Author Archives: detoatepentrutotisimaimult

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidental

Viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta!

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Este alegerea noastra cum si ce vrem sa vedem, ce credem si cum vom proceda in viitor.

Putem alege sa evitam sau sa omitem sa vedem si altceva decat ca totul e o eroare a Universului.

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potriveste cu dispozitia din acel moment si cu gradul de prezenta a noastra in propria existenta.

Putem opta sa vedem peste tot semne si semnale, chiar si pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem intelege mesajele, sau le putem interpreta astfel incat sa se adapteze dupa ego-ul nostru. Sau putem, pur si simplu, sa tacem si sa privim cu ochi obiectiv ce ni se intampla.

Ca de obicei, totul este o alegere.

 In loc sa alegem sa fim suparati pe viata, pe oameni, pe situatii, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de castigat daca am sta putin sa vedem ce avem de invatat din cele ce ni se intampla?

Furia, supararea, disperarea, dezamagirea, frica, sunt consumatoare de energie si ocupa atat de mult loc in mintea umana incat blocheaza accesul la constiinta, la orice „voce” a ratiunii.

Hai sa ne imaginam ca am luat o hotarare neinspirata, iar consecintele ei au fost foarte neplacute.

In loc sa stam, sa vedem unde am gresit, de ce, cand, si cum, pentru a nu se mai repeta situatia, ne lasam invadati de furie, regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta pe care nu numai ca nu le oprim, dar incepem sa le hranim, sa le amplificam, pana ce devin atat de mari in ochii nostri incat ne blocheaza sa mai vedem si altceva.

Ca si cum in fata ne-a aparut brusc un obstacol atat de mare incat ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Si, in loc sa-l ocolim, sa-l evitam, sa gasim o alta cale, ne oprim si ne plangem de nenorocirea ce s-a abatut peste noi transformandu-ne viata in calvar.

Alegerea reactiei si a comportamentului in fata acestor probleme aparute ne apartine.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata pentru a deveni mai buni, pentru ca si noi, la randul nostru, sa-i putem invata pe altii, sa-i indrumam atunci cand vor ajunge in fata unor obstacole (aparent) de netrecut ale vietii.

Nimic nu se intampla pentru a ne face pe noi sa ne simtim mizerabil, victime sau invinsi ai sortii, vietii sau Universului.

Lucrurile nu se intampla cu dedicatie speciala numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine sa incetam sa ne mai credem atat de speciali incat sa ne imaginam ca totul ni se intampla numai noua.

Nimic nu ni se intampla fara ca noi sa fi generat acea situatie prin hotararile si deciziile luate de-a lungul anilor.

Daca vom sustine non-stop ca noi nu avem nicio vina pentru ce ni s-a intamplat, ne vom inconjura voit de obstacole ce ne vor impiedica sa luam hotarari optime pentru devenirea noastra, ca oameni.

Iar daca nu ne oprim sa vedem unde si ce am gresit, vom atrage in viata noastra disperarea, ura si dispretul fata de viata.

Si din aceasta stare, cum vor arata hotararile pe care le luam pentru viitor?

 Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obtine intelepciune.

Regretele nu genereaza stare de bine si de deschidere catre viitor; mustrarile de constiinta nu vor conduce catre alegeri inspirate.

Din starile negative rezulta doar trairi negative, iar hotararile rezultate nu pot fi decat la fel.

Dar daca ne-am folosi intelepciunea, pe care (se presupune ca) o avem, putem opri expansiunea furiilor si a regretelor stand si analizand situatiile si dizolvand, astfel, pesimismul.

Acceptarea situatiilor trecute, a emotiilor si gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trairi, la rezolvarea si acceptarea situatiilor neplacute, si la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clara a viitorului.

Doar asa se poate invata ceva din experiente, si nu acumuland disperare, nemultumire, dispret fata de viata, de semeni si de noi insine, sau invinuind in dreapta si in stanga pentru nenoroc.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata lectia acceptarii si a pasirii mai departe, in ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le intalnim pe drumul vietii.

Putem alege intre a ne irosi timpul si energia cu furii inutile, care nu rezolva nimic, sau sa vedem care este lectia de invatat si de ce tocmai acum ne-a fost scoasa in cale.

Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta. E doar viata, ne invata lectii in fiecare secunda a ei.  Orice ni se intampla are un scop bine definit.

sursa

Trupul, Sufletul şi Spiritul

merlin

Advertisements

Trupul, Sufletul şi Spiritul

Trupul, Sufletul şi Spiritul

Trupul, Sufletul şi Spiritul

În inima omului stã sufletul. În inima sufletului stã Spiritul. În inima Spiritului stã Dumnezeu. Dumnezeu este punctul fãrã dimensiune din care origineazã toate fiintele si lucrurile. În Dumnezeu ne întâlnim cu totii. Trupul, sufletul si Spiritul se gãsesc pe niveluri diferite de vibratie, care necesitã o abordare potrivitã. Nu poti cunoaste sufletul prin metode biologice, potrivite trupului. Nu poti cunoaste Spiritul prin metode psihologice, potrivite sufletului. Nu-L poti cunoaste pe Dumnezeu din lecturi spiritiste sau voiaje astrale… Unii oameni au avut experiente mistice în care L-au întâlnit pe Domnul ”fatã în fatã” Uimirea lor nu avea margini. Totusi, o distantã încã îi mai separa. Existã o stare supremã, în care poti fuziona complet cu El. Cum sã ajungi acolo, cum sã intri în Dumnezeire, suflete? Iubindu-ti Spiritul…

Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor evolutiv: o gâzã, o pasãre, un animal, un om… De fiecare datã, experienta este captivantã, deosebitã. Spiritul este o fiintã în mod natural expansionatã, dar acceptã limitarea într-o formã fizicã, temporar, pentru plãcerea experientei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiintã hibridã, el contine atât mintea (aspectul limitat), cât si constiinta (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienta între lumea fizicã si Spirit. Spiritul nu poate sã îsi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potentialitatea infinitã. De aceea îsi creeazã un suflet potrivit destinat vietii limitate, muritoare. Trãirile sufletului sunt primite instantaneu si de Spirit, dar nuantat, specific sensibilitãtii Lui.

LA ÎNCARNARE, SPIRITUL ÎȘI CREEAZĂ UN SUFLET

Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat… Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.

Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri. Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur. Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat. Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur. Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu. Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic. Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut. El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi! Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc. Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea. Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit. Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului. Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie. Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!„ Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!

Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina… Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine. Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine. Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti. Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.

IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!

Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!„ Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric? Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”. Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta. Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã. Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau!

Sursa

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC

merlin

 

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC

Psihoterapeutul Dolores Cannon, o celebritate la nivel mondial, recunoscută pentru succesele sale în hipnoza regresivă, a vorbit, în cadrul unuia dintre multele interviuri, despre Noul Pământ, despre schimbarea de frecvență, spunând că trăim „într-un timp foarte minunat, care nu se va mai repeta”.

Cariera lui Dolores Cannon are patru decenii, timp în care a lucrat cu mii de clienți în sesiuni de hipnoterapie regresivă. Cu peste 17 cărți publicate pe această temă, Dolores Cannon poate fi ușor considerată unul dintre cei mai căutați profesioniști în domeniu din lume. A trata subiecte de interes în numeroasele sale cărți: viețile trecute, extratereștrii, viața de pe alte planete, vindecare prin energie, figuri istorice celebre precum Nostradamus și Isus și multe altele. Una dintre cele mai recente ei cărți, intitulată „Trei valuri de voluntari și Noul Pământ”, este un ansamblu de sesiuni de hipnoterapie regresivă care povestește cum arată „în spatele scenei” curenta paradigmă a schimbării Pamântului.

În timpul sesiunilor, Dolores își hipnotizează clienții, aducându-i în starea undelor cerebrale „superconștiente”, una dintre cele mai adânci transe pe care o poate experimenta cineva. Dolores și-a elaborat tehnica într-un interviu cu publicația The Edge. „Am dezvoltat propria mea tehnică de-a lungul anilor. Nu e ca orice altă tehnică de hipnoză. Suntem în măsură să luăm contact cu ceea ce eu numesc cea mai mare forță care există, și este o sursă pentru toate cunoștințele. Am găsit calea de a trece prin fiecare persoană cu care lucrez, și am lucrat cu mii de oameni”, spune Dolores Cannon.

