CRĂCIUNUL – Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

CRĂCIUNUL – Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

CRĂCIUNUL

…. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lungă. Plecand de aici, nopţile se micşorează şi zilele se măresc. Este mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viaţă. Şi aceasta se reflectă asupra tuturor creaturilor. Voi lăsa la o parte problema dacă Iisus s-a născut cu adevărat la această data sau nu, dar, la 25 decembrie are loc in natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care va transforma totul. In acel moment, in Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: ingerii cantă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc in rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat in Univers.

Şi mulţimea unde se află atunci? In cabarete, baruri şi carciumi, unde mănancă, bea, chefuieşte pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Ce mentalitate! Şi ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenţi cred că aşa trebuie sărbătorit Crăciunul. In loc de a fi conştient de importanţa unui eveniment care nu se produce decat o singură dată pe an, cand toată natura este atentă să pregătească o viaţă nouă, omul are capul aiurea. De aceea nu primeşte nimic, din contră, pierde graţia şi dragostea Cerului.

Ei da, ce vreţi voi ca Cerul să dea unei fiinţe care nu este sensibilă nici la această lumină, nici la aceşti curenţi divini, şi care işi petrece Crăciunul sub masă, cu o sticlă, şi maine va zace pe un pat de spital? Numai Iniţaţii se pregătesc, pentru că ştiu ce se petrece sus. Ei incearcă să nu-şi piardă timpul in preocupări obişuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Şi in acelaşi fel in care Cristos se naşte in lume sub formă de lumină cădură viaţă ei pregătesc condiţile naşterii copilului divin in ei inşişi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Naşterea lui Iisus

Au trecut 2000 de ani de cand Iisus s-a năcut in Palestina, dar aceasta este partea istorică, pentru un Iniţat este un lucru secundar. Inainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vieţii in natură inceputul tuturor naşterilor. Apoi, această naştere este un eveniment mistic, adică Cristos trebuie să se nască in fiecare suflet omenesc ca supraconştiinţă ca dragoste divină ca inţelegere, ca sacrificiu. Aceasta este naşterea lui Iisus, şi atata timp cat omul nu posedă toate aceste virtuţi şi calităţi, Copilul Iisus nu s-a năcut in el. Il putem sărbători, il putem aştepta… nu va veni nimic. Iisus s-a năcut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserică şi cantăm că Iisus a venit pentru a ne salva. Aspectul istoric, este pe locul al treilea.

Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistice şi cosmice, pentru că naşterea lui Cristos este o realitate care se produce in fiecare an in univers şi pentru că in fiecare moment Cristos se poate naşte de asemenea in noi; ceea ce este mult mai important decat aspectul istoric.Veţi putea reciti istoria naşterii lui atat cat veţi dori, dar atata timp cat Cristos nu se naşte in voi inşivă nu veţi simţi nici cădură nici lumină nici bunătate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic. Atunci la ce foloseşte că s-a năcut acum 2000 de ani? Oamenii se mulţumesc să cante:” Acum 2000 de ani Isus s-a năcut… Acum 2000 de ani… “. Şi aceasta le este de ajuns, ei nu doresc naşterea lui inăuntrul lor, pentru ca Pămantul să fie plin de cristoşi. Şi totuşi aceasta o cerea şi Iisus cand spunea:

“Adevărat v-o spun, cel care crede in mine, va face şi el ca mine. Şi chiar mai mult.”

Pentru unii, Cristos este deja născut. Pentru alţii, se va naşte anul viitor. Pentru alţii, in următorul… Şi pentru alţii, peste cateva secole. Totul este in pregătirea condiţilor. De aceea vă spuneam că este foarte important a pregăti venirea Crăciunului. In ceea ce priveşte Crăciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce inseamnă de exemplu, naşterea intr-o iesle, intre un măgar şi un bou? Şi păstorii? Şi regii magi? Veţi spune: “ Dar toată lumea o ştie!…”

