https://www.googletagmanager.com/gtag/js?id=UA-23836672-5 June 2015 | |
Advertisements

Monthly Archives: June 2015

Evitarea întunericului

Evitarea întunericului

Evitarea întunericului

Ce este întunericul?

Multor suflete le este frică de “ Latura Întunecată “. Cine sunt cei din “ Latura Întunecată” şi ce fac ei în fapt?

Partea întunecată eşti tu însuţi. Este propria ta frică şi insecuritate. Nu există diavol, şi nu există o lume a întunericului. Acestea vin din tine însuţi. Dacă îţi este frică, atunci vei contura în aura ta ipostaza de care te temi. Va veni în forma multor lucruri, poate fi o manifestare proprie, prin apropiaţi şi familie, însă se va manifesta dacă îţi e frică. Fricile altor oameni pot deveni ale tale. Anumite suflete care sunt destinate să devină vindecători se pot forma de la o vârstă fragedă în copilarie să absorbă negativitatea altora, în special familia. Acest lucru poate deveni manifest într-o persoană în orice moment al vieţii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dacă nu dai putere altora, atunci ei nu au nici o putere asupra ta

 Dacă o persoană vă inspiră frică, priviţi în trecut, în viaţa aceasta, ori în altele, pentru că acolo este locul de unde vine frica. Dacă persoanele din jurul d-voastră sunt negative, atunci lucraţi constant să le ridicaţi nivelul spiritual. Este surprinzător dacă tu eşti pozitiv, iar ei sunt negativi, negativitatea lor poate fi un balans la felul tău de a fi atât de pozitiv, sau nu sunt capabili să o suporte, şi se vor retrage (renunţă).

Umanitatea are obiceiul de a se amesteca în afacerile altora. Tu interferezi de atâtea ori când nu ar trebui. Făcând acest lucru, nu realizezi că cel pe care îl ajuţi nu se ajută singur, şi ca efect tu stopezi sufletul lui să se dezvolte (spiritual). Este posibil ca acţiunea ta de a ajuta să-i determine sufletul să se întoarcă pentru o altă runda de încarnare. Fiecare suflet are propriul scenariu care a fost creat înainte de a se naşte, şi la fel ca şi actorii pe scenă, el îşi joacă rolul. Toţi cei din jurul lui sunt distribuţia colaboratoare, care ajută persoana să-şi pună în viaţă scenariul.
Nimic nu este real, totul este iluzie, dar până nu-ţi poţi ridica nivelul vibraţiei din planul Terestru şi nu devii detaşat, nu vei vedea niciodată toate acestea. Tu eşti creatorul propriei realităţi, poţi alege lumina, sau întunericul, pozitivul sau negativul. Tu alegi. Pe care o doreşti?

Maitreya.

 

Manipularea şi Dezinformarea

Advertisements
Advertisements

Şansa omenirii

Şansa omenirii

Şansa omenirii

Au existat foarte multe încercări de a schimba lumea pînă în prezent, şi au fost încercate o mulţime de căi şi de sisteme sociale, cu scopul de a găsi o formă corespunzătoare de societate care să se dovedească a fi durabilă, puternică şi convenabilă pentru toată lumea.
Puteri şi imperii, regate şi republici s-au succedat unul după altul într-un lanţ continuu.
Tiranie şi anarhie, despotism şi socialism, capitalism şi comunism – toate au fost încercate pe spinarea oamenilor, dar nici una dintre ele nu a adus la rezultatul dorit, şi nici una dintre ele nu a adus oamenilor pace, libertate şi bunăstare.
– De ce?
– Ce le-a lipsit tuturor acelor încercări şi sisteme de au dat greş? Natura pre-eminent socială a oamenilor i-a obligat pe ei întotdeauna să caute forme şi metode adecvate de convieţuire, dar metodele pe care ei le-au găsit şi născocit s-au dovedit a fi mai mult produsul vanităţii şi egoismului lor decît al necesităţii şi dorinţei lor de a-şi făuri fericirea împreună.

Relaţiile om-om şi om-societate au fost întotdeauna cele mai controversate probleme ce aparţin existenţei umane, probleme care n-au fost rezolvate nici pînă în ziua de astăzi. Formula bunei-înţelegeri între oameni probabil că n-a fost descoperită încă, sau n-a fost încercată încă, de aceea omenirea a oscilat întotdeauna, şi mai oscilează încă, între cele mai neplăcute extreme ale existenţei sale.

Secolul XX a fost plin de revoluţii: – socialismul a înlocuit monarhia, democraţia a înlocuit socialismul şi capitalismul comunismul. Toate s-a pretins că au fost făcute în numele poporului, pentru popor şi numai spre beneficiul oamenilor nevoiaşi, totuşi oamenii trăiesc din ce în ce mai rău şi viaţa lor este din ce în ce mai amară.
Regii au fost înlocuiţi de preşedinţi şi baronii de capitalişti, dar atitudinea claselor conducătoare faţă de masele oamenilor a rămas aceeaşi: – nici mai rea, dar nici mai bună. Optzeci de procente din populaţia Pămîntului după cum au fost tratate de către regi şi baroni ca animalele, la fel sînt tratate şi astăzi de către bancheri şi capitalişti.

– De ce? Zeci, sute, sau poate chiar mii de căi şi metode, ce urmăreau scopul de a trezi omenirea la realitate şi de a-i face pe oameni să gîndească, au fost încercate, şi mii de oameni şi-au sacrificat viaţa pe altarul acestui scop:
– unii au implicat în încercările lor mânia divină,
– alţii i-au ridicat pe oameni în slăvi ca pe zei;
– unii au vorbit astfel încît să fie înţeleşi şi de cei mai proşti dintre proşti,
– în timp ce alţii au luat în râs prostia umană;
– unii au încercat să folosească muzica în acest scop,
– alţii pictura,
– unii războiul,
– pe când alţii chiar au murit în vederea atingerii acestui scop.

Moses, Jehoshua, Mahomed, etc. – o mulţime de nume, şi o mulţime de oameni pretind că le cunosc şi le cinstesc, în special feţele bisericeşti şi cărturarii fac lucrul acesta, cu o pietate înduioşătoare, totuşi foarte puţini sunt cei ce se conformează învăţăturii geniilor pe care le ridică în slăvi; majoritatea oamenilor se dedau cu trup şi suflet discuţiilor, poveştilor şi braşoavelor.

Pămîntul este plin de bogăţii:

– există hrană din belşug,
– există nenumărate bogăţii minerale şi naturale,
– şi există spaţiu locuibil pentru toţi.
Totuşi o mulţime de oameni mor de foame, de frig şi din cauza războaielor, şi aproape trei pătrimi dintre ei locuiesc sub limita critică a sărăciei.
– De ce?
– Există oare vreo cauză externă pentru toate aceste lucruri?
– Poate că vre-o forţă extraterestră le cauzează?

Nu există nici o cauză externă a nenorocirilor voastre şi nici o forţă extraterestră nu e vinovată de sărăcia voastră. Prostia, lăcomia şi setea de putere – iată cauzele nenorocirilor umane.

– Credeţi voi că din cauza poziţiei geografice a ţării voastre sunteţi consideraţi de către celelalte naţiuni ţigani şi sunteţi trataţi ca ultima naţiune din lume, sau din cauza mentalităţii şi comportamentului vostru?

– Ruşine celor ce ling praful dinaintea picioarelor cotropitorilor ţării lor şi-i sărută în fund pe duşmanii neamului lor, vânzându-şi ţara şi neamul în robie sub pretextul diferitor iluzii şi aluzii!

 Binecuvîntaţi fie cei ce-şi apără ţara, poporul, drepturile şi libertatea!

Nu din cauza că lumea este prea mică sunteţi voi săraci şi nefericiţi, ci din cauza prostiei şi lăcomiei altora suferiţi de foame şi de frig.
Imperii s-au destrămat şi naţiuni întregi au dispărut nu din lipsă de aur sau putere, ci din cauza că au fost bazate pe minciună, pe prostie şi pe cruzime, şi deoarece oamenii întotdeauna au dus lipsă de inteligenţă şi raţiune, căci e posibil să construieşti o casă numai din gunoaie, dar este imposibil să formezi o naţiune puternică din proşti.

Comunismul şi socialismul, ca idei, nu au fost mai rele decît capitalismul şi democraţia:
– ideea unei societăţi în care de la fiecare se ia după capacităţi şi fiecăruia i se dă după necesităţi este cu mult mai bună decît ideea unei societăţi bazate pe legile junglei, în care numai bandiţii, hoţii şi tîmpiţii pot supravieţui.
Creştinismul propagă acelaşi fel de societate ca şi comunismul, dar din cauza proştilor nici primul model de societate, nici al doilea, nu au fost puse în practică.

Nu din cauza circumstanţelor şi condiţiilor climaterice nefavorabile omenirea este încă în căutarea unui tip de guvernămînt care să-i asigure o dezvoltare sigură şi fructuoasă.
Ticăloşia şi nimicnicia maselor, şi prostia claselor conducătoare sînt cauza principală a tuturor nenorocirilor umanităţii.

Nu banii şi asistenţa străină sînt lucrul de care ţara noastră are nevoie: – banii nu sînt decît o convenţie de care poţi desena munţi întregi, în timp ce asistenţa şi ajutorul străin reprezintă o îndatorire pe care nici nu observi cînd o primeşti, dar nu ştii cum să scapi de ea.
Ţării noastre îi lipsesc personalităţile înţelepte, curajoase, morale şi omenoase.
Naţiunea noastră trebuie să renască şi poporul nostru trebuie să-şi schimbe mentalitatea, altminteri nu va supravieţuinimeni dintre d-stră evenimentelor ce vor avea loc în viitorul apropiat.

Nu din cauza lipsei resurselor materiale, ci din cauza lipsei de inteligenţă rătăciţi încă în negura primitivismului.
Zeci, sute sau poate chiar mii de încercări de a construi o nouă formă de societate au existat, dar cîte dintre ele s-au bazat pe iluminarea maselor? …
Nici una.
Toate au fost bazate pe prostirea şi îndobitocirea oamenilor, nu pe educarea lor.

Singurele încercări de a fundamenta formarea unei naţiuni sau societăţi pe înţelepciune şi pe educarea maselor au fost făcute de Moise, Isus Hristos şi Mahomed; dar pînă şi aceşti conducători s-au dovedit a fi neputiincioşi în faţa prostiei ce guvernează lumea.
Moise şi-a purtat patruzeci de ani poporul prin pustiu cu scopul de a face dintr-un popor de robi şi proşti o naţiune de oameni liberi şi curajoşi.
Iisus a murit pe cruce cu scopul de a schimba mentalitatea adepţilor săi,
iar Mahomed a fost nevoit să declare război întregii lumi pentru a-şi trezi naţiunea la realitate.

Astăzi este inutil să cari pe cineva patruzeci de ani prin pustiu, să mori pe cruce pentru cineva sau să lupţi împotriva cuiva, căci şi aceste metode, după cum puteţi vedea din istorie şi realitate, nu au adus omenirii rezultate pozitive.
N-au reuşit bine Moise, Iisus şi Mahomed să părăsească lumea aceasta că Israelul s-a autodistrus, creştinismul s-a transformat în sălbăticie şi mahomedanismul s-a transformat în barbarie.

Istoria cunoaşte destui eroi şi genii a căror exemplu merită să fie luat în considerare. Numai printre strămoşii noştri există aşa nume mari precum Decebal, Traian, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Eminescu etc., care ar putea fi mîndria oricărei naţiuni şi oricărui popor din lume.
– De ce, voi, romănii, neglijaţi exemplul lor şi vă bateţi joc de idealul lor în loc să continuaţi cauza lor dreaptă?

Măreţia unei naţiuni începe cu respectul pe care ea îl are faţă de oamenii mari ai ei:
– aveţi voi oare măcar un pic de respect faţă de marii eroi ai neamului vostru, sau numai îi faceţi de ruşine?

Vă mîndriţi cu eroii de altădată ai neamului vostru, dar nu aveţi nici un erou modern. Cîndva era ruşine mare să închini ţara la străini, fie ei turci sau ruşi, şi cu toţii îi condamnaţi, sau pretindeţi că îi condamnaţi, pe cei ce au făcut-o, numindu-i trădători şi vînzători de neam, dar astăzi unii v-au scos ţara la licitaţie şi v-o vînd unor străini necunoscuţi al căror nărav încă nu-l cunoaşteţi, iar voi vă ieşiţi din minţi de bucurie.
– Există oare vre-o diferenţă între trădătorii de azi şi cei de ieri, şi între ocupanţii de astăzi şi cei din trecut, sau voi nu înţelegeţi ce se întîmplă în jurul vostru?

Nu există scăpare exclusiv numai în oameni de geniu, după cum mulţi sînt înclinaţi să creadă. Cu toţii aşteptaţi să vină Cineva să salveze omenirea din ghearele răului şi să vă izbăvească pe voi de nevoi, dar ştiţi voi oare că în starea actuală a lucrurilor din lume nici cel mai genial om nu poate face nimic pentru poporul său de unul singur: – nici Napoleon, nici Ştefan cel Mare şi nici altul ca ei nu poate face nimic pentru omenire numai prin puterile proprii.

Singura soluţie de a forma o societate puternică şi fericită este reconstruirea lumii începînd de la cele mai mici unităţi ale ei, oamenii.
Singura şansă de a asigura omenirii un viitor promiţător constă în schimbarea oamenilor, a fiecăruia dintre voi luat separat, sau cel puţin a majorităţii dintre voi.

Toate formele precedente de societate s-au prăbuşit deoarece au încercat să schimbe societatea ca pe un tot întreg, neatrăgînd atenţia cuvenită necesităţilor spirituale şi intelectuale ale membrilor ei.
Oamenii nu sînt nici animale, nici maşini. Ei nu pot fi programaţi, nici necesităţile lor nu pot fi nesocotite. Singurele căi posibile de a-i guverna sînt sau să-i prosteşti sub limita demnităţii umane, sau să-i faci să gîndească: – cale de mijloc nu există.
Deoarece pînă acum nimeni n-a reuşit să-i prostească pe toţi oamenii tot timpul şi deoarece nu există nimic mai periculos pe lume decît prostul ce deţine autoritate politică şi abundă în iniţiativă, prima metodă, care a fost încercată pe parcursul întregii existenţe a omenirii şi care mai dăinuie şi astăzi, a avut ca rezultat numai durere, moarte şi dezastru.

Pînă cînd mintea şi caracterul vostru nu se va schimba, nici cel mai mare Om nu va reuşi să guverneze lumea admiţînd că toţi aveţi posibilitatea să vă spuneţi cuvîntul în politică, după cum nici un păstor nu-şi lasă turma să se conducă de la sine.
Pînă cînd nu există o Anglie în care fiecare om să fie precum Cromwell, o Franţă în care fiecare să fie ca Napoleon, o Romă în care fiecare să fie ca Caesar şi o Românie în care fiecare să fie ca Ştefan cel Mare plus Mircea cel Bătrîn, lumea nu poate fi îmbunătăţită de către eroii ei după cum imaginea României nu poate fi îmbunătăţită de către lungimea zidului chinezesc.
Producerea unei astfel de naţiuni este singura schimbare reală posibilă în lume.

