Cum sã gândeşti la scarã mare-Unul din secretele succesului
Unul din secretele succesului este emiterea unor gânduri la scarã mare. Aceasta este una dintre cele mai bune metode de organizare a victoriei şi de obţinere a marilor realizãri de geniu. În paragraful opt vei afla cã orice imagine pe care o susţinem suficient de ferm în conştiinţa noastrã se impregneazã în subconştient, devenind un tipar pe care energia creatoare va avea tendinţa sã îl materializeze în viaţa şi în mediul nostru. Acesta este secretul marii puteri a rugãciunii.
Noi ştim cã universul este guvernat de lege, cã pentru fiecare efect trebuie sã existe o cauzã şi cã în aceleaşi condiţii, aceeaşi cauzã va genera invariabil efecte similare. În consecinţã, dacã cineva a rãspuns vreodatã la o rugãciune, nu putem decât sã tragem concluzia cã şi la rugãciunile noastre ni se va rãspunde, cu condiţia sã le rostim în mod corect. Aceastã afirmaţie nu poate fi altfel decât adevãratã. În caz contrar, universul în care trãim ar fi un haos, nu un cosmos.
Aşadar, rãspunsul la orice rugãciune este supus legii, iar aceastã lege este cât se poate de limpede, de exactã şi de ştiinţificã, la fel cum sunt legile care guverneazã gravitaţia şi electricitatea. Înţelegerea acestei legi scoate creştinismul de sub imperiul superstiţiei şi al credulitãţii, plasându-l pe roca durã a înţelegerii ştiinţifice.
Din nefericire, foarte puţini oameni ştiu cum trebuie sã se roage. Ei înţeleg cã existã legi care guverneazã electricitatea, matematica şi chimia, dar – dintr-un motiv greu de explicat – nu le trece prin minte cã ar putea exista anumite legi spirituale care sunt la fel de clar definite, absolut ştiinţifice, exacte şi care opereazã cu o precizie imuabilã.
Adevãratul secret al puterii este conştiinţa puterii.
Mintea Universalã este necondiţionatã. De aceea, cu cât devenim mai conştienţi de unitatea noastrã cu aceastã minte, cu atât mai puţin afectaţi vom fi de condiţiile şi de limitãrile lumii exterioare. Invers, cu cât ne eliberãm mai tare de aceste condiţii, cu atât mai uşor ne este sã realizãm cât de necondiţionatã este aceastã Minte şi puterea pe care ne-o conferã ea. În sfârşit, devenim liberi! De îndatã ce devenim conştienþi de puterea inepuizabilã a lumii interioare, noi începem sã ne racordãm la aceastã putere şi sã o aplicãm, asumându-ne posibilitãtile mai mari pe care ni le oferã
Sã nu uitãm cã toate lucrurile de care devenim conştienţi sunt invariabil manifestate în lumea obiectivã, cãpãtând o expresie tangibilã. Explicaţia este simplã: mintea infinitã, care reprezintã sursa din care s-au nãscut toate lucrurile, este unicã şi indivizibilã, şi fiecare individ este un canal prin care se manifestã aceastã Energie Eternã. Capacitatea noastrã de a gândi este sinonimã cu capacitatea noastrã de a acţiona asupra acestei substanţe universale.
Altfel spus, tot ceea ce gândim noi este creat sau produs în lumea obiectivã. Rezultatul acestei descoperiri este absolut fabulos şi înseamnã cã natura minţii este atotputernicã. Ea este nelimitatã deopotrivã din punct de vedere cantitativ şi calitativ, iar posibilitãţile pe care le oferã ea sunt nenumãrate. A deveni conştient de aceastã putere înseamnã a deveni un „cablu viu”; ea are acelaşi efect ca şi conectarea unui cablu obişnuit cu un cablu aflat sub tensiune.
Cablul aflat sub tensiune este Principiul Universal. Acesta dispune de suficientã putere pentru a rãspunde oricãrei situaţii care poate apãrea în viaţa unui individ. Atunci când mintea individualã intrã în contact cu cea universalã, ea primeşte de la aceasta din urmã întreaga putere de care are nevoie. Acesta este secretul lumii interioare. Toate ştiinţele recunosc realitatea acestei lumi şi toate puterile depind de recunoaşterea ei.