Rezultatele tehnicii ei sunt uluitoare, cel puțin fie spus. De-a lungul anilor, Dolores a început să observe o corelație între sesiunile clienților ei, una care face legătura cu călătoria sufletelor care se reîncarnează pe Planetă în acest moment. „Când veți vedea mii și mii de clienți, care vin la mine ca la terapeut și consilier, începi să vezi un fir comun care trece prin multe dintre cazuri. Înainte, toată lumea voia să revină la o viață trecută și găseam unele dintre răspunsuri, iar apoi exploram sursa tuturor cunoștințelor pentru a răspunde la toate întrebările lor și pentru a-i vindeca. Doar că, în ultimii cinci ani sau cam asa ceva, am început să văd clienții care nu au fost toți într-o viață trecută pe Pământ. Am început să descopăr că ei nu au fost niciodată pe Pământ înainte și că au venit aici direct de la Dumnezeu, de la Sursă, de la alte planete, alte dimensiuni, unde au fost ființe de lumină. Acesta este firul comun pe care l-am descoperit, și aici am venit cu teoria celor trei valuri de voluntari”.

Sufletele călătoresc de pe alte planete și dimensiuni

Teoria lui Dolores propune că o serie de suflete călătoresc de pe alte planete și dimensiuni pentru a asista Pământul în aceste momente. Multe dintre aceste suflete, care sunt de o vibrație mai mare decât sufletele rezidente pe Pământ, sunt încarnate pe Planetă pentru prima dată. Ea afirmă că sufletele care au petrecut multe vieți reîncarnându-se pe Pământ sunt blocate într-un ciclu karmic, repetând aceleași modele de greșeli și lecții, care, în cele din urmă, duc la distrugerea Planetei. Astfel, a existat o chemare pentru ca suflete pure să vină pe Pământ pentru a curăța și ridica vibrațiile Planetei. Dar acum, trăind în corpuri, acești oameni nu mai au nicio amintire despre motivul pentru care au venit. „Ei vin în corp și o amnezie coboară asupra persoanei, pierzând memoria despre motivul pentru care au venit aici. Dar acest grup are o energie pe care trebuie să o proiecteze. Este o energie iubitoare, care va schimba mentalitatea aici, pe Pământ. Se va schimba istoria, doar prin faptul că ei sunt aici”.

De-a lungul călătoriilor clienților săi, Dolores a descoperit că Pământul este una dintre cele mai dense planetele din întregul Univers. Un suflet care se încarnează aici este considerat curajos, deoarece viața de pe Pământ este o experiență foarte provocatoare pentru a veni aici, mai ales pentru sufletele care provin din tărâmuri mai înalte și planete de o vibrație mai înaltă. Cu toate acestea, toți clienții săi au avut același răspuns când au fost întrebați cu privire la motivul pentru care au venit pe Pământ, respectiv că pur și simplu „au auzit apelul”. Pământul trece printr-o transformare majoră, una despre care clienții lui Dolores au declarat că nu s-a mai întâmplat înainte. Pentru prima dată, o întreagă planetă își schimbă vibrația într-o nouă frecvență dimensională. Multe suflete sau grupuri de suflete s-au confruntat cu o schimbare ca aceasta în trecut (de exemplu, mayașii), dar niciodată o întreagă planetă nu s-a schimbat dintr-o dată. Prin urmare, explică Dolores, întregul Univers are locuri în primul rând la unul dintre cele mai mari spectacole văzute vreodată.

Cu toate acestea, este nevoie de ajutor, pentru că omul a poluat Planeta cu o vibrație atât de densă încât amenință supraviețuirea Planetei pe de-a întregul. Dolores arată că, în cazul în care Planeta se va detona, se va reverbera în întregul Univers afectând și perturbând toate ființele. Prin urmare, cererea de ajutor a fost făcută, iar sufletele au sărit repede în ajutor.

În „Cele trei valuri de voluntari și Noul Pământ”, Dolores dezvoltă cele trei clase diferite de suflete încarnate pe Pământ.

Primul val: Acești voluntari sunt deranjați de violență, furie, ură, experimentate pe Pământ. Ei au avut cele mai grele vremuri adaptându-se la viață ca oameni, și mulți dintre ei încearcă să se sinucidă.

Al doilea val: Acești voluntari se simt mult mai confortabil în corpurile lor și se spune că sunt balize sau canale de energie care pot afecta pe alții doar fiind lângă ei. Misiunea lor de a împărți pur și simplu energia lor cu alții înseamnă că nu trebuie să facă nimic, ci doar să fie.