Eduard Rudenco

Evitarea întunericului


Forţa a 5-a a lui Einstein

Forţa a 5-a a lui Einstein

Forţa a 5-a a lui Einstein

1. Forţa a 5-a, un subiect ultrasecret cândva, dar cât mai mediatizat în ultimul timp, se referă, în special, la posibilitatea energetică de contracarare a acelui „vânt” cosmic (afectare energetică, de asemenea) venit ca o rezultantă a interacţiunilor sistemelor şi corpurilor cosmice dominante şi a celor înconjurătoare. Acest „vânt” cosmic nu este altceva decât destinul energetic astral, dar, în consideraţiile noastre, vom ţine cont şi de raportul realizat cu valoarea energetică a comportamentului structurilor noastre. După cum vom vedea în cuprinsul lucrării, orice interacţiune structurală, în sensul cunoscut de noi, este o interacţiune energetică prin câmpul fundamental, cu ajutorul codurilor energetice ale celor două modalităţi de afectare a reţelei câmpului amintit, cu repercursiuni directe suportate şi de reţelele structurale angrenate, întrepătrunse câmpului fundamental.
Deci, destinul nu ar fi altceva decât comportarea energetică a structurilor noastre (începând de la cel mai mic nivel structural… şi „urmărind” angrenarea numai în anumite procese, datorită existenţei unor limite energetice comportamentale la nivelul straturilor câmpului biostructural, limite determinate atât în cazul reîncarnărilor, cât şi în cazul unor eventuale energizări suplimentare, şi care nu vor apărea pentru corpul chimic sau materie, unde se vor produce procese standard), afectată, obligatoriu, de interacţiunea energetică a acelui „vânt” cosmic oscilant şi de acele rezultante energetice deja echilibrate (ale tuturor sistemelor cosmice şi corpurilor cosmice înconjurătoare) ce includ componenta centrifugală suplimentară gravitaţională (forţa gravitovortex), neluată în considerare de fizica clasică [de asemenea, destinul total mai adaugă o componentă, cea a “retururilor” energetice ale emisiilor înaintaşilor genetici (ce au tiparul biostructural şi codurile energetice ale emisiilor, asemănătoare) şi a “retururilor” energetice proprii, componentă ce va “urmări” entitatea la care ne referim].
Acum apare acea nouă interacţiune energetică artificială a forţei a 5-a, interacţiune denumită astfel într-un mod incorect. Orice comportare energetică a structurilor universale în câmpul fundamental este o interacţiune la/prin forţa a 5-a, forţa a 5-a nefiind altceva decât câmpul fundamental (interacţionarea câmpului fundamental, relaţiile cu acesta pot completa mai bine noţiunea). Acest câmp fundamental va fi prezentat în capitolele următoare. Se va prezenta modul în care acesta s-a format, mecanismul de funcţionare, modul cum poate interacţiona cu structurile (şi invers) şi de aici toate procesele şi fenomenele ce se dezvoltă (de la nivel microcosmos la nivel macrocosmos). Nimic din Univers nu este străin forţei a 5-a. Acest câmp fundamental, cu alte cuvinte, controlează totul… Prin el nici un proces nu este întâmplător. Dacă, până la formarea câmpului fundamental, hazardul a avut o influenţă oarecare, şi aceasta în mod descrescător, din momentul formării câmpului fundamental nimic nu (mai) este întâmplător. Totul se intercondiţionează prin acest câmp fundamental. Că se numesc unde, câmpuri energetice, forţe, toate au acelaşi „substrat”, acela al „afectărilor” comportării normale a câmpului fundamental. Afectările pot fi cu rezultate opuse sau de acelaşi tip pe cele trei dimensiuni de reţea fundamentală (pe cele trei lanţuri de reţea tridimensională „cubică”). Acest fenomen constă în sporirea sau diminuarea procesului vibratoriu al acestui „mecanism” coordonator de Univers, pe cele trei dimensiuni de reţea, după raporturile „sporire-diminuare”: 3/0; 2/1; 1/2; 0/3. Veţi vedea în capitolele următoare modul de manifestare a codurilor energetice astfel create. Prin aceste coduri energetice (având specifice: frecvenţa, lungimea de undă, amplitudinea felului de afectare a comportării normale a reţelei câmpului fundamental, amplitudine condiţionată de valoarea afectării în ceea ce priveşte o mărime de genul forţei, puterii sau impulsului afectării şi de diferenţa de fază între reţelele structurale şi fundamentale – la contact) pot „comunica” diferite procese, fenomene, diferite structuri. Revenind la acea „armă” mult mediatizată în ultima vreme, putem să o denumim corect: „interacţiune energetică prin forţa a 5-a (prin câmpul fundamental) la destinul energetic, „programat” de influenţa sistemelor cosmice superioare”. Cu alte cuvinte, „arma care schimbă viitorul”. Această armă putea deveni cea mai puternică în viziunea celor ce au auzit de ea. Şi au auzit destui…

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

2. Hitler credea că acest concept poate avea un potenţial distructiv uriaş, motiv pentru care a ordonat echipei dr. von Bruning să lucreze la o armă bazată pe forţa a 5-a. De altfel, Hitler nu ocolea nici o posibiltate de a crea o superarmă. Astfel, i s-a demonstrat cum poate fi eronată reperarea vizuală triangulară, printr-un experiment ce vroia să testeze, dacă există, într-adevăr, forţa a 5-a. Testul de reperare vizuală a fost realizat între oraşele Essen, Dresden, Ravensburg. Aceste trei localităţi formau un triunghi echilateral necesar iniţierii activităţii forţei a 5-a. După trei săptămâni de cercetări intense, Dresden şi Essen au fost bombardate de britanici şi complet rase de pe faţa pământului, astfel încât contribuţia cercetărilor germane în acest domeniu a rămas neconcludentă. Studiile forţei a 5-a au fost în centrul atenţiei militarilor americani şi sovietici încă din perioada celui de-al doilea război mondial.
Americanii, iniţial, au testat două triunghiuri (dispozitive de triangulaţie vizuală): unul în Houston, celălalt la graniţa cu Canada. La un moment dat, nici americanii, nici ruşii nu au reuşit rezultate deosebite. A apărut ideea folosirii experimentului în spaţiu cosmic. Însă, până la acest moment, trebuie să amintim de tendinţa Vaticanului de a obţine a 15-a formulă – de bază – a forţei a 5-a şi a codului ce s-a aflat în testamentul lui Einstein. Între timp şi KGB a aflat despre scrisoarea lui Einstein către Grossman despre cele 14 ecuaţii şi codificarea formulei de bază a forţei a 5-a. CIA experimenta deja până în 1962, în Antarctica, pe teritoriul australian interacţiunea energetică la forţa a 5-a. Polii planetei oferă o mai „calmă” experimentare energetică. Locul cel mai potrivit a fost oferit de Harold Holt, primul-ministru australian în acea perioadă. La un moment dat, J.F. Kennedy află de experimentele CIA şi întrerupe totul, preluând documentaţia. La scurt timp, Vaticanul avea aceste documente. Pe lângă alte complicaţii ale lui J.F.K. (programul său avansat de cercetare spaţială punea în pericol explorarea Lunii şi pe partea nevăzută, apoi, se însumaseră multe alte date compromiţătoare pentru administraţia americană, privind anumite contacte cu civilizaţii extraterestre, plus cazul Roswell), această intervenţie va pune capăt posibilităţii de a continua a preşedintelui american. La fel vor păţi Harold Hold şi mai apoi Bobby Kennedy. Cererea Vaticanului pare îndreptăţită pe undeva (în afara faptului că preşedintele american era romano-catolic), deoarece implicarea în aşa-zisul destin dat de Dumnezeu era o mare compromitere a activităţii bisericii, a sensului religiei. Dacă ar fi fost numai această… Acelaşi fenomen se mai întâmplă, dar nu prin experimentarea forţei a 5-a din punct de vedere tehnologic, ce prin interacţiuni energetice umane, în cazul noilor curente (deşi unele nu prea noi) ideologice, religioase, filozofice, doctrinare, etc. ce vor înlocuirea concepţiilor religioase tradiţionale, crearea altei lumi, altui Univers… Astfel, se poate pune problema mulţumirii cu destinul ca „predispoziţie” energetică neinfluenţată negativ, ducând la aşa-zisa soartă, sau ar trebui încercată intervenţia în „predispoziţia” energetică a destinului în mod tehnologic [deocamdată se cunosc „amplificatoare” de înaltă frecvenţă ale fronturilor „+” magnetice „subtile”, deci nocive, şi „amplificatoare” (pe bază de sisteme optice) a activităţii orgonice „ – ” (a bionilor plantelor captaţi în anumite incinte), folosite în scopuri medicale, spirituale…], sau intervenţia în mod energetic biologic, spiritual (care ar avea mai multe şanse spre pozitiv, însă „tarele” celor angrenaţi în acest proces, în acest moment, nu lasă multe şanse construcţiei…).

3. Sa revenim la folosirea experimentului in spatiul cosmic. Cand Neil Armstrong a aselenizat in 1969, Mariner 6 era la mai putin de 5000 de kilometri distanta de planeta Marte. impreuna cu partile din Antarctica, aceste noi statii au devenit o parte a unor gigantice sisteme planetare triangulare, care se pozitioneaza in spatiu doar o data la 75 de ani (Luna, Pamant, Marte). sase luni mai tarziu, utilizand gigawati de energie s-a realizat un experiment timp de doua ore. Oamenii de stiinta americani au dovedit existenta fortei a 5-a. Prin aceste experimente de triangulatie in spatiu au aratat ca viziunea lui Einstein era corecta si ca cele patru forte coexista numai impreuna cu a cincea forta. Ceea ce credeau acei oameni de stiinta este ca orice schimbare a fortei a 5-a se transfera prin intermediul unor particule energizate, iar un flux de astfel de particule s-ar putea directiona pentru atingerea unor scopuri anume. Partial adevarat. Adevarul il veti cunoaste in urmatoarele capitole, dar nu este obligatoriu sa considerati aceasta ca atare. Relativitatea parerilor este foarte bine cunoscuta.

Sa revenim. Urmatorul pas a fost construirea unei arme. Aceasta arma care schimba viitorul, intr-adevar l-a schimbat. Dar nu a adus bunastare, fericire, sanatate… Nu a hranit sute de milioane de oameni muritori de foame, desi sumele investite puteau face aceasta. in alte cazuri, a avut de suferit si populatia nevinovata a zonei, neavertizata de noii „Dumnezei”. in toate cazurile au de suferit „cobaii” acestei arme, care nu sunt decat acele persoane special destinate sa o manevreze pe aceasta. Zona care contine sursa fiind cea afectata (in afara sursei), s-a luat o decizie de salvare relativa, de folosire a armei pe alte teritorii. De aceasta data, conform fizicii clasice, orice astfel de teritoriu va aduce dezechilibrari si echilibrari energetice in acelasi „sens” al manifestarii energetice (sens, care, in exprimarea noastra, are semnificatia de pozitiv sau negativ). Astfel, proprietatile undelor se aplica intocmai si in totalitate (reflexie, refractie, interferenta, dispersie, „difractie”, „absorbtie”, „polarizare”). insa, s-a neglijat un alt aspect, de aceasta data al fizicii universale, acela al comunicarii tuturor sistemelor intre ele prin reteaua campului fundamental, de altfel, aceeasi forta a 5-a. Interactiunile prin forta a 5-a sunt mai penetrante decat celelalte interactiuni. Fiind o interventie suplimentara, va dezechilibra un „consens” energetic de sisteme, dar nu numai a celor din zona, ci si a celor invecinate prin transmiteri in lant. Aceste dezechilibrari se vor manifesta prin suprapuneri de fenomene, procese, peste cele ale destinului energetic normal si nu va fi decat o supraincarcare a destinului in sens negativ. Incoerenta energiilor, adeseori datorita diferentei de faza, frecventa, apoi, evolutiei energetice a structurilor si, permanent, fata de caracteristicile destinului energetic, constituie un important impediment in calea controlului experimentelor. Sensul pozitiv poate fi doar acela al introducerii bioenergiilor pozitive (pe care le cunoastem noi, deocamdata, in domeniul Alfa bioenergetic, apoi a bionilor) sau imitarea lor pe linie „tehnologica”. Energiile din acest domeniu sunt uniforme si continue privind comportamentul de transmitere si de repetabilitate, iar insumate, vor „cobori” plafonul energetic al vibratiei normale a fortei a 5-a (campului fundamental). A nu se confunda activitatea electroencefalografica (activitate ),electrica a creierului avand schimburi permanente de electroni si ioni graficul acesteia, cu acea afectare a retelei fortei a 5-a si reconsiderarea permanenta a energiilor (energii emise de structuri specializate pentru transformarea relatiilor electrice, electromagnetice in cele orgonice ale spiritului), privind amplitudinea lor fata de nivelul plafonului de vibratie fundamental (re)actualizat permanent. in consecinta, se va remarca o scadere a „amplitudinilor” proceselor (remarcata, in special, la cele negative) si o usoara descongestionare a lor, oferind posibilitati noi de constructie structurala („bruiaj” energetic mai mic) si, implicit, de procese, fenomene (pozitive). Structurile din zonele afectate de interactiunea suplimentara la forta a 5-a se vor incarca, pur si simplu, cu acel tip de energie (atat cat o permite modul de structurare). Aceasta datorita proprietatilor retelelor structurale (veti vedea in urmatoarele capitole) de a inmagazina o anumita „afectare”, deci, anumite valori ale afectarii corespunzatoare unui anumit cod energetic. in continuare, acel cod energetic imprimat in retelele structurale va fi repetat la fiecare vibratie a fiecarei retele structurale. Nu am intentionat sa dau prea multe amanunte in acest capitol, dar de la intentie pana la realizare este un drum lung… Sa revin la firul normal al prezentarii. Un prim test al interactionarii suplimentare la / prin forta a 5-a a fost in 1978 prin niste dispozitive proiectate de Mel, dar au fost putine observatii, care, de fapt, nu au demonstrat nimic.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

4. In noiembrie 1979, 53 de americani au fost luati ostateci de un grup de studenti revolutionari, la ambasada SUA din Teheran. Un an mai tarziu, presedintele Jimmy Carter a lansat o campanie de pregătire a unor echipe antiteroriste numită „Escadrila Lumina Albastră”, pentru a elibera ostatecii. Operatiunea a esuat. S-a aterizat fortat la 200 de mile S-E de Teheran, după ce trei elicoptere au rămas fără combustibil. In acel moment misiunea era compromisă. In timp ce se realiza realimentarea cu combustibil pentru reluarea zborului, unul din elicoptere s-a ciocnit de un avion de transport, murind 85 de oameni. Supravietuitorii s-au retras după un esec incredibil al unei unităti echipate cu cel mai modern echipament militar, fără ca inamicul să fi tras un foc. Se credea că Iranul detine o armă mai puternică de interactiune prin forta a 5-a. Sunt rezerve In această privintă… Aceasta datorită suficientei autoinducerii de fenomene negative.
In 1985 s-a testat o a doua generatie a dispozitivului lui Mel, mai redusă In dimensiuni si mai puternică. In America de Sud, la un moment dat, au ajuns două dispozitive Mel. Primul dispozitiv, In septembrie 1985, a produs un cutremur de pămant cu efect catastrofal. In noiembrie 1985, al doilea dispozitiv a provocat o eruptie vulcanică. Dacă primul caz a fost la New Mexico, al doilea a fost In Columbia. Următorul pas In dezvoltarea acestei arme a fost „Ochi de vultur”, care avea rolul de a detecta zonele terestre puternic interactionate prin forta a 5-a, plasandu-se pe o orbită geostationară. Testat In ianuarie 1986, tot In acelasi an trebuia dus la locul misiunii de o navetă „Challenger”. Se pare că a avut ghinion. Rusii, In mai 1987, au Inceput să testeze un dispozitiv cu numele de cod: BLOTNIK. Scopul acestuia era de a perturba sistemele sonarelor si radarelor de la sol ca si cum acestea ar suferi o defectiune. In timpul unui test, BLOTNIK a reusit să scoată din functiune toate radarele de la sol timp de trei ore. Atunci, un pilot german a hotărat să zboare Intr-un avion monoplan, monoloc, mii de kilometri In spatiul răsăritean, aterizand la Moscova, In Piata Rosie din Kremlin.
In iulie 1998, crucisătorul torpilor american VINCENT a fost blocat In Golful Persic. Căpitanul a informat echipajul că se va trage cu toată munitia si toti erau convinsi că vor lovi un avion fighter F14 iranian. După 10 minute, echipajul si-a dat seama că au lovit un avion civil de călători. Aparatura sofisticată de la bordul navei nu a reusit să facă diferenta dintre un fighter F14 – TOMCAT iranian si un avion de călători civil A300, de trei ori mai mare In dimensiuni.
In 1991, s-a construit o nouă versiune a “Ochiului de vultur” si s-a testat cu prudentă. Pentru a evita alte catastrofe similare navetei Challenger, „Ochi de vultur nr. 2” a intrat In operatiune la Inceputul anului 1992. Acesta a fost In stare să indice coordonatele valizei Mel In New Mexico, In zona centrală a orasului. Nu s-a stabilit dacă “Ochi de vultur nr. 2” a fost sau nu cauza reactivării dispozitivului Mel, dar aceasta a condus la o reactie de explozii In lant In tot orasul, producand mari pagube si suferinte. Deci, folosirea pe alt teritoriu a acestei interactiuni pare a fi, Intr-adevăr, o armă. Dar aceasta pe fondul „necontrolării” ei. Insuccesul, din punct de vedere al controlului, duce la Intrebarea firească, aceea a reusitei In dezlegarea codului lui Einstein. Sunt păreri care ar confirma reusita si, mai mult decat atat, se crede In existenta unui dispozitiv capabil să controleze forta a 5-a, care poate intra In activitate In orice moment. Ar mai rămane de aflat si cum ar putea opera această masinărie.
Ar mai fi de spus că rusii au căutat alte căi de a afla codul lui Einstein (desi nu numai ei) si anume prin spargerea băncii Vaticanului In perioada anului 1978. Dar avand formula a 15-a si codul, aceasta nu era totul. Mai trebuia realizată decodificarea. Apoi, referitor la experimentări, acestea au fost mult mai multe, printre care cel din Iran, asemănător celui cu elicopterele, cam prin perioada anului 1996. De data aceasta au fost trei F-117. Acelasi rezultat.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

