca un obstacol.

Un amic de la mii de kilometri depărtare are rădăcini în tine prin ideile tale fixe despre el. A te gândi la el şi a ţi-l reprezenta înăuntrul tău în starea în care îţi doreşti să fie, încrezător că imaginea aceasta subiectivă e la fel de reală pe cât ar fi de s-ar fi concretizat deja trezeşte în el o stare corespondentă pe care trebuie să o concretizeze.Rezultatele vor fi evidente, deşi cauza rămâne ascunsă. Subiectul va exprima starea trezită înlăuntrul său şi va rămâne neștiutor în privinţa adevăratei cauze a acţiunii lui. Iluzia ta de liber-arbitru este numai necunoaştere a cauzelor care te împing să acţionezi. Rugăciunile depind de atitudinea ta mentală pentru a avea succes şi nu de atitudinea subiectului. Subiectul nu are nicio putere în a rezista ideilor tale controlate subiectiv în ceea ce-l priveşte în afară de cazul în care, starea afirmată de către tine ca fiind adevărată în privinţa lui este o stare pe care el este incapabil de a o dori ca fiind adevărată în privinţa altora. În acest caz, se întoarce la tine, cel care a trimis-o, şi se va realiza în tine. Dacă însă ideea e acceptată, succesul depinde în întregime de operator, nu de subiectul care, precum acul busolei în pivotul lui, e chiar indiferent în privinţa direcţiei pe care alegi să i-o dai. Dacă ideea ta fixă nu este acceptată subiectiv de către cel spre care a fost îndreptată, ricoşează spre tine, cel care ai trimis-o. „Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?” [1 Petru 3:13].Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine” [Psalm 36/37:25]. „Nicio nenorocire nu se întâmplă celui drept [pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele”, Pilde 12:21]. Nimic nu ni se întâmplă dacă nu există în propria noastră natură.

O persoană care îndreaptă un gând răutăcios spre altul va fi rănit de ricoşeu dacă nu reuşeşte să obţină acceptul subconştient al aceluia. „Ce semeni, aceea culegi”. Mai mult, ceea ce poţi dori şi crede despre altul poate fi dorit şi crezut despre tine, iar tu nu ai puterea de a o respinge dacă cel care ţi-o doreşte o acceptă ca fiind un adevăr în ceea ce te priveşte. Singura putere de a respinge un cuvânt subiectiv este de a fi incapabil de a dori o stare similară altuia – a da presupune abilitatea de a primi. Posibilitatea de a imprima o idee în mintea altuia presupune abilitatea acelei minţi de a primi acea impresie. Nebunii exploatează lumea; înţelepţii o transfigurează. Este cea mai înaltă înţelepciune aceea de a cunoaşte că în universul viu nu e un alt destin în afara celui creat din imaginaţia omului. Nu există influenţă în afara minţii lui. „Câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul” [Filipeni 4:8]. Nu accepta niciodată ca adevărat despre alţii ceea ce nu ai vrea să fie adevărat despre tine. Pentru a trezi o stare înlăuntrul altuia, aceasta trebuie să fie trează mai întâi în tine. Starea pe care ai transmite-o altuia poate fi transmisă dacă este crezută de tine. Aşadar, a da înseamnă a primi. Nu poţi da ceea ce nu ai şi ai numai ceea ce crezi. Deci a crede o stare ca fiind adevărată despre altul nu numai că trezeşte acea stare înlăuntrul aceluia, dar îi dă viaţă şi în tine.

Eşti ceea ce crezi.

„Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”, [Luca 6:38]. A da înseamnă pur şi simplu a crede, fiindcă ceea ce crezi sincer despre alţii vei trezi în ei. Starea reverberatoare transmisă de credinţa ta persistă până ce îşi trezeşte vibraţia corespondentă în cel despre care se crede aceea. Dar înainte de a putea fi transmisă, trebuie mai întâi să fie trezită înlăuntrul transmiţătorului. Indiferent ce e treaz înlăuntrul conştienţei tale, eşti. Că acea credinţă se referă la sine sau la altul, nu contează, deoarece credinciosul este definit prin suma totală a credinţelor sau asumpţiilor sale subconştiente. „Cum gândit-a omul în inima lui” – în subconştientul adânc al său – „aşa e el” [cf. unei versiuni în l. română,„Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet”, [Pilde 23:7].

