Care este importanţa respiraţiei ?

                  Respiraţia, în mod special respiraţia abdominală adâncă, este foarte importantă şi trebuie să însoţească orice lucru cu energia, inclusiv Tehnica Energiei Universale, mai mult trebuie să fie un mod de viaţă, cu alte cuvinte, un obicei continuu şi permanent. Când noi ne naştem, realizăm prima respiraţie adânc şi din plin. Din nefericire, de-a lungul anilor, cei mai mulţi dintre noi uităm de acest potenţial intrinsec şi îl înlocuim cu respiraţia inconştientă, superficială. Respiraţia superficială este un obicei condiţionat, care are originea în reţinerea respiraţiei pe durata stresului. Corpul se tensionează şi reţine o cantitate mică de aer, ce umple doar partea de sus a plămânilor. La un moment dat când aceasta se întâmplă foarte des, respiraţia superficială devine un obicei şi chiar un mod de epuizare. Respiraţia superficială este determinată de „reacţia la stres” şi întăreşte tensiunea în corp, iar o astfel de tensiune constantă în timp întăreşte respiraţia superficială şi astfel se creează un cerc vicios, ce poate fi foarte periculos pentru corp, dacă este pe o durată mare de timp. El va continua puţin câte puţin să epuizeze energia vitală şi va lipsi plămânii de maximum de oxigen posibil.

Punând o mână chiar mai jos de cutia toracică (deasupra stomacului, în jurul părţii frontale a chakrei plexului solar) şi inspirând adânc, observăm mişcarea în mâna noastră. Se mişcă ea înspre interior sau spre afară? Se mişcă cumva? Dacă aţi respirat corect, mâna s-a mişcat vizibil înspre exterior. Respirând corect, diafragma (muşchiul ce separă cavitatea toracică de cea abdominală) se mişcă încet, în jos, pentru a crea vid în cavitatea plămânilor. Ca rezultat al acestei mişcări descendente, abdomenul este forţat înainte. Dacă ne imaginăm că plămânii sunt împărţiţi în trei părţi, respiraţia adâncă începe cu mişcarea în jos a diafragmei şi umplerea cu aer a părţii celei mai de jos a plămânilor, apoi partea din mijloc şi pieptul se umflă, iar în sfârşit, se umple cu aer partea de sus a plămânilor. Atunci când persoana expiră, ea expiră complet şi în întregime, aceasta se numeşte respiraţie abdominală sau respiraţie diafragmatică şi înlocuieşte obiceiul de a respira distructiv şi îngust.

Respiraţia abdominală nu înseamnă respiraţia aerului în abdomen sau stomac, ea înseamnă umplerea părţilor celor mai joase ale plămânilor complet şi în întregime – suplimentar faţă de părţile de sus, astfel încât nu numai pieptul, ci şi muşchii abdominali, se ridică şi se mişcă în timpul respiraţiei şi coboară la loc, când respiraţia se termină, precum un balon. Respiraţia abdominală poate fi întărită conştient, în clipa în care ne observăm vechea respiraţie superficială, până când aceasta devine o obişnuinţă subconştientă. Ea este foarte importantă, căci previne dezvoltarea tensiunilor atunci când persoana face faţă perturbaţiei, permite corpului să se mişte mai mult (nu numai partea superioară a pieptului, se mişcă întregul piept şi de cele mai multe ori şi abdomenul), minimizând astfel rigiditatea şi nemişcarea,prevenind producerea „reacţiei la stres” şi ajutând corpul să fie activ.

Un alt factor important este acela că, respiraţia abdominală atrage după sine vitalitatea în zona chakrei C3, care este chakra plexului solar. C3 – chakra plexului solar, conduce zona ce guvernează stomacul, ficatul, pancreasul şi glandele suprarenale, care sunt hotărâtoare în timpul „reacţiei la stres”. Stomacul, în mod obişnuit, este asociat cu emoţiile, din cauză că cei mai mulţi oameni tensionează această zonă în timpul „reacţiei la stres” şi al respiraţiei căci la cei mai mulţi oameni această zonă este sub tensiune în timpul „reacţiei la stres”, utilizând respiraţia superficială, interiorizând emoţiile negative în această zonă – şi astfel, ulcerele, deranjamentele digestive şi problemele intestinale devin inevitabile. Respiraţia abdominală face ca plexul solar să conserve energia vitală a corpului, aşa că sănătatea este păstrată şi ea ajută corpul să folosească mai mult oxygen decât în cazul respiraţiei superficiale, contribuind la claritatea minţii, iar în timpul perturbaţiilor, acea parte a corpului va fi mai puţin tensionată.