5. Avioanele F-117, „invizibile” prin radar, folosesc In constructie principiul geometric (referitor la interceptarea, reflexia energiilor, undelor, prin reteaua fundamentală), conform căruia un număr limitat de suprafete (plane), raportat la o infinitate de posibilităti de receptionare prin reteaua fundamentală (mai precis, tinzand spre infinit), va contura posibilităti de interceptare, tinzand spre zero, iar un corp fără suprafete plane, deci, tinzand spre o infinitate de suprafete, raportate la o infinitate de posibilităti de transmitere energetică prin reteaua fundamentală, va crea posibilităti de interceptare egale cu Intregul (egale cu 1). Suprafetele plane (limitate la număr), lasă reflexiile libere.
Avioanele cu forme rotunjite sau neregulate creează reflexii repetate (ale undelor initiale incidente), ceea ce determină, cu sigurantă, si Intoarcerea unor componente electromagnetice, spre sursa radar. La acest principiu geometric se adaugă folosirea unui strat special de vopsea cu proprietăti de absorbtie energetică, dar, autorul crede că ar fi fost posibil să se folosească un procedeu de anulare a transmiterilor energetice (a codurilor energetice) radar (sau chiar ale structurii In cauză), adică, de folosire a unor coduri contrare de manifestare energetică (suplimentare), care să echilibreze prin reteaua fundamentală manifestarea energetică transmisă (de exemplu, unde antielectromagnetice, pentru cele electromagnetice), aceasta producandu-se In faza de vibratie materială, care este si faza complexului F-117. Pe principiul „invers” al manifestărilor radar, se poate construi un alt radar ce poate intercepta manifestările contrare, deci, cele ce ajută avioanele F-117 să devină invizibile (dacă acestea, Intr-adevăr, folosesc si procedeul energetic si dacă se realizează scăpări ale emisiei suplimentare, rezultate dintr-un eventual surplus fată de emisiile radar).
In cazul modificării fazei de vibratie a complexului F-117, se va realiza trecerea – mai departe – a undelor radar, (deci) neinteractionate. Apoi, de la experimentările legate de interactionările destinului energetic (a componentelor acestuia, cantitativ sau calitativ-selectiv) si pană la crearea unor „anestezice” pentru transmiterile energetice radar (oricare ar fi acestea), nu mai rămane decat un pas. Totul se bazează pe „jocul” combinatiilor ce se pot crea, prin interactionările de coduri energetice sau pe aderenta la faza de vibratie.
F-117, ce s-a prăbusit, si cutremurul de 6,6 grade pe scara Richter, au fost In acelasi timp produse si In perioada conflictului din Kosovo, dar aceasta nu Inseamnă că, oriunde cade un F-117 si se produce un cutremur (cutremurul de 5,8 grade – pe scara Richter – de la Kabul, rămanand, totusi, „dubios”), s-a folosit deja interactiunea la forta a 5-a. Acest fapt, luat In considerare, ne-ar duce cu gandul la tot felul de interactionări In conflicte, sau chiar la crearea de conflicte. Astfel, In cazul Romaniei, ne-am putea gandi că, pe langă alte interventii de altă natură, s-ar fi putut influenta masele pentru realizarea Revolutiei. Dar cum Nostradamus a transmis date despre Revolutie, rezultă că si unele astfel de interactionări pot fi incluse In destin. Destinul este relatia Intre predispozitia energetică astrală si tipul structurărilor (In cazul corpurilor moarte) sau predispozitia genetică (In cazul fiintelor; Terra fiind un experiment al reIncarnărilor sau reconditionărilor spiritului, acestea din urmă aduc noi interactionări In relatia cu predispozitia energetică astrală, mergandu-se spre o dirijare a afinitătilor energetice si a celor ce sunt implicate de către acestea), iar soarta este rezultatul final al trăirii, al producerii prezentului (luat ca notiune).

6. In Marea Britanie, o persoană cunoscută (din lumea stiintei), dintr-o perioadă nu prea depărtată de cea a zilelor noastre, verifică ceea ce Ii spun astrele …si nu numai (horoscopul plus clarviziune), printr-un cunoscut astrolog si clarvăzător. Acesta, cu oarecare retinere, Ii spune ziua si ora, luna, anul cand va muri trăsnit In casă. Persoana In cauză consideră necesar să mai consulte un astrolog sau/si clarvăzător. Dacă primul a fost la Londra, se deplasează Intr-o altă localitate, tot la cineva renumit. Acelasi lucru Il obtine si la al doilea. Dar si la al treilea, dintr-o altă localitate (preferat pe aceleasi criterii). Celui de-al doilea si celui de-al treilea nu le-a spus nimic, din ce aflase la primul. Fiind un om care stia să aprecieze lucid importanta si veridicitatea situatiei, mai Intai s-a resemnat. Apoi, a consolidat beciul după principiile protectiei Impotriva descărcărilor electrice. Intr-o perioadă următoare a luat legătura cu un preot. Acesta l-a Indemnat la credintă, singura care ar fi putut face ceva. Asa că, ziua respectivă a venit, dar persoana In cauză nu a vrut să folosească beciul, care era amenajat special Impotriva amintitelor descărcări electrice. Vremea, Intr-adevăr, era cea anuntată prin prezicere. Locul ales a fost sub un acoperis al unei magazii vecine casei cu pricina, stand pe un scaun. La ora prezisă, natura, Universul si-a făcut datoria: casa a fost trăsnită. Energiile degajate prin credintă, In timpul rugăciunilor, l-au ajutat pe acel om să scape interactiunii destinului energetic, a acelui „vant cosmic” energetic. Deci, un cod energetic suplimentar anulează puterea de interactiune energetică (vibratorie) a destinului energetic. Aceasta ar fi o cale de aflare a ceea ce este si a ceea ce nu este inclus In destin. S-ar mai putea recunoaste acestea In unele semne sau forme pe care tiparul nostru genetic (celular si de camp biostructural), In interactiune cu configuratia energetică cosmică, cu rezultanta sa In/la locul nasterii, le conturează In structura noastră (celulară sau de camp biostructural).
Ar mai fi modalităti, poate mai complicate, dar acestea nu-si au locul si momentul In acest capitol, ci Intr-unul din următoarele. De asemenea, multe alte procese neexplicate de stiintă pană acum Isi găsesc explicatia prin introducerea In „calcul” a fortei a 5-a, a modului In care se pot produce interactionări, procese, prin această „matrice” universală, dar, In acelasi timp, si Intretinătoare de procese, de structuri. Fizica clasică nu a realizat decat fragmente fără verigi de legătură Intre fenomenele ei, care, oricand, pot fi date peste cap de o nouă valoare energetică, atunci cand iese din starea „latentă” structura dominantă si creatoare de Univers, structura Intretinătoare de miscare organizată si controlată, de ordine, In general. Modificările energetice se transmit tot prin această structură, In momentul transmiterii părăsindu-se starea normală energetică, considerată „latentă” datorită uniformitătii si continuitătii fenomenului vibratoriu.
Avand o masă de peste 99,9 % din masa Universului, este opera unei legi comportamentale a unui singur fel de constituire structurală universală (prezent, atat Intr-un nucleu primordial supercondensat, deci, fără spatii libere „specifice” vidului absolut, cat si, mai apoi, In particulele initiale rezultate după „dispersarea initială” ce vor forma lanturile retelei tridimensionale cubice fundamentale, iar, In final, si In particulele initiale ale lanturilor de retea structurală Intalnită la componentele materiale si antimateriale), dar cu proprietăti ce pot da Intelesul „divinului ce a existat dintotdeauna”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

7. Această „lege” pare a fi cea care „a fost la Inceput”.

Lucrarea de fată va prezenta si evolutia materiei (a formelor de structurare universală, In ansamblu), dar si a formelor ce vor putea prelua, Inmagazina si amplifica fenomenul energetic (pană la cele mai complexe „Infătisări”…), care, In varianta respectării Intocmai a legilor si principiilor universale, vor putea deveni ele Insele creatoare si Intretinătoare de Univers.
Ar mai fi de adăugat proprietătile de undă ale interactiunilor experimentate prin forta a 5-a. Acestea ar fi, In principiu, energii de Inaltă frecventă, amplificate, cu manifestare „+” (de sporire a vibratiei fundamentale) pentru efectele negative, si cu manifestare „ – ” (de diminuare a vibratiei fundamentale) pentru efectele benefice… Apoi, uniformitatea codului energetic, coerenta energiilor [pe vibratii sau pe timpul unei singure vibratii (fazele vibratiei fundamentale manifestate/interactionate de energii)], amplitudinile/intensitătile In raport cu remodelarea continuă a plafonului de vibratie al campului fundamental (toate acestea din nou raportate la codurile energetice ale structurilor si ale destinului energetic) sunt cateva din cele mai importante caracteristici ale transmiterilor energetice ce se pot folosi In interactionarea fortei a cincea.
Dar acest subiect va fi preluat Intr-un capitol următor. De remarcat faptul că fizica clasică are contributii foarte valoroase In a aduce o orientare clară matematică, geometrică sau algebrică, Insă, la nivelurile subcuantice, matematica devine inoperantă. Aici, probabilitătile sunt baza, dar, fenomenele energetice fiind foarte precise In zonele sau straturile de interactionare prin reteaua fundamentală, nu se vor depăsi niciodată limitele standard, decat dacă va surveni o valoare energetică străină (a altui proces) prin această retea fundamentală, care, dacă este compatibilă privind codul energetic, va interactiona. De la nivel atom In sus, lucrurile se mai clarifică.
Forta a 5-a are două componente [de fapt, acestea ar putea fi considerate (si) ca două forte diferite], una activă si una pasivă. Cea activă se referă la forta suplimentară centrifugală gravitatională (asa-zisa fortă „gravitovortex”), la nivel galactic, care, fată de forta gravitatională clasică a lui Newton, va interveni (si) cu o fortă compensatorie intra-sistem (datorită activitătii generale galactice…; formula 14**). FN (forta gravitatională clasică a lui Newton) = k / r2. FV = F5′ = forta gravitovortex = componenta activă. F5′ = k / r3 (formula 14*). Componenta pasivă (arbitrul comportărilor energetice universale) este manifestată de două reprize ale radiatiei termice de fond [una dintre ele, manifestarea C sau, mai precis, manifestarea Intarzietoare a comportării C peste comportarea D este interceptată/receptionată de noi („observatorii”/receptorii materiali de pe Terra) ca avand 2,84ºK; cealaltă repriză, A, se manifestă In/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”] si două reprize ale radiatiei neutrinice de fond (una, D, interceptată de noi cu 2ºK; cealaltă, B, se manifestă In/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”). Intre comportările A,B, respectiv C,D ale unei singure vibratii universale există o pauză energetică, In/pe care se transmit energiile/informatiile cu viteza mai mare decat „c”. „Arma care schimbă viitorul” se referă la emiterea de energii negative (fronturi magnetice „+”) de Inaltă frecventă, schimband, In zonă, contributia fluctuatiilor energetice (ciclice) ale „cosmosului” [atat In faza manifestării materiei, cat si, prin modalităti de amplificare si „Intarziere” (cu ajutorul unor sisteme optice), In fazele specifice comportării straturilor subtile ale spiritului…]. Astfel, va fi o interventie energetică prin componenta pasivă, la componenta activă conectată cu fluctuatiile energetice datorate evolutiilor ciclice ale sistemelor/corpurilor cosmice (deci, cu destinul energetic astral). Aceasta, deoarece s-au produs (prin aparatura/interventia amintită…), atat cutremure, eruptii vulcanice (destabilizandu-se relatiile energetice prestabilite ale Terrei, interioare si cele cu sistemele exterioare dominante), cat si destabilizări ale „vietii” oamenilor, ale cursului normal al fenomenelor sociale…

Teoria M = fizica noua ,traiasca cuantica si asa se schimba tot

Teoria M este o teorie supersimetrică care este consistentă într-un spaţiu cu unsprezece dimensiuni. Limita de energii joase a Teoriei M este Supergravitaţia unsprezece-dimensională.
Teoria M este cea mai recentă versiune a teoriei corzilor din anul 2008. Conform vechii teorii, şase din cele zece dimensiuni sunt „înfăşurate”, noi putând observa doar universul 4-dimensional cu care suntem obişnuiţi. Aceste extradimensiuni sunt „strânse” într-o regiune a spaţiului (spaţiul Calabi-Yau), prea mică pentru a putea fi observabilă. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

De la atom până la Big Bang şi Multivers

În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare şi cercetează proprietăţile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietăţile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât şi-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri.” (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts) (MIT) din Cambridge, Massachusetts, SUA. Aceasta înseamnă că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar şi în alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „În esenţă, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, unde Al Gore este preşedinte şi Elvis Presley este încă în viaţă.”

Teoria corzilor (stringurilor)

Cu fiecare concluzie fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul creării “teoriei tuturor lucrurilor”, teorie care încearcă să explice existenţa întregului univers, în mic şi mare. Albert Einstein a lăsat această căutare succesorilor săi, ea fiind de fapt miezul cercetărilor tuturor fizicienilor. Anii 1980 aduc o schimbare radicală, aşa cum afirmă Burt Ovrut, profesor la Universitatea Statului Pennsylvania din University Park, Pennsylvania, USA: „Încă de când a luat naştere fizica s-a crezut că materia este făcută din particule. Acum ne-am schimbat acest punct de vedere. Acum credem că materia este făcută din corzi mici.” Aşa a apărut teoria stringurilor, care spune că particulele sunt de fapt corzi mici invizibile, din care emană materia precum muzica din corzi: „Dacă o ciupeşti (coarda) într-un anumit fel, obţii o frecvenţă anume, dar dacă o ciupeşti în alt fel, poţi obţine mai multe frecvenţe, aşa ai note diferite.”(Burt Ovrut). Michio Kaku, profesor la City University din oraşul New York, spune că „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-corzi.”

Singularitate

Pentru ca “teoria stringurilor” să devină “teoria tuturor lucrurilor existente în univers”, ea trebuia să explice naşterea universului, adică momentul la care s-a produs Big Bangul. Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor două teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele însă au fost dezastruoase, iar curând teoriile au fost aproape de autodistruge reciprocă. Cercetătorii Big Bangului au ajuns prin extrapolare din ce în ce mai aproape de momentul crucial: mai întâi mai aproape cu un miliard de ani, apoi la momentul formării primilor atomi, apoi când universul avea numai câteva sute de mii de ani, şi până la urmă la momentul când universul număra doar câteva secunde de existenţă. Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „Problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, aşa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbuşesc? Totuşi, pentru un fizician aceasta este un dezastru. Toată viaţa ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuşi, o piesă care însă lipseşte şi care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku). Momentul Big Bangului mai este cunoscut şi sub numele de singularitate cosmică („cosmic singularity”), adică locul unde ecuaţiile îşi pierd sensul.

Cinci teorii ale stringurilor

Nici “teoria stringurilor” („corzilor”) nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulţi cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la teoria iniţială, apoi a treia şi în curând aveau să vorbească chiar despre cinci teorii diferite ale “stringurilor”. A devenit limpede că nu acestea erau mult-căutata “teorie a tuturor lucrurilor”, şi că nu aveau să dea nici o soluţie problemelor nerezolvate. Chiar când comunitatea oamenilor de ştiinţă se pregătea să dea uitării teoria stringurilor cu tot cu cele cinci versiuni ale ei, a apărut o altă idee: super-gravitaţia („super gravity”), noţiune impusă discuţiilor de către Michael Duff, profesor la Universitatea din Michigan, Ohio, SUA.

Supergravitaţia

Supergravitaţia se asemăna foarte mult cu teoria stringurilor: „În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mişca în trei direcţii: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia şi apoi a şasea. Şi numărul a continuat să crească. Dimensiunile adiţionale sunt spaţii în univers pe care nu le putem percepe (direct). Majoritatea sunt microscopice, dar cercetătorii erau convinşi că acestea există.” (cf. Michael Duff). Conform teoriei stringurilor există 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spaţiale şi una temporală. Teoria supergravitaţiei însă enumera 11 dimensiuni. Puţini erau cei care credeau în ele şi le promovau, fiind desconsideraţi de comunitatea cercetătorilor care reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de teoria stringurilor: doar coarde care vibrează.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Teoria M

Supergravitaţia a avut însă ocazia să-şi ia revanşa când fizicienii au încercat să salveze teoria stringurilor: ei au adăugat a 11-a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Cele cinci versiuni ale teoriei, aflate în competiţie unele cu celelalte, s-au dovedit a fi variante ale aceleiaşi teorii fundamentale care începea din nou să aibă sens. Odată cu adăugarea celei de-a 11-a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: stringurile, despre care se presupunea că stau la baza materiei din univers, s-au extins şi s-au combinat. Concluzia extraordinară a fost aceea că toată materia din univers era conectată la o singură structură imensă, numită membrană. Această nouă teorie a primit numele “Teoria M”, de la cuvântul “membrană”, şi a impulsionat din nou căutarea explicaţiei pentru toate lucrurile din univers. Ce se ştie însă despre a 11-a dimensiune? S-a descoperit repede că ea se lungeşte la infinit, dar este foarte mică în lăţime, mai precis ea măsoară un milimetru împărţit la un 1 urmat de 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. Universul nostru membrană pluteşte în acest spaţiu misterios. Dar curând după emiterea teoriei M a apărut iarăşi o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt “univers-membrană”, care pulsează.

