MEDICAMENTELE  HOMEOPATICE

samuel-hahnemann1

Samuel Hahnemann

                      Homeopatia este un sistem medical care tratează cu substanţa care produce efectul asemănător suferinţei. De exemplu, urzica produce o erupţie cu prurit(mâncărime), pe care toţi o cunoaştem. Erupţii asemănătoare întâlnim în urticarie, care este  vindecată de remediul Urtica urens, preparat din această plantă. Belladona este un remediu care se prepară din mătrăgună. Mătrăguna este o plantă otrăvitoare care, în anumite doze produce, la omul sănătos simptome fizice asemănătoare fazei de debut a scarlatinei(debut brusc cu febră mare, cefalee, agitaţie, dureri în gât). Iar Hahnemann a folosit cu succes Belladona în prevenirea acestei boli infecţioase în timpul unei mari epidemii la acea vreme. El şi-a dat seama că puterea unei substanţe de a vindeca rezidă tocmai în capacitatea ei de a produce boala şi că un medicament homeopatic(numit remediu homeopatic) va putea vindeca acele simptome pe care le-a provocat atunci când a fost testat pe voluntari sănătoşi(aşa-numitul proving sau experimentare pe subiecţi sănătoşi).

Farmacodinamia homeopatică este o ştiinţă integrală. Alături de studiul simptomatologiei obiective(ceea ce se poate constata cu ajutorul organelor de simţ sau al aparatelor), ea înţelege să acorde toată importanţa şi simptomelor subiective(senzaţiile, gândurile, sentimentele pe care le încearcă persoana) – simptome care foarte frecvent au valoare determinată pentru caracterizarea sa şi în consecinţă caracterizarea remediului de care are nevoie pentru a se reechilibra. În alopatie studiul substanţelor se face pe animale de laborator. Dar un animal nu are nivelul de conştiinţă al omului şi nici trăiri comparabile cu ale acestuia – şi chiar dacă le-ar avea, el nu are posibilitatea de a se exprima, de a descrie anxietatea, de exemplu, sau atâtea şi atâtea sentimente şi idei pe care le poate avea o fiinţă umană. Din acest motiv experimentarea pe animale este total nesatisfăcătoare pentru homeopaţi. Hahnemann a experimentat pe sine pulberea de scoarţă de China. A fost un pas revoluţionar pentru medicină. Şi alţi medici ai acelor timpuri i s-au alăturat, experimentând pe ei înşişi diferite substanţe, astfel că în decurs de şase ani el a reuşit să strângă descrierea amănunţită a simptomelor apărute în proving-uri, precum şi un vast material consemnat de-a lungul veacurilor, referitor la otrăvirile accidentale sau intenţionate. Astfel, Hahnemann a alcătuit Materia Medica homeopatică, reprezentând tabloul complet de simptome fizice, mentale şi emoţionale al multor remedii homeopatice.

                        Curând Hahnemann şi colegii săi au descoperit că la substanţele experimentate, existau anumite complexe de simptome identice simptomelor unor boli în faţa cărora medicina clasică a acelor vremuri era neputincioasă. Încercând să administreze acele substanţe pacienţilor la care găseau simptome identice, ei au fost uimiţi de rezultatele foarte bune obţinute în cazuri considerate incurabile de medicina din vremea aceea. Hahneman s-a convins încă o dată că fiecare substanţă ajută la tratarea grupului de simptome pe care ea însăşi le-ar produce într-un organism sănătos. Datorită descoperirii sale, Hahneman s-a întors la practica medicală, dar la practica homeopatiei, noua ramură a medicinei ale cărei baze chiar el le pusese. În timpul consultaţiilor el nota toate simptomele fizice, mentale şi emoţionale ale pacientului şi apoi căuta acel remediu homeopatic care acoperea cel mai bine totalitatea simptomelor pe care le prezenta pacientul. Astfel a obţinut succese foarte mari, vindecări rapide şi de lungă durată, uneori chiar şi după administrarea unei singure doze de remediu. La început, el prescria pacienţilor săi remediile similimum în dozele uzuale în timpurile acelea. A observat că, deşii pacienţii se vindecau, substanţele folosite produceau agravări mari ale simptomelor iniţiale, lucru care îi deranja atât pe medic cât şi pe pacient. Agravările erau de aşteptat, de vreme ce medicamentele produceau simptome similare celor pe care le avea pacientul şi care se adăugau peste acestea. Iată motivul pentru care Hahnemann a început să reducă dozele de madicament, până la 1/10 din doza obişnuită. În continuare pacientul era vindecat, dar perioada de agravare rămânea – deşii mai redusă ca timp şi intensitate – lucru care nu era destul de satisfăcător. Hahnemann a continuat să dilueze medicamentele, de fiecare dată de 10 ori. În cele din urmă el a ajuns la o diluţie care nu mai avea nici un efect asupra pacientului – diluţie care nu mai conţinea absolut deloc substanţa medicamentoasă. Beneficiile simplei diluări erau foarte reduse. Dacă medicamentul nu producea agravare, atunci el nu producea nici vindecare şi viitorul homeopatiei era neclar.

