HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA

HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA

HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA

      Un Trickster pitoresc apare în legendele indienilor americani din zona Marilor Câmpii, în care acesta este cunoscut ca imprevizibilul Coyote. El joaca un rol central în organizarea mitica a lumii. În anumite legende chiar se spune ca a creat-o. Dar Tricksterul e în primul rând paradoxal, astfel ca el este si un mascarici, pe cât se poate de egoist si de nedemn de încredere. Greselile sale sunt adesea ridicol de evidente:

Coyote i-a învatat pe oameni sa rnanânce, sa poarte vesminte, sa construiasca locuinte, sa vâneze, sa pescuiasca etc. El facea foarte mult bine, dar nu încheia totul cum trebuie. Uneori comitea greseli si, cu toate ca era întelept si puternic, faptuia multe lucruri prostesti. Îi placea prea mult sa joace feste pentru propriul sau ,amuzament. Era, ,de asemenea, egoist, laudaros si vanitos.Coyote este simultan clovn şi creator, darnic şi hot. Mai presus de toate, îşi râde de conventionalism, ordine şi preconceptie şi le perturba. Prin farsele, hotia şi dispretul pentru conventii ce-l caracterizeaza, Coyote seamana foarte bine cu Hermes, mai ales în perioada copilariei acestuia din urma. La naşterea lui Hermes:Maia, mama sa, l-a înfasat si l-a asezat pe un evantai răcoros, dar el a crescut cu repeziciune uimitoare si a devenit baietel, si imediat ce ea s-a întors cu spatele, a sters-o si a plecat în cautarea aventurii. Ajungând la Pieria, unde Apolo îngrijea o frumoasa cireada de vaci, s-a hotarât sa o fure. Dar temându-se ca urmele animalelor îl vor da în vileag, a facut repede mai multe încaltari din coaja unui stejar prăbusit, le-a legat cu împletituri din ierburi pe copitele vacilor si apoi a mânat cireada [cu spatele] pe drum, noaptea.

În cele din urma, Apolo i-a dat de urma micului hot într-o peştera, unde acesta se înfaşase iarăşi în scutece. L-a acuzat ca i-a furat cireada, însa Hermes s-a aparat, spunând ca e mult prea tânar ca sa fi facut aşa ceva (se nascuse chiar în ziua aceea). Neconvins, Apolo a început sa-i faca reproşuri, dar când a ridicat în brate bebeluşul pus pe şotii, a primit o replica sub forma a ceea ce Imnul homeric catre Hermes numeste “un Semn prevestitor, un malefic locuitor al pântecelui”. Cu alte cuvinte, Hermes a tras un vânt replica hotarât ne-olimpiana data lui Apolo cel maiestuos si distant. În aceasta legenda, pe lânga faptul ca încalca tabuul ce-i interzice sa se lege de cirezile lui Apolo, pruncul Hermes încalca sfruntat seriozitatea si respectul datorate maretului zeu, eliberând gaze intestinale practic în nasul lui (dezgustat, Apolo scapa sugarul din brate) . Si totusi, legenda nu se opreste aici. Dupa ce a furat cireada, Hermes a sacrificat doua vite celor doisprezece zei olimpieni între care se numara si el de-acum. Procedând astfel, a inventat sacrificial si focul, si a dovedit o cumpatare si constiinta cu adevarat olimpene luând doar partea de sacrificiu ce i se cuvenea pe drept, în ciuda extremei sale “lacomii pentru carne”. Acest episod ilustreaza minunat felul în care Tricksterul, punându-si în aplicare farsele, devine totodata creator de cultura, aici sub forma sacrificiului si focului. Vom afla în scurt timp mai multe despre rolul Tricksterului în aducerea focului. Hermes, Coyote si alti zei-trickster sunt plini de vitalitate si creativitate ireverentioasa. Prin aceasta, ei întruchipeaza puterea datatoare de viata a imaginatiei omenesti. Otto observa ca Hermes “se iveste misterios pretutindeni”.