Gravitatia

Cea care a deschis calea către această idee nouă a fost Lisa Randall de la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts, SUA, plecând de la gravitaţie: „Forţa gravitaţională este foarte slabă în comparaţie cu celelalte forţe. Dacă te uiţi în jur, spui că gravitaţia nu pare atât de slabă, dar dacă stai să te gândeşti întregul Pământ trage de tine şi totuşi poţi să ridici lucruri de pe sol.” Lisa Randall explică această ciudăţenie prin prezenţa dimensiunilor adiţionale: gravitaţia este la fel de puternică ca şi celelalte forţe (de exemplu: deşi gravitaţia acţionează asupra unui simplu ac, ajunge să acţionăm şi noi asupra acului cu un magnet mic (de acela care se lipeşte pe frigider pentru a fixa bileţele); atunci forţa magnetică va învinge forţa gravitaţională), doar că ea se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem observa. Ecuaţia însă nu funcţionează din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitaţiei şi a găsit o altă soluţie: gravitaţia nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Şi astfel s-a ajuns la o noţiune mult timp ocolită de comunitatea ştiinţifică: universurile paralele.

Universuri paralele

Într-o clipă cercetătorii au fost cuprinşi de frenezia “universurilor paralele” existente în a 11-a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi de secole. Iată cum arată aceste universuri paralele: fizicienii spun că ele variază în forme (de la binecunoscuta doughnut – gogoaşa cu gaură la mijloc, până la „coli de hârtie”), dimensiuni şi caracteristici: „Într-un alt univers protonul poate să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma şi astfel în aceste universuri nu poate exista viaţă inteligentă. Poate că există o lume de electroni şi electricitate, poate un univers de fulgere şi neutrini, dar fără materie stabilă.” (cf. Michio Kaku). Dar dacă doar într-o fracţiune din aceste universuri se dezvoltă viaţa, vom avea un număr infinit de universuri paralele în care trăiesc civilizaţii.

Big Bang

Cercetătorii au ajuns iarăşi la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bangul, de data aceasta cu ajutorul teoriei M. În anul 2001 aceasta a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Deşi până atunci se credea că a 11-a dimensiune este un loc paşnic în care universurile-membrană plutesc liniştit, Burt Ovrut spune că de fapt „Universurile se mişcă prin dimensiunea 11 ca nişte valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, aşa că dacă ele se mişcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile paralele se ciocnesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecinţa întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang. Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari şi alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok afirmă că acestea se mişcă precum valurile şi, tot ca valurile, suprafaţa lor nu este plană, ci se unduieşte. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafaţa şi concomitent, ci în puncte diferite şi la momente diferite în timp. Aşa se explică naşterea universului în forma pe care o cunoaştem noi, cu ajutorul teoriei M.

Universuri multiple

Cea mai recentă noţiune introdusă de cercetători este cea a universului multiplu – în engleză: „multiverse” (“multivers”). Acesta „ar putea conţine un număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în fiecare moment au loc Big Banguri. Universul nostru coexistă cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.” (cf. Michio Kaku).
Fizicienii mai fac încă un pas înainte şi îşi propun să creeze un univers nou în laborator. Alan Guth presupune că momentul în care vom crea universuri în pivniţa casei nu este chiar atât de departe şi de neconceput, iar procesul nu ar pune în pericol propriul univers în care trăim.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Fizica si sanatatea noastra care atarna de un fir de par

Dacă aţi fost obligaţi să constataţi pe propria piele că un anumit medicament sau tratament prescris de medic, în loc să vă redea sănătatea, vă face rău, atunci fie reveniţi la medic, pentru a vă schimba tratamentul, fie… schimbaţi medicul. Medicina actuală, cu toate realizările ei, se confruntă încă cu „eterna variabilă şi necunoscută”, adică modul diferit în care acţionează un medicament asupra unor persoane cu acelaşi diagnostic; cele mai multe se vindecă, însă unele se îmbolnăvesc mai tare. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), bolile provocate de medicaţiile prescrise sau luate la voia întâmplării ocupă locul al patrulea pe scara mortalităţii, după bolile cardiovasculare, cele cancerigene şi accidentele rutiere.

Între atâtea medicamente cu mod asemănător de acţiune, de unde să ştie în mod sigur medicul care este cel mai indicat în cazul unui pacient şi care-i va folosi altuia? Cum se poate elimina „eterna variabilă şi necunoscută”, făcând să dispară situaţiile în care, la primirea reţetei, medicul vă spune: „Încercaţi dumneavoastră acest tratament şi dacă vedeţi că nu vă face bine, reveniţi să vi-l schimb”.
Aparatul de diagnosticare şi măsurare a sarcinilor electromagnetice ale oamenilor, medicamentelor, legumelor, fructelor, apelor termale, minerale, etc., realizează o analiză genetică energetico-informaţională.
Şi dacă cuvântul „analiză” vă trimite imediat cu gândul la dureroasa înţepătură şi la prelevarea de sânge, puteţi răsufla uşuraţi: pentru o analiză completă este nevoie doar de… un fir de păr!
Autorul aparatului, fiind un cunoscător al medicinii tradiţionale chineze, a considerat întotdeauna că există indivizi bolnavi şi nu boli, fapt ce l-a ajutat să realizeze acest aparat.
Atât materia vie cât şi cea amorfă conţin un câmp electrocinetic propriu, care poate fi măsurat cu anumite aparate şi a cărei mărime se exprimă în metri. Acest câmp defineşte un câmp informaţional, specific fiecărei persoane, determinat de un organ mai slab funcţional din organism, moştenit genetic, care ne caracterizează toată viaţa, fiind cauza tuturor bolilor de care vom putea suferi pe parcursul vieţii (exceptând, bineînţeles, infestările cu viruşi).
Aparatul a reuşit să decodifice banca de date a fiecărui individ, reuşind să grupeze pe pacienţi în cinci grupe, în funcţie de sarcina lor energetică.
Sarcina energetică defineşte organul patologic cauzal şi este cuprinsă între 5 metri liniari pentru cei care fac parte din grupa Inimă – intestin subţire, până la 6,20 metri liniari pentru cei care aparţin grupei Plămân – intestin gros.
Sarcina energetică este o constantă cu care ne năştem. Ea reprezintă codul energo-genetico-informaţional al fiecăruia dintre noi, pe care l-am moştenit de regulă din partea unuia dintre părinţi.
Câmpul energetic informaţional al fiecărui individ este legat de asimetria structurală a macromoleculelor proteice. Această asimetrie structurală generează o asimetrie electrică şi magnetică ce constituie reactivitatea energetică a structurilor vii. Edificiul structural al tuturor fiinţelor umane cuprinde 20-24 de aminoacizi, diversitatea de forme fiind dată de succesiunea diferită a acestor aminoacizi în structura proteinelor, diferenţă dictată de codul genetic înscris la toate vieţuitoarele în ADN-ul din nucleul celular. Aparatul a reuşit să decodifice banca de date a fiecărui individ, reuşind să stabilească sarcina energetică proprie fiecărei persoane. S-a ales pentru efectuarea analizei firul de păr, deoarece acesta prezintă mai multe avantaje. În primul rând, în firul de păr se află înscris codul genetico-energetic personal. Apoi este o analiză nedureroasă şi nu în ultimul rând, pentru că se foloseşte în faza iniţială a analizei o soluţie specială, costisitoare, iar prin folosirea firului de păr se obţine cel mai bun randament de analizare a acestei soluţii, deci scade costul analizei. Asta nu înseamnă că o persoană complet lipsită de păr nu poate efectua această analiză. În lipsa firului de păr se pot folosi şi bucăţi mici de ţesut uman. Sarcina energetică este o constantă cu care ne năştem, deci nu poate fi modificată (numai prin tehnici subtile – meditaţii/transă – temporar, se poate amplifica valoarea sarcinii energetice). Condiţia ca un tratament (alopat sau naturist) să fie benefic este să aibă o valoare energetică superioară celei a pacientului.
S-a măsurat şi valoarea sarcinii energetice a sute de medicamente uzuale şi plante medicinale şi s-a realizat un nomenclator în care s-a trecut valoarea energetică a medicamentelor în raport cu codul energo-genetic al pacienţilor; prin semnele „+” , „-” şi „0” se deduce dacă un medicament creşte energia vitală a pacientului, fiindu-i benefic, sau îi scade această energie, dăunându-i.
Şi atunci, cunoscându-vă valoarea câmpului energetic, ţinând cont că medicamentul prescris trebuie să aibă o valoare energetică superioară, medicul vă va putea prescrie, consultând nomenclatorul, exact medicamentele care vă sunt benefice.
Să luăm banalul „Antinevralgic”. Acesta are o sarcină energetică de 5,9 m. Ori oamenii se împart în cinci grupe energetice: 5,0, 5,6, 5,8, 6,0, şi 6,2 m. Şi atunci, celor din primele trei grupe le va fi benefic, iar celor care au o valoare de 6,0 sau 6,2 m le va dăuna.
Gândiţi-vă la câte probleme se iveau în cadrul practicilor chirurgicale ce necesitau transfuzii de sânge înainte de a se realiza că există patru grupe sanguine distincte şi cât de simplă şi banală ni se pare acum determinarea grupei sanguine.
Se doreşte ca fiecare individ să aibă înscris în carnetul de sănătate, pe lângă grupa sanguină, valoarea sarcinii energetice, precum şi organul patologic cazual, iar fiecare medicament va avea inclus în prospect anunţul: „Sarcină energetică X m”.
Cine ştie, poate peste câţiva ani, fiecare produs alimentar va avea trecute pe etichetă, pe lângă deja obligatoriile „E-uri” şi valoarea sarcinii energetice. Şi atunci vom putea decide singuri dacă consumăm sau nu un anumit produs, în funcţie de propria noastră constantă.
Aparatul indică organul patologic cauzal, părintele de la care a fost moştenit, organul patologic cauzal al celuilalt părinte, lungimea sarcinii energetice proprii, profilul psihologic, problemele de sănătate cu care se poate confrunta pacientul de-a lungul vieţii. De asemenea, indică şi tratamentul naturist individual valabil, constând în reflexoterapie, presopunctură, psihoterapie, fitoterapie, hidroterapie, în funcţie de specificul pacientului.
Pentru pregătirea firului de păr (degresarea, eliminarea factorilor poluanţi ajunşi din mediul ambiant pe păr, eliminarea urmelor de vopsea şi fixativ, care conţin substanţe ce ar putea influenţa negativ rezultatul analizei), se foloseşte o soluţie chimică specială, pe care o prepară o fabrică din Germania. Un litru de substanţă costă 1500 euro şi se pot efectua cu el maximum 100 analize.
Practic, în 15-20 de minute aveţi printată la imprimantă atât analiza propriu-zisă, cât şi schema de tratament individuală recomandată.
Cu ajutorul aparatului se pot stabili randamentul energetic şi durata de rezistenţă în joc, la un moment dat, al sportivilor, indicându-se şi tratamentul individual pentru fiecare sportiv, pentru ca performanţa să atingă cote maxime. Gândiţi-vă ce avantaje prezintă pentru un antrenor posibilitatea de a şti precis că azi îl poate folosi pe X la un randament de 90% din valoarea sa timp de 70 de minute, pe Y timp de 120 de minute la un randament de 70%, ş.a.m.d.
La o analiză genetico-informaţională într-un caz de omucidere, psihologul Poliţiei din Braşov a rămas surprins când a văzut că profilele psihologice ale agresorului şi victimei, stabilite în urma analizei firelor de păr al celor doi, coincid cu datele culese de poliţie pe alte căi de investigaţie ştiinţifică, specifice poliţiei.
Dacă fiecărui delincvent i s-ar face analiza genetico-informaţională şi s-ar efectua clasificarea acestora pe cele cinci grupe energetice existente, atunci când la locul unei infracţiuni, în lipsa amprentelor, s-ar găsi fire de păr, prin analiza acestora şi determinarea grupei energetice, s-ar restrânge foarte mult aria cercetărilor, deoarece s-ar putea elimina din start celelalte patru grupe.
Conform „modelului forţei a cincea”, elaborat de Mihai Apostol, aparatul domnului profesor Mircea Braşoveanu măsoară aura energetică manifestată în plan material prin fronturi energetice subtile, fronturi energetice fără particulă la bază, fronturi portante „fără a porta”, însă fronturi ce se manifestă prin reţeaua câmpului fundamental universal (forţa a cincea), de tip electropozitiv sau electronegativ („Yin sau Yang”), mai precis măsoară media intensităţilor energetice cele mai mari, capabile de interacţionare structurală şi determinante în stabilirea compatibilităţii energetice dintre structuri (compatibilitate ce se conturează pe fundalul subtil energetic…). Un lucru demn de remarcat este că această compatibilitate energetică poate fi mărită pe timpul manifestării unor tehnici spirituale, emoţionale (subtile) sau prin accentuarea/stimularea structurilor biologice active în ceea ce priveşte emisiile de fotoni/biofotoni (emisii stimulate – biolaser, bioluminiscenţă, completate de traficul de fotoni/biofotoni şi de celelalte tipuri de manifestări: emisii spontane, absorbţii).

Arta de a sări liniile timpului


A 5-a dimensiune nu este un loc, este o Creaţie

A 5-a dimensiune nu este un loc, este o Creaţie

A 5-a dimensiune nu este un loc, este o Creaţie

    Noi ne creăm propria realitate. Această informaţie s-a transmis de mii de ani şi a fost păstrată ca secret în societatea vestică de tot atâţia ani . Este totodată cea mai importantă informaţie pe care „puterile care au fost” încearcă să o oprească să ajungă la masele adormite. Motivul pentru care această cunoaştere este ţinută secretă este pentru că atunci când o persoană este adormită (netrezită din punct de vedere spiritual), poate fi condusă să creeze realitatea altcuiva folosind frica, persuasiunea şi iluzii create ale unei realităţi care este vândută atât de insistent încât este greu de crezut că nu este reală.
Dar, când ne gândim la a 5-a dimensiune, sau la orice altă dimensiune superioară, uităm deseori că este valabil acelaşi lucru. În dimensiuni mai subtile materialul esenţial este fizic mai subtil, dar ce se întâmplă sau ce experimentăm acolo, sau chiar intrând în acea realitate mai puţin densă, este propria noastră creaţie. Pentru a intra într-o dimensiune mai subtilă şi mai flexibilă, avem nevoie de conştientizare şi de capacitatea de a ne permite să fim şi să creăm în acea realitate mai puţin densă. Facem aceasta devenind noi înşine mai puţin „denşi”.

Datorită solidităţii mai reduse a celei de-a 5-a dimensiuni (sau a 4-a sau a 12-a sau a oricărei dimensiuni intermediare), cei care o fac parte din mediul lor sunt mult mai conştienţi de propria natură şi de natura realităţii lor. Suntem „capabili să facem/să ne descurcăm” mult mai bine decât în soliditatea 3D. În dimensiunile mai subtile, pentru a „folosi” puterea altei persoane avem nevoie de acordul ei conştient. Motivul este că în acele dimensiuni a mai rămas foarte puţină neconştienţă şi ce a rămas nu poate fi folosit cu uşurinţă de alţii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Noi creăm a 5-a dimensiune

Da, toată realitatea fizică este o iluzie şi are mai multe dimensiuni, dar pe care le creăm pentru a trăi experienţa individualităţii. Aceste dimensiuni există în acelaşi „loc”, care este infinit, însă în acelaşi timp, alegem să fim conştienţi doar de o mică porţiune din acea „realitate” atotcuprinzătoare. Acea mică porţiune dictează ceea ce experimentăm ca „real”. Diferenţa dintre a 3-a, a 4-a şi a 5-a dimensiune ţine de împuternicire, subtilitatea materiei solide şi de capacitatea de a face. Prin urmare, ce experimentăm în dimensiunile mai subtile este ceea ce alegem să experimentăm acolo. Ele nu „există” până când nu creăm acel spaţiu şi ne deplasăm conştienţa în el.

În Unitate nu există dimensiuni pentru că nu există un construct singular de individualitate în care să existe „altul”, fie că este vorba de „altă persoană” sau de „mediu”. Din punctul de vedere al Unităţii, diferenţa dintre dimensiunea a 3-a şi a 5-a este infinit de mică şi nesemnificativă, dar din punctul nostru de vedere, şi din perspectiva conştiinţei noastre, nu ar putea exista două experienţe mai diferite ale existenţei fizice. Şi, cel mai important aspect, acestea nu sunt dimensiuni în care trecem, ci dimensiuni pe care le creăm în mod activ, clipă de clipă, prin ridicarea nivelului personal de vibraţie, ridicând nivelul de vibraţie al planetei şi fiind complet conştienţi de intenţia şi energia din spatele tuturor comunicaţiilor noastre cu alţii şi cu noi înşine. Este un proces personal de creaţie.

Cum ajungem la acel punct de creaţie conştientă?

Cum ajungem la acel punct de creaţie conştientă? Ne ridicăm nivelul de vibraţie personal, ridicăm nivelul de vibraţie al mediului nostru, întrupăm noua paradigmă. Cum facem asta? Găsim instrumentele care rezonează cu noi. Există mii de astfel de instrumente. Ce rămâne de făcut după ce ne ridicam propriul nivel de vibraţie, pe cel al planetei şi după ce creăm a 5-a dimensiune? Ei bine, e la latitudinea voastră. Rolul meu nu e de creator, ci este să va inspir să fiţi auto-împuterniciţi, să vă preluaţi propria autoritate, să fiţi stăpânii propriei realităţi, să vă arăt că aveţi la dispoziţie instrumentele, capacitatea şi abilitatea astfel încât nimeni altcineva să nu vă poată lua vreodată puterea fără consimţământul vostru conştient. Este rolul vostru să creaţi noua paradigmă, a 5-a dimensiune sau orice alt nume sub care cunoaşteţi acea experienţa în plan fizic subtil. Când începeţi? Eu spun să începeţi ACUM!
Voi sunteţi CREATORUL. Începeţi să creaţi acea nouă realitate chiar acum. Nu este un loc în care să ajungeţi, este ceva ce VOI creaţi astăzi ridicându-vă nivelul de vibraţie şi decizând ce vreţi să creaţi.
Numele meu este Inelia Benz şi sunt aici pentru a ridica nivelul de vibraţie al planetei. Voi pentru ce sunteţi aici?