                               În acel moment critic, Hahnemann a făcut o mare descoperire. Nu se ştie foarte bine cum s-a întâmplat, dar el a supus fiecare diluţie succesivă procesului de sucusiune(agitare foarte puternică) şi a descoperit că fiecare diluţie astfel agitată nu numai că era mai puţin toxică, dar era şi mult mai eficientă decât  precedenta. Astfel, Hahnemann a rezolvat problema care a procupat medicina pe parcursul istoriei ei : problema efectelor nocive ale medicamentelor. Această descoperire are următoarea consecinţă: substanţa dinamizată, adică diluată extrem de mult(1/1.000.000 sau chiar până la 1/10 urmat de 30 de zerouri sau chiar şi mai mult) şi agitată puternic tratează pacientul rapid, sigur şi fără efecte nocive. E clar că această descoperire nu este uşor de explicat cu ajutorul mecanismelor chimice obişnuite. La diluţii atât de mari nu mai poate exista nici o moleculă din substanţa originală. Acest lucru nu putea fi explicat cu ajutorul fizicii şi chimiei secolului XIX, dar în lumina teoriei lui Einstein şi a fizicii cuantice modern putem înţelege că material este de fapt energie condesată şi că în anumite condiţii această energie poate fi eliberată şi folosită. Adevărata minune este că această energie poate fi utilizată în tratarea bolilor! Şi a şi fost folosită în acest scop, încă înainte de a putea fi explicată.

Aşa cum spuneam, devansând gândirea timpului său, Hahnemann a intuit adevărata natură a bolii. El a remarcat 2 lucruri extreme de importante:

  1. Că medicamentele diluate foarte mult acţionează curativ numai dacă sunt energizate prin agitarea viguroasă numită sucusiune.
  2. Că după o astfel de preparare, în diluţia respectivă nu mai poate fi detectată nici o urmă materială a substanţei iniţiale. Deci, efectul curativ nu este de natură materială, ci energetică.

El a concluzionat că prin dinamizare(diluare+agitare viguroasă) o parte din energia substanţei iniţiale se transmite vehiculului neutru folosit pentru diluare(alcool,apă) care este ca un”solvent”pentru energie. Hahnemann a realizat că a ieşit de pe teritoriul materiei şi că lucrează în energetic. În cazul medicinei alopate moderne apar complicaţii datorate efectelor secundare ale medicamentelor chimice folosite şi probleme grave legate de intoxicaţii şi dependenţă. Organismul tratat cu medicamente alopate puternice se va obişnui cu acestea şi, ulterior, doza va trebui crescută din ce în ce mai mult pentru a mai avea efect. Astfel apare un cerc vicios, mecanismul de apărare al organismului slăbeşte iar boala se adânceşte. Multe dintre medicamentele alopate nu tratează dezechilibrul energetic al organismului. Ele doar schimbă locul de manifestare a dereglării, mutând boala dintr-un loc în altul. Şi, regretabil, de foarte multe ori boala cea nouă este mai profundă şi mai gravă decât cea iniţială. Numai înţelegând şi sprijinind forţa vitală în efortul ei de a reechilibra sistemul(cu ajutorul remediilor homeopatice şi al altor mijloace ale medicinei holistice) acesta îşi mai poate reveni.

