Biofotonii – lumina vietii

 1382118_orig-800x320

                   Celulele noastre comunica prin schimb de “biofotoni”, lumina ultraslaba purtatoare de informatii, purtatoare de viata. Radiatia solara este esentiala pentru existenta oricarei forme de viata pe Terra, iar faptul ca lumina solara este folosita de vegetale pentru sinteza diverselor substante indispensabile pentru supravietuire sunt adevaruri intelese si acceptate ca evidente. Faptul ca toate fiintele vii „contin” lumina si o utilizeaza in cele mai intime procese derulate la nivel subcelular si cuantic este mai putin cunoscut. Inca din 1927, profesorul sovietic Alexandr Gurvici a descoperit ca radacinile de ceapa comunica intre ele prin raze ultraviolete modificandu-si reciproc ratele de multiplicare celulara. Aceasta radiatie a fost numita de catre Gurvici – „radiatie mitogenetica”. Descoperirea a fost atat de socanta incat Gurvici a fost ridiculizat de catre biologii de dinainte de razboi si considerat ca fiind sarlatan. Eforturile lui Gurvici au fost continuate la Novosibirsk in anii 1960 si 70 de catre V. Kaznaceev si echipa acestuia. Intr-unul din studiile lui Kaznaceev, culturi de celule aflate in flacoane din sticla de cuart (transparenta pentru ultraviolete) au fost tratate cu substante toxice. In imediata vecinatate au fost plasate flacoane similare continand culturi de celule sanatoase. Dupa o vreme, culturile sanatoase au inceput sa prezinte semne de intoxicare, similare celor din flacoanele tratate. Experienta repetata cu culturi plasate in flacoane din sticla obisnuite (opaca pentru UV) a condus la rezultate negative, adica simptomele de otravire la cultura sanatoasa nu au mai aparut. Concluzia imediata a fost ca celulele celor doua culturi vecine comunicau prin radiatii ultraviolete. In 1957, gratie noilor tehnici de investigare, biofizicianul german Fritz Albert Popp (Universitatea din Kaiserslautern), nu numai ca a confirmat descoperirile lui Gurvici, dar a dovedit ca toate celulele vii emit si capteaza in mod constant lumina. Nu este vorba doar de celulele vegetale ci si de celule animale … si umane. Descoperirea a facut mare valva in Germania ca si in toata lumea. Stimulat de rezultate, Fritz Popp a elaborat o instalatie ultrasensibila de masurare a numarului de fotoni emisi de materia vie. Inima instalatiei au fost fotomultiplicatori de mare sensibilitate in ultraviolet care puteau detecta energii de numai 10-17W (energia luminii emise de un licurici aflat la 10 Km distanta). Descoperirea a avut meritul de a deschide calea spre o biologie in care fizica cuantica ocupa deja un loc important.

Profesorul Ilya Prigogin (Universitatea din Bruxelles), laureat al premiului Nobel in 1977, prin conceptul sau numit “structuri disipative”, introduce principiul conform caruia energia furnizata local in zone determinate se poate propaga in intreg sistemul, altfel spus, se poate delocaliza. Aceasta delocalizare se produce in conditii aflate în afara oricarui echilibru termodinamic. Ceea ce a descoperit F.A. Popp reprezinta o caracteristica a structurilor disipative. Lumina distribuita in tesuturile vii prin aceaste emisii celulare joaca un rol central in procesele moleculare profunde. Aceasta lumina este prezenta sub forma de cuante de energie (fotoni) bine definite, emise intr-o maniera sincronizata (coerenta). Acesti fotoni biologici (biofotoni), excita moleculele modificandu-le 2 nivelul energetic si facand posibila declansare a unor reactii biochimice importante. Putem afirma, acum, ca fiecare proces chimic derulat în celulele este initiat datorita unei emisii speciale de biofotoni. Aceasta ne permite sa intelegem ca evenimentele celulare sunt regizate prin procese la nivel cuantic. Aceste particule de lumina nu vizeaza doar tesuturile expuse la lumina solara cum este pielea dar si cele profunde, de exemplu: rinichii, ficatul, plamânii, pancreasul. In fond, acesti biofotoni calatoresc si servesc într-un fel ca mijloc de schimb. Nu este vorba de fenomenele de fluorescenta sau fotoluminiscenta care pot fi intalnite la unele alge sau tesuturi moarte aflate în putrefactie. Aceste emisii de biofotoni sunt manifestari ale vietii normale a celulelor vii implicate in functionarea unui tesut sau a unei colonii de celule. Sisteme de comunicatie prin biofotoni sunt utilizate si de unele animale care traiesc in colectivitati. Au fost efectuate cercetari pe diverse tipuri de animale care traiesc in grupuri. Cercetatorii din echipa lui Popp au studiat luminile licuricilor din padurile de mangrove din Thailanda. Cu ajutorul unor aparate foarte sensibile si precise ei au constatat ca ca dupa un minut de zbor in comun, toti licuricii emit semnale luminoase aflate in acelasi ritm . Aceasta coerenta reprezinta un semn de coordonare, cooperare intre indivizii din grupul de licurici. In studiile efectuate de echipa dr. Popp s-a mai descoperit ca in coloniile de dafnii (minuscule vietuitoare acvatice), pe masura ce populatia colectivitatii creste, emisiile de biofotoni detectate la nivelul indivizilor scade, desi ne-am astepta ca aceste emisii sa creasca! Acest fenomen ar putea reprezenta un semnal de limitare a ratei de inmultire.