Forţa a 5-a a lui Einstein


Peştera lui Platon şi trezirea

Peştera lui Platon şi trezirea

Peştera lui Platon şi trezirea

   Revelarea naturii ascunse a fiinţei umane, ca verigă în trezirea conştiinţei universului, reprezintă o cunoaştere care a fost ascunsă rasei umane de-a lungul întregii sale istorii. Iisus a vorbit despre acest lucru. aşa cum veţi vedea în continuare. Cartea lui Patanjali este dedicată trecerii de la “a privi” la “a vedea”, de la “a avea” la “a fi”, adică eliberării din lumea secundă a umbrelor proiectate pe ecranul mental(amintiţi-va metafora lui Socrate, cunoscută sub numele de : “Peştera întunecoasă a lui Platon”, în care oamenii captivi sunt înlănţuiţi să privească doar la umbrele proiectate pe un perete, aparţinând unor obiecte luminate de o flacară, în timp ce deasupra, peştera este permanent deschisa către marea sală luminoasă a conştiinţei ).

“Aforismele lui Patanjali reprezintă cea mai însemnată carte de pe Terra” (Nicolae Tesla) dedicată trezirii, autocunoaşterii universului manifestat în noi, la descoperirea adevăratei noastre identităţi şi la activarea puterilor noastre divine, care vor permite omului să salveze planeta şi actuala civilizaţie de la auto-anihilare.

Mahavakyas(lit.:“marile cuvinte”) din Upanishade ori cele patru “Mari Enunţuri”, reprezintă textele de bază ale Vedanta, în care se afirmă succint starea holografică manifestată în acest univers (Paramarthika Tattva), adică unitatea dintre Atman (Sinele Individual) şi Brahman(Sinele Universal). Fiecare din cele patru afirmaţii(mahavakyas) este asociată cu una din cele patru Veda, iar în mistica vedantică se afirmă chiar că esenţa unei întregi Veda este condensată într-o singură propoziţie: care are puterea de a indica unitatea ultima a Sinelui Individual (Atman) cu Sinele Universal(Dumnezeu, Brahman)

Mahavakyas(“Marile Enunţuri”) sunt:

  • Prajnanam Brahma -“Pura Conştienţă înseamnă Îndumnezeire”; (Aitareya Upanishad 3.3 aparţinând Rig Veda)
  • Ayam Atma Brahma – “Sinele individual(Atman) este identic cu Sinele universului (Brahman)”;
  • “This Self (Atman) is Brahman/ (Mandukya Up. 1.2 aparţinând Atharva Veda) Tat Tvam Asmi – “Acela Tu eşti”; “Thou art That”(Chandogya Upanishad 6.8.7 apartinand Sama Veda)
  • Aham Brahman asmi – “Eu sunt Brahman(Dumnezeu)”;”I am Brahman” (Brihadaranyaka Upanishad 1.4.10 apartinand Yajur Veda); Iisus a spus acelaşi lucru :”Eu şi Tatal meu una suntem”(Ioan 10:23,10:30); Jesus said the same thing: “I am One with God the Father” “I and My Father are One”(John 10:23;10:30)

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

“Adevărata cunoaştere înseamnă să aflăm cât de extinsă este ignoranţa noastră”

/ “Real knowledge is to know the extent of one’s ignorance.” [Confucius (551-479 i.e.n.)] Unii dintre semenii noştri şi-au schimbat opinia deformată despre Yoga, doar atunci când au descoperit că acel om pe care-l apreciau doar ca prozator [ Mircea Eliade ( 1907-1986)] a fost şi un savant şi un om de cultură, care şi-a dat doctoratul în filozofie cu o dizertaţie despre Yoga Sutra[Yoga-Eseu asupra originilor misticii indiene; Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936), apărută simultan în limbile franceză şi romană] si a dedicat “Aforismelor Yoga” ale lui Patanjali cinci cărţi celebre [ dintre care un titlu explicit: Mircea Eliade, “Patanjali si Yoga” /”Patanjali et le Yoga”, Ed. Seuil, 1962, 191p.] şi o nuvelă fantastică: “Secretul doctorului Honigberger(The Secret of Dr. Honigberger) [prima editie 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003]…

“Reţeta pentru o ignoranţă perpetuă este: să fim satisfăcuţi de opiniile noastre şi mulţumiţi cu ceea ce cunoaştem”[Elbert Hubbard (1856-1915)]
Ignoran’a ne poate costa imens într-o epocă în care se pune problema supravieţuirii prezentei civilizaţii terestre.
“Daca credeţi că educaţia este costisitoare, încercaţi ignoranţa”/Derek Bok (1930-1990).
“A fi ignorant nu este o ruşine aşa de mare, ca aceea de a nu dori să înveţi”/”Being ignorant is not so much a shame, as being unwilling to learn.” [Benjamin Franklin (1706-1790)]

De cea mai mare ignoranţă şi intoleranţă dau dovada fundamentaliştii înregimentaţi religios, care au ajuns să pună la grămadă printre păcatele capitale în cărti, în manuale de religie şi pe siturile lor (yoga, taoismul, buddhismul, acupunctura, qigong, reiki şi artele marţiale orientale). Adică este pus la stâlpul infamiei tot ce le ameninţă bunăstarea (“pierderea turmei bună de muls”) şi hegemonia. Şi acest lucru se petrece într-o ţara din a cărei memorie a fost ştearsă tradiţia noastră autentică de deschizători de drumuri în integrarea dintre Orient si Occident, prin îndoctrinare materialistă din anii de dictatura, iar acum de către un alt “ism” cu miros de Ev Mediu şi de Inchiziţie.

Cine are interesul să scoată adevărul din manuale ?

Trebuie să spunem adevărul că romanii au fost deschizători de drumuri în directia reevaluării tradiţiilor spirituale ale omenirii şi a realizării punţii dintre cultura materialistă, extravertită din Occident şi cea introvertită din Orient.
Trebuie să spunem adevărul că România este o ţară care l-a dat umanităţii pe Mihai Eminescu (1850-1889)al cărui mesaj nu poate fi pe deplin înţeles dacă nu este citit în perspectiva culturii sale filozofice: hinduismul, buddhismul, Schopenhauer, pe George Cosbuc(1866 – 1918)(autorul primei traduceri a “Divinei Comedii” a lui Dante Alighieri în România, a fost interesat de lb.sanskrită şi a tradus texte ca Rig Veda, Mahabharata, Ramayana ), pe Constantin Brancuşi (1876-1957) (care studia Aforismele Yoga ale lui Patanjali şi Yoga Tibetană pe vremea când era discipol al lui Auguste Rodin si coleg cu Henri Coanda), Teofil Simenschi(1892-1968) cunoscut ca autor al “Dicţionarului Înţelepciunii”, este cel ce a tradus “Pancha tantra-Cele cinci cărţi ale înţelepciunii”, o carte pt instruirea fiilor regilor, scrisă în sec II i.e.n. de înţeleptul Vishnu Sarma, pe Sergiu Al-George(1922-1981) care a tradus din limba sanskrită, Bhagavad Gita, Samkhya-Karika, Tarka-Samgraha; a scris articole precum: “Le mythe de l’Atman et la genese de l’Absolu(Brahman) dans la pensée indienne “, Revue des Études Indo-Européennes, IV, 1-2, p. 227-246. 1957; “Indriya et le sacrifice des prana”, Mitteilungen des Instituts fur Orientforschung, V, nr. 3, p. 346-397; “Purna ghata et le symbolisme du vase dans l’Inde”, Arts asiatiques, IV, nr. 4, pp. 243-254) pe Mircea Eliade(1907–1986) a scris “Patanjali şi Yoga”; întreaga sa opera poate fi văzută pe situl de mai jos :http://en.wikipedia.org/wiki/Bibliography_of_Mircea_Eliade)…

Cine are interesul să ne ignorăm tradiţiile, dacă nu o religie din import, comandată din acelaşi loc de unde ne-a venit şi materialismul, şi instaurata la comandă în toate ţările fostului lagăr, dupa căderea comunismului .
Albert Einstein (1879-1955) sesiza că : “Cei ce mărşăluiesc înregimentaţi pe muzica (militara sau religioasa) şi-au câştigat deja dispretul meu. Au primit un mare creier din greşeală, fiindcă măduva spinării le-ar fi fost cu siguranţă de ajuns”,  Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) spunea că: “Nu există nimic mai înspăimântător decât ignoranţa în acţiune”

Doar din cauză că recunosc “că nu ştiu nimic pot să fiu deschis la o descoperie epocală”, spunea Tesla. Socrate a fost numit de către Oracolul din Delphi cel mai înţelept dintre oameni tocmai fiindcă era singurul om care-şi recunoştea ignoranţa prin celebra frază: “ştiu ca nu ştiu nimic”.(Pythia a reconfirmat lui Cherephron că “nimeni nu este mai înţelept decat Socrate”) . “Poarta către templul înţelepciunii este cunoaşterea propriei noastre ignoranţe” [Benjamin Franklin (1706-1790)] – (extras din TREZIREA IN TRADITIILE SPIRITUALE ALE OMENIRII)

“Frica izvorăşte întotdeauna din ignoranţă”

[Ralph Waldo Emerson (1803-1882)]

A 5-a dimensiune nu este un loc, este o Creaţie


Şarpele Kundalini, Fenomene conexe şi România

Şarpele Kundalini, Fenomene conexe şi România

Şarpele Kundalini, Fenomene conexe şi România

       Viaţa de zi cu zi, în special în mediul acelora care sunt preocupaţi de iniţiere, semnalează şi înregistrează unele situaţii ciudate la prima vedere în care subiecţii respectivi reclamă senzaţii fizice care apar în general brusc, sunt neplăcute şi uneori foarte dureroase. Aceste situaţii pot surveni oricui şi oricând dar statistic vorbind apariţia lor se înregistrează în timpul meditaţiilor, a asanelor etc. De obicei se începe cu un val de căldură care se ridică pe şira spinării cu furnicături în mâini şi în degetele picioarelor, accelerarea mare a ritmului cardiac, spasme muschiulare, frământări nejustificate aie membrelor, dureri în piciorul stâng, dureri abdominale, ieşiri din corp cu vizualizarea acestuia din exterior, mişcări necontrolate ale capului, senzaţie de pierdere a mâinilor, uruieli în cap şi vedenii luminoase, viziuni de scene din alte timpuri istorice depăşite, audiţii de voci străine etc. În cazurile fericite asemenea situaţii se curmă brusc aşa cum au şi început, dar într-o senzaţie de beatitudine neexprimabilă, într-o baie de lumină aurie.

Cine a prezentat cât de cât asemenea fenomene să citească mai departe, poate articolul îi va folosi la ceva. Simptomele arătate mai sus sunt manifestările fenomenului de ridicare a energiei Kundalini care în situaţie de regim normal este cantonată în zona ultimei vertebre de jos a coloanei vertebrale. În Occident (ca opus spiritual al Orientului) până în anii ’60 lipsea literatura de specialitate ba chiar aceasta noţiune nu era închegată şi definitivată. Cunoaşterea ei s-a făcut prin Gopi Krishna din Kaşmir şi a avut un mare ecou în special în U.S.A. Fondatorul psihologiei transpersonale Stanislav Grof a transformat fenomenul într-un concept după care el reprezenta o “izbucnire spirituală”. Pe de altă parte semnificaţia clinică a fenomenului a fost adusă la conştiinţa specifică a mediului medical de Dr. Lee Sannella, oftalmolog holistic din California.
Evident că cercetările şi literatura de specialitate s-au dezvoltat enorm. În cartea „Guerison spirituelle et immortalite” de Patrick Drouot din anul 1992, despre care s-a mai vorbit în Magazin Parapsihologic nr. 2/1992, la problema pe care o prezentăm se enunţa în bibliografia selectivă 14 titluri de cărţi apărute toate după anul 1960.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Fenomenul Kundalini

Fenomenul Kundalini, înţelegând prin aceasta deci resuscitarea energiei astfel numite, este cunoscut din cele mai vechi timpuri atât la populaţiile din India (vezi Uparnişadele, vechea tradiţie din Hatha Yoga) cât şi din continentul american (triburile indiene Hopis, Cherokees şi Lakotas), dar chiar şi în Africa (o populaţie Kung din deşertul Kalahari). Prezenţa în Africa a fost depistată în timpul dansurilor rituale de antropologul american Richard Katz. Este o tradiţie universală moştenită de la ciclul anterior de civilizaţie sau adusă din tezaurul iniţiatic extraterestru. Analiza lecturilor lui Edgar Cayce ar putea reconstitui şi alte zone pe de Terra în care acest fenomen a fost semnalat. Deja un subiect peste care s-a dat întâmplător în anul 1987, semnalează prezenţa lui în Summer. Este deci neîndoielnic că el a existat şi în zona de influenţă a lui Zalmoxis, păstrându-se transfigurat prin simbolism, deja cum vom vedea mai departe. Nu este exclus ca el să se fi păstrat şi explicit pe reprezentări artistice foarte diferite (grafică, ornamentică etc.) dar oricum el stă la baza unor practici de magie în general, în care ţara noastră a stat în fruntea ţărilor europene.

Urmează ca un tânăr cercetător cunoscător în acelaşi timp al cunoştinţelor tradiţionale dar şi al tehnicilor contemporane de cercetare şi documentare ştiinţifică să aprofundeze problemele enunţate. Este bine cunoscut astăzi că aprofundarea acestei manifestări a modelului uman de viaţă, care este energia Kundalini, a fost cel mai intens studiată în India. În sanscrită Kundalini înseamnă “ceea ce este înfăşurat”. De aici s-a născut automat şi simbolul de şarpe (în poziţia lui de aşteptare), respectiv deci Şarpele Kundalini. Vom vedea că mergând pe metafore se poate intra cu acest şarpe în Religie, realizând imediat episodul clasic şi preabinecunoscut din Geneza cap. 3.
Părintele Gheorghe Ghelasie arată că după căderea din Rai au apărut deranjamente în circuitul normal al energiilor în corpul omenesc. Astfel energia nervoasă din cap (care provine din energia produsă în Inimă) coboară pe coloana vertebrală şi este furată în mare măsură de centrul sex de la baza coloanei. Prin faptul că mai fură energia acumulativă din pântece ca şi alte energii, centrul sex devine astfel centrul orientărilor tuturor energiilor corpului nostru. Astfel memoria şarpelui diavol din pomul căderii din Rai se poate asimila cu şarpele energetic Kundalini.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Deşteptarea şarpelui Kundalini

Deşteptarea şarpelui Kundalini este un proces energetic specific omului care se realizează în anumite condiţii fără a fi un proces patologic, o stare alterată de conştiinţă. Dar cum arată şi Dr. Lee Sannella în cartea “The Kundalini experience” sau Gopi Krishna, apare chiar ca o necesitate ca, în condiţii controlate, acest potenţial de energie existent în stare latentă, să fie activat astfel încât cel puţin o mare parte dintre oameni să-şi depăşească, condiţia obişnuită nevaloroasă şi să păşească pe o treapta superioară a posibilităţilor psihice. Kundalini este esenţa cea mai fină a Energiei Cosmice cea care a precedat şi care întreţine şi formează Viaţa şi toată organizarea cosmică, organizare aşa cum, poate primul din lume, a căutat s-o prezinte în mod ştiinţific Căpitanul Ştefan Christescu (vezi Magazin Parapsihologic nr. 8). Totul este legat şi are ca punct de plecare prima ciacră aşa-zisa Muladara sau pe româneşte a plexului pelvian, ciacră formată din 4 petale. Medical, Muladara este corelată cu glandele suprarenale care prin excelenţă sunt glandele rezistenţei şi forţei; prin substanţa lor corticală produc colesterina care joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte vitalitatea organismului exercitând o acţiune antitoxică faţă de unele otrăvuri produse de exerciţiul muscular. Prin sistemul medular, care produce, adrenalina, suprarenalele stimulează simpaticul accelerând si întărind bătăile inimii. Am citat din cartea “Astre şi glande” de Dr. Constantin Eratostene, una dintre primele cărţi de astrologie medicală specializată publicată în lumea modernă.