Nu lua în considerare aparenţele, ci afirmă subiectiv ca adevărat ceea ce doreşti tu să fie adevărat. Aceasta trezeşte în tine tonul stării afirmate care, la rândul ei, se autorealizează în tine şi în cel despre care este afirmată. Daţi şi se va da [Luca 6:38]. Credinţele trezesc invariabil ceea ce ele afirmă. Lumea este o oglindă în care fiecare se vede reflectat pe sine. Lumea concretă reflectă credinţele minţii subiective. Unii oameni se auto-impresionează cel mai bine prin imagini vizuale, alţii prin sunete mentale, iar alţii prin acţiuni mentale. Forma activităţii mentale care permite întregii puteri a atenţiei tale să se fixeze în direcţia aleasă este cea care trebuie cultivate până ce le poate aduce pe toate celelalte în sprijinul atingerii obiectivului tău simultan. Dacă ai dificultăţi în a înţelege termenii „imagini vizuale”, „sunete mentale” şi „acţiuni mentale”, iată o ilustrare ce ar trebui să le clarifice sensurile: A – imaginează că vede o partitură muzicală, necunoscând nimic despre notaţia muzicală. Impresia din mintea sa este o imagine pur vizuală. B – imaginează că vede aceeaşi partitură, dar el poate citi muzical şi îşi poate imagina cum ar suna interpretată la pian; acest imaginar este sunetul mental. C – poate citi muzical şi este şi pianist; pe măsură ce citeşte, se imaginează interpretând partitura. Acţiunea imaginară este acţiune mentală. Imaginile vizuale, sunetele mentale şi acţiunile mentale sunt creaţii ale imaginaţiei tale şi, deşi par a veni din afară, ele vin de fapt dinlăuntrul tău. Ele se mişcă de parcă ar fi mişcate de altcineva, dar sunt lansate de fapt de propriul tău spirit din depozitul magic al imaginaţiei. Sunt proiectate în spaţiu de aceleaşi legi ale vibraţiei care guvernează trimiterea vocii sau a imaginii. Vorbirea şi imaginile sunt proiectate nu ca vorbire sau ca imagini, ci drept corelativi vibraţionali. Mintea subiectivă vibrează în conformitate cu modificările produse de gândul şi sentimentele operatorului. Starea vizibilă creată este efectul vibraţiilor subiective. Un sentiment este întotdeauna acompaniat de o vibraţie corespondentă, adică, o schimbare de expresie sau senzaţie în operator. Nu există gând sau sentiment fără expresie. Indiferent cât de lipsit de emoţii pari a fi, dacă reflectezi cu orice grad de intensitate, va exista mereu o uşoară mişcare musculară. Ochiul, deşi închis, urmează mişcările obiectelor imaginare şi pupila se dilată sau contractă în funcţie de strălucirea sau depărtarea acelor obiecte; respiraţia este accelerată sau încetinită, în funcţie de cursul gândurilor tale; muşchii se contractă corespunzător mişcărilor mentale. Această schimbare de vibraţie persistă până ce trezeşte o vibraţie corespondentă în subiect, care vibraţie se exprimă apoi într-un fapt fizic. „Şi Cuvântul S-a făcut trup”[Ioan 1:14]. Energia, aşa cum o vezi în cazul radioului, este transmisă şi recepţionată într-un „câmp”, un loc în care se produc schimbări în spaţiu. Câmpul şi energia sunt una şi inseparabile. Câmpul subiectului devine întruparea cuvântului sau energiei primite. Cel care gândeşte şi gândul, operatorul şi subiectul, energia şi câmpul sunt una. De-ai fi suficient de liniştit pentru a-ţi auzi sunetul credinţelor, ai şti ce se înţelege prin „muzica sferelor”. Sunetul mental pe care îl auzi în rugăciune ca venind din afară e produs de tine de fapt. Auto-observarea va revela acest fapt. Cum muzica sferelor este definită ca armonia auzită numai de zei, şi se presupune a fi produsă de mişcarea sferelor celeste, la fel este şi armonia pe care o auzi subiectiv numai tu în privinţa altora – produsă de mişcările gândurilor şi sentimentelor tale în adevărata împărăţie sau „cerurile dinlăuntrul tău”.

extras Rugăciunea, arta de a crede – Neville Goddard

SEMNEAZĂ pentru o NOUĂ ROMÂNIE !

2 gânduri despre “LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI”

  1. Multumesc Pe 14.10.2016 06:30, „DE TOATE PENTRU TOŢI ŞI MAI MULT…” a scris: > > detoatepentrutotisimaimult a publicat:” …„Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor”[Psalm 106/107:20]. A transmis conştienţa sănătăţii şi a trezit corespondentul ei vibraţional în cel spre care a fost dirijată. Şi-a reprezentat sieşi mental subi” >

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s