                          Dar să aruncăm o privire asupra colecţiei de tablouri de remedii, care este Materia Medica homeopatică. Ea nu este altceva decât gruparea didactică într-un mănunchi unitar a tuturor simptomelor înregistrate în timpul proving-urilor, un adevărat registru al tuturor simptomelor remediilor, altfel spus, o semiologie. Aici pot fi găsite toate simptomele unui remediu,inclusiv cele mai ciudate, rare sau particulare(a căror importanţă în găsirea remediului similimum a fost subliniată chiar de Hahnemann în paragraful 128 din Organon). La ora actuală Materia Medica homeopatică cuprinde descrierea amănunţită a peste 3000 de remedii diferite, provenind din regnul mineral, vegetal şi animal. Printre substanţele minerale folosite se numără substanţe anorganice: elemente chimice(metale şi nemetale), acizi, baze şi săruri al căror rol în funcţionarea organismelor vii a fost demonstrat. Unele dintre cele mai des folosite remedii homeopatice sunt: sulful, siliciul(nisipul), clorura de sodiu(sarea de bucătărie)etc. Unele metale, cum ar fi cuprul, magneziul, fierul, seleniul, zincul etc. se găsesc în mod normal  în organism fie ca oligoelemente, fie ca “blocuri” importante în construcţia organismului. Există şi remedii preparate din substanţe organice cum ar fi petrolul, de exemplu. Homeopatia utilizează remedii vegetale – preparate din plante(frunze, flori, seminţe, rădăcini sau plantă întreagă), ciuperci, licheni sau alge. Unele dintre aceste plante au un efect toxic foarte bine cunoscut(mătrăguna, omagul, pălăria şarpelui etc.), iar altele sunt folosite din timpuri străvechi ca medicamente(muşeţelul, coada şoricelului, rostopasca etc.) sau alimente(ceapa, usturoiul, pătrunjelul etc.). Practic toate plantele pot fi utilizate în homeopatie, dar până în prezent  numai un număr relativ mic au fost experimentate. Chiar şi aşa, aproximativ două treimi din remediile folosite la ora actuală sunt preparate din plante.

Remediile derivate din regnul animal folosesc fie întregul animal sănătos(în special cele inferioare, cum ar fi buretele de mare, steaua de mare, furnica roşie), fie secreţii ale acestuia, cum ar fi veninul de paianjen, de şerpi, cerneala de sepie etc. Mai sunt şi aşa-numitele imponderabile( Sol, Luna, X-ray). De exemplu, se expune un flacon cu apă distilată razelor X şi apoi se dinamizează prin metoda descrisă anterior, obţinându-se remediul X-ray. O altă categorie importantă de remedii, o constituie cele preparate din produse patologice(produsele bolii-culturi microbiene, toxine microbiene, secreţii patologice). Dintre acestea putem enumera, de exemplu: Psorinum, Luesinum, Carcinosinum, Tuberculinum etc. Ele poartă numele de nosode. Denumirea remediului homeopatic este aceeaşi, indiferent de laboratorul în care a fost el preparat. Ea este formată din numele în latină al substanţei de bază, urmată de o cifră care reprezintă potenţa(diluţia remediului), şi apoi de denumirea sistemului în care s-a făcut diluarea – CH – pentru scara centezimală hahnemanniană, K – pentru centezimala korsakoviană sau D(sau X) – pentru scara decimală. De exemplu, Pulsatilla 30CH este remediul preparat din planta Pulsatilla nigricans(dediţel), prin 30 de diluţii succesive pe scara centezimală hahnemanniană.