Fiziologic-anatomic Muladara influenţează preponderent perioada de vârstă între 1 şi 7 ani, indivizii afectaţi având şi mai târziu tendinţa de a dormi pe burtă. Psihologic Muladara se manifestă prin sensualitate, calicenie, mânie, iluzii şi ataşament marcat faţă de obiecte materiale. Simbolistic Muladara este reprezentată printr-un pătrat, culoarea de referinţă fiind roşu vermillon. Astrologie Muladara este ţinută de Saturn, respectiv are casă puternică Capricornul şi casele în trigon cu acesta adică Taurul şi Fecioara.
La fel şi celorlalte 6 ciacre li s-au stabilit caracteristici specifice în aceleaşi domenii, dar nu le vom mai prezenta astfel pe fiecare din motive metodologice, aceasta putând constitui obiectul unui material separat. Anecdotic vom mai arăta doar că cine doarme numai închircit este sub semnul influenţei ciacrei Svadistana (plexul splenic) care urmează imediat după Muladara şi care este amplasată la 2 degete sub ombilic, (nu în regiunea pubisului cum susţine un serios curs tipărit, bucureştean).
Am detailat Muladara căci este prima ciacră atinsă de şarpele Kundalini odată acesta pus în mişcare şi vom mai rămâne la ea, respectiv la Saturn, noţiune pe care trebuie s-o înţelegem în profunzime pentru a fi siguri că ne-am pătruns de sensul elevat al fenomenului “ridicarea şarpelui Kundalini” pe care-l analizăm.

Pe linie astrologică ne este foarte uşor să ne documentăm căci literatură despre Saturn şi Capricorn (chiar Vărsător unde Saturn este după Uranus – de asemenea predominant) există destulă. Pe linie cosmică propriu-zisă trebuie să facem apel de exemplu la Rudolf Steiner care în “Ştiinţa spirituală” editată de Societatea antroposofică în anul 1992 la pag. 82 spune “De aceea, nu vom înţelege structura actuală a fiinţei omeneşti decât urmărindu-i evoluţia până la cea dintâi întrupare planetară. Întâia întrupare planetară în ştiinţa spirituală o numim Saturn, pe cea de-a doua Soare, pe a treia Lună, iar a patra este Pământul”. Dar suntem încă în simbolistică pentru că legătura dintre aceste denumiri şi planetele respective nu este directă, ea este subtilă şi se descoperă citind întreaga carte. Însă la pag. 97 avem „Astrul saturnian este alcătuit numai din substanţă de căldură”. Iată că simbolismul folosit în ceea ce priveşte astrologia poate constitui o explicaţie exactă pentru Muladara căci principalele senzaţii pe care le simte fizic o persoană afectată de fenomen sunt cele de valuri de căldură şi de curent electric care străbate toată coloana vertebrală. Aşa s-a declanşat fenomenul şi lui Kryananda care fiind într-un aşram în Michigan şi în poziţie de lotus pe sol a crezut la început (şi la un moment dat) în timpul meditaţiei, că s-a aşezat deasupra unei conducte (îngropate) de apă caldă.

Deci atenţie, în special în timpul practicilor spirituale la sesizarea unor astfel de senzaţii persistente, indiferent de locul pe care te muţi. Din acest moment al perceperii căldurii nejustificate procesul este declanşat şi trebuie urmărit în cunoştinţă de cauză căci de obicei, după cum vom vedea, este mai adesea foarte periculos decât benefic. Energia odată declanşată trebuie să se ridice direct pe canalul subtil Şuşumna până la cea de-a şaptea ciacră, lotusul cu 1000 petale: Sahasrara. Urcarea se face treaptă cu treaptă şi dacă poate fi controlată, procesul nu trebuie să fie accelerat în mod artificial. Pe măsura parcurgerii acestor trepte soarta şi modul de viaţă al persoanei respective se îmbunătăţeşte prin îndepărtarea succesivă a sectoarelor din Karmă cu frecvenţă mai grosieră. Condiţia principală este ca ciacrele să fie atinse exact în mijlocul lor. Această reglare la fix se obţine în mod spontan la persoane foarte evoluate, experimentate în general în Yoga. În celelalte cazuri pe o treaptă mai joasă de evoluţie, procesul trebuie dirijat de un guru competent.

Iată ce se obţine benefic dacă ridicarea şarpelui Kundalini se face aşa cum am arătat şi după atingerea ciacrei respective chiar în centrul ei.
Muladara: Viaţa devine mai uşoară inclusiv pe plan material căci evoluţia persoanei se face în plan social foarte degajat, parcă ştiind că este protejată de soartă.
Svadistana: Cunoştinţele ezoterice profunde obţinute cu uşurinţă odată cu dobândirea unui câmp benefic de jovialitate în care este bine să te scalzi (ca terţ).
Manipura: Energia fizică foarte crescută ajungându-se până la o rezistenţă neobişnuită la stimuli exteriori naturali sau artificiali.
Anahata (fiind ţinută de planeta Venus): Dobândirea înţelepciunii depline, atingerea divinităţii în sinea ei, obţinerea dragostei totale necondiţionale.
Vişuda: obţinerea accesului permanent şi spontan la fondul akhasic, banca de date cum spun radiestezlştii noştri. Această proprietate permite oricând regresia în timp.

Ajna şi Sahasrara odată atinse conduc la performanţe care depăşesc puterea noastră de înţelegere deocamdată. Ce se întâmplă în situaţia cealaltă când ţinta nu este atinsă la fix, abaterile fiind chiar foarte mici la stânga sau la dreapta, devieri pe care nu le vom mai diferenţia în cele de mai jos pentru motive de economie.
Muladara: apare o stare accentuată de depresie nervoasă, o hipersensibilitate care conduce la spaime permanente, la exacerbarea unor dorinţe nechibzuite.
Svadistana: depresia evoluează în disperare, apare senzaţie de instabilitate fizică, dependenţă exagerată de unele dorinţe, apetit necontrolat.
Manipura: necesitatea stringentă de a-şi impune părerea cu orice preţ fie asupra indivizilor luaţi separat, fie în grup (dictatorii).
Anahata: Aviditate nebunească de tot ce este material începând de la amorul carnal şi terminând la bani.
Vişuda: bolnăvicioasă senzaţie de instabilitate însoţită de instabilitate psihologică şi indecizie.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Traiectoria absolut nedeviată este singura care corespunde adevăratei energii Kundalini. Abaterile care de fapt provin din compunere vectorială cu forţa karmică îndreptată în jos care este tocmai gravitatea, cu cea care tinde a trage într-o parte vectorul vertical nu mai reprezintă energie Kundalini ci o energie emoţională de calitate inferioară care a fost denumită Shakti. Constatarea prezenţei unor asemenea energii care se manifestă aşa cum s-a arătat mai sus, poate conduce la renunţarea unor posturi de meditaţie, căci în aceste cazuri tocmai acestea redeclanşează traiectul defectuos şl agravează starea.
Probabilitatea unor declanşări defectuoase a şarpelui Kundalini este mai mare la occidentali decât la orientali din cauza vieţii mai stresante şi a lipsei unei educaţii şi a unor antrenamente adecvate din fragedă copilărie. Numeroase reţineri, explicate în diferite feluri, asupra tehnicilor Yoga nu pot avea ca bază obiectivă decât accidentele provocate în special de o erecţie imperfect liniară a şarpelui Kundalini aşa cum am arătat mai sus. Am arătat deja în Magazinul Parapsihologic nr. 3 că în U.S.A. tocmai pentru a reduce numeroasele accidente care deja s-au produs, a fost înfiinţată o reţea naţională S.E.N. (Spiritual Emergence Network) cu sediul central la Menlo Park.

În concluzie se poate spune că, reflex al unuia din componentele primordiale ale Unviersului, focul există şi în adâncul inconştientului omului, mai precis – după concepţia hindusă – pe o a treia treaptă, unde îi este rezervat şi locul sexualităţii, problematică care se poate trata separate. Acest foc interior, rezervă imensă de energie poate fi incitat prin diferite metode şi pus explicit la dispoziţia individului, dând rezultate bune sau rele după cum este manipulat. Rezultatele rele apar în cazurile în care se lucrează individual, după cărţi, fără un instructor. Dar mai pot apărea şi dacă aşa-zisul instructor nu are calificarea necesară. În continuare vom da un exemplu numai din prima categorie pentru cealaltă încă nu, din lipsă de spaţiu. Alexandru E. Rusu în prefaţa cărţii Hatha-Yoga editată în editura proprie Lotus în anul 1992 povesteşte:
“Traducătorul (Al. E. Russu, n.n.) şi-a pierdut într-o clipă patru dinţi în timpul unui exerciţiu de Pranayama, pentru ridicarea energiei Kundalini, fără învăţător. Organismul a intrat într-o vibraţie defectuoasă şi neprevăzută, în urma căreia dinţii au început să clănţăne atât de puternic încât era imposibil să poată fi stăpâniţi – întocmai ca atunci când omul este cuprins de friguri. După un timp oarecare, pe nesimţite, m-am trezit cu gura plină de nisip. Am încercat din răsputeri să opresc exerciţiul, dându-mi seama că această trepidaţie scăpase de sub controlul meu. După un efort disperat, supraomenesc, realizând că o continuare mi-ar putea fi fatală, putând să duci la paralizie, am reuşit să opresc tremurul. De abia după aceea am conştientizat faptul că patru dinţi se măcinaseră atât de tare încât rezulltatul era un praf fin ca de nisip”.

Pe de altă parte Serge Hutin relatează cazul unui yogi hindus care, pentru a-şi trezi foarte repede Kundalini, şi-ar fi văzut întreaga coloană vertebrală grav afectată în întregime, într-o clipă. Se pune întrebarea, câtă lume aflată într-o asemenea situaţie nenorocită este în stare să oprească dezastrul, dacă aceasta i-a fost atât de greu unui om superdotat ca Al. E. Russu. Energia Kundalini poate fi asimilată cu o formă de electricitate care la persoane foarte antrenate şi care pot să păstreze ireproşabil controlul ei, atinge valori de 10.000 microvolţi, fără a dăuna organismului. În cazuri de emergenţă spontană şi lipsă de control creierul este cel care are cel mai mult de suferit, situaţia putându-se asimila cu o criză de epilepsie, în care s-au înregistrat deja voltaje de valoare similară. Folosirea focului interior resuscitat prin metode diferite (meditaţii, respiraţie, asane, etc ), sau dezvoltat spontan, prezintă unele cazuri specifice foarte interesante, legate şi de valoarea mare a voltajelor care se realizează. Unul dintre ele este producerea prin tehnici speciale de vizualizare de către călugării tibetani a căldurii tumo care le permite să învingă fără mijloace auxiliare, inclusiv fără îmbrăcăminte, frigul deosebit şi zăpada de pe înălţimile Tibetului. Cine vrea să afle amănunte poate citi cartea „Mistici şi magicieni din Tibet” de Alexandra David-Neel (al cărui nume se citeşte ca atare fiind belgiancă şi nu Nil) sau chiar viaţa marelui Milarepa care a putut să supravieţuiască o iarnă într-o peşteră de unde nu putea ieşi, poate citi cartea „De la normal la paranormal” de Adrian Pătruţ în care se arată că este vorba de un fenomen controlat ce se poate obţine prin practici yoga: asane, respiraţii şi meditaţii cu vizualizarea ombilicului.

Dar, ca de obicei, nu trebuie să mergem până în India pentru a găsi ce ne trebuie mai ales că între viaţa spirituală a Tibetului, şi cea carpatică ortodoxă de la noi exista deosebite afinităţi pe care parţial le-am arătat în revista Arca nr. 4/1991. neştiind de fapt care este mai veche ca cealaltă. Este vorba, de exemplu, de Sfântul (canonizat de popor) Chiriac de la Bisericani mort în anul 1600 şi care este considerat unul din cei mai mari asceţi ai Bisericii Ortodoxe Române. El provenea din obştea mănăstirii Bisericani aflată pe şoseaua Piatra Neamţ -Bicaz, iniţial, în sec. XV. schit de lemn ridicat prin grija lui Alexandru cel Bun. În sec. XVI apăruse deja biserica de zid sub Ştefăniţă Vodă. De tânăr părintele Chiriac s-a retras într-o peşteră din muntele lui Simon unde timp de 60 de ani a trăit în rugăciune având trupul gol iarna şi vara. Sfântul Chiriac se serbează la 31 decembrie şi moaştele lui binefăcătoare, care au fost sărutate de mitropolitul Dosoftei, s-au găsit până de curând în peştera pe care o locuise atâta vreme. Meditaţiile care se predau la noi în prezent, sub diferite forme, ar trebui să înceapă cu vizitarea, respectiv intrarea, în câmpul de vibraţii care se păstrează şi acum, al unor asemenea locuri.

Moşul Gheorghe Lazăr (1846-1916) născut la Şugag în jud. Alba, după ce a călătorit în Iordan, Sinai şi Athos, la vârsta de 54 de ani s-a făcut pelerin, fixându-se în final în clopotniţa lui Ştefan cei Mare de la Piatra Neamţ unde a locuit timp de 26 ani până la moarte. În tot acest timp a umblat sumar îmbrăcat cu capul descoperit şi în picioarele goale şi iarna, fără a avea pat şi încălzire în turnul deschis menţionat. Nu a fost călugăr, dar a dus o viaţă de nevoinţă şi de rugăciune permanentă mai abitir ca foarte mulţi dintre aceştia. Printre altele a supravieţuit unui post de 40 zile în pustiul Iordanului. Viaţa moşului Gheorghe Lazăr, exemplară din punct de vedere a sfinţeniei, merită să fie cunoscută în detaliu (vezi Patericul Românesc de loanichie Bălan şi în general tot ce scrie acest far de spiritualitate ortodoxâ) pentru a se înţelege câ fenomenul religios se poate realiza şi în afara vieţii monahale organizate, ba uneori chiar cu mai mare folos.
Un ultim exemplu pe care-l mai putem da este acela al Sfântului Dimitrie cel Nou numit şi Basarabov după localitatea aflată în apropiere de Ruse (şi care nu are nici o legătura cu Basarabii dintre Medgidia şi Constanţa). În tinereţe, când păştea vitele, a călcat din greşeală şi a omorât nişte puişori dintr-un cuib. Ca urmare pentru răscumpărarea păcatului, nu şi-a mai încălţat piciorul respectiv timp de trei ani, bineînţeles nici iarna. În comparaţie cu cele dinainte exemplul este desigur minor dar evidenţiază pe de altă parte, grija pentru respectarea vieţii sub orice formă apare aceasta.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Fenomenul a fost înregistrat şl la catolici şi denumit, ”incendium amoris”. Aici este vorba de două femei care, ca urmare a pasiunii mistuitoare faţă de Dumnezeu, dobândiseră o asemenea căldură interioara încât se expuneau aproape dezbrăcate la vânturile îngheţate ale iernii. Pe de altă parte nu trebuie uitat că Sfânta Teodora de la Sihla n-a mai coborât din peştera ei timp de aproape 30 ani şi că nu avea de unde să aibă îmbrăcăminte ca lumea şi nici nu se putea încălzi iarna. O altă categorie de fenomene specifice căldurii interioare este energia deosebită pe care o degajează palmele unor anumite persoane. Este cazul chinezului Li Juanjun de 47 de ani, din localitatea Mianyang, provincia Sichuan. Energia care ţâşneşte din palmele lui conţine infraroşii, ultrasunete şi poate modifica câmpul magnetic şi influenţa razelor laser. Ea poate face să fiarbă apa, să fiarbă oule şl să aprindă un bec. Li Juanjun poate rezista la un curent de până la 600 volţi fără a se curenta. Astfel de persoane pot produce involuntar incendii. Un asemenea caz a fost consemnat la Ohio unde s-a găslt o tânără femeie care poseda 30000 V electricitate electrostatică cu o rezistenţă de 500.000 ohmi. Valorile au fost stabilite de Prof. Beach care a verificat personalul unei fabrici unde se produceau prea multe incendii suindu-i pe fiecare o placă metalică cu un electrod în mână.

Un alt caz semnalat în presa din anul 1988 tot în China, mai precis în provincia Xinhian-Uigură, este cel al muncitorului Xue Dibo în vârstă atunci de 36 ani. În acesta este acumulată atâta electricitate statică încât când atinge părul soţiei aceasta, din şoc electric, se prăbuşeşte la pământ. El însuşi este puternic afectat în momenlul când atinge obiecte metalice. Interesant este că fenomenul se întâmplă şi invers, când o puternică electrocutare nu produce alte influenţe decât de natură parapsihică. Un c az foarte cunoscut este cel al Iuliei Vorobieva care la 37 ani curentându-se la 380 volţi, şi-a revenit după ce a stat două zile la morgă, însă cu proprietăţi noi şi anume având posibilitatea de a străpunge corpurile omeneşti cu vederea ca şi când ar fi emiţând raze X. Este de menţionat câ dobândirea bruscă a unor asemenea forţe-fenomen care se poate asimila cu ridicarea violentă a şarpelui Kundalini – nu este obligatoriu a se face prin electricitate ci şi în alte feluri care acum nu ne intereseazâ. De curiozitate vom da totuşi din acest domeniu, un singur exemplu: este vorba de Peter Hurkos, vechi prieten al fostului preşedinte Ronald Reagan, care a căzut în timpul celui de-al doilea război mondial de la o înălţime de circa 13 m. Ulterior accidentului s-a pomenit cu mari capacităţi extrasenzoriale de clarviziune în stare de veghe. De menţionat, un amănunt, că el ca şi Gerard Croiset, celălalt foarte mare clarvăzător contemporan, sunt olandezi de origine.

La noi în ţară nu avem cunoştinţă până în prezent decât de un singur caz întâmplat în oraşul Brad, în care un bărbat, urmare unui accident de muncă prin electrocutare, a rămas cu nişte manifestări paranormale dizarmonice nefaste, spre deosebire de cazul Iuliei Vorobieva. Este deci probabil exemplificarea situaţiei în care ridicarea energiei Kundalni nu s-a făcut perfect prin canatul Şuşumna ci a avut o deviere fie spre deapta, fie spre stânga. Alt fenomen legat de formidabila energie de tip saturnian a focului pe care o purtam în sinele nostru este aşa-numita combustie spontană. Vom reţine că este vorba de un fenomen rar (100 cazuri în două secole) care se produce numai la oameni, un proces termic violent care conduce la o combustie internă spontană, de pe urma căruia nu mai rămâne din persoana respectivă decât cenuşă grasă şi eventual unele mici tronsoane arse care mai pot permite o recunoaştere a accidentatului. Ultimele statistici (vezi Jean Pierre Fabre fost şef al Centrului de documentare a poliţiei franceze) arată că incidenţa cazurilor de combustie spontană este mai mare şi anume de 20 cazuri pe an, în lume.

Combustiile pot prezenta şi cazuri ciudate cum i s-a intâmptat lui Edgar Cayce în urma unui episod în care a fost cuprins de o mare furie după care, încă nerestabilit, s-a culcat. Puţin după miezul nopţii el s-a trezit, canapeaua pe care dormea aflându-se în flăcări şi camera fiind plină de fum. Deşi situaţia de mai sus a fost perfect reală, el E.C. nu a suferit nici cea mai mică arsură. Incidentul i-a produs o flagrantă schimbare de personalitate pe care a înregistrat-o a doua zi. Desigur că persoanele care suferă asemenea fenomene de combustie spontană fatală sau nu, au anumite aspecte specifice în cerul lor de naştere aspecte de care, probabil, nu au fost analizare de nimeni. Din păţania lui Edgar Cayce s-ar mai putea reţine că persoane superdotate (de care avem noi destule la ora actuală) pot păţi acelaşi lucru fără a fi în meditaţie, ajungându-le o supărare puternică grefată bineînţeles pe un fond astrologie determinant şi pe o conjunctură astrală momentană, chiar eventual punct critic pe bioritm. Cu alte cuvinte superdotaţii trebuie să fie foarte grijulii cu starea lor sufletească pentru a nu le scăpa inconştient marile lor energii. Mai mult combustia spontană poate să apară chiar în momentele cele mai plăcute. Este cazul unei frumoase domnişoare care într-o seară de octombrie dansa cu prietenul ei într-un restaurant din Londra. Focul i-a izbucnit din piept, şi i-a cuprins tot trupul, fata arzând complet într-un timp atât de scurt încât nu s-a putut interveni (ziarul “Cotidianul” din 9.X.1993).

Frecvenţa fenomenului la femei este mai mare decât la bărbaţi şi la vârste înaintate decât la tineri. Tot aşa este frecvenţa mai mare la persoane care trăiesc singure şi foarte important atenţie: la acele persoane care duc o viaţă lipsită de scop. Deci, măcar pentru acest motiv, omul trebuie să-şi facă un examen critic al vieţii pe care o duce şi să aibă preocupări intelectuale (la nivelul lui) şi mai ales spiritual. Lipsa acestor preocupări creează condiţii propice expandării unor idei sinistre, ca sinuciderea, situaţii care de asemenea favorizează autocombustia. Aceasta a fost de exemplu cazul văduvei, părăsită şi de copiii ei, Ginette Kazmierczak, caz pe care îl citează, în Franţa, Jean Pierre Fabre.
Pe de altă parte s-ar putea susţine că şi lipsa unei activităţi fizice poate conduce la combustia spontană. Anume s-a constatat concentrarea în sistemul muscular al sedentarilor a fosfagenului, substanţă uşor inflamabilă. Această explicaţie nu rezolvă problema căci acest miraculos fenomen deşi se produce pe corpul fizic îşi are cauza în corpurile subtile. El poate fi legat de energia Kundalini – şi probabil se corelează chiar cu existenţa lumilor paralele. Oricum organele oficiale, procuratura, poliţia, trebuie să fie bine documentate asupra acestor situaţii, asupra cărora slujitorii lor la noi probabil că încă nici nu au auzit. Este de reţinut faptul că deşi frecvenţa este mai mare la persoane în vârstă, femei, solitari şi cu orizont limitat, totuşi combustia spontană poate apărea oricui şi oricând. Am arătat deja că s-a manifestat în timpul unui dans, dar se mai poate cita şi cazul ”Jaqueline”, tânără doamnă care a luat foc în timp ce stătea de vorbă cu două prietene în holul unei clădiri engleze.

Cu trimitere la sursele citate şi pentru cine vrea mai multă informaţie şi la romanul lui Dickens „Casa umbrelor”, renunţăm a insista asupra acestui fenomen îngrozitor, din fericire încă destul de rar. Totuşi înainte de a termina este necesar a se arăta că s-ar putea stabil unele corelaţii şi lansa unele ipoteze ţinând seama de unele arderi efective de cadaver. În acest sens este semnificativ episodul publicat de Carlos Castaneda în cartea “Învăţămintele lui Don Juan” publicată în 1968. Este vorba de un vrăjitor din Mexic care, urmare a activităţilor sale nocive, a fost ars pe rug în anii 1942, de consătenii lui revoltaţi. Interesul provine din faptul că din incinerarea lui nu a rămas cenuşe, ci doar o cantitate mare de grăsime. În cazul combusiior spontane pe pereţi şi pe mobilă se depune o pulbere fină, albă şi uleioasă, deci tot de natura grăsimilor. Ar putea rezulta o indicaţie după care persoanele care sunt afectate de combustia spontană au ceva „necurat”, malefic, în ele, conştient sau nu. Pentru a ne cantona în actualitate, voi menţiona încă două cazuri diferite între ele, dar care se încadrează în aceeaşi tematică a energiilor calorice pe care le purtăm cu noi fără a ne da seama.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

În ziua de 22.VI.1993 ziarul „Evenimentul zilei” prezintă cazul unui băiat de 10 ani din Elveţia care nu a cunoscut niciodată senzaţia de frig şi a cărui temperatură exterioară preferată este de -25°, atunci umblând în picioarele goale prin zăpadă. De la naştere copilul prezenta această stare ceea ce dovedeşte că, chiar în lipsa voinţei omului, Dumnezeu îi poate acorda acestuia însuşiri neobişnuite, cu alte cuvinte: înaintea silinţei se plasează harul, aşa cum de altfel insistă şi Petre Ţuţea. Al doilea exemplu se referă la Maica Veronica de la Vladimireşti. În al doilea volum al amintirilor sale iată ce se povesteşte la pag 143: „În ziua de 22 decembrie 1937, când eram la cules de porumb cu sora mea Ch iriţa, la ora 10 ziua, am simţit o dogoare de foc, care mă dogorea în faţă, la mâini şi la picioare. Mă uitam să văd cine face focul şi n-am văzut pe nimeni” etc. După ce se închina fierbinţelile dispăreau. Iată deci că nici măcar o cât de mică stare sufletească negativă nu este necesară pentru ca aceste energii native sa se declanşeze. Ce bine este să te fereşti de a intra de bună voie fără o temeinică iniţiere prealabilă din dorinţa de a fi cineva sau din incurie, în domeniul energiilor înalte şi chiar grosiere. Câte persoane, în special femei, nu se înghesuie în zilele noastre să participe, indiferent de cost, la tot felul de cursuri fără nici o pregătire teoretică preliminară sau doar cu una foarte sumară însuşită din lecturi disparate. Multe dintre ele deja au clacat, s-au ”electrocutat”.

Aşa că e mai bine a nu sări etapele, participând la început la stagii line, nevătămătoare şi făcând lecturi sistematice.Revenind la fenomenologia Kundalini este interesant de arătat că detaliile declanşării evoluţiei energiei potenţiale cu care ne-a dotat Dumnezeu au fost cercetate separat de occidentali, adică fenomenul nu a fost luat întocmai ca cel venit din Orientul îndepărtat. În afară de Institutul deja menţionat din USA există şi la Paris “Institut de recherche Physique et Conscience” la care oricine se poate adresa: Bp 6150-75820 Paris Cedex 17. Foarte importantă pentru cititorii noştri este concluzia europeană la care s-a ajuns şi anume că declanşarea fenomenului nu este obligatoriu să se întâmple la nivelul ciacrei plexului pelvian (Muladara) ci şi în picioare. Mai mult, Itak Bentov în cartea sa “Stalking the wild Pendulum” arată că, cel mai adesea, declanşarea energiei Kundalini se întâmplă în piciorul stâng şi chiar în degetele acestui picior. La început apar înţepături şi crampe care se ridică până la zona ombilicului, şi urmele care pot fi lăsate sunt paralizia completă sau apariţia de suprafeţe mari de insensibilitate. Bineînţeles că analize de tot felul, inclusiv radiografia, nu pot evidenţia nimic. Dacă fenomenul evoluează negativ este afectat creierul şi ochiul, ajungându-se la diagnostic de schizofrenie, persoanele respective ajungând a fi internate în ospicii deşi, prin faptul că lor li s-a declanşat acest proces natural, ele pot reprezenta exemplare de vârf ale societăţii.

Piciorul stâng este cel vizat tocmai pentru că el corespunde emisferei drepte cerebrale, cea a intuiţiilor, a contactului cu lumea nevăzută care ne înconjoară. Interesant este că exorcizările cu lumânare se fac începând tot de pe piciorul stâng. La fel de interesant este faptul că în anul 1835 profesorul James Hamilton, de la Departamentul de matematică al Universităţii din Nashville, a simţit într-o zi o durere ascuţită în piciorul stâng pe care se vedea deja o flacără de 10 cm. lungime, scânteind puternic. Spre norocul lui a reuşit s-o stingă prin presare cu mâna. Desigur că evoluţia fenomenului pozitivă sau negativă este funcţie dc starea de sănătate psihică a individului. Pe de altă parte se pare că şi prezenţa mai îndelungată a unui câmp de frecvenţe cuprinse între 4 şi 7 herţi, poate cauza declanşarea unui astfel de fenomen. Este evident că aceste informaţii legate de picioare sunt surprinzătoare pentru noi lărgind în mod brusc zona patologică respectiv numărul de cazuri posibile şi prost diagnosticate. Este o datorie de onoare şi de viaţă a medicilor să se documenteze asupra acestor aspecte inedite şi să ştie să deosebească o schizofrenie adevărată de o deşteptare a şarpelui Kundalini a cărui unică imagine de încolăcire în coccis este deci acum deja depăşită. Posibilităţile tehnice experimentale ale marilor laboratoare din Occident au completat şi corectat o experienţă tradiţională din Orient. Problema, în prezent nu poate fi decât astfel luată în considerare, mai ales că personalităţi ca Gopi Krisna, Swami Narazyananda, Swami Muktananda au venit în Occident şi colaborează cu cercetătorii aparţinând acestor ţări.

Sarcina medicilor este foarte dificilă căci ei trebuie să ştie să facă diferenţa între activarea energiei Kundalini realizată corect, ceea ce este un proces natural benefic, activarea incompletă sau deviată a aceleiaşi energii care este un proces nebenefic şi între anumite stări deosebite de conştiinţă ce se pot obţine şi fără Kundalini, situaţie care complică şi mai mult punerea unui diagnostic medical, dacă este cazul. Procesul de diagnosticare corectă, se îngreunează încă şi mai mult dacă ţinem seama şi de părerea unor anumiţi autori tantrici, aşa cum arată Serge Hutin în cartea “Secretele tantrismului” Ed. Sophia Arad, 1993, pag. 59. După aceştia, etapa decisivă în procesul de deşteptare a energiei Kundalini s-ar situa, la femei nu – aşa cum este cazul pentru bărbat -în ciacra de la baza şirei spinării, ci în ciacra gâtului (Vişuda). Semnalele psihotice independente sau nu de Kundalini sunt atât de variate şi de complexe încât nu pot fi prezentate mai amănunţit aici. Pentru curiozitatea cititorilor aleg unul singur din cel mai nostim pe care l-au încercat destui. Este senzaţia temporară, de durată variabilă, pe care o are cineva ca în timpul când merge să se simtă mai înalt cu câţiva centimetrii decât este în realitate. Totuşi mai dăm un exemplu şi anume acela al auzirii unor sunete de cele mai diverse tipuri mergând până la muzici celeste. Mă gândesc imediat la pădurea Baciu de la Cluj unde anumite persoane aud asemenea muzici. Rezultă că acestea nu provin din exterior, nu sunt nişte factori obiectivi ci corespund unor situaţii subiective individuale ale persoanelor dotate care le aud şi că ele trebuie să-şi canalizeze cu competenţă evoluţia lor psihică. De asemenea s-ar mai putea reţine faptul că la Pădurea Baciu cauza tuturor fenomenelor se află în sol, inclusiv atragerea unor OZN-uri, totul putând fi de latură chtonică nu uraniană.

În sfârşit, pentru a încheia trebuie atenţionat din nou începătorul care se aruncă haotic nepregătit şi fără înclinaţii în arena energiilor înalte şi fără un guru autentic (desăvârşit pe plan moral-spiritual) că în afara tehnicilor potenţial periculoase arătate mai sus, trebuie să includă şi meditaţiile care nu sunt atât de inocente cum s-ar putea crede şi la care trebuie renunţat temporar sau definitiv când se produc fenomene perturbatoare care apar ca evident legate tocmai de practicarea lor. Deci este destul de uşor de observat că încet-încet, prin eliminări succesive, se ajunge – pentru cine îşi doreşte o siguranţă absolută în integritatea sa psihică – la practicarea numai a unor practici line, respectiv evident deci la rugăciunea obişnuită normală, precizare necesară, deoarece şi aici există fenomene paroxistice (extazul, rugăciunea cu lacrimi etc.) care pot conduce la aceleaşi situaţii ca meditaţiile (dar oricum de preferat acestora). Am mai arătat la început că despre Kundalini se ştia şi în Summer. Este deci evident, (scrisul autohton de la Tărtăria fiind probabil mai vechi cu 1000 ani faţă de scrierea sumeriană) că strămoşii dacilor (deci ai actualilor români) cunoşteau şi ei problema. Am arătat, de asemenea, că pe vremea lui Deceneu (vezi Arca nr. 3) ei stăpâneau Astrologia, iar din timpuri imemoriabile Tehnica Radiantă (M.P. 12).

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Sublimarea modului de evoluţie în ascensiunea sa, a şarpelui Kundalini s-a făcut prin Simbologie, tehnică care şi-a găsit un cadru de desfăşurare optim în acest spaţiu hiperboreean care a fost ţara noastră (M.P. 8/9). S-a ales ca arhetip acest model tocmai pentru că pe vremea aceea, când lumea era mult mai apropiată de Tradiţia Primordială, ascensiunii spontane sau dirijate a Şarpelui Kundalini i se recunoştea o funcţie şi o valoare esenţială. Aşa cel puţin rezulta din opera lui Vasile Lovinescu (1905-1984), care în cele şase cărţi care i-au fost tipărite până în prezent face consideraţiuni istorice, adaptând traseul şarpelui Kundalini unor situaţii specifice Moldovei de Nord, dar nu numai ei. Desigur pentru cineva care n-a avut nici o tangenţă cu Simbolistica i se pare o mare stupiditate că un traseu anatomic (şi aşa nedemonstrabil) reprezentând Suşumna, Ida şi Pingala legat de ascensiunea şarpelui Kundalini, poate avea vreo corespondenţă cu traseul lui Dragoş Vodă care plecând din Maramureş la o vânătoare (eveniment şi aşa nesigur la rândului lui) a întemeiat Moldova. Este evident însă că nu este momentul de a explica aceste lucruri acum aşa că cine nu agrează aceasta urmează a se documenta pe cont propriu, citind opera celui mai mare manipulator de simboluri arhaice autohtone, respectiv desigur: Vasile Lovinescu.

Vom începe cu ultima apariţie „Mitul Sfâşiat”. Referindu-se la basmele noastre, mesaje străvechi unice în Europa pe care le-a apreciat ca atare Rene Guenon (1886-1951), respectiv în lupta lui Făt-Frumos cu Balaurul, Vasile Lovinescu scrie:
“În exemplul cu Balaurul şi Făt-Frumos, antagoniştii se permută unul în altul prin luptă. În adevăr, sub aspectul microcosmic Balaurul se localizează în fiinţa umană ca şarpele Kundalini ”încolăcitul” în jurul lui; astfel spus, zăcând latent la baza coloanei vertebrale, în peşteră, în coccis, sub Muladara, centrul ”rădăcină”. Percutat în cap prin metode ce ţin de diferite forme de yoga, şarpele se deşteaptă ca o vibraţie sonoră şi luminoasă în acelaşi timp se înalţă (uneori ameninţător) pe coada lui şi porneşte într-o procesiune ascendentă de-a lungul canalului subtil median al coloanei vertebrale a cărui finalitate nu suferă decât una din alternative pentru temporarul care a sgândărit balaurul în vizuina lui: nebunia sau zeificarea. Deşteptarea lui Kundalini se face şi prin metode de prana-yama, în care respiraţia, sub aspectul ei subtil, trezeşte pe Kundalini, urcându-l treptat si deschizând ceacrele una după alta, loviturile de buzdugan sau de paloş ale lui Făt-Frumos reprezintă de fapt deschiderea (activarea acestora). Balaurul are şapte capete, coloana vertebrală şapte centre subtile… Kundalini în ascensiunea lui ”atacă” centrele subtile în ordinea desemnată, trece prin centrul lor, le ”animează” le activează. Acelaşi lucru îl face şi Balaurul lui Făt-Frumos, când împroaşcă asupra lui foc… Balaurul se fixează pe frunte cum îl vedem în basoreliefurile egiptene ca Ureus pe coloana Faraonului”. “Menţionăm că membrii unei caste războinice celtice îşi spuneau Dragoni (adică balauri n.n.) care era şi numele unor corpuri de cavalerie româneşti, iar Dragoş este Dragon în care „n” a fost înlocuit cu „s”, litera focului subtil şi spiritual.”

Vasile Lovinescu dezvoltă deci printr-un basm românesc simbolismul caduceului şi Doctrina Sacrificiului în legătură cu doctrinele hinduse şi teoria ciclurilor de existenţă umană. Acest mit se regăseşte şi în basmul lui Ispirescu “Băiatul cel bubos şi ghigorţul”.
Este interesant de arătat că Vasile Lovinescu a fost la începutul carierei lui de hermeneut, foare impresionat de concordanţele folclorului şi basmelor româneşti (care s-au păstrat mai bine ca oriunde în Europa) cu doctrina ezoterică expusă de Rene Guenon care nici nu ştia de existenţa lor. După ce acesta a aflat de ele de la Vasile Lovinescu s-a arătat foarte interesat şi de fapt astfel a început colaborarea dintre ei. Importanţa şarpelui (balaur, dragon) este mult mai pregnantă în tradiţia ancestrală a poporului nostru decât s-a observat până acum. Trecem peste stindardul dacic prea bine cunoscut (în formă de balaur) şi peste familia Drăculeştilor (care a marcat istoria Munteniei) al căror nume le vine de la Ordinul Dragonului care am arătat mai sus că descinde de la Celţi, celţi care însă, în prealabil plecaseră – prin desprindere – tot din acest spaţiu (M. P. nr. 8/9, pag. 8). Vasile Lovinescu mai aduce două argumente suplimentare, dar decisive. Valac, în unele părţi ale ţării, înseamnă Balaur sau Dragon. Citându-l pe Fabre d’Olivet se arată că numele Dac este o îndulcire a numelui Trac care înseamnă dragon.

Tradiţia şarpelui Kundalini vine din Orientul îndepărtat dar acolo numele lui nu se regăseşte în cel al popoarelor respective ca la noi. Nu rezultă oare că, primordial, ştiinţa energiilor interioare imortalizată şi transfigurată în basme s-a născut tot pe acest teritoriu de unde a fost exportată odată cu migraţia spre est care a ajuns până la Indus cum demonstrează, printre alţii, Nicolae Miulescu ? Deocamdată să trecem la altă carte a lui Vasile Lovinescu “Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti” apărută în anul 1993. De la primul basm analizat “Ivan Turbincă” totul vine să confirme întrebarea noastră retorică. Astfel celebra pereche Inn-Yang nu este altcineva decât Harap-Alb al nostru; echilibrarea perfectă de antinomii. Axis Mundi în limba noastră ţărănească este: Prepeleac. Analiza basmului dă răspunsuri pertinente la întrebarea noastră dar nu mai insistăm asupra lui întrucât nu are referiri stricte la teoria Kundalini. Alte răspunsuri le găsim în analiza celorlalte cinci basme. Ajungem la “Monarhul Ascuns” (1992). Analizând basmul Aliman Voinicul cules de Virgil Caraivan, autorul în secvenţa în care Aliman şi soţia lui consideraţi perechea primordială, deci din macrocosm, purtaţi de Boul fermecat sunt reprezentaţi în microcosm de Ida şi Pingala (soţul şi soţia) încolăcind Suşumna (boul fermecat). În peripeţiile sale Aliman, după ce la o fântână omoară balaurul cu şapte capete (depăşirea celor şapte ciacre) devine împărat, adică ajunge victorios la Sahasrara, toată povestirea şi acţiunea luptei cu zmeul nu simbolizează decât travaliul de purificare spirituală care se desfăşoară în timpul ridicării corecte a şarpelui Kundalini, căci orice basm cu înţeles ezoteric are pe lângă un înţeles macrocosmic şi unul microcosmic.

Am lăsat la urmă “Creangă şi creanga de aur” prima dintre cărţile apărute ale lui Vasile Lovinescu şi – nota bene – înainte de Revoluţie (dar în acelaşi an).În analiza simbolistică a unuia din “basmele” noastre de bază: “Harap Alb” apare şi tema calului năzdrăvan, respectiv a regenerării acestuia, regenerare solidară cu cea a autorului. Calul este simbolul tocmai al aspectului de putere a divinităţii, deci de natură solară, dar care zace amorţit şi nebăgat în seamă, aşa cum stă încolăcit şarpele Kundalini ascuns la baza coloanei vertebrală. Deşteptarea calului din basm prin îngurgitare de foc şi lovituri de frâu în cap simbolizează procedeele yoghine de resuscitare a energiei Kundalini. Calul ignifor, adică mâncător de jeratec, apare şi în alte basme româneşti, unde este denumit şi Bun-Galben-de Soare. Concomitent şi similar cu deşteptarea calului are loc şi cea a lui Harap Alb, care după ce realizează o resuscitare corectă a energiei Kundalini, aceasta ajungându-i până în creştet, îi creează răsplata de încoronare a efortului, răsplată simbolizată prin Coroana pe care şi-o pune pe cap şi care-i permite căsătoria sacră cu fata lui Roş-Împărat. Se poate considera că aceste exemplificări din opera lui Vasile Lovinescu sunt suficiente pentru a înţelege cum un fenomen fiziologic poate fi asimilat prin simbologie cu diferite situaţii al căror înţeles abscons nu-l poate pricepe decât cineva cât de cât iniţiat. Este uşor de sesizat frumuseţea absolută a unui atare procedeu de mare rafinament intelectual dar şi utilitatea lui, el permiţând trasmiterea ocultată de-a lungul timpului a unor secrete care nu trebuie să fie dezocultate decât la momentul oportun şi nu de oricine.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acum la sfârşitul serialului este cazul să facem unele precizări sau completări. Trebuie adusă precizarea că nu toţi yoghinii citaţi au venit în mod fizic în Occident, dar că opera lor scrisă a fost cea care a fost cea mai căutată din Orientul Îndepărtat şi că s-a păstrat legătura cu ei. În ceeace priveşte corespondenţele dintre ciacre şi poziţia obişnuită în care doarme omul în pat menţionăm că:
– La chacra plexului pelvian (Muladara), corespunde dormitul pe burtă. – La chacra plexului splenic corespunde dormitul închircit.
– La chacra plexului solar corespunde dormitul pe spate.
– La chacra plexului cardiac corespunde dormitul pe stânga.
– La chacra plexului carotidei (Vişuda) corespunde dormitul alternativ pe cele două părţi.
Pentru celelalte două chacre nu cunosc semnificaţia respectivă. Se poate observa că am folosit denumirea românească a ciacrelor fiind singura care are o justificare efectivă de localizare, denumirile indiene neavând nici o semnificaţie pentru noi românii. Denumirile indiene sunt utile numai atunci când vii în contact cu străinii, aşa şi cum plantele au o denumire latină.
Avem în vedere că fenomenologia Yoga presupune un strat de bază univesal, aşa cum spune şi Mario Vasilescu, adică nu este obligatoriu să fi fost primordială în India, ci doar acolo să se fi dezvoltat aşa cum o ştim. Ţinând seama de articolele din Magazinul Parapsihologic cu plecările ancestrale de populaţie din Spaţiul Carpatic care au ajuns (printre altele) în India s-ar putea pune întrebarea dacă aceste populaţii nu au dus cu ele şi embrionii a ceea ce mai târziu se va numi Yoga şi Şarpele Kundalini (şarpele casei la români?). Poate chiar de aceea entitatea Vasile Lovinescu s-a încarnat în România pentru a încerca să sensibilizeze asupra acestui aspect, acolo unde basmele marchează încifrat tocmai ideea pe care încerc s-o lansez.

Dan Corneliu Brăneanu

 Prostia oamenilor deştepţi


Trezirea inteligenţei

Trezirea inteligenţei

Trezirea inteligenţei

• Gândirea operează întotdeauna în câmpul cunoscutului. Fie că este mecanică, non-verbală ş.a.m.d., ea lucrează întotdeauna în trecut. Viaţa mea este deci trecutul, pentru că se bazează pe cunoştinţele mele anterioare, pe experienţa, amintirile, plăcerile, durerea, frica şi toate celelalte – care aparţin mereu trecutului. Şi tot dinspre trecut îmi proiectez viitorul căci gândirea proiectează din trecut. Gândirea fluctuează mereu între trecut şi viitor.

• […] când spun „nu ştiu”, fără să mă aştept că voi şti, când sunt conştient că nu ştiu […] revin la realitate. Devin umil şi mintea mea devine şi ea umilă. Starea de „a nu şti” este inteligenţa. Ea poate opera în sfera cunoscutului, dar este liberă de asemenea să opereze în orice altă sferă.

• […] mulţi dintre noi suntem nişte fiinţe mediocre sau submediocre va fi foarte dificil să îndepărtăm în întregime tot ce a fost impus minţilor noastre de către profesionişti, fie ei religioşi sau oameni de ştiinţă. Trebuie să reuşim numai prin propriile puteri.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

• […] cel ce observă este una cu obiectul observat, că cele două nu sunt separate, atunci puteţi observa totalitatea conştiinţei, fără analiză. Atunci vedeţi deodată întregul ei conţinut.

• Gândirea este ecoul memoriei acumulate sub formă de cunoaştere, de experienţe – fie că acestea vă aparţin sau sunt moştenite din experienţele comune, etc. Aşadar, gândirea este ecoul trecutului care se poate proiecta în viitor trecând prin prezent, dându-i acestuia forma viitorului. Totuşi ea rămâne în continuare trecut. Astfel gândirea nu este niciodată liberă […] Ea poate doar să imagineze ce este libertatea, poate surprinde cum ar trebui să fie libertatea în mod ideal, poate crea utopia libertăţii. Gândirea însă, în ea însăşi, aparţine trecutului şi deci nu este liberă, este întotdeauna veche […] Gândirea ne organizează viaţa pornind de la trecut. Gândirea bazată pe trecut proiectează ceea ce ar trebui să fie mâine, şi astfel apare conflictul.

• […] atâta timp cât există rezistenţă există şi conflict. […] Poţi asculta zgomotul când minte îţi este cu totul eliberată de orice formă de rezistenţă – şi nu numai zgomotul acela ci tot ce ne înconjoară în viaţă – soţul sau soţia, copii, politicienii.

• […] mintea – adică, celulele nervoase încărcate cu tot bagajul trecutului – să se găsească într-o stare de linişte şi calm şi să funcţioneze doar atunci când este necesar; iar atunci când nu este necesar, mintea să fie complet şi în întregime tăcută.

• Cultura, societatea, cărţile, radioul, toate acestea pe care le ascultăm şi le vedem, toate influenţele de care suntem conştienţi sau nu, toate ne încurajează să trăim înăuntrul unui fragment foarte mic din vastul domeniu al minţii. Dvs. treceţi prin şcoli, prin licee şi învățați o tehnică pentru a vă câştiga existenţa; în următorii patruzeci sau cincizeci de ani vă cheltuiţi viața, timpul, energia, gândirea dvs. în acel domeniu îngust specializat. Dincolo de toate acestea însă, există domeniul vast al minţii.

• Am vorbit într-o zi cu un doctor foarte învăţat, care luase un stupefiant numit L.S.D., într-o doză mică şi fusese asistat de alţi doi doctori, cu un magnetofon care să înregistreze ceea ce spunea. După câteva secunde, a văzut că între florile de pe masa din faţa lui şi el, nu era nici un spaţiu, ceea ce însemna că nu exista nici observator.

• […] rutina, acest mers la serviciu, faptul că facem acelaşi lucru zi de zi, în fiecare zi, vreme de patruzeci de ani, modelează mintea, o toceşte, o face stupidă, sau o limitează la un singur domeniu.

• Toate credinţele sunt născute din frică; este evident că toţi Dumnezeii, absolut toţi, s-au născut din propria noastră agonie; şi când îi adorăm, noi adorăm de fapt chinul nostru, singurătatea noastră, disperarea, nenorocirea şi suferinţa noastră.

• Ne este frică de ceea ce se numeşte moarte. Noi nu suntem înfricoşaţi doar de trăire, ci de asemenea ne este frică de acest necunoscut. Dar oare ne este frică de necunoscut sau ne e frică de cunoscut, de posibilitatea de a pierde cunoscutul? Adică familia dvs., experienţele, monotona existenţă zilnică – cunoscutul – casa, grădina, zâmbetul cu care v-aţi obişnuit, mâncarea pe care o mâncaţi de treizeci de ani, aceeaşi hrană, acelaşi climat, aceleaşi cărţi, aceeaşi tradiţie – vă este frică de a pierde toate acestea, nu-i aşa? Dar cum se poate să vă fie teamă de ceva ce nu cunoaşteţi?

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

• Gândirii îi este frică nu numai de a pierde cunoscutul, ci de asemenea de ceva pe care îl numeşte moarte, necunoscutul. […] Gândirea […] a despărţit viaţa de moarte, gândirea menţine această separaţie.

• Eu nu pot face nimic cu privire la zgomotul trenului care trece, deci îl ascult. Nu pot face nimic cu privire la uruitul acelui tren. Aşadar eu nu ridic vreo împotrivire faţă de el, îl ascult. Există zgomot dar el nu mă afectează.

• Când creierul vechi este liniştit, o porţiune nouă a creierului, care n-a fost folosită, intră în acţiune. Adică, noi funcţionăm doar cu o infimă porţiune a creierului nostru şi când această porţiune este liniştită, restul creierului devine activ. Or, el a fost activ tot timpul, dar noi nu am ştiut, fiindcă acea singură porţiune care a acumulat cunoaştere, tradiţie, timp, este întotdeauna hiperactivă, şi de aceea noi nu ajungem să cunoaştem deloc cealaltă parte, care s-ar putea să aibă propria sa activitate.

• Folosind vechiul creier atât de mult, noi n-am luat niciodată în seamă vreo altă porţiune a creierului, care poate avea calitatea unei dimensiuni diferite […] Când vechiul creier este complet liniştit şi nu silit să fie liniştit, şi când a înţeles în mod natural că trebuie să fie liniştit şi prin urmare este liniştit, , doar atunci putem descoperi ce se petrece în mod real.

• Individul care crede în Dumnezeu şi care declară: „există un singur Mântuitor”, nu este inteligent. Individul care declară: „eu aparţin acestui grup”, nu este inteligent. Când descoperim condiţionarea şi limitarea vechiului, chiar această descoperire este inteligenţă şi numai când funcţionează această inteligenţă, poate opera prin ea noua dimensiune.

• Iar când mintea este calmă, nu există nici viitor şi nici timp.

• […] imaginea este creată de gândire iar gândirea caută securitate; deci, gândirea a inventat o imagine în care ea găseşte siguranţă, însă ea tot gândire rămâne, şi gândirea este răspunsul memoriei, al zilei de ieri. Ce anume s-a întâmplat? Cunoaşterea zilei de ieri a creat această imagine.

• A nu fi afectat implică vitalitate, energie iar această energie este risipită atunci când intervine imaginea. Această energie este risipită când mă compar cu tine, când compar imaginea mea cu imaginea ta. Această energie este risipită în conflict, în încercarea de a deveni imaginea ta,pe care am proiectat-o pentru mine însumi. Această energie este risipită când încep să imit imaginea pe care eu mi-am proiectat-o despre mine.

• Eul este rădăcina tuturor lucrurilor: eul se identifică cu o anumită naţiune, cu o anumită comunitate, cu o anumită ideologie sau cu o iluzie religioasă. Eul se identifică cu o anumită prejudecată; eul spune: „trebuie să mă împlinesc”; iar când se simte frustrat, apar mânia şi amărăciunea. Eul este acela care spune: „trebuie să-mi ating ţinta, trebuie să am succes”; el este acela care vrea şi nu vrea, care spune: „trebuie să trăiesc în pace” şi tot eul este acela care devine violent.

• Eul nu este ceva solid, cum este trunchiul unui copac. El este o mişcare, o realitate vie. Într-o zi se simte minunat, în ziua următoare este profund deprimat. Într-o zi este pasional, senzual, în ziua următoare este posac şi spune: „lăsaţi-mă în pace”. Este activ, în permanentă mişcare.

• Eul priveşte întotdeauna cu o direcţie

Krishnamurti, Jiddu

Mata Amritanandamayi despre Sine şi Ego


Advertisements
Advertisements
loading...

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close