Când respiraţia abdominală devine un obicei, ea va ajuta persoana, nu numai să nu creeze mai multă tensiune, dar va ajuta şi la eliberarea vechilor tensiuni. Trebuie să ne reamintim întotdeauna că tensiunea internă este cauzată de sistemul nervos, contractând şi rigidizând muşchii interni şi externi ai corpului. Respiraţia abdominală profundă nu permite să se întâmple aceasta, căci întăreşte continuu mişcarea muşchilor, iar aportul suplimentar de oxigen contribuie la sporirea energiei vitale a corpului, în mod considerabil. Mai mult, respiraţia abdominală profundă ajută să degajeze să se degajeze efectele tensiunii, printr-un oftat uşor. Când o persoană foloseşte tratamentul cu Tehnica Energiei Universale (lucrul cu chakrele) pe un pacient sau pe sine, persoana trebuie să se asigure întotdeauna că foloseşte respiraţia abdominală. Este preferabil ca respiraţia abdominală să fie un mod de respiraţie permanent, dar este şi o cerinţă definitorie în timpul transferului cu Energie Universală, din cauza nevoii de energie vitală a corpului şi a necesităţii eliberării tensiunii. Un terapeut trebuie să-i sugereze pacientului să folosească respiraţia abdominală în timpul terapiei cu Energie Universală. Deci, Tehnica Energiei Universale poate fi combinată cu respiraţia abdominală, pentru a obţine rezultate puternice în vindecare, restabilire sau în prevenirea bolilor. Atât timp cât terapeutul îşi focalizează atenţia asupra direcţionării Energiei Universale către zona bolnavă, pacientul trebuie să fie într-o stare de receptivitate şi să-şi îndrepte întreaga sa atenţie conştient, spre aceeaşi zonă, în timp ce realizează respiraţia abdominală. Simţind senzaţiile şi vibraţiile în zona afectată sau cel puţin conştientizând o senzaţie în interiorul corpului (ca şi în „biofeedback”), se va accelera relaxarea muşchilor interni, precum şi eliberarea tensiunilor.

Autorul doreşte să sugereze şi faptul că este bine să se folosească tehnica respiraţiei, care utilizează mai multe combinaţii de respiraţii şi cea mai subtilă Energie Universală (să o numim respiraţia Energiei Universale). Respirând profund, folosim abdomenul şi pieptul, iar în timp ce respirăm vizualizăm razele Câmpului de Energie Universală, înconjurător, intrând în interiorul corpului nostru ca raze de lumină şi hrănindu-ne corpul nostru cu Energie Universală. Când expirăm rar şi complet, simţim corpul relaxându-se, simţim senzaţii în interior. La fiecare respiraţie simţim energia curgând în interior, în fiecare celulă a corpului, iar la fiecare expiraţie simţim corpul relaxându-se. Acum nu respirăm oxigen cu plămânii ci Energie Universală cu întregul nostru corp. Imaginaţi-vă efectele acestei respiraţii. Voi direcţionaţi conştient şi intenţionat nivele intense ale Energiei Universale din Câmpul de Energie Universală, înconjurător, subtil şi peste tot răspândit, către corpul vostru, iar în acelaşi timp permiteţi corpului vostru să se mişte împotriva oricărei tensiuni şi să primească mai mult oxigen. Efectele acestui fapt pot fi fenomenale. Se poate spune că este o autovindecare sau o prevenire a bolilor. Toate tensiunile vor fi eliberate şi corpul se va umple cu energie vitală. După un timp veţi începe să simţiţi sensul vibraţiilor dezvoltându-se în corpul vostru şi îl veţi simţi pulsând, plin de forţă vitală, relaxat, liber de tensiune şi de orice boală.

Această tehnică poate fi folosită pentru întreg corpul sau pentru o zonă locală. Dacă este vorba de o zonă locală, atunci tu vei respira prin ea, ceea ce înseamnă că vei respira profund cu plămânii, în timp ce vizualizezi şi focalizezi Energia Universală îndreptându-se spre partea respectivă a corpului – în timpul inspiraţiei simţi vibraţiile interioare, iar în timpul expiraţiei – relaxarea. Zona afectată sau dureroasă, va respira energie vitală, în timp ce plămânii tăi vor respira oxigen; în acest fel vei putea elimina aproape orice tensiune şi vei începe să-ţi vindeci boala şi să îndepărtezi durerea. Este bine să se dezvolte o anumită stare de conştiinţă în corp – să simţi dacă eşti tensionat în vreo parte a corpului, în timpul lucrului, al şederii sau chiar al vorbirii. Dacă simţi aşa ceva, cel mai bun mod să scapi de această stare este să respiri, folosind metoda prezentată anterior, relaxându-te şi tensiunea nu se va transforma într-o tensiune cronică, producătoare de boală. Dacă continui să exersezi respiraţia Energiei Universale în fiecare zi, poţi să sporeşti starea de conştientizare la un astfel de nivel încât respiraţia abdominală nu va deveni numai automată, ci vei profita de nivelele ridicate ale Energiei Universale, ce sunt direcţionate către corpul tău în mod continuu – chiar şi fără prea multă concentrare. Aceasta se întâmplă deoarece conectarea ta intimă cu Câmpul de Energie Universală ce te înconjoară va deveni un reflex, ajutându-ţi conştiinţa să atragă din ce în ce mai multă energie, în fiecare zi. Tu şi corpul tău – ca un câmp individual – eşti în mod intim conectat şi întrepătruns cu Câmpul de Energie Universală. Darul numit conştiinţă, pe care îl ai, îţi dă toate privilegiile să beneficiezi de Câmpul Universal şi să accesezi atât de multă Energie Universală, câtă ai nevoie.

Bedri Cetin

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în spirituality. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Care este importanţa respiraţiei ?

  1. That is a good tip especially to those new to the blogosphere.
    Short but very accurate info… Many thanks for sharing this one.
    A must read article!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s