La fel ca alti tricksteri, imaginatia nu cunoaste hotare si poate sa apara oriunde. Ca patron al calatorilor si calauza a sufletelor, Hermes, care personifica imaginatia, ne conduce pe culmile sau în adâncurile experientei, în lumina Olimpului sau în umbrele lui Hades. Tot el ne calauzeste dincolo de granitele realitatii obisnuite, pentru a face experienta altor stari de constiinta. Spre exemplu, Hermes este acela care dirijeaza simbolic trecerea noastra în lumea viselor, în fiecare noapte. Prin aceasta, el îsi joaca repetat rolul atemporal de calauza spre Hades a sufletelor. În lumea subterana a viselor, evenimentele sunt privite dintr-o perspectiva inversata fata de aceea a lumii diurne, ca si cum ne-am observa viata din culise. James Hillman, analist jungian, observa în cartea The Dream and the Urulerworld ca în conceptia egipteana, lumea de dincolo era literalmente cu susul în jos fata de cea obisnuita, astfel ca locuitorii ei umblau în cap. Din aceasta perspectivă, putem obtine intuitii privitoare la natura vietii noastre personale si a problemelor cu care ne confruntam în existenta cotidiana. C.G. Jung explica acest aspect inversat al lumii onirice din perspectiva compensarii: visele compenseaza neadecvarile din felul în care privim lumea în stare de veghe. Ele ne arata ce lipseste. Sa presupunem, de pilda, ca în timpul zilei ma cert cu sotia mea, încercând “s-o scot din sarite”. Noaptea visez ca noi doi alcatuim o echipa de doua persoane într-o cursa de alergari, iar eu o împing si o scot de pe pista. În vis înteleg cu intensitate ca am provocat înfrângerea echipei proprii. Poate ca a doua zi ma voi simti mai cooperant fata de sotia mea, chiar daca nu pastrez din vis mai mult decât un simtamânt rezidual. Acel sentiment, de a fi provocat înfrângerea propriei echipe sfidându-mi sotia, este inversul a ceea ce am simtit cu o zi înainte, în timpul certei. El este elementul lipsa si totodata elementul necesar pentru a-mi remedia relatia cu ea. Desigur, cu cât lucrez mai constient cu visul pentru a-i întelege sensul, cu atât va creste probabilitatea de a corecta partile neadecvate ale atitudinii mele fata de sotie.Vechii greci îl considerau pe Hermes ca fiind deopotriva olimpian, plin de viata si foarte departat de tarâmul mortilor, dar si Hermes Chthonios, epitet sub care era venerat în timpul stravechiului festival al tuturor sufletelor, Anthesteria. Denumirea “chtonios” – care înseamna “de sub pamânt” – indica faptul ca Hermes apartine si lumii de dincolo. La fel ca si imaginatia, el se poate manifesta în Hades tot atât de bine ca pe Olimp sau oriunde altundeva între acestea doua. Zburând cu sandalele sale înaripate, ne poate duce pe culmile inspiratiei sau în abisul disperarii. A-l identifica pe Hermes Trismegistos cu imaginatia înseamna sa-I recunoastem drept facatorul lumii. Mai mult decât atât, imaginatia este cea care creeaza lumea în care traim, asa cum despre Coyote se spune ca a creat lumea indienilor americani din Marile Câmpii. În plus, Tricksterul este asociat cu lumina constiintei, sub forma arhetipala a aducatorului focului. Bebelusul Hermes inventeaza focul, iar Joseph Campbell arata ca mitul despre furtul focului din lumea celesta indica faptul ca hotul este un trickster, într-una din mai multe manifestari, fie ca este vorba despre nord-americanul Coyote, despre grecul Prometeu, care are în comun cu Hermes anumite trasaturi de trickster, sau despre Regele Pescar al tribului Andamanese, un trib primitiv ce traieste pe o insula izolata din Golful Bengal.