Capacitatea de a elimina condiţiile imperfecte depinde de acţiunea mentalã.
La rândul ei, aceasta depinde de conştiinţa puterii. De aceea, cu cât devenim mai conştienţi de unitatea noastrã cu sursa puterii, cu atât mai mare va deveni puterea noastrã de a controla orice situaţie din lumea exterioarã. Ideile la scarã mare au tendinţa de a le elimina pe cele minore. De aceea, este de preferat sã cultivi idei mãreţe, pentru a contracara şi pentru a distruge astfel toate tendinţele minore şi indezirabile.
În acest fel, vei elimina nenumãrate obstacole minore, dar enervante, din calea ta. În plus, vei deveni conştient de o lume mentalã mãreaţã, amplificându-ţi astfel capacitatea mentalã şi plasându-te în poziţia de a realiza ceva de valoare. Acesta este unul dintre secretele succesului, una dintre metodele de organizare a victoriei şi de obţinere a marilor realizãri de geniu. Un geniu este numit astfel tocmai pentru cã gândeşte la scarã mare. Energia creatoare a minţii este suficient de puternicã pentru a se descurca la fel de uşor cu marile situaţii ca şi cu cele minore.
Mintea este la fel de prezentã în infinitul mare cum este în infinitul mic. Cine înţelege aceastã realitate a minţii, realizeazã cã poate atrage în viaţa sa orice condiţie exterioarã prin crearea unor condiţii corespondente în conştiinţa sa, întrucât orice imagine care este susţinutã ferm o anumitã perioadã de timp în conştiinţã tinde sã se impregneze în subconştient, dând naştere unui tipar pe care energia creatoare începe imediat sã îl transpunã în viaţa şi în mediul exterior al individului. Aşa sunt create toate condiţiile. Viaţa noastrã nu este altceva decât o reflectare a gândurilor noastre predominante şi a atitudinii noastre mentale.
Ştiinţa gândirii corecte este singura ştiinţã.
Ea le include pe toate celelalte. Aceastã ştiinţã ne învaţã cã fiecare gând creeazã o impresie asupra creierului. Aceste impresii dau naştere unor tendinţe mentale, care genereazã apoi un caracter, diferite abilitãţi şi obiective. Combinaţia dintre caracter, abilitãţi şi obiective determinã toate experienţele prin care trece omul. Aceste experienţe sunt generate de legea atracţiei.
Prin acţiunea acestei legi, noi ne confruntãm în „lumea exterioarã” cu acele experienţe care corespund exact condiţiilor din „lumea noastrã interioarã”. Gândul predominant sau atitudinea mentalã reprezintã un magnet, atrãgând gânduri şi experienţe similare. În consecinţã, atitudinea mentalã atrage invariabil condiţiile care corespund perfect naturii sale. Aceastã atitudine mentalã reprezintã personalitatea noastrã şi este alcãtuitã din toate gândurile pe care le-am cultivat de-a lungul vremii în mintea noastrã.
De aceea, dacã dorim sã schimbãm o anumitã condiţie exterioarã, tot ce trebuie sã facem noi este sã ne schimbãm gândurile. În acest fel, ne vom schimba atitudinea mentalã, care ne va schimba personalitatea, iar aceasta din urmã va atrage în viaţa noastrã alte persoane, alte obiecte şi alte condiţii sau experienţe, în conformitate cu noua sa vibraţie.
Atitudinea mentalã nu poate fi schimbatã prea uşor, dar printr-un efort perseverent, aceastã sarcinã poate fi realizatã. Atitudinea mentalã este structuratã dupã toate imaginile mentale pe care le-a fotografiat creierul tãu de-a lungul timpului. Dacã nu îţi plac aceste imagini, distruge negativele lor şi creeazã noi imagini.