Dintre toţi evanghelişii, sfantul Luca vorbeşe mai in amănunt despre naşterea lui Iisus. Alţii, de abia o menţionează sau o incep atunci cand Iisus a fost botezat de Sfantul Ioan Botezăorul. Vă voi citi acum pasajul despre naşterea lui Iisus in Evanghelia după Luca:“ În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava lui Dumnezeu a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:” Nu vă temeţi căci astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iată semnul după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:” Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii:” Haidem să mergem până în Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. După ce l-au văzut au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele IISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului:

”Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,

şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi când au adus părinţii înăuntru pe pruncul Iisus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în braţe şi a zis: “Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”

Aţi citit probabil, sau aţi ascultat de mai multe ori acest capitol. In realitate, el conţine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, două pasaje foarte misterioase. Se spune că Maria işi păstra cu grijă toate aceste amintiri şi medita asupra lor in inima ei… Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Dacă ar fi fost cele spuse de păstori, ar fi putut să le spună, fiindcă păstorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce păstra ea cu grijă in sufletul ei, ceva sfant. Şi cine era Simion? Se spunea că Duhul Sfant era peste el… aceasta insemnand că era foarte pur.

Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindcă aş tulbura toate conştiinţele creştine. Cine, cine era Simion? Cine era el pentru copilul Iisus? Vom vedea acum dacă aţi inţeles cu adevărat acest capitol. Dar să incepem cu inceputul. Mai intai, cine erau Maria şi Iosif? Dacă l-au avut copil pe Iisus, inseamnă că ei erau deja pregătiţi: pentru a fi demni de a-l avea in familia lor, ei au făcut un mare efort spiritual, sau purificat, şi El i-a ales. O ştiţi deja, nu orişicine poate fi ales.

Pentru a fi aleşi, pentru a avea un copil ca Iisus, Salvatorul omenirii, aceasta inseamnă că Maria şi Iosif erau excepţionali, predestinaţi. De foarte tanără, Maria s-a dedicat Domnului, s-a dus la Templu pentru a-l sluji. Şi ce făcea ea in Templu? Cine o pregătea? Cine o instruia? Nu se spune, dar aceasta se ştie in amănunţime. Maria s-a purificat, a făcut cele mai mari sacrificii pentru a fi demnă să primească inăuntrul ei un spirit atat de puternic şi elevat ca Iisus. Iată cateva lucruri la care nimeni nu se prea gandeşte.

Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic. El face tot ce ii place, şi chiar lucrurile cele mai neverosimile. Ei cred că Domnul poate alege orice şi pe oricine, in acest domeniu neexistand nici reguli, nici lege, neexistand nimic. Atunci, dacă El a făcut legile, tocmai El, primul să le calce? Cu adevărat, ce exemplu frumos dă Domnul!… Nu, dragii mei fraţi şi surori, aceasta nu se intamplă aşa.

Dacă Dumnezeu alege nişte creaturi, aceasta este pentru că ele indeplinesc nişte condiţii. Bineinţeles, din piatră, Domnul poate face pe copiii lui Abraham, dar făcandu-i să treacă prin stadiul de plantă, apoi animal şi in fine om. La fel ca şi pentru copil: germenele trebuie, el insuşi, să treacă prin tot felul de forme şi stări inainte de a lua forma unei creaturi omeneşti. Şi Iisus la fel, a fost obligat să străbată anumite etape inainte de a deveni Cristos. Iată ce creştinii nu pot accepta.

Ei gandesc că Iisus a fost Dumnezeu Insuşi, şi că a fost perfect incă de la naştere. Dar, atunci, de ce a trebuit să aştepte al treizecelea an al vieţii pentru a primi Duh Sfant şi a face minuni? Atunci cand Dumnezeu in persoană vine să se incarneze pe pămant, de bunăvoie El acceptă să se supună legilor pe care El insuşi Le-a stabilit. Dumnezeu se respectă pe El insuşi, mă inţelegeţi? Aşa văd Iniţiaţii lucrurile: in mintea lor, totul este in ordine, totul este logic, totul are un sens.

Deci, pentru a fi demni să-l primească pe Iisus, Maria şi Iosif s-au pregătit de mult timp, in alte incarnări, şi aşa au devenit puri. Dar nu ne vom opri aici, pentru că mai sunt multe lucruri de spus. Oare Duhul Sfant a dat naştere lui Iisus? Da, Duhul Sfant a fost. In planul divin este Duhul Sfant, dar in planul fizic trebuie de asemenea ceva… cineva, pentru ca, in planul fizic să se găsească o reflectare a Duhului Sfant. Pentru ca să existe o corespondenţă intre cele trei lumi, pentru ca în planul fizic, in planul spiritual şi in planul divin totul să fie mereu sfant, luminos şi pur, in planul fizic, de asemenea, trebuie să existe o călăuză pentru Duhul Sfant.

O să spuneţi: “Dar pentru Duhul Sfant totul este posibil!”. Ştiu. S-ar fi putut, de exemplu, să se ia putina materie din spaţu şi să se formeze un corp care nu ar fi trecut printr-o femeie. Numai că un corp format din materie eterică nu durează mult timp: cu greutate câteva ore, o zi şi apoi particulele trebuie trimise inapoi; aşa se petrec lucrurile in şedinţele de spiritism.

Pentru ca un corp să fie durabil, trebuie ca să fie format din particule materiale aduse de către mama. De aceea Duhul Sfant avea nevoie de o femeie pură pentru a forma un corp in interiorul ei. Restul nu vi-l mai spun, voi inşivă il veţi ghici… O concepţie imaculată desigur, a fost o concepţie imaculată fără pată adică fără dorinţă, fără pasiuni, fără lăcomie, fără senzualitate. Este perfect posibil.

Aceasta a existat tot timpul, dar s-a intamplat foarte rar, desigur. O să spuneţi: “Fără ajutorul unui corp fizic?” V-am spus-o deja, in acest caz, un corp nu se poate menţine mult timp. Pentru ca să dureze, trebuie un corp fizic, dar purificat de toate pasiunile, dorinţele, şi in acel moment, da, o zămislire poate fi imaculată Iată cum trebuie inţeleasă virginitatea. Virginitatea este mai mult o calitate spirituală decat fizică. Cate femei nu sunt virgine exterior, dar interior… mai rău ca prostituatele! Iată nu voi mai spune nimic în plus, v-am spus deja destule.

Deci, insistam mai sus, că naşerea lui Iisus trebuie să fie inţeleasă in cele trei lumi, adică, ca un fenomen istoric, ca un fenomen mistic, şi, in sfarşit, ca un fenomen cosmic. Astăzi, mă interesează mai mult fenomenul mistic. Sfantul Luca era cel mai avansat dintre Evanghelişti, cel mai instruit, cel mai citit, şi îşi incepe Evanghelia sa spunand: ”…după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarşia lor, am găsit şi eu cu cale să ţi le scriu in şir, unele după altele”.

Nu a fost deci, martor al evenimentelor, ca alţi, dar a făcut cercetări, şi in povestirea sa, a naşterii lui Iisus, nu a reţinut decat imaginile evenimentelor care se repeta in sufletul fiecărui om, şi asupra acestor imagini ne vom opri acum. Pentru ca un copil să se nască trebuie un tată şi o mama. Maria este inima, sufletul. Cand inima şi sufletul s-au purificat, atunci se naşte copilul, dar el nu se naşte prin intelect şi prin spirit, nu, el se naşte prin Sufletul Universal.