Asocierea lui Hermes cu constiinta

Asocierea lui Hermes cu constiinta este ilustrata, de asemenea, de reprezentarea capului acestui zeu, asezat deasupra blocurilor de piatra herm, dar si de faptul ca-si tine în frâu apetitul titanic pentru carne când sacrifica vacile lui Apolo. Lumina constiintei este esentiala în creativitatea umana, caci în lipsa ei, produsele imaginatiei nu si-ar gasi exprimare – asta, daca ar fi totusi posibile. Într-adevar, în calitate de creator al lumii si aducator al focului, Hermes face posibila viata omeneasca. Discutând originea htonica a lui Hermes, Kerenyi merge pâna la afirma ca si noi ne tragem din acelasi loc ca si el: “acelasi adânc întunecat al fiintei”. Data fiind identitatea de origine, Hermes “îsi creeaza realitatea din noi sau, mai bine zis, prin noi, asa cum omul scoate apa nu neaparat dintr-un put, ci, prin intermediul putului, dintr-o zona mult mai adânca a pamântului”. Ce mod mai bun de a spune ca, în calitate de arhetip, Tricksterul, stapânul hotarelor, îsi gaseste expresie prin imaginatia si experienta omeneasca? Rolul creativ central al lui Hermes este reconfirmat prin imaginea caduceului sau – baston heraldic -, care înfatiseaza serpi încolaciti, împreunati. Acesti serpi constituie o imagine importata din Orientul Mijlociu si reprezinta, dupa Campbell, “monstrul-sarpe si marea zeita sub chip de sarpe, reînnoind lumea”.Kerenyi discuta amanuntit legatura lui Hermes cu Marea Mama, zeita, când se refera la vechea asociere dintre Hermes si cultul misterelor cabirice din nordul Greciei. Probabil ca Hermes a luat fiinta, ca expresie a creativitatii masculine, din Brimo, zeita considerate Marea Mama în acea regiune. Reprezentarea itifalica a lui Hermes – falusul gasindu-se de obicei pe partea frontala a blocurilor de piatra numite herm – indica natura lui esentialmente masculine şi creativa. Ca expresie a marii zeite, Hermes este legat în cel mai intim mod de sursa suprema a tot ce vietuieste, de mult timp reprezentata de acea zeita. Însa Hermes nu este un simplu adjunct al Marii Mame, ci o forta creativa distincta, diferita de cea feminina, ce-si gaseste expresia unica în formele specifice adoptate de el si de ceilalti zei asemanatori lui. Hermes nu este un zeu al fertilitatii, care serveste zeita, ci o forta a creatiei în maniera masculina – prin falus, care simbolizeaza impunerea si patrunderea în lume pentru a aduce viata. Zeul-trickster îsi impune prezenta si puterea patrunzând în viata în felul lui distinct si, astfel, face viata posibila. Creativitatea lui Hermes implicata în furtul cirezii lui Apolo, initial un act de egoism, conduce în cele din urma la inventarea lirei (dintr-o carapace de broasca testoasa pe care Hermes o gaseste pe drum), la inventarea focului si la initierea ofrandelor catre zeii si zeitele din Olimp.Tricksterului i se atribuie meritul de a fi introdus confidentialitatea maritala (sacralitatea patului conjugal) într-o cultura tribala africana si de a fi inventat povestile în numeroase culturi din lumea întreaga. Daca, prin intermediul imaginatiei, Tricksterul este creatorul vietii asa cum o cunoastem, al lumii care creste, regreseaza, se schimba pretutindeni si în noi tot timpul, Hermes si ceilalti tricksteri sunt, de asemenea, legati de arta povestirii si, în consecinta, de construirea miturilor. Mitul este cel care ne ofera semnificatia, ba mai mult, ordinea si structura realitatii pe care o percepem. Miturile sunt simple povestiri sau scenarii, pentru a folosi termenul lui Aristotel, prin intermediul carora cunoastem lumea si pe noi însine. Joseph Campbell comenteaza: “La fel ca visele, miturile sunt produsele imaginatiei omenesti. Ca atare, imaginile din ele [… ] sunt, la fel ca visele, dezvăluiri ale celor mai profunde sperante, dorinte si temeri, posibilitati si conflicte, dezvaluiri ale vointei umane. Astfel de idei concorda surprinzator de bine cu altele câteva din domeniul neurostiintelor. Recent, Gordon Globus a avansat ipoteza ca creierul functioneaza într-un mod holografic, generând ceva ce seamana cu propria sa miscare holografica interna sau cu ordinea implicita. Ideea de baza este aceea ca imensitatea si bogatia creierului contin potentialul de creare a tuturor realitatilor experientiale posibile.