In realitate, cand vietuitoarele incep sa traiasca in promiscuitate, radiatiile fotonice provenind de la fiecare individ in parte sunt mai usor absorbite de ceilalti pentru ca il utilizeaza pentru a transmite mesaje pentru mentinerea unei armonii in cadrul grupului. Recent, F.A. Popp a demonstrat ca aceste emisii de lumina se petrec la nivelul ADN-ului, unde energia luminoasa este “stocata“ in moleculele de ADN sub forma de biofotoni si ca acest stocaj poate dura pana la moartea celulei. Cand celulele grupate in tesuturi mor, ele emit impreuna intregul ansamblu de radiatii fotonice stocate, ceea ce pare sa ofere credit ipotezei ca functionarea celulelor si moartea acestora sunt procese strans coordonate. Genele emitatoare din ADN sunt, de asemenea, receptoare, astfel incat, intre organismul viu si mediul exterior se stabileste un schimb energetic. Acest dialog prin flux de energie informata sustine mecanismele vitale, organismul „alimentandu-si” organizarea interna din lumina solara ambianta care, pe domenii foarte limitate, este si ea coerenta! In prezent, in numeroase laboratoare din lume, cercetarile continua asupra aplicatiilor descoperirilor prof. Popp. De exemplu, s-a putut demonstra ca o substanta medicamentoasa poate fi testata prin aceasta metoda pe culturi de tesuturi umane in vitro. Acest test preliminar permite detectarea imediata a toxicitatii acestei substante. Emisia de biofotoni de catre celule poate indica aceasta toxicitate. La solicitarea guvernului german, dr. Popp a realizat o serie de studii asupra medicamentelor homeopatice aplicand emisiile de fotoni de catre celule, rezultatele fiind sunt prezentate in “Bericht an 3 Bonn”. In cursul cercetarilor efectuate in cadrul acestui studiu, prof.dr. Popp a dovedit ca radiatiile biofotonice ultra-slabe emise de culturi de celule sau colonii de animale minuscule pot fi modificate intr-o maniera reproductibila prin administrarea de substante (homeopatic active) in dilutii ridicate, dovedind astfel actiunea reala a medicamentelor homeopatice. Toate celulele vii expuse la lumina retin aceasta lumina apoi o restituie mediului dupa un anumit timp. Cercetatorii de la Universitatea din Utrecht (Olanda), lucrand prin tehnicile lui Popp au remarcat ca celulele canceroase reemit biofotonii la o rata care creste odata cu numarul celulelor maligne, in timp ce celulele sanatoase isi diminueaza emisia de biofotoni in timpul multiplicarii. Acest comportament a fost interpretat de catre cercetatori ca o indicatie asupra gradului de cooperare si organizare a celulelor. Celulele canceroase constitue un sistem dezorganizat fara o cooperare intercelulara reala, in care informatiile “transportate” de biofotoni nu sunt necesare si nici utilizate, in timp ce celulele sanatoase folosesc biofotonii drept elemente care ajuta in organizare si coordonare in cadrul grupului de celule . Un alt experiment interesant a constat in numararea biofotonilor emisi de mainile vindecatorilor practicanti ai terapiilor energetice. Numarul fotonilor emisi de astfel de subiecti a fost semnificativ mai mare atunci cand acestia isi focalizau energia emisa de maini în comparatie cu fotonii emisi cand vindecatorii erau relaxati. Ambele valori mentionate mai sus se deosebeau net de valorile masurate în camera de investigatie in absenta oricarei persoane. Toate aceste experimente precum si teoria generala a biofotonilor ca factori bioregulatori ai proceselor din organismul uman sunt prezentate in lucrarea lui Marco Pischof, „Lumina din celulele noastre”. Din aceasta perspectiva au fost studiate substantele care inhiba proliferarea celulelor canceroase, insa se pare ca, la prima vedere, aceasta cale nu raspunde asteptarilor. Acest aparent esec ar putea fi explicat prin faptul ca maladia cancerului nu este strict localizata ci mai curand rezultatul unei dezorganizari progresive la nivelul întregului organism. Asadar, evolutia acestei maladii nu este direct observabila la nivelul unei simple culturi de tesut sau de celule. Din studiile prof. Popp si colaboratorilor sai reiese ca alimentatia demna de acest nume trebuie sa contina o importanta parte “vie”, cu alte cuvinte un mediu in care fotonii sunt inca prezenti si, prin urmare, transferabili organismului receptor. Din punct de vedere termodinamic, organismele vii sunt sisteme “deschise”. Ele nu extrag din mediul ambiant doar substantele chimice necesare pentru metabolism ci si informatii pentru organizarea functionarii lor. Acest fapt ne arata importanta pentru sanatate a metodelor de conservare folosite pentru alimentele proaspete. Este evident, ne arata prof. dr. Popp, ca legumele sau fructele stabilizate prin radiatii gama isi pierd aproape total potentialul nutritiv pentru ca celulele sunt “ucise” prin iradiere (eliminarea biofotonilor din structurile celulare). 4 Consumand fructele si legumele in stare proaspata, organismul uman „consuma” si lumina sub forma de biofotoni stocati in celulele acestora. “Noi, oamenii, suntem devoratori de lumina“ afirma, pe buna dreptate, prof. dr. Fritz Popp. Este posibil ca biofotonii sa fie si purtatori ai informatiilor psi si ca intre doua forme constiente de viata poate fi stabilita o legatura coerenta din care rezulta un transfer de informatie. Chiar daca avem de a face cu o ipoteza, suntem convinsi ca aplicatiile si implicatiile practice ale biofotonilor nu au fost pe deplin cercetate si ca acestia isi vor ocupa locul meritat in stiinta secolului al XXI-lea.

sursa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s