Sufletul Universal nu este altceva decat Duhul Sfant sub formă de foc, dragoste divină.. o flacără pură care vine să fecundeze sufletul şi inima fiinţei omeneşti. Sufletul şi inima reprezintă partea receptivă femeia: iar intelectul şi spiritul, după cum v-am spus-o, reprezintă principiul masculin care pregăteşte condiţiile pentru ca Duhul Sfant, adică Sufletul Universului, care este foc, să intre in posesia sufletului, al Mariei. Atunci se naşte copilul Cristos.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar cum naşterea este un fenomen care trebuie să se producă in cele trei lumi, trebuia ca naşterea să se producă şi in planul fizic. Vedeţi ce problemă complicată este, mai complicată decat v-aţi imaginat. Şi cand Maria ş Iosif au vrut să-şi găsească refugiu in casa de poposire, nu au găsit loc, adică oamenii, care se ocupau cu mancatul, bătura şi distracţia nu au loc niciodată pentru

Iniţatul care a primit copilul. Acest copil divin care este deja conceput in voi ca o lumină acesta poate să fie un ideal, o idee pe care să o hrăniţi, pe care să o indrăgiţi. Dar unde să mergem cu acest copil? Nimeni nu vă deschide uşa, adică nimeni nu vă inţelege. Dar iată există un grajd. Acest grajd impreună cu ieslea este un simbol, şi mai intai simbolul sărăciei, dar a sărăciei exterioare, desigur. Pentru că pentru omul locuit de spirit, va fi aşa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc.

Dar, mulţmită luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi alţii care il vor vedea de departe. Această lumină steaua cu cinci colţuri, este o realitate absolută Ea străluceşte deasupra tuturor Iniţiaţilor, al căror principiu feminin, adică sufletul şi inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfant. Şi, in acel moment, atunci, intelectul, Iosif, in loc să fie gelos, şi să o alunge pe Maria, ca un mitocan, strigand:

”Acest copil care l-ai năcut nu este al meu… Carăte!”, va trebui să se plece şi să spună “Numai Domnul a atins in treacăt inima şi sufletul Mariei, eu n-aş fi putut-o face”. Deci, intelectul nu trebuie să se revolte şi să se infurie, ci să inţeleagă corect şi să spună “ E ceva acolo care mă depăşeşte! “, şi să păstreze pe Maria. A alunga pe Maria, inseamnă a alunga jumătate din fiinţa ta, şi a deveni ca nişte fiinţe pur intelectuale şi raţionaliste care au repudiat orice parte afectivă receptivă toate calităţle blandeţii, calmului, umilinţii, bunătăţii.

Mulţi au alungat-o pe Maria, pentru că i-a plăcut să primească vizita Duhului Sfant… trebuie să inţelegeţi că Maria şi Iosif sunt simboluri ale vieţii interioare; cei care au repudiat-o pe Maria au slăbit, şi ei nu au decat intelectul care dislocă care critică care este mereu nemulţmit. Dar, vedeţi, Iosif, dimpotrivă a respectat-o pe Maria, a păstrat-o pe Maria.

A spus chiar: “ Oh! Este insărcinată şi vreau s-o protejez, pentru că are nevoie de ajutorul meu.” Şi ce inseamnă steaua? Este un fenomen care se produce inevitabil in viaţa unui veritabil om mistic, unui adevărat Iniţat. Deasupra capului său se naşte o stea, o pentagramă luminoasă. Ceea ce este sus este la fel cu ce este jos, şi ceea ce este jos este ce este sus; deci, această pentagramă trebuie să existe dublu: mai intai omul, el insuşi este o pentagramă vie, şi apoi, sus, in plan subtil, o altă pentagramă il reprezintă sub formă de lumină.

Omul este deja o pentagramă adică posedă cele cinci virtuţi:

“Bunătatea, Dreptatea, Dragostea, Înţelepciunea şi Adevărul.”

Şi această lumină, această stea care strălucea desupra grajdului inseamnă că, fiecare Iniţiat care il posedă in sine pe adevăratul Cristos, aduce intotdeauna o lumină, o lumină copleşitoare, o lumină care hrăneşte, reconfortează, vindecă, purifică, intăreşte… Intr-o bună zi, această lumină incepe să fie văzută de departe de alţii, care simt că ceva special se manifestă prin această fiinţă.

Ceea ce se manifestă cu adevărat este Cristos; şi in acel moment, toţi cei care conduc, guvernanţii, toţi cei care sunt puternici şi bogaţi, vor fi alături de el. Şi chiar magii, care se credeau atotputernici, ei inşişi, simt că le lipseşte ceva, că nu au ajuns la acel grad de spiritualitate, şi vin să se incline, vin să inveţe, vin să aducă daruri. Iată deci pe cei trei magi: Melchior, Baltazar şi Gaspard. Melchior, Baltazar şi Gaspard erau şefii marilor religii in ţările lor de origine, şi totuşi ei au venit.

De ce oare? Pentru că au simţit această lumină. Şi cum ei erau, de asemenea, astrologi, au cercetat şi au descoperit că o anume planetă se găsea intr-o anume constelaţie, in conjuncţie absolut unică cu alte planete, şi au inţeles că se va produce un eveniment extraordinar. Au căutat in ce loc, şi au găsit! Deci, naşterea lui Iisus corespunde, de asemenea unui fenomen astrologic care s-a produs. acum 2000 de ani, in cer. Dar această stea care i-a condus, credeţi-mă, este un fenomen real. Este una dintre cele mai mari realităţi care există şi pe care o cunosc, pentru că am verificat-o.

Nu vă voi spune ceea ce am citi in cărţi; las deoparte cărţile şi citesc acum din cartea Naturii vii; această carte mă interesează. Să ne ocupăm acum de grajd. In acest grajd, nu existau nici păstori, nici turme, nu exista decat un bou şi un măgar. De ce? De 2000 de ani se repetă aceasta, nu s-a inţeles deloc, pentru că simbolismul universal s-a pierdut pentru oameni. De ce un bou şi un măgar? De ce nu un porc sau o pisică?

Deci, era o iesle, un bou şi un măgar? Ieslea este corpul fizic. Şi boul?… Ştiţi, poate, că in antichitate, taurul a fost considerat ca principiu creator. In Egipt, de exemplu, taurul Apis era simbolul fertilităţii şi fecundităţii. Taurul este sub influenţa lui Venus şi el reprezintă forţa sexuală. Măgarul este sub influenţa lui Saturn; el reprezintă personalitatea umană, omul cel vechi, acela pe care-l numim bătranul Adam, incăpăţanat, dar un servitor onest.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Şi iată că aceste două animale erau acolo pentru a-l servi pe Iisus. Dar cum să-l servească? Acum vă voi dezvălui un mare mister. Cand omul incepe să lucreze pentru a se perfecţiona, el intră in conflict cu forţele personalităţii sale, care este incăpăţanată, limitată, capricioasă, ca măgarul, şi cu forţele senzualităţii care il imping să aducă pe lume mulţi copii şi il fac adesea furios ca taurul.

Iniţiatul, este cel care ajunge să stăpanească aceste două forţe şi in acel moment, ele sunt in serviciul lui. Vedeţi, el nu nimiceşte in el personalitatea şi senzualitatea. Măgarul şi boul erau acolo, prezenţi… Şi ce făceau ei? Ei suflau asupra copilului Iisus, Îl incălzeau prin suflul lor, de căldură şi dragoste. Deci, cand Iniţiatul ajunge să prefacă măgarul şi boul din el, şi să-i pună in slujba proprie, aceştia vor veni apoi să incălzească şi să alimenteze prin suflul lor copilul nou născut. Deci, aceste forţe nu mai sunt acolo pentru a-l turmenta, a-l dezaxa şi a-l face să sufere, nu, ele devin forţe vii, pozitive. Suflul inseamnă deja viaţă.

Vedeţi, suflul măgarului şi al boului este o reminiscenţă prin care Dumnezeu a dat suflet primului om. Măgarul şi boul l-au servit pe copilul Iisus, aceasta insemnand că toţi aceia care-l posedă pe Cristos in ei vor fi serviţi de către personalitatea şi senzualitatea lor, căci acestea sunt forţe, aşa cum v-am explicat-o de mai multe ori.