La aceasta se rezumã întreaga artã a vizualizãrii. De îndatã ce vei face acest lucru, tu vei începe sã atragi în viaţa ta lucruri noi, care vor corespunde noilor imagini cultivate de tine. În acest scop, impresioneazã-ţi mintea cu o imagine perfectã a dorinţei pe care doreşti sã o vezi obiectivatã şi continuã sã menţii ferm în minte aceastã imagine pânã când obţii rezultatele dorite. Dacã dorinţa ta necesitã fermitate, abilitate, talent, curaj, forţã şi orice altã putere spiritualã, imaginea ta mentalã trebuie sã conţinã toate aceste atribute.
De aceea, nu ezita sã le integrezi în ea, întrucât ele reprezintã o parte vitalã a imaginii de ansamblu. Ele sunt sentimentele care se combinã cu gândurile, dând naştere puterii magnetice irezistibile care va atrage lucrurile dorite cãtre tine. Aceste emoţii dau viaţã imaginii tale mentale, iar viaţa înseamnã creştere. De îndatã ce imaginea ta începe sã creascã, rezultatul ei este practic garantat.
Nu te feri sã aspiri cãtre cele mai mari realizãri pe care ţi le poţi imagina în toate domeniile de activitate, cãci forţele minţii sunt întotdeauna pregãtite pentru a dinamiza o voinţã hotãrâtã, fiind oricând gata sã contribuie la cristalizarea celor mai înalte aspiraţii în acţiuni, realizãri şi evenimente. O ilustrare perfectã a modului de operare a acestor forţe este sugeratã de metoda prin care se formeazã toate obişnuinţele noastre.
Noi facem ceva, dupã care repetãm de câteva ori aceastã acţiune, pânã când ea devine din ce în ce mai uşoarã, iar în cele din urmã automatã. Aceeaşi regulã se aplicã şi în cazul renunţãrii la obiceiurile proaste. Noi încetãm sã le practicãm o datã, apoi încã o datã, apoi din nou şi din nou, pânã când devenim complet eliberaţi de aceste obişnuinţe. Chiar dacã dãm din când în când greş, noi nu trebuie sã ne pierdem speranţa, cãci legea este absolutã şi invincibilã, susţinând toate eforturile şi toate succesele noastre, chiar dacã acestea sunt intermitente.
Legea poate face orice pentru tine. Practic, ea nu are limite.
De aceea, îndrãzneşte şi crede în idealurile tale. Aminteşte-ţi cã natura se muleazã întotdeauna dupã idealurile omului. Gândeşte-te întotdeauna la idealul tãu ca la o realizare deja obţinutã. Adevãrata bãtãlie a vieţii este una între idei. Ea este dusã de un numãr mic de oameni împotriva celor mulţi. Una din pãrţile combatante este gândirea constructivã şi creatoare, iar cealaltã este gândirea distructivã şi negativã.
Gândirea creatoare este dominatã de un ideal, în timp ce gândirea pasivã este dominatã doar de aparenţe. În ambele tabere existã deopotrivã oameni de ştiinţã, oameni de litere şi oameni de afaceri (printre alţii). În tabãra creatoare sunt acei oameni care îşi petrec timpul în laboratoare, privind prin microscoapele sau prin telescoapele lor. Alãturi de ei se aflã oameni care activeazã în domeniul comercial, în cel politic sau în cel ştiinţific.
În tabãra negativã sunt acei oameni care îşi petrec timpul investigând legea şi precedentele, care confundã teologia cu religia, oameni de stat care confundã forţa cu dreptatea, precum şi toate milioanele de oameni care preferã precedentele progresului şi care privesc întotdeauna înapoi, nu înainte, respectiv numai în lumea exterioarã, niciodatã în cea interioarã, despre care nu cunosc nimic. În ultimã instanţã nu existã decât aceste douã categorii de oameni.
Într-o lume aflatã într-o continuã mişcare, nimeni nu poate rãmâne pe loc. Toţi oamenii trebuie sã îşi asume o tabãrã sau alta, sã meargã înainte sau sã se întoarcã înapoi. Încercarea de a rãmâne pe loc nu face decât sã dea apã la moarã codurilor juridice arbitrare şi inechitabile. Faptul cã ne aflãm într-o perioadã de tranziţie este scos în evidenţã de agitaţia care este vizibilã pretutindeni.