Al treilea val: Noi copii, dintre care mulți sunt acum adolescenți, au toate cunoștințele necesare pentru a exista pe Planetă, după ce schimbarea dimensională și transformarea au loc. ADN-ul lor este mult mai avansat, iar cea mai mare provocare cu care se confruntă este înțeleasă greșit de oameni ca având o condiție (ADHD) care necesită medicamente.

Interesant este că, după mai multe sesiuni cu pacienții săi, Dolores a scris, de asemenea, pe larg, despre civilizația pierdută a Atlantidei. Ea a descoperit că, la fel ca Atlantida, au existat numeroase civilizații care au fost distruse în trecut. „De fiecare dată când oamenii au ajuns în punctul în care au utilizat energia în mod greșit și nu au mai putut s-o controleze, a trebuit să se oprească. Și de fiecare dată, totul trebuia resetat pe această planetă. Civilizația ar fi trebui să revină la etapele primitive și să înceapă din nou. Ăsta este motivul pentru care ei nu doresc să se întâmple de data asta. Ei nu doresc să înceapă viața pentru omenire încă o dată. În timpul unei sesiuni de hipnoterapie, o femeie s-a întors la Atlantida și mi-a spus principalul motiv pentru care Atlantida a fost distrusă. Mi s-a spus că au existat oameni de știință la momentul Atlantidei. Erau alții care glumeau pe tema a ceea ce ei numeau Materia Întunecată. Mi s-a spus că este același lucru pe care oamenii de știință îl fac acum atunci când glumesc pe seama a ceea ce noi numim Antimaterie. Ei au spus că trebuie să știm acest lucru, deoarece oamenii de știință fac același lucru acum. Experimentul Large Hadron Collider din Elveția este același lucru. Ei se joacă periculos cu antimateria. Oamenii de știință care acum își bat joc de experimentul Collider nu au nici o idee despre ceea ce ei fac cu adevărat, și e foarte periculos. Dacă aceste experimente ar fi continuat la acea vreme în Atlantida, ar fi rupt grila Planetei, provocând o implozie a Pământului, și ar fi reverberat până în punctul în care s-ar fi rupt grilele întregului Univers. Dar l-au oprit înainte de a ajunge în acest punct, însă distrugerea a avut totuși loc”.

Cand a fost întrebată despre criticile aduse de oameni muncii ei, Dolores spune că găsește umor în comentariile oamenilor care spun că este un „mare scriitor de science fiction”. În segmentul final al interviului ei cu The Edge, Dolores a fost întrebată dacă are vreun gând pe care ar vrea să-l transmită oamenilor cu privire la schimbarea în conștiință.

Ne îndreptăm spre o nouă frecvență, o nouă dimensiune în cazul în care va fi Noul Pământ, și va fi extrem de frumos. A fost descris în cărți prin culori frumoase, totul este iubire totală. Ne mișcăm departe de negativitatea Vechiul Pământ, și va fi o schimbare de direcție completă, dincolo de convingeri, și toți ne îndreptăm într-acolo. Noul Pământ este acolo unde este. Biblia vorbește în Cartea Apocalipsei despre Noul Rai și Noul Pământ. E același lucru pe care îl avem acum. Doar că Sfântul Ioan, când a avut viziunea pe insula Pathos, nu a realizat că urma să dureze câteva mii de ani până să se întâmple. Cel mai important lucru este că trăim în cea mai importantă dată din istoria Universului și este foarte important să fim acum aici. Există mii de suflete care vor să fie aici pentru a experimenta acest lucru – chiar dacă acestea pot fi doar aici pentru câteva ore. Ei spun, chiar dacă se nasc și mor imediat, ei pot spune «am fost acolo când a avut loc acest lucru». Atât de important este acest lucru pentru întregul Univers. Deci, trăiți într-un timp foarte minunat, care nu se va mai repeta

sursa

Dolores Cannon

Mantrele pe înțelesul tuturor: cum poate o mantră să ducă la transformare

merlin

Mantrele pe înțelesul tuturor: cum poate o mantră să ducă la transformare

Mantrele pe înțelesul tuturor: cum poate o mantră să ducă la transformare

Mantrele pe înțelesul tuturor: cum poate o mantră să ducă la transformare

Sadhguru vorbește despre știința mantrelor și despre cum poate o mantră să fie o cheie de acces către o dimensiune mai profundă a existenței. El vorbește și despre “Vairagya” – un set de cinci cântări sacre – și ne spune cum putem beneficia de ele. 

SadhguruMantra înseamnă un suneto anumită rostire sau o silabă. Astăzi, știința modernă vede întreaga existență ca o reverberație a energiei, având diferite niveluri de vibrație. Acolo unde este vibrație, acolo este obligatoriu să fie și un sunet. Aceasta înseamnă că întreaga existență este un fel de sunet sau un amestec complex de sunete; întreaga existență este o simfonie de mai multe mantre. Dintre acestea, câteva mantre sau câteva sunete au fost identificate și pot funcționa ca niște chei. Dacă le folosești într-un anume fel, ele devin chei care deschid diferite dimensiuni ale vieții și ale experienței interioare.

Mantra – devino o cheie a existenței

O mantră nu este ceva ce rostești. Este ceva ce te străduiești să devii pentru că, dacă nu devii tu însuți acea cheie, existența nu ți se va dezvălui. Să devii o mantră înseamnă că tu însuți devii cheia. Numai dacă tu ești cheia, poți deschide încuietoarea. Altfel, este nevoie ca altcineva să o deschidă pentru tine și tu trebuie să îl asculți.

Mantrele ar putea reprezenta o foarte bună etapă pregătitoare. O singură mantră poate face lucruri extraordinare oamenilor. Ele pot fi niște forțe eficiente pentru a crea ceva, dar asta numai dacă ele vin dintr-o  sursă care are o înțelegere deplină a sunetului. Când spunem: “toate acestea sunt sunete”, vorbim despre creația însăși. Dacă o mantră vine de la o astfel de sursă, cu acest nivel de înțelegere, și transmiterea ei este pură, atunci mantra poate fi într-adevăr o forță eficientă.

Abordarea conștientă a mantrelor

Există diferite tipuri de mantre. Fiecare mantră activează o anumită energie în diferite părți ale corpului. Fără conștiența necesară, doar repetarea sunetului nu este nimic altceva decât prostie. Fiecare repetare a sunetului face ca mintea ta să se prostească. Dar atunci când acest lucru este făcut având conștiența adecvată, cu înțelegerea exactă a ceea ce el reprezintă, atunci o mantră poate fi un instrument foarte puternic.

Ca știință, este o dimensiune foarte puternică, dar dacă este transmisă fără fundamentele de care este nevoie și fără a crea cadrul necesar, ea poate cauza multe neajunsuri pentru că este o știință subiectivă. Cunoaștem oameni care și-au făcut rău pentru că au rostit necorespunzător ceva atât de comun precum Gayatri mantra [1].

 

  1. Om bhūr bhuvah svah  (Aum Bhur Bhuvah Svah)
  2. tát savitúr váren(i)yam (Tat Savitur Varenyam)
  3. bhárgo devásya dhīmahi (Bhargo Devasya Dhimahi)
  4. dhíyo yó nah pracodáyāt (Dhiyo Yo Nah Prachodayat)

Mantra și limba sanskrită – Care este legătura?

Mantrele provin întotdeauna dintr-o bază sanskrită, iar aspectele fundamentale ale limbii sanskrite sunt foarte sensibile la sunet. Dar atunci când oameni diferiți vorbesc, fiecare pronunță în felul său. Dacă bengalezii [2] spun o mantră, o vor spune în felul lor, dacă tamilii [3] o spun, o vor spune în alt fel. Dacă americanii o spun, o vor spune complet diferit. Astfel, oameni diferiți care vorbesc limbi diferite au tendința de a distorsiona diferitele mantre, dacă nu au parte de pregătirea adecvată. O asemenea pregătire este prea solicitantă și oamenii nu au răbdarea sau dedicația necesare, pentru că este nevoie de o enormă cantitate de timp și implicare.

Nada Yoga – Legătura dintre Sunet și Formă

Limba sanskrită este un sistem, nu neapărat un mijloc de comunicare. Celelalte limbi au fost inventate, în majoritate, pentru că trebuia să ne referim la ceva. Inițial, ele au început cu o mână de cuvinte multiplicate apoi în forme complexe. Dar limba sanskrită este un limbaj descoperit, pentru că astăzi cunoaștem că, dacă introducem orice sunet într-un osciloscop [4], acesta are o anumită formă. La fel, fiecare formă are un anumit sunet. Fiecare formă din existență reverberează într-un anume fel și creează un anumit sunet.

Când pronunți un sunet, se creează o formă.  Există o întreagă știință a folosirii sunetelor într-un fel anume, așa încât să creeze forma potrivită. Putem crea forme puternice pronunțând sunetele în anumite tonuri. Această știință este cunoscută ca Nada Yoga, yoga a sunetului. Dacă stăpânești sunetul, atunci stăpânești și forma născută din acel sunet.

Când se învață limba sanskrită, este nevoie să se învețe pe de rost. Important este sunetul, nu semnificația. Lucrul ăsta mi s-a întâmplat când eram copil: mă holbam la cineva care vorbea. Inițial, auzeam cuvintele. Apoi, doar sunetele. După o vreme, am început să văd niște forme nebunești în jurul  lor, ceea ce m-a captivat, m-a uimit și amuzat atât de mult, încât aș fi stat să mă holbez la ele mereu, fără să înțeleg un singur cuvânt, pentru că nu ascultam deloc cuvintele.

Sansckrita est o limbă în care forma și sunetul sunt legate. În engleză, de exemplu, dacă spui “sun” (soare) sau “son” (fiu), pronunția este aceeași, doar în scris ele diferă. Ceea ce scrii nu este un criteriu. Sunetul este însă un criteriu. Când realizezi ce sunet este atașat unei anumite forme, denumeşti acea formă prin acel sunet. Astfel, sunetul şi forma sunt legate. Dacă pronunţi sunetul, eşti în legătură cu forma nu doar din punct de vedere psihologic, ci existenţial – eşti conectat cu forma. Limba sanskrită este o amprentă a existenţei. Ceea ce este formă, am convertit în sunet. S-au întâmplat multe distorsiuni. Cum să păstrăm asta în forma potrivită a devenit o provocare astăzi când cunoaşterea, înţelegerea şi conştienţa necesare lipsesc în mare parte.

Sunetul este mai important decât semnificaţia

Acesta este motivul pentru care atunci când sanskrita este învăţată, ea trebuie să fie învăţată pe de rost. Oamenii pot intona limba la nesfârşit. Nu contează dacă ştii sensul sau nu. Sunetul este important, nu semnificaţia. Înţelesul este fabricat în mintea ta. Sunetul şi forma sunt însă conectate. Te conectezi sau nu? – asta este întrebarea. De aceea limba sanskrită a devenit mama majorităţii limbilor indo –europene, cu excepţia limbii tamile. Aceasta nu provine din sanskrită, s-a dezvoltat independent. Dar toate celelalte limbi indiene şi aproape toate limbile europene îşi au originea în sanskrită.

Mantrele – cum să beneficiezi de ele

Muzica este un aranjament de sunete care produce o anumită dezmierdare. Muzica este un aranjament frumos, dar totuşi este la fel ca apa care curge. O mantră nu este atât de frumoasă estetic, dar este mult mai eficientă.

Îți propun să încerci asta: Sounds of Isha a lansat un CD care se cheamă Vairagya, ce conţine cinci mantre: Nirvana Shatakam, Guru Paduka Stotram, Brahmananda Swarupa, Aum Namah Shivaya şi Shambho (“cel care este binevoitor”). Acest CD a fost lansat cu un scop anume. Ascultă aceste mantre de câteva ori – fiecare dintre ele durează aproximativ zece minute. Sesizează care dintre ele te atrage cel mai mult.

Asta nu este despre a alege mantra care îţi place la modul: “Oh, îmi place mantra asta. Tu ce ai ales? Ok, atunci o aleg şi eu pe aceea.” Nu funcţionează aşa. Ascultă cu atenţie. Când simţi că una dintre ele te prinde, ascult-o în continuare numai pe aceea. Las-o să ruleze continuu. În maşină, acasă, pe iPad, iPod, pe telefon, peste tot. Pur şi simplu ascult-o pentru o vreme. După un timp va deveni parte din sistemul tău într-o asemenea măsură, încât va produce o anumită atmosferă pentru tine. Mantra nu este conştienţă, dar produce atmosfera potrivită. Sunetul va aranja ambianţa potrivită în interiorul tău, în cadrul psihologic, fizic şi în atmosfera din jur. Poţi profita de toate acestea.

Nada Brahma –  cum să experimentezi lumea ca sunet

“Nada” înseamnă “sunet”. “Brahma” înseamnă “Divin”, Întregul. În esenţă, există doar trei sunete. Orice sunet dat poate fi creat din aceste trei sunete. Dacă ştii câte ceva despre televiziunea color, ştii că sunt trei culori fundamentale. De la aceste trei culori de bază (n.r – roșu, verde și ablastru) pot fi create nenumărate culori. Similar, din aceste trei sunete (n.r- de bază) pot fi create oricâte alte sunete. Poţi înţelege asta făcând un simplu experiment: fără să îţi foloseşti limba, sunt doar trei sunete pe care le poţi scoate: “aaa”, “ouuu” şi “mmm”. Chiar dacă îţi tai limba, tot poţi pronunţa aceste trei sunete. Pentru orice alt sunet este nevoie să-ţi foloseşti limba. Limba te ajută doar să amesteci aceste trei sunete în mai multe feluri pentru a produce celelalte sunete. Sunt milioane de sunete pe care le poţi crea din gură, dar o persoană care este mută poate spune doar “aaa”, “ouuu” şi “mmm”. Nu poate spune altceva pentru că nu îşi poate folosi limba.

AUM- Sunetul fundamental

Dacă pronunţi aceste trei sunete împreună, ce obţii? AUM. Acesta nu este o marcă religioasă. Este sunetul fundamental al existenţei.  Se spune că Shiva [5] poate crea o nouă existenţă doar rostind de trei ori AUM. Aceasta nu este o realitate, dar este un adevăr.

Care este diferenţa dintre un fapt şi un adevăr? Să spunem că eşti femeie. Asta înseamnă că tatăl tău nu a avut nicio contribuţie la ceea ce eşti? Înseamnă că tatăl tău nu există în tine? Nu. Deci, este un fapt că eşti femeie sau eşti bărbat. Adevărul este însă că eşti ambele. Shiva nu stă undeva şi rosteşte AUM. Nu asta este ideea. Ce este de spus este că totul este doar o vibraţie. Sunt mai multe feluri în care poți privi asta.

În urmă cu mai mulţi ani, obişnuiam să călătoresc singur pentru o lună sau două în fiecare an în Himalaya şi am mers o dată la Kedarnath. Kedar este un loc foarte puternic şi minunat. Deasupra Kedarului este un loc numit Kanti Sarovar unde oamenii de obicei nu merg  pentru că este un urcuş dificil. Am străbătut drumul către Kanti Sarovar şi am stat pe o stâncă acolo. Este complicat să exprim prin cuvinte, dar, după o vreme, totul în jurul meu s-a transformat în sunet. Luase forma sunetului şi continua în mine într-un mod cu totul diferit. Gura îmi era închisă – sunt foarte sigur de asta – dar vocea mea suna tare ca şi cum aş fi vorbit la microfon, cântând un cântec în sanskrită:

Nada Brahma Vishwaswaroopa
Nada Hi Sakala Jeevaroopa
Nada Hi Karma Nada Hi Dharma
Nada Hi Bandhana Nada Hi Mukti
Nada Hi Shankara Nada Hi Shakti
Nadam Nadam Sarvam Nadam
Nadam Nadam Nadam Nadam

Traducere: Sunetul este Brahman, manifestarea universului, sunetul se manifestă în forma vieţii întregi, sunetul este legătură, sunetul este mijlocul de eliberare, sunetul este ceea ce leagă, sunetul este cea care eliberează, sunetul este cel care risipeşte toate, sunetul este puterea din spatele tuturor lucrurilor, sunetul este totul.  (…)

Dacă te predai acestui cântec, este o anumită putere în asta. Are puterea de a dizolva o persoană, dacă te arunci într-adevăr cu toată fiinţa în acest lucru.

[1] Gayatri mantra este una dintre cele mai vechi si mai puternice mantre sanscrite, una din cele mai încărcate de semnificaţii mantre cuprinse în Vede, esenţa şi încununarea celorlalte mantre. La origine, Gayatri era personificarea feminină a lui Brahman (principiul creator), unii considerând-o mama tuturor zeilor; este înfăţişată adesea deasupra unui lