7 etape pe care OMUL le atinge în evoluția sa spirituală

Toţi oamenii pe care îi vedem, pe care îi cunoaştem sau pe care i-am putea cunoaşte sunt roboţi, veritabili roboţi care lucrează numai sub presiunea influenţelor exterioare. 

Omul nr.1

Este omul corpului fizic, la care funcţiile instinctului şi mişcării prevalează asupra celor ale sentimentului şi gândirii. Centrul de gravitaţie al vieţii sale psihice este în centrul motor. Cunoaşterea sa este bazată pe imitaţie, instincte sau învăţată pe dinafară, repetată obositor, mecanic, o cunoaştere pe care acest tip de om „o capătă ca o maimuţă sau ca un papagal“.

Fiinţa lui trăieşte prin instincte şi senzaţii, arta sa este de imitaţie, un simulacru sau grosolană, primitivă şi senzuală, precum muzica şi dansurile popoarelor sălbatice. Religia sa este formată din ritualuri, forme exterioare, sacrificii şi ceremonii sclipitoare care pot, uneori, să fie de o splendoare seducătoare sau, dimpotrivă, de un caracter lugubru, sălbatic şi crud.“

Omul nr.2

El este omul în cazul căruia funcţiile emoţionale le domină pe toate celelalte; este omul sentimentului şi al emoţiei. Centrul de gravitaţie al vieţii lui psihice este în centrul emoţional. Fiinţa lui trăieşte din sentimente şi emoţii, iar arta sa înseamnă sentimente.
Cunoaşterea sa se limitează la ceea ce îi trezește emoții puternice. Totdeauna doreşte ceva care să-i placă sau, dacă este bolnav, este atras de tot ce-i displace.

Este fascinat de lucrurile care-i repugnă, de tot ceea ce provoacă în el oroare, groază şi greaţă. Religia sa este cea a credinţei, dragostei, elanurilor, adoraţiei şi entuziasmului care nu întârzie să se transforme într-o religie de persecuţie, de zdrobire şi exterminare a ereticilor şi păgânilor.“

Omul nr. 3

Este un om raţional care are o teorie pentru tot ceea ce face şi care pleacă, întotdeauna, de la considerente mentale. Centrul de gravitaţie al vieţii sale psihice este în centrul intelectual. La el funcţiile intelectuale domină asupra celor emoţionale, instinctuale şi motrice. Existenţa sa este cea a raţiunii, a teoriei, iar arta sa este intelectuală, inventată.

Cunoaşterea sa este fondată pe o gândire subiectiv logică, pe cuvinte sau pe o înţelegere literală. Este cunoaşterea şoarecilor de bibliotecă, a scolasticilor. Religia sa este intelectuală şi teoretică, o religie de dovezi şi argumente, fondate pe raţionamente, interpretări şi deducţii logice.“
Conform doctrinei filosofului armean, fiecare om se naşte 1, 2 sau 3. „Aceşti oameni constituie umanitatea mecanică. Ei rămân la nivelul la care s-au născut. Se înţelege de ce cunoaşterea lor nu se poate depărta niciodată de fiinţa lor. Orice le-aţi da, ei interpretează în felul lor, şi nu ar şti să facă altfel, decât să aducă acel ceva la un nivel inferior nivelului lor“, spune acesta.

Omul nr.4

Trebuie să înţelegem că niciun om nu se naşte nr. 4, ci devine 4, în urma unor eforturi de caracter foarte bine definit. Omul nr. 4 este produsul unei lucrări în şcoală. Influenţele obişnuite de educaţie, cultură sau altele nu-l pot produce, iar nivelul său este superior celorlalte trei categorii. El are un centru de gravitaţie făcut din ideile sale, aprecierea muncii şi relaţia sa cu şcoala.

În el, un centru psihic nu poate predomina asupra celorlalte, cum se întâmplă la oamenii nr.1, 2 sau 3. El începe deja să se cunoască şi să ştie încotro merge. Cunoaşterea sa vine de la omul nr. 5, care a primit-o de la omul nr. 6, care l-a împins la izvor, la omul nr. 7. El nu asimilează din această cunoaştere, decât ceea ce este pe măsura puterilor sale. Cunoaşterea sa a început să se elibereze de elementele subiective ale oamenilor 1, 2 sau 3.“

Omul nr. 5

Acest tip de om a atins unitatea. Cunoaşterea sa este o cunoaştere totală şi indivizibilă. El are acum un „Eu” indivizibil şi toată cunoaşterea îi aparţine. El nu mai poate avea un „Eu” care să ştie ceva, fără ca un altul să fie informat. Ceea ce ştie, ştie cu toată fiinţa sa. Cunoaşterea sa este mai aproape de cunoaşterea obiectivă, care nu poate fi cea a omului nr.4.

El poate deveni 5, fără să fi fost 4. În acest caz, el nu se poate dezvolta mai mult. Pentru a deveni omul nr. 6, el va trebui să-şi refacă în mod complet esenţa deja cristalizată şi să piardă, deliberat, fiinţa sa de om nr. 5. Aceasta nu poate fi dusă la bun sfârşit, decât în urma unor suferinţe teribile.“
Ce înseamnă cristalizare? Dacă un om trăieşte fără conflict interior, dacă totul i se întâmplă fără ca el să se opună, dacă va merge totdeauna în direcţia curentului, el va rămâne cum este. Dar, dacă explodează o luptă interioară în acel om şi, mai ales, dacă în această luptă el urmează o linie determinată, atunci unele trăsături permanente vor începe să se formeze în el, el va începe să cristalizeze.

Omul nr. 6

El îl urmează îndeaproape pe omul nr.7. Nu se deosebeşte de el decât prin unele caracteristici, iar cunoaşterea lui reprezintă totalitatea cunoaşterii accesibile omului, dar încă mai poate fi pierdută .

Omul nr.7

Este omul care a ajuns la dezvoltarea cea mai completă care îi este permisă unei fiinţe umane şi are tot ce poate avea un om, în special voinţă, conştiinţă, un „Eu” permanent şi imuabil. Cunoaşterea este a lui cu totul şi nu i se mai poate lua. Este cunoaşterea obiectivă şi în întregime complet practică.

„Divizarea omului în şapte categorii permite să înţelegem mii de particularităţi, care nu ar putea fi înţelese altfel“, explică G.I.Gurdjieff acestă împărţire. Este o primă aplicare a conceptului de relativitate. Lucruri aparent identice pot fi cu totul diferite, în funcţie de categoria de oameni cărora le aparţin sau pe care îi avem în vedere. Toate manifestările interioare şi exterioare ale omului, tot ceea ce îi este propriu, toate creaţiile sale sunt, de asemenea, divizate în şapte categorii.
Mai departe, Gurdjieff creează o metaforă interesantă pentru a descrie evoluția omului.

Încercaţi să comparaţi omul cu o casă cu patru camere. El trăieşte în cea mai mică şi cea mai sărăcăcioasă, fără a bănui câtuşi de puţin, până când i se spune, existenţa celorlalte trei, care sunt pline de comori. Când aude vorbindu-se despre asta, începe să caute cheile acestor camere şi mai ales a celei de-a patra, cea mai importantă. Când a găsit mijlocul de a intra acolo, devine cu adevărat stăpânul casei sale, pentru că doar în acel moment, ea îi aparţine cu totul şi pentru totdeauna. Cea de a patra cameră îi conferă nemurirea, pentru care se străduiesc toate învăţăturile religioase să-i arate calea“. –  Invataturile lui Gurdjieff(fragment)

Omul poate hotărî un lucru şi acesta se va întâmpla

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în spirituality și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s