Lamentãrile umanitãţii pot fi comparate cu un tir de artilerie cereascã, ce începe cu un rãpãit ameninţãtor de joasã tonalitate şi urcã apoi din nor în nor, pânã când fulgerele şi trãsnetele cuprind întregul cer. Sentinelele care patruleazã în cele mai avansate avanposturi ale lumii industriale, politice şi religioase se strigã anxioase una pe cealaltã. Ce se vede în noapte? Pericolul şi nesiguranţa poziţiei pe care o ocupã devin din ce în ce mai evidente cu fiecare orã care trece. Zorii noii ere pe cale de a se naşte atestã cu toatã claritatea cã actuala ordine a lucrurilor nu mai poate exista.
Marea prãpastie care separã vechiul regim de cel nou şi ordinile sociale corespondente ţine în întregime de convingerile din mintea oamenilor referitoare la natura universului. Când oamenii îşi vor da seama cã forţa transcendentã a spiritului sau a minţii cosmice îşi are sãlaşul în inimile lor, ei vor putea crea legi noi, care vor ţine seama de libertãţile şi de drepturile celor mulţi, nu doar de privilegiile celor puţini şi puternici.
Atât timp cât oamenii vor continua sã considere puterea cosmicã drept o putere neumanã şi strãinã de ei, clasa aşa-zis privilegiatã va putea continua sã domneascã în virtutea dreptului divin, oricât de mari ar fi protestele şi resentimentele sociale. De aceea, adevãratul interes al democraţiei este acela de a exalta, de a emancipa şi de a recunoaşte divinitatea din interiorul spiritului uman, respectiv de a recunoaşte cã orice putere se naşte în interiorul conştiinţei.
Nici un om nu are mai multã putere decât un alt om, decât dacã acesta din urmã i-o delegã pe a lui. Vechiul regim doreşte sã ne facã sã credem cã legea este superioarã legiuitorilor. Aceastã concepţie a dat naştere la tot felul de crime, dar şi la tot felul de privilegii şi de inegalitãţi sociale, pornind de la instituţionalizarea doctrinei fataliste a dreptului divin. Mintea Divinã nu este alta decât Mintea Universalã. Ea nu face excepţii şi nu are favoriţi.
Dumnezeu nu acţioneazã niciodatã din capriciu sau ca urmare a unei stãri de mânie, de gelozie sau de rãutate. Pe de altã parte, ea nu poate fi flatatã sau cumpãratã pentru a le asigura unora nevoile pe care aceştia le considerã necesare pentru fericirea sau pentru existenţa lor. Mintea Divinã nu face excepţii în favoarea unora sau altora. Ce-i drept, atunci când un individ realizeazã unitatea sa cu acest Principiu Universal, el pare favorizat de soartã, întrucât a descoperit sursa sãnãtãţii perfecte,a bogãţiei şi a puterii.
Ca exerciþiu pentru aceastã sãptãmânã, îþi propun sã te concentrezi asupra Adevãrului. Încearcã sã realizezi faptul cã Adevãrul te va elibera, respectiv cã nimic nu poate sta în calea succesului tãu dacã înveţi sã aplici metodele şi principiile gândirii ştiinţifice corecte. Urmãreşte sã realizezi faptul cã mediul tãu exterior reflectã exact potenţialul inerent al sufletului tãu, cã tãcerea îţi oferã o oportunitate practic nelimitatã de a înţelege viziunea cea mai înaltã asupra Adevãrului.
Încearcã sã înţelegi cã omniprezenţa însãşi nu este altceva decât o tãcere absolutã, în timp ce tot restul înseamnã schimbare, activitate, limitare. De aceea, concentrarea în tãcere a gândurilor reprezintã adevãrata metodã prin care tu poţi scoate la ivealã, poţi trezi şi poţi exprima minunata putere a lumii interioare. Posibilitãţile antrenãrii gândirii sunt infinite, iar consecinţele lor sunt eterne. şi totuşi, puţini îşi asumã efortul de a-şi direcţiona gândirea cãtre acele canale care le vor aduce beneficii, preferând sã îşi lase destinul la latitudinea şansei.