Visele si viata în starea de veghe, spre exemplu, sunt percepute ca tipuri diferite de realitate, la fel si diversele stari mistice si stari modificate ale constiintei. Alegerea finala cu privire la ceea ce se traieste la un moment dat rezulta din interactiunea imaginatiei cu limitele pe care i le impun starea noastra psihica, organismul fizic si lumea obiectiva. Amploarea capacitatilor practic nelimitate ale imaginatiei este sugerata de atributele sau rolurile paradoxale ale zeilor-trickster, ca de pilda acela de a fi totodata patronul calatorilor si al hotilor. Tricksterul pare sa nu recunoasca niciun aspect limitat al realitatii. La fel ca imaginatia însasi, el se misca “într-o sfera divina de actiune”, care “nu mai este delimitata de dorintele omenesti, ci de totalitatea existentei. Asa se face ca busola [lui] contine binele si raul, dezirabilul si dezamagirea, sublimul si josnicul”. Aceste trasaturi paradoxale se regasesc deosebit de bine dezvoltate la omologul medieval al lui Hermes – spiritul Mercur, puternic asociat cu alchimia. În cercetarea sa extinsa cu privire la semnificatia psihologica a alchimiei, Jung l-a identificat pe Mercur cu Hermes si a enumerat o parte din atributele lor variate, paradoxale:

Se afirma în general ca Mereur este arcanum, prima materia,“parintele metalelor”, haosul primordial, pamântul paradisului, “materialul asupra caruia natura a lucrat putin, dar pe care l-a lasat totusi imperfect”. El este totodata ultima materia, telul propriilor sale transformari, piatra, tinctura, aurul filosofal, carbunele, omul filosof, al doilea Adam, analogul lui Hristos, regele, lumina luminii, deus terris, ba chiar divinitatea însasi sau omologul ei perfect.

O parte din termenii inclusi în aceasta lista – de exemplu, prima materia, piatra, tinctura – sunt termeni pur alchimici, ce se refera la materia prima cu care lucrau alchimistii. Însa altii sunt elevati: se spune ca Mercur este analogul lui Hristos sau Dumnezeu însusi ori omologul perfect al lui Dumnezeu. Însa Jung mai obsena ca Hermes/Mercur este totodata asociat cu lascivitatea si cu imaginile obscene ale cununiei alchimice – simbol alchimic al unitatii, al telului demersurilor alchimice – care, spune el, s-au pastrat ca pornografie. Hermes este înfatisat, de asemenea, în imagini, în exercitiul unor “functii excretorii, inclusiv al vomei”. Jung spune ca acestea apartin “sferei lui «Hermes cel din lumea umbrelor»”. Contrastul între sublim si josnic este esential pentru a-i întelege pe Hermes si pe zeul-trickster, ca si rolul lor în sincronicitate, caci Tricksterul este esentialmente paradoxal. Tricksterul contine, dar nu poate fi continut. Poate sa se iveasca oriunde, pentru ca el construieste lumea în care se misca. Acest aspect necontrolat si imprevizibil al lui Hermes înseamna ca, practic, coincidentele sincronistice – aducatoare de noroc sau de ghinion – pot aparea oriunde.

ALLAN COMBS, MARK HOLLAND

Intră în legătură cu propriul tău subconştient

merlin

Advertisements

One thought on “HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s