Dar să vedem cum se prepară practic aceste remedii. Dacă este vorba despre o plantă, atunci aceasta în stare proaspătă este amestecată cu alcool, pentru a se obţine tinctura mamă(abreviată TM). Aceasta constituie baza pentru diluţiile succesive, în felul următor:

1 picătură TM+99 de alcool, se agită puternic cu mişcări verticale de 100 de ori pentru a se obţine diluţia 1CH. Din flaconul cu diluţia 1CH se ia o picătură, se pune într-un alt flacon, se adaugă 99 de picături de alcool şi, la fel, se agită puternic de 100 de ori, obţinându-se diluţia 2CH din substanţa respectivă. Procesul se continuă în acelaşi mod, putându-se ajunge până la diluţia 100.000CH. Prin metoda Korsakov remediile se prepară într-un mod asemănător, singura deosebire fiind că nu se foloseşte câte un flacon nou pentru fiecare diluţie, ci flaconul în care s-a preparat diluţia 1K(dintr-o picătură TM+99 picături de alcool), se goleşte(aproximându-se că a mai rămas o picătură de lichid pe pereţii lui), se adaugă 99 picături de alcool, se agită puternic şi se obţine diluţia 2K. Se goleşte din nou, se adaugă 99 de picături de alcool, se agită şi rezultă diluţia 3K şi aşa mai departe. În scara decimală, prepararea este asemănătoare, deosebirea fiind că diluarea se face cu 9 picături de alcool în loc de 99. În cazul în care substanţa originară este indisolubilă(de exemplu, fierul, siliciul, argintul sau aurul), ea se va tritura într-un mojar împreună cu lactoză(folosită ca vehicul inert), în aceleaşi proporţii, de 1/100 sau 1/10, process similar sucusiunii. Începând cu diluţia 3CH, se continua folosind alcoolul în loc de lactoză. Trebuie să facem precizarea că, în conformitate cu legea lui Avogadro, începând cu diluţia 3CH practic în aceasta nu mai există nici măcar o moleculă din substanţa initial şi de aceea se poate trece la solventul lichid(alcool), care va prelua energia eliberată de aceasta în vehiculul inert solid. Ceea ce vom găsi în orice diluţie mai mare de 3CH este energia eliberată prin procesul de sucusiune(agitare puternică sau triturare, în cazul substanţelor insolubile). Materia este energie concentrate. Odată cu dinamizarea(diluare+agitare), aşa cum spuneam, cantitatea de materie se reduce, dar creşte cantitatea de energie activă eliberată de aceasta. De aceea, cu cât diluţia este mai mare, cu atât energia conţinută este mai mare şi, deci, puterea vindecătoare a remediului este mai profundă – diluţiile mici se administrează predominant în afecţiuni organice, iar cele mai înalte în boli psihice.

         Aşa cum vă puteţi da seama, procesul de preparare a remediilor homeopatice este foarte laborios, solicitând farmacistului, mult timp, efort, conştiinciozitate, maximă atenţie şi, nu în ultimul rând, un laborator în care să nu existe surse de contaminare a preparatelor, care sunt extrem de sensibile. De aceea sunt foarte puţine laboratoare care întrunesc condiţiile necesare preparării remediilor homeopatice. În plus, nu veţi găsi remediile homeopatice în toate farmaciile, căci numai puţine dintre ele sunt autorizate să le comercializeze. – (fragmentHOMEOPATIA, dr. Tatiana Bolbocean; dr.Mihaela-Georgia Cîmpian)

Organon of the Medical Art

3 gânduri despre &8222;MEDICAMENTELE  HOMEOPATICE&8221;

  1. Homeopatia adevarata poate fi de ajutor doar omului constient de sine Si nicidecum altor oameni, am vazut oameni, ce vorbesc atît de încrezător despre ea, insa traiesc intr-o ură absolută de sine, cu limitări impuse si nicidecum liberi. Si eu am primit aceste medicamente, insa copilă fiind, nu credeam in efectul lor terapeutic si le-am întrerupt, dar oricum nu imi erau efective. Era odată ca niciodată oamenii altfel si medicamentele la fel. Acum oamenii sufera doar din lipsa dragostei, necunoașterea de line si ca rezultat- lipsa unei incredeti in prezent si prezența sa Divină pe pământ. ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s