Tratat de istorie a religiilor – Mircea Eliade

Calea pe care am urmat-o este, dacã nu mai simplã, cel puţin mai sigurã. Ne-am început cercetarea prin prezentarea câtorva hierofanii cosmice, prin sacralitatea ce se reveleazã la diferite niveluri cosmice, cerul, apele, pãmântul, pietrele. Am ales aceste clase de hierofanii nu pentru cã le-am considerat ca fiind cele mai vechi (problema istoricã nu se pune încã), ci pentru cã descrierea lor explicã, pe de-o parte, dialectica sacrului şi, pe de altã parte, structurile în care se constituie sacrul. Examinarea hierofaniilor acvatice sau cereşti, de pildã, ne va furniza un material documentar apt a ne face sã înţelegem: 1) sensul exact al manifestãrii sacrului la aceste niveluri cosmice (cerul şi apele), 2) mãsura în care hierofaniile uraniene sau acvatice constituie structuri autonome, adicã reveleazã o serie de modalitãţi complementare şi integrabile ale sacrului. Vom trece apoi la hierofaniile biologice (ritmurile lunare, soarele, vegetaţia şi agricultura, sexualitatea etc …), apoi la hierofaniile topice (locuri consacrate, temple etc …) şi în sfârşit la mituri şi la simboluri. Dupã trecerea în revistã a unei cantitãţi convenabile de asemenea documente vom fi în mãsurã sã abordãm, într-o lucrare viitoare, celelalte probleme ale istoriei religiilor: „formele di vine“, raporturile dintre om şi sacru, manipularea sacrului (riturile etc …), magia şi religia, ideile asupra sufletului şi a morţii, persoanele consacrate (preotul, magicianul, regele, iniţiatul etc …), raporturile ce existã între mit, simbol şi ideogramã, posibilitatea de a întemeia o istorie a religiilor etc…citeşte mai mult