Credinţa şi confirmarea ei

 

             Untitled-5

Credinţa şi confirmarea ei

              Se ştie că de obicei vedem doar ceea ce vrem să vedem, că avem tendinţa ca intotdeauna să vedem in exterior acele elemente, acele aspect care sprijină punctul nostru de vedere asupra unui fenomen. Elementele, aspectele care se opun acestui punct de vedere, intotdeauna tindem să le desconsiderăm din start fără prea mare analiză. De exemplu, dacă suntem atei avem tendinţa să vedem in jur doar acele aspecte ale vieţii care ar tinde să ne confirme credinţa, căci şi ateismul este o credinţă. Dacă suntem oameni care vor să cerceteze cu adevărat fenomenele vieţii şi ale morţii o să dăm intotdeauna peste elemente care să ne ajute in acest sens.

gif-imagine2

“Cine caută găseşte”

Mai e o vorbă semnificativă in acest sens: “Cine caută găseşte” deci indiferent ce caută, cel care caută va găsi ceea ce caută. Tocmai aici intervine problema, tocmai aici se formează cercul vicios: cand cercetăm o problemă oarecare, devenim oarecum inconştient părtinitori, ne identificăm din start cu un anumit punct de vedere, şi de cele mai multe ori “cercetarea” nici nu-şi mai are sensul pentru că nu căutăm să inţelegem problema (aspectul, conceptul, ideea) respectivă ci căutăm să ni se confirme punctul de vedere pe care il aveam anterior. Realitatea obiectivă nu ţine cont de punctul nostru de vedere. Cea subiectivă, da. Dar, realitatea subiectivă pe care fiecare şi-o creează vrand nevrand, in jurul lui, prin modul său de gandire, poate să se suprapună mai mult sau mai puţin peste adevărata realitate, peste cea obiectivă, cea care este neschimbată, cea care nu se schimbă in funcţie de punctul nostru de vedere asupra ei.

arta-design

De exemplu, dacă acum, in camera voastră ar exista o masă in mijlocul camerei, indiferent dacă voi credeţi sau nu că ea este acolo, ea va continua să existe. Pe ea o doare “in cot”, scuzaţi expresia, dacă voi credeţi că ea nu există, dar pe voi o să vă doară “de adevăratelea” cand o să vă impiedicaţi de ea, incercand să treceţi prin mijlocul camerei indiferent dacă credeţi sau nu că ea e acolo. Un alt exemplu: dacă in realitatea obiectivă reincarnarea este un fenomen prezent, care există şi persistă indiferent dacă noi credem sau nu in posibilitatea existenţei fenomenului respectiv, in cazul in care nu am crede şi nu ne-am ghida acţiunile ţinand cont de această realitate obiectivă doar noi vom suferi cand ne vom izbi de ea. Aşadar, este absolut necesar să stabilim că există această realitate obiectivă care există indiferent dacă noi credem sau nu in existenţa ei şi odată ce am stabilit acest lucru să incercăm a o cunoaşte pentru a acţiona in cunoştinţă de cauză, pentru a nu ne impiedica de ea, pentru a acţiona spre binele nostru, spre a acţiona in modul cel mai favorabil, avantajos şi util nouă, in funcţie de condiţiile realităţii obiective in care ne manifestăm.

dezv-pers

Pro sau Contra

Avem, deci, acest cerc vicios: credinţă – confirmarea ei, cheia ieşirii din el e “simplă”: dacă vrem să abordăm o problemă (aspect, idee), trebui să ne stabilim ca punct de plecare in cercetare, aceea idee nepărtinitoare că totul este posibil (a crede pană la proba contrarie) şi nu să incercăm să ne confirmăm punctul nostru vechi de vedere, ci să incercăm să-l verificăm. E o diferenţa destul de mare aici, şi sunt sigur că un om puţin inteligent o vede. Să stabilim din start acest mod de abordare a problemei (lipsit total de judecăţi preconcepute) şi automat vom putea observa mai multe elemente “pro şi contra” legate de fenomenul cercetat. Exemplu: dacă luăm fenomenul reincarnării, că tot l-am pomenit, pornind din start cu premisa că totul este posibil, şi căutand detaşaţi (de un punct de vedere prestabilit) toate elementele care ar confirma şi toate care ar infirma existenţa acestui fenomen (dar cand zic căutăm, inseamnă că intradevăr căutăm, cercetăm asiduu), vom constata că după ce ne-am documentat serios pentru toate elementele PRO şi pentru toate elementele CONTRA, tragerea unei concluzii o să fie uşor de făcut, pentru că intotdeauna adevărul iese la suprafaţă dacă il căutăm cu indarjire.

gif-imagine1

Mulţi, insă, chiar foarte mulţi, se inşeală de obicei pe ei inşişi, pretinzand că vor să cunoască un fenomen, dar in acest scop nu fac decat o cercetare de suprafaţă, superficială şi imediat se grăbesc să tragă concluzii, de obicei ne avand bine documentate, fie elementele PRO, fie elementele CONTRA. Aceştia, fie adună doar elementele PRO fenomenului cercetat, fie doar pe cele CONTRA şi apoi trag fie o concluzie PRO, fie una CONTRA in funcţie de ce dovezi au adunat: PRO sau CONTRA. Aceşti oameni par să ignore faptul că un judecător corect, inainte de a impune o sentinţă, de a trage o concluzie trebuie să asculte atat acuzaţia, cat şi apărarea. Dacă asculţi doar o părere, nici nu se cheamă că ai judecat. In această categorie eu ii includ pe cei care se grăbesc să concluzioneze că nu există (sau că există) “Dumnezeu”, sau pe cei care se grăbesc să concluzioneze că există (sau nu) Iad Veşnic, sau că există o singură viaţă sau mai multe fără o cunoaştere temeinică a raţiunilor şi probelor contrare punctului lor de vedere.

Nu uitaţi că graba strică treaba! Pe aceşti oameni ţin să-i avertizez că intotdeauna lucrurile sunt mult mai complicate decat par, nu in sensul că principiul pe care sunt structurate nu ar fi simplu (acesta intotdeauna e simplu) ci elementele de luat in calcul cu influenţă asupra fenomenului cercetat sunt mult mai multe intotdeauna decat gandim la inceputul cercetării.

Radu Lucian Alexandru

313

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s