Apoi un inger a apărut păstorilor care aveau acest grajd. Ei işi păzeau turmele şi cand ingerul le-a anunţat ştirea naşterii lui Iisus, s-au minunat; au luat mieii şi i-au dus lui Iisus. Aceasta inseamnă că toţi aceia care aveau vreo acţiune asupra corpului fizic, adică spiritele familiale care s-au reincarnat sau nu s-au incarnat, şi care posedă bogăţii (simbolic, aceste bogăţii sunt oile, miei şi cainii) sunt avertizaţi.

Ei sunt avertizaţi pentru că au participat la construirea grajdului (corpul fizic) şi sosesc toţi spunand: “Oh, la, la! Nu ne-am gandit niciodată că vom avea o asemenea cinste in grajdul nostru!” Deci, toate spiritele familiale care sunt dincolo, şi chiar şi aici, primesc ştirea că ceva splendid s-a petrecut in inima voastră in sufletul vostru, şi vin să se incline şi să aducă daruri. Deci, lumea intreagă se pune in serviciul copilului.

Dar, atata timp cat copilul nu soseşte, nu vă gandiţi că cineva va veni să vă servească. Ingerii nu vor veni să servească decat pe acela in care copilul Iisus s-a năcut deja, căci nu pentru voi vin ei, ci pentru acest principiu Divin, Cristos, Fiul Domnului. Nu este altceva mai important decat a face toate eforturile pentru ca, intr-o bună zi, Copilul Iisus să se nască şi in voi. In acel moment Pămantul şi Cerul vor veni; din patru colţuri ale lumii, fiinţele vor inţelege că s-a năcut o nouă lumină şi vor veni să vă aducă cadouri şi să vă vadă.

Bineînţeles, va exista un Irod (au existat mereu Irozi) care va fi furios şi care va cere celor trei magi: “Mergeţi şi vedeţi ce-i cu copilul acesta, şi cand il veţi găsi spuneţi-mi şi mie, fiindcă vreau şi eu să vin să-l ador”. Dar, din fericire, există ingeri care vin să-l prevină pe Copilul Iisus, pentru a se salva. Un inger a venit şi i-a spus lui Iosif: “Ia copilul şi pe mama sa şi fugi in Egipt, pentru că Irod il va căuta să-l omoare”. Şi in acel moment magii au primit ordinul să nu se mai intoarcă langă Irod, şi au plecat in Ţările lor pe alt drum.

Aceasta inseamnă că toţi aceia care vor veni langă Iisus, langă principiul Cristic, nu se vor putea intoarce la ei pe acelaşi drum. Nu v-aţi gandit la aceasta, nu-i aşa? Totul este atat de profund, atat de misterios! Pentru mine este uimitor. Şi, credeţi-mă nu inventez nimic. Vă transmit ştiinţa pe care am primit-o: ea este adevărată. Restul, nu sunt decat poveşti pentru cei care nu pot inţelege; dar conţinutul acestor poveşti este pentru discipoli, iar sensul pentru Iniţaţi.

Şi acum, de ce oare noaptea de Crăciun este un obicei de petrecere, de masă. Este simbolic. Cand s-a născut copilul, trebuie să mănanci, să bei, să canţi, dar fără a depăşi limitele, desigur. Şi copilul are nevoie de hrană. Prima sa hrană după naştere, este laptele mamei sale. Ea l-a hrănit, mai intai cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. Care o fi semnificaţa? Nu v-aţi gandit la ea deloc.

Toată lumea ştie că micuţul s-a hrănit mai intai cu sangele mamei sale, şi apoi cu laptele ei. Sunt două culori aici: roşu şi alb. In timpul concepţei, aceste două culori sunt prezente: femeia aduce roşul, bărbatul aduce albul. Mai tarziu, aceasta se repetă atunci cand femeia işi hrăneşte copilul timp de nouă luni, cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. De altfel, in sange găsim aceste culori, alături de globulele roşii şi cele albe: roşul şi albul reprezintă cele două principii necesare vieţii. …

fragment conferinţa OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV