https://www.googletagmanager.com/gtag/js?id=UA-23836672-5 detoatepentrutotisimaimult | |
Advertisements

Author Archives: detoatepentrutotisimaimult

Din Tainele Magilor

Tags :

Category : spiritualitate

 Din Tainele Magilor

Calea Magului 

Magul poate preschimba frica în bucurie şi zădărnicia în împlinire. Magul poate preschimba timpul mărginit în eternitate. Magul te poate purta dincolo de limite, spre nemărginire. În fiecare dintre noi există un mag. El vede şi cunoaşte totul…

Magul este dincolo de contrarii precum lumina şi întunericul, binele şi răul, plăcerea şi durerea. Tot ceea ce vede magul îşi are rădăcinile în lumea nevăzută. Natura reflectă dispoziţia magului. Trupul şi mintea pot adormi, dar magul este mereu treaz. Magul posedă secretul nemuririi…

Întoarcerea magicului nu poate avea loc decât odată cu întoarcerea inocenţei. Esenţa magului este transformarea…

Magul priveşte lumea în continua ei mişcare, dar sufletul său sălăşluieşte în ţinuturile luminii. Decorul se schimbă, însă clarvăzătorul rămâne la fel. Trupul tău este doar locul pe care amintirile tale îl numesc acasă…

„Cine sunt eu?” este singura întrebare ce merită să fie pusă şi singura la care răspunsul nu e niciodată găsit. Ţine de destinul tău să joci o infinitate de roluri, dar nici unul dintre ele nu eşti tu însuţi. Spiritul n-are un loc al său, dar trăieşte în umbra unei aparenţe pe care o numim trup. Magul nu crede că el este un eveniment local ce visează la lumea largă. Magul este lumea ce visează la evenimente locale…

Magii nu cred în moarte. În lumina conştiinţei, totul este viaţă. Nu există început şi sfârşit. Pentru mag, acestea sunt doar construcţii mentale. Pentru a fi în întregime viu, trebuie să mori faţă de trecut. Moleculele se dizolvă şi dispar, dar starea de a fi conştient supravieţuieşte morţii materiei…

Conştiinţa magului este un câmp care există pretutindeni. Râurile cunoaşterii ce străbat acest câmp sunt eterne şi curg totdeauna. Secole de cunoaştere sunt comprimate în momente de revelaţie. Trăim ca un val mic de energie în marele ocean de energie. Când ego-ul este abandonat, ai acces la totalitatea memoriei…

Când uşile percepţiei sunt curăţite, vei începe să vezi lumea nevăzută — lumea magului. Există un izvor al vieţii unde poţi merge pentru a te purifica şi a te transforma. Purificarea constă în a scăpa de toxinele din viaţa ta: emoţiile toxice, gândurile toxice, relaţiile toxice. Toate corpurile care au viaţă, fizice şi subtile, sunt fascicule de energie care pot fi percepute în mod direct…

Puterea este o sabie cu două tăişuri. Puterea ego-ului caută să controleze şi să domine. Puterea magului este puterea iubirii. Sediul puterii este în Sinele tău profund. Ego-ul ne urmăreşte ca o umbră întunecată. Puterea lui ne intoxică şi ne face dependenţi de ea, iar în ultimă instanţă, ne distruge. Eterna încleştare a puterii sfârşeşte în Unitate…

Magul trăieşte într-o stare de cunoaştere. Această stare îi orchestrează propria împlinire. Câmpul conştiinţei se organizează el însuşi în jurul intenţiilor noastre. Cunoaşterea şi intenţia sunt forţe. Ceea ce intenţionezi schimbă câmpul în favoarea ta. Intenţiile comprimate în cuvinte conţin puteri magice. Magul nu încearcă să desluşească misterul vieţii. El este aici ca să o trăiască…

Cu toţii avem un sine umbrit care face parte din întregul realităţii noastre. Umbra nu există pentru a te vătăma, ci pentru a-ţi arăta zona în care eşti incomplet. Umbra poate fi vindecată atunci când este acceptată. Când este vindecată, se transformă în iubire. Când poţi trăi cu toate calităţile tale opuse, atunci îţi trăieşti Sinele total asemeni unui mag…

Magul este profesorul de alchimie. Alchimia este transformare. Prin alchimie începi aventura căutării perfecţiunii. Tu eşti lumea. Atunci când te transformi pe tine însuţi, lumea în care trăieşti va fi şi ea transformată. Scopurile aventurii căutării — eroism, speranţă, har şi iubire — sunt moştenirea eternităţii. Pentru a chema ajutorul magului, trebuie să fii puternic în adevăr, nu încăpăţânat în judecăţi…

Înţelepciunea este vie şi prin urmare mereu imprevizibilă. Ordinea este o altă faţă a haosului, haosul este o altă faţă a ordinii. Nesiguranţa pe care o simţi în interiorul tău este uşa înţelepciunii. Insecuritatea va fi întotdeauna cu cel ce caută — el continua să se impiedice, dar nu cade niciodată. Ordinea umană este alcătuită din reguli. Ordinea magului nu are reguli — ea curge odată cu natura vieţii…

Realitatea pe care o experimentezi este o imagine în oglindă a aşteptărilor tale. Dacă în fiecare zi proiectezi aceleaşi imagini, realitatea ta va fi aceeaşi în fiecare zi. Când atenţia este desăvarşită, creează ordine şi claritate din haos şi confuzie…

Magii nu sunt mâhniţi de pierderi, deoarece singurul lucru pe care îl pot pierde este irealul. Când pierzi totul, realul tot rămâne. În molozul devastării şi dezastrului sunt îngropate comori ascunse. Când priveşti în cenuşă, priveşte bine…

În măsura în care cunoşti iubirea, devii iubire. Iubirea este mai mult decât emoţie. Ea este o forţă a naturii şi prin urmare trebuie să conţină adevăr. Atunci când rosteşti cuvântul iubire, s-ar putea să poţi prinde în el sentimentul, dar esenţa lui nu poate fi rostită. Cea mai pură iubire sălăşluieşte acolo unde te aştepţi mai puţin — în neataşare…

Există infinite tărâmuri ale conştiinţei în afară de veghe, vis şi somn profund. Magul există în mod simultan în toate timpurile. Magul vede o infinitate de versiuni ale fiecărei întâmplări. Liniile drepte ale timpului sunt de fapt firele unui plan ce se întinde la infinit…

Căutătorii nu sunt niciodată pierduţi, deoarece spiritul îi cheamă mereu. Căutătorilor li se oferă tot timpul semne din lumea spiritului. Oamenii obişnuiţi numesc aceste semne coincidenţe. Pentru mag nu există coincidenţe. Fiecare eveniment există pentru a arăta un alt strat al sufletului. Spiritul vrea să te întâlnească. Pentru a-i accepta invitaţia trebuie să nu te mai fereşti de el. Când cauţi, începe cu inima. Lăcaşul inimii este casa adevărului…

Nemurirea poate fi trăită în mijlocul a ceea ce e muritor. Timpul şi eternitatea nu sunt opuse. Deoarece îmbrăţişează totul, eternităţii nu i se opune nimic. Ne străduim să ne rezolvăm problemele la nivelul ego-ului. Spiritul vede această străduinţă ca fiind problema. Orice aspect al tău este nemuritor, chiar şi părţile pe care tu le judeci cel mai aspru…

Magii nu condamnă dorinţa. Ei au ajuns magi urmându-şi dorinţele. Orice dorinţă este creată de o dorinţă trecută. Lanţul dorinţelor nu se sfârşeşte niciodată. Este însăşi viaţa. Nu considera nici o dorinţă nefolositoare sau greşită — într-o zi, fiecare dorinţă va fi implinită. Dorinţele sunt seminţe ce-şi aşteaptă anotimpul pentru a încolţi. Dintr-o singură sămânţă de dorinţă creşte o pădure întreagă. Încurajează orice vrere în inima ta, oricât de neinsemnată ar părea. Într-o zi, aceste dorinţe neînsemnate te vor duce la Dumnezeu…

Cel mai mare bine pe care-l poţi face lumii este acela de a deveni mag.

 Deepak Chopra

VALURI SI RESTRICTII PAMANTESTI ALE LUI DUMNEZEU

Advertisements
Anunțuri publicitare

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

  1. Să fiţi ceea ce sunteţi. Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fiţi Dv. înşivă, într-o lume care încearcă să vă facă precum toţi ceilalţi.
    2. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca Dv., mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca Dv. Nu vă schimbaţi, pentru că oamenii să vă placă. Fiţi Dv. înşivă şi oamenii vă vor iubi pe Dv., cel adevărat.
    3. Nu veţi putea începe următorul capitol din viaţa Dv., dacă veţi continua să îl citiţi pe ultimul.
    4. Făcând ceva şi obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faceţi nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec vă va conduce spre succes. Veţi ajunge să regretaţi mai mult lucrurile pe care nu le-aţi făcut, decât cele pe care le-aţi făcut.
    5. Aveţi probleme? Înfruntaţi-le cu capul sus! Nu va fi uşor!! Nu este nici o persoană în lume care poate depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile pe care viaţa ni le pune în faţă.
    6. Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc toate problemele apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedecăm şi să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieţii: să înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm la timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.
    7. Puteţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu vă puteţi păcăli pe Dv. înşivă. Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.
    8. Cel mai dureros lucru este să vă pierdeţi pe Dv. însăşi ca persoană, atunci când iubiţi prea mult. Şi să uitaţi că şi Dv. sunteţi special.
    9. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a vă urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru Dv., acel moment este cel de acum.
    10. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansă. Asta, pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort.
  2. 11. În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar acest lucru ține de procesul de învăţare.

  3. 12. Relaţiile trebuie să fie alese înţelept. Este mai bine să fiţi singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să vă grăbiţi.
    13. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită şi din motive corecte. Îndrăgostiţi-vă pentru că aşa simţiţi, nu pentru că vă simţiţi singur.
    14. Veţi învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlniţi, îi întâlniţi cu un scop. Unii vă vor testa, unii se vor folosi de Dv., unii vă vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală tot ce este mai bun în Dv.
    15. Nu va mai gândiţi la ceea ce fac ceilalţi mai bine decât Dv. Concentraţi-vă să vă bateţi zilnic propriile recorduri. Succesul este până la urmă o luptă între Dv. şi propria Dv. persoană.
    16. Invidia înseamnă să număraţi toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să vă uitaţi la Dv. şi la ce aţi primit Dv.
    17. Putem iubi persoane nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru e sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi.
    18. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care vi se întâmplă, bun sau rău, vă pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.
    19. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar, adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite: dragostea, râsul, prietenia. Completaţi Dv. lista mai departe.
    20. Dacă nu sunteţi mulţumit cu Dv. aşa cum sunteţi, nu veţi fi fericit în relaţia cu alte persoane. Trebuie să vă creaţi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăşi cu altcineva.
    21. Nu trăiţi în gol, gândindu-vă şi răzgândindu-vă! Nu mai analizaţi aşa de mult fiecare situaţie, fiindcă veţi crea probleme care nici măcar nu există.
    22. Evaluaţi situaţia şi acţionaţi. Nu puteţi schimba lucrurile şi persoanele cu care refuzaţi să vă confruntaţi. Progresul implică riscuri. Ca să marcaţi gol, trebuie mai întâi să daţi drumul la minge.
    23. Nu vă plângeţi de milă. Surprizele pe care viaţa vi le pune-n fata nu fac decât să vă netezească calea în direcţia menită pentru Dv.
    24. Poate nu înţelegeţi şi nu vedeţi lucrurile reale care vi se petrec şi poate că vă este greu. Dar, reflectaţi şi la celelalte lucruri negative care vi s-au întâmplat în trecut. Veţi observa destul de des că fiecare dintre ele v-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că, zâmbiţi! Lăsaţi-i pe toţi să vadă că astăzi sunteţi mult mai puternic decât eraţi ieri. Şi astfel chiar veţi fi.
    25. Nu ţineţi supărare! Nu vă trăiţi viaţa cu ură în suflet. Veţi ajunge să vă răniţi mai mult pe Dv., decât oamenii pe care îi urâţi.
    26. Iertarea nu înseamnă: “Ceea ce mi-aţi făcut este în regulă”, ci, iertarea înseamnă “Nu o să vă las să-mi stricaţi fericirea”. Iertarea este răspunsul Dv. la faptele semenilor.
    27. Renunţaţi la ranchiună, găsiţi-vă pacea interioară şi eliberaţi-vă. Şi nu uitaţi, iertarea nu este numai pentru alte persoane, ea este şi pentru Dv.
    28. Atunci când este nevoie, iertaţi-vă pe Dv. înşivă, mergeţi mai departe şi încercaţi să vă descurcaţi mai bine data viitoare.
    29. Refuzaţi să vă coborâţi standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să le ridice pe ale lor.
    30. Nu daţi explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru faptele comise de Dv.! Prietenii nu au nevoie de aceasta, iar duşmanii oricum nu vă vor crede. Faceţi ceea ce simţiţi că este corect.
    31. Bucuraţi-vă de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi veţi descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante.
    32. Cele mai bune perioade din viaţa Dv. sunt acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-aţi petrecut râzând cu cei care contează pentru Dv.
    33. Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci, îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.
    34. Viaţa nu este uşoară, mai ales atunci când plănuiţi să obţineţi ceva care să merite. Nu alegeţi calea uşoară care să vă ducă acolo.
    35. Este în regulă să vă împiedecaţi din când în când. Nu trebuie să vă prefaceţi sau să demonstrate mereu că sunteţi puternic.
    36. Nu ar trebui să fiţi preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi. Plângeţi, dacă simţiţi nevoia, este sănătos să vă vărsaţi lacrimile. Cu cât mai curând veţi face asta, cu atât mai repede veţi fi pregătit să zâmbiţi din nou.
    37. Nu-i învinuiţi pe alţii pentru necazurile Dv. Vă veţi realiza visele, în măsura în care vă veţi asuma responsabilitatea pentru viaţa Dv. Când îi învinuiţi pe alţii pentru lucrurile prin care treceţi Dv., le predaţi lor controlul asupra acelor părţi din viaţa Dv.
    38. Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să vă îngrijoraţi pentru o situaţie, întrebaţi-vă următorul lucru: “Va mai conta situaţia asta peste un an? Dar peste trei sau peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, este clar că vă faceţi griji inutil.
    39. Concentraţi-vă nu pe ce vreţi să NU se întâmple, ci, pe ceea ce doriţi să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes.
    40. Dacă vă treziţi în fiecare dimineaţă gândindu-vă că ceva minunat vi se va întâmpla în ziua respectivă şi sunteţi puţin atent, veţi observa destul de des că acel lucru vi se întâmplă.
    41. Treziţi-vă dimineaţa şi fiţi mulţumit că trăiţi. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să vă gândiţi la ceea ce vă lipseşte, gândiţi-vă la ceea ce aveţi şi lipseşte altora.
    42. Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva vă vrea în viaţa lui, vă face loc în ea – este bine, nu trebuie să vă bateţi pentru un loc în viaţa altcuiva.
    43. Nu încercaţi să intraţi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vedere valoare Dv.
    44. Amintiţi-vă mereu că prietenii adevăraţi nu sunt cei care se afla lângă Dv. când sunteţi fericit, ci, cei care vă sunt aproape când vă este cel mai greu. – delaomlaom.ro

MISTERUL SUBCONŞTIENTULUI

 


 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca 

 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca 

 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca

– Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat.
– Omul, în genunchi în faţa lui Dumnezeu, este mult mai mare.
– Iisus mereu a avut ce răbda: mai presus de toate Crucea, răstignirea şi moartea.
– Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.
– Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă.
– O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu.
– Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea – Iubirea – necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea                                    voinţa necesară Desăvârşirii omului.
– Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. – În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.
– Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămane după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşarta; ci de a creşte sufletul şi pe aripile artei mântuirii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

– Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.

– Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie.
– Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare.
– Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.                                                                                                                      – Citeşte mai degrabă ceea ce atinge inima decât ceea ce depărtează mintea.

– Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

– Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.
– Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti?
– Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.
– Iubirea, prin natura sa, ocupa acelasi loc cu mistica. Ea e spirituala si nu poate fi asimilata organizarii fizice si trupesti.
– Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu?
– Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului.
– Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.
– Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.

STAREA DE ILUMINARE

 


IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

Apocalipsa vorbeşte de 24 de bătrâni înţelepţi, cu faţa tânără, care stau în jurul scaunului lui Dumnezeu. În vremuri pre-apocaliptice, ei par să aibă atribuţii decizionale puternice. Apar ca formând un consiliu care, pentru anumite probleme decid schimbarea, lansarea, încheierea. Prezenţa bătrânilor înţelepţi cu faţa tânără în textele apocaliptice pare să indice că marile schimbări pe care le consiliază sau iniţiază la un moment dat sunt destul de dure, bruşte, vizibile, pot fi turnuri foarte bune sau chiar deloc bune, în sensul că salvări de situaţii pot fi iniţiate, dar şi încercări grele pot fi aduse în viaţa oamenilor.

Textele asiatice dau o conotaţie similară celor 24 de bătrâni înţelepţi cu faţa tânără. Ei sunt numiţi Seniori ai karmei, ceea ce s-ar traduce prin Seniori ai destinului. Karma Board este o altă denumire care le-a fost atribuită, de data asta în limba Engleză. Cei 24 de bătrâni înţelepţi au dreptul de a schimba total cursul vieţii unui om. Ce era scris şi predestinat devine într-o clipă schimbat. Alte file de destin sunt aşternute. De cele mai multe ori se dau noi şanse oamenilor. Se luminează posibilităţile, apar căi noi de destin, turnuri în viaţă care permit oamenilor să se angreneze pe un drum nou în care să obţină rezultate extraordinare folosind calităţi noi sau vechi, dar care, au efecte benefice asupra oamenilor, asupra omenirii în general. Cei 24 de bătrâni înţelepţi schimbă cursul vieţii. Însă nu o fac de multe ori într-o viată terestră. Un om poate să nu resimtă nici o astfel de schimbare, poate să primească o schimbare, sau mai multe. Dar niciodată un om nu va primi foarte multe şanse noi de schimbare a drumului, cu primirea de noi oportunităţi. Căci acolo unde susţin schimbarea bătrânii înţelepţi cu faţa tânără, acolo se aduc, în manieră destul de dură, puternice susţineri din partea universului, materializate prin ajutoare văzute sau nevăzute.

Tot ce e în jur se schimbă, pentru a-i da omului respectiv oportunitatea de a-şi împlini noua vocaţie.

Este vorba de o nouă vocaţie, sau de o nouă putere care vine peste un talent mai vechi, dar care-l face să iasă din mediocritate şi să strălucească într-o împlinire de destin nemaivăzută. Dintr-o dată viaţa se schimbă, atitudinea se schimbă. Este ca şi cum ai fi fost medic şi brusc devii profesor, nu neapărat de ştiinţe medicale. Este ca şi cum ai fi ştiut o limbă străină, ani de zile la un nivel mediu şi brusc te trezeşti simţind ca vorbeşti perfect limba respectivă, începi să citeşti din cărţi şi brusc înţelegi toate cuvintele, auzi un vorbitor fluent şi brusc începi să vorbeşti limba respectivă cu un talent pe care nu îl ştiai ca fiind al tău. Nici nu era al tău, în această formă. L-ai primit peste talentul tău mediu, odată cu schimbarea drumului de către cei 24 de bătrâni înţelepţi. De fapt, sunt cazuri legate de umanitate în general, care se adresează vieţilor umane într-o manieră globală. Cazurile personale însă, sunt legate de un singur bătrân înţelept cu faţa tânără, senior al destinului cum îl numesc unele traduceri. De ce le zic bătrâni înţelepţi cu faţa tânără? Pentru că apropierea lor îţi insuflă o senzaţie de înţeleaptă cunoaştere cu o vechime de mai departe decât mintea poate percepe. E o înţelepciune dezvoltată de atât de demult. E o hotărâre la nivel decizional pe care numai o vastă experienţă o poate aduce. Nu e brutalitate în apropierea lor. Ei sunt atât de fini, atât de frumoşi. Este însă o siguranţă blândă şi zâmbitoare pe care numai cineva experimentat de mult şi de demult o poate avea. Nu există îndoială, nu există teamă. Există însă schimbare. Nu sunt fixaţii, nu sunt judecăţi. Sunt pur şi simplu decizii luate în anumite circumstanţe, iar măreţia constă în posibilitatea de a schimba şi de a da un suflu nou, de cele mai multe ori o direcţie nouă. Au părul lung, lins, de un gri strălucitor, ce uneori bate în negru. Au feţe perfecte, lunguieţe mai degrabă decât rotunde, frumoase, aşa cum ai desena în creion un portret al unui chip frumos. Trăsăturile sunt perfecte, frumuseţea este singurul lucru care le brăzdează. Au feţe de ţineri, corp asemenea, paşi fermi dar uşor legănaţi, într-o unduire de blândeţe, înţelepciune, zâmbet şi siguranţă. Nu există şovăială, nu există îndoială. Există şansă şi schimbare. Ei îţi zâmbesc. Sau mai degrabă el îţi zâmbeşte, cel cu care realizezi o relaţie.

Ceilalţi, dacă îi percepi, trec pe lângă tine fără a te băga în seamă, dar fără a te umili în vreun fel cu lipsa de băgare în seamă. Au un fel de consilieri, persoane care se vor şterse, nu ies în evidenţă, care observă totul din umbră şi care le mai atrag atenţia: „Uite, ce zici, te opreşti puţin şi asupra acestui lucru?” Ei se opresc şi decid. Frumoasă este schimbarea permisă de bătrânii înţelepţi cu feţe tinere. Frumoasă şi energizantă. Ţi se pun la picioare toate forţele necesare pentru a o coti pe un drum de acţiune, la capătul căruia vei privi în urmă şi vei vedea că ai făcut atâtea lucruri. Iar tot ceea ce ai făcut se încrustează într-un fel sau altul în vieţile celor din jur. Utilitatea sau inutilitatea noastră o privim din perspectiva minţii umane. Drumul este aşternut cu scopuri pe care de cele mai multe ori nu le cunoaştem, nu le înţelegem şi mai ales nu înţelegem puterea de schimbare a turnurii vieţii, vieţilor, în orice moment, retoactiv sau ultraactiv. Totul se poate schimba acum pentru acum, acum pentru viitor, dar şi acum pentru trecut, în trecut pentru trecut sau pentru viitor şi în viitor pentru trecut sau pentru viitor. […] Mi-a arătat camerele în care sunt ţinute cărţile de destin ale fiecărui om, după timpul său. De restul vieţuitoarelor nu am aflat. Văzusem o carte aurie, mai aurie decât aurul. Scrisul era auriu, mai auriu şi strălucitor decât aurul. Atunci am înţeles de ce oamenilor le place aurul, de ce îi conferă atâta putere. Este amintirea strălucirii acelei perfecţiuni aurii. Cartea aurie era ţinută separat, pe masă într-o grădină. Trei sferturi din pagini erau scrise, restul urmau a se scrie în timpul vieţii. Erau pagini neterminate, care mai lăsau loc pentru câteva paragrafe, ce urmau să fie completate, tot în cursul vieţii.

Existenţa la nivel real

Depinde deci şi de existenţa la nivel real, de conjuncturi, de decizii, de modul în care ricoşează evenimentele. Nu este totul scris într-o carte a destinului. M-a dus apoi într-o camera întunecată, în care se intra prin grădină. Erau cărţi din Evul Mediu. De ce întunecate? Pentru că în Evul Mediu, mi s-a spus, a fost cea mai mare întunecare a omenirii, cea mai mare depărtare de la unduirile iubirii, fericirii divine. Şi de atunci omenirea depărtată a fost. Acum s-a mai luminat. Nu mai e aşa. A trecut marea cea neagră. M-am gândit la Inchiziţie, dar nu numai. Am conştientizat câtă iubire şi puritate veneau de dinaintea erei noastre. Se pierduse cu totul în Evul Mediu. Căi greşite de gândire personală şi colectivă. În camera Evului Mediu erau două cărţi deschise pe o masă, în care tocmai scrisese, sau în care urma să scrie. Cum putea să mai scrie acum, când persoanele respective nu mai erau demult? Mi s-a spus că destinul oamenilor, karma cum numesc unii, strălucirea sufletului cum zicea el, se poate schimba nu numai pentru viitor, dar şi înspre trecut. Mai rar, dar se schimbă. Şi atunci se scrie schimbarea în cartea lor. Cum se poate schimba destinul pe trecut? Mi s-a indicat că oricât de rău ar fi un om în timpul vieţii pe Pământ, dacă un urmaş de-al lui se foloseşte de un lucru, sau o idee, sau altceva făcut de strămoşul respectiv, dezvoltând ceva bun, ceva foarte bun pentru oameni, pentru omenire, atunci, retroactiv, destinul strămoşului se luminează, sufletul lui se luminează. Aceasta este de fapt dezlegarea strămoşilor, nu alta. Nu vin blocaje de la strămoşi către tine, care să te limiteze, niciodată. Vine însă o dorinţă de-a lor de a-i ajuta, ajutând omenirea şi astfel luminând retroactiv segmente ale arborelui genealogic. Nu există blocaje de la strămoşi, nu existe pedepse de ispăşit de urmaşi. Dar urmaşii simt când strămoşii ţipă după o evoluţie atât de mare, încât să li se lumineze şi lor ceea ce au întunecat în timpul vieţii lor. Dacă un om rău a făcut numai rele, dar să zicem că a construit o şcoală printre relele sale, iar în şcoala respectivă ajunge să înveţe un elev care va ajunge eminent în salvarea omenirii prin calităţi precum iubire, compasiune, dăruire, construcţie, ajutor bănesc sau orice fel de alt ajutor benefic, atunci cartea întunecată a vieţii celui rău din trecut se mai luminează retroactiv şi se mai scriu câteva fraze în cartea sa, chiar dacă viaţa sa pe pământ a încetat de mult. – Dora Alecu UNIVERSUL INTERIOR

Ţine minte de-acu-nainte!

 

 


LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ 

LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ 

    LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ

Cuvântul „Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în Cabala, Lumina este mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a Creatorului însuşi “Şi Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul tunelului,” “Eşti Lumina vieţii mele,” “Am vazut Lumina.” Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic “lumină”, ai descoperi că se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în lumina celor arătate,” “luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a descrie idei despre înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a descrie pe cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic. Ne bucurăm de lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de tabără. În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri emoţionale, aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă nu sunt inca siguri în privinţa naturii luminii. Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul vieţii pe pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce senzaţii aşa puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care are efect asupra noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este atributul forţei care ne-a creat – a Creatorului.

Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa,

Tree of Life(Arborele Vieţii):

„Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut toată existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a fost acoperit de Lumina Simplă Infinită.”

     Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-ne să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii. Pe măsură ce sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus” şi să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă această Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se dezvoltă în mod firesc cu ajutorul celor cinci simţuri. Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de multe forţe ale naturii care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este invizibil, dar fără el nu am putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a realităţii care este imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe măsură ce sufletele noastre sunt umplute de Lumina spirituală. Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre oamenii de ştiinţă care a făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective fizicii cuantice: “Teoria cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în afara lumii fizice.” Tocmai de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—deoarece dezvăluie acea parte a realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre. Este o metodă care ne permite nouă să ne umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de Sus cat şi lumea noastră. – Adrian Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

 


ACESTA ESTE UN SEMNAL!

ACESTA ESTE UN SEMNAL!

ACESTA ESTE UN SEMNAL!

Să pătrundem ceva mai în amănunt semnalele pe care ni le trimite viaţa.

    Pe baza legii cauzei şi efectului ştim că, pentru a se restabili echilibrul, tot ce provocăm altora se va răsfrânge asupra noastră înşine. Din aceasta rezultă concluzia raţională că în viitor trebuie să fim şi mai atenţi la ideile, cuvintele şi faptele noastre, să „semănăm” mai conştient, pentru ca să culegem fructe mai bune şi mai gustoase. Dacă noi înşine suntem confruntaţi cu o boală, suferim o pierdere sau o durere, atunci ar trebui să ne întrebăm şi să încercăm să aflăm care a fost cauza acestui efect, ce anume am provocat noi înşine cândva, pentru ca acum să ne aflăm într-o asemenea situaţie. Împrejurările în care are loc un eveniment ne arată adesea deja soluţiile de rezolvare şi ne prezintă modele, întrucât, în perfectul nostru joc al creaţiei, totul se produce conform legii rezonanţei, prin urmare nimic nu se petrece „întâmplător”. Să fim atenţi la indiciile din jurul nostru! În fiecare zi primim aşa-numitele „semnale”, uneori prin oameni, prin animale care ne ies în cale sau prin evenimente întâmplate pe drumul spre slujbă. Dintre acestea fac însă parte şi aşa-zisele coincidenţe şi sincronicităţi.

Cu toţii am trăit aşa ceva: te gândeşti la cineva şi imediat respectivul îţi dă telefon. Aici este vorba mai curând de telepatie — este clar că unul se gândeşte la celălalt — , ceea ce însă devine posibil numai prin rezonanţă. Un alt exemplu: aţi început să lucraţi într-un nou loc de muncă, de exemplu ca educatoare la grădiniţa de copii. Vă aflaţi la terapeut, în sala de aşteptare, şi intraţi în discuţie cu doamna care stă lângă dumneavoastră. Şi ce profesie are ea? – Educatoare la grădiniţa de copii. „Ca să vezi, ce întâmplare!” Deschideţi televizorul şi ce se prezintă pe programul ales? Un material despre o nouă grădiniţă. !rAtât de multe coincidenţe dintr-o data, aşa ceva nu exista!” În mod similar reacţionează majoritatea celor care până acum n-au observat că trăim într-o lume a interdependenţelor, într-un univers construit pe legităţi clare.

    Fenomenul sincronizării se bazează pe legea rezonanţei: Identităţile se atrag, aceasta însemnând că tot ce vibrează spiritual la fel se atrage reciproc, iar astfel ceea ce noi emitem vibrează înapoi asupra noastră şi de aceea ne revine nouă, ca tot ceea ce ne aparţine şi cu care noi vibrăm identic. Aceasta este o categorie de semnale care ne arată în ce mo­ ment al vieţii ne aflăm. În cazul sincronizării, situaţia este puţin altfel Aceasta noţiune se datorează psi­ hanalistului elveţian, profesorul Carl Gustav Jung. Într-o zi, când acesta se afla în biroul său împreună cu un pacient, discutând despre Egipt, dintr-o dată pe birou s-a căţărat un gândac, un scarabeu egiptean. Nici până astăzi nu s-a lămurit cum a ajuns gândacul din Egipt în Elveţia, însă Jung a văzut în aceasta o dovadă că universul nu este haotic, ci urmează un model ordonat, perfect – după formularea lui Jung, este sincronizat.

Iată aici câteva exemple de sincronizare:

    Sunteţi la micul dejun, citiţi ziarul, fiica dumneavoastră se agită pe scaun şi vorbeşte cu mama ei, pe fundal probabil se aude radioul şi sunt transmise ştirile. Deodată, sunteţi surprins că fiica dumneavoastră a pronunţat exact aceleaşi cuvinte pe care tocmai le-aţi citit în ziar. Sau crainicul pronunţă o propoziţie ce este chiar titlul articolului pe care îl citiţi în acel moment. Sau vă găsiţi într-un restauram şi discutaţi cu însoţitorul dumneavoastră. La un moment dat, acesta spune ceva anume, iar exact în acelaşi moment o persoană de la masa vecină exprimă acelaşi lucru.

Vă deplasaţi pe autostradă si vorbiţi la telefonul din maşină cu cineva, iar respectivul vă povesteşte că a pictat camera copiilor cu stele; în acest moment, depăşiţi o camioneta Mercedes, vopsita lateral cu stele. Sau cineva spune că a primit un număr de telefon terminat în 999, iar dumneavoastră conduceţi tocmai în spatele unei maşini cu numărul de înmatriculare 999. Despre ce este vorba la acest fenomen? Ce trebuie să ne arate el (ca un „indicator”)? Aici trebuie să vorbim încă o dată despre modelul vieţii. După cum s-a spus deja, împreună cu protectorii noştri spirituali ne creăm un model pentru viaţă, o matrice sau un tipar. Cum s-ar zice, ne stabilim un program, cu tot ce-am dori să rezolvăm în timpul unei încarnări. Cei mai mulţi oameni rezolvă probabil şaizeci la sută din ce şi-au propus şi doar extrem de puţini se apropie de procentul de sută la sută. Cu cât în viaţă avem mai mult parte de ceea ce ne-am propus, prin urmare cu cât modelul nostru de viaţă actual concordă mai mult cu ceea ce ne-am schiţat înainte de încarnare, cu atât se înmulţesc aceste cazuri de sincronizare. Explicaţia este că ne aflăm tot mai frecvent la momentul oportun şi la locul potrivit. Aceasta este toată arta.

Dar cum putem să ne aflăm la momentul oportun şi la locul potrivit?

 Putem să ne urmăm intuiţia. După cum se vede, ne învârtim în cerc. Întotdeauna este vorba despre intuiţie. Ea este cheia! Ea este vocea Domnului în noi! Iar intuiţia nu se poate cumpăra, nu ne-o poate da nimeni, n-o putem înghiţi ca pe o tabletă, nu ne-o poate impune nici o biserică, nu poate profita de ea nici o sectă. Lucrând cu intuiţia numai aşa învăţăm să fim la locul potrivit, la momentul oportun, cu persoanele potrivite. Aparent suntem pe picioarele noastre – ceea ce însă nu se întâmplă niciodată (Dumnezeu în noi, înger-protector, familie de suflete) – iar răspunsul, dacă ne-am urmat corect intuiţia, se întoarce direct de la viaţă în forma acestor sincronizări. Sincronizarea este „termometrul” încarnării noastre şi ne arată exact unde ne aflăm ca etapă a vieţii. Cu cât au loc mai multe cazuri de rezonanţă (coincidenţe) şi cu cât mai multe sincronizări se produc în viaţa noastră, cu atât mai aproape suntem de modelul nostru de viaţa, cu atât mai aproape suntem de noi, pe propriul nostru drum. Desigur, aceasta se poate schimba zilnic, în funcţie de deciziile noi pe care le luăm. În orice caz, din acest moment devine cu adevărat captivant, deoarece simţim pur şi simplu cum comunică viaţa cu noi, cum ne-am încadrat într-un sistem perfect şi cum suntem în stare să-i percepem, treptat, misterioasa voce. Cu toate acestea, rămâne un „sistem” al li berului arbitru.

Potrivit legilor spirituale, suntem făuritorii propriei noastre fericiri. Nu mai aruncăm vina pe seama altora, întrucât suntem răspunzători noi înşine pentru ce se află în jurul nostru şi pentru ce se întâmplă cu noi. Din această perspectivă vedem viaţa ca pe un dar oferit pentru ca, cu fiecare respiraţie, să evoluăm mai departe spre iubire şi spre înţelegerea spiritual.

CREEZ EU ÎNSUMI!

    Deosebirea dintre cel care caută şi cel care descoperă constă în faptul că primul urmează pe cineva, o lege, un guru, o credinţa, o ideologie. Dimpotrivă, al doilea îşi scrie propriile legi şi va conduce cândva. El însuşi hotărăşte dacă vrea să îngheţe în timpul iernii sau să se ardă la tălpi mergând pe cărbuni aprinşi. El hotărăşte ce mâncare îi dăunează şi ce băutură este plină cu spirit divin – deoarece aşa doreşte el. Este ascensiunea de la fiinţă creată la creator independent. Şi este datoria noastră să învăţăm aici pe pământ că noi înşine creăm şi chiar putem muta munţii prin credinţa noastră (nu mă refer la micul munte de zăpadă din faţă casei…). Noi decidem dacă ceva ne va face rău şi noi hotărâm ce ne este folositor. Noi suntem o parte a Creatorului şi suntem înzestraţi cu tot ce este înzestrat şi Dumnezeu – numai că într-o măsură mai mică; de fiecare dată în măsura pe care s-o putem înţelege, însă însuşirile sunt aceleaşi. Este la fel cum o minusculă picătură de apă are aceleaşi proprietăţi ca şi oceanul imens. Iar noi ne aflăm aici pe pământ şi pentru a conştientiza că suntem o parte a Creatorului şi că, zilnic, noi înşine suntem capabili să creăm.

De aceea, să uităm tot ce am citit şi auzit sau ce ni s-a predat la şcoală. Să mergem în interiorul nostru şi să ne întrebăm ce vrem noi, ce spune intuiţia noastră în acest sens. Apoi să ne întrebăm pe noi înşine dacă avem încredere în noi să aspirăm la acest ţel, iar dacă în noi răsună un „Da”, atunci să ne şi îndreptăm spre el. Şi îl vom atinge, dacă avem încredere. Nu trebuie s-o creadă nimeni altcineva. Exact la fel cum nimeni n-ar fi crezut că Bill Gates, atunci când a lansat programul de calculatoare, va deveni într-o zi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Întregul potenţial este în noi! Totul este proiectat în noi, sămânţa există. Va veni timpul când o vom uda pentru a creşte!

 „Fă ce-ţi produce cea mai mare plăcere!”                                                                   Jan Van Helsing

LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ 

 


De ce să ascult vocea interioară?

De ce să ascult vocea interioară?

  De ce să ascult vocea interioară?

 În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.

Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă. La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.

Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuşi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşealăSinceritatea conduce direct către ţel.

Ce nu este vocea interioară

   În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.

Ce este vocea interioară

   Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”. Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.

Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.

Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste.

Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.

Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA

ACESTA ESTE UN SEMNAL!

 


Anunțuri publicitare
Anunțuri publicitare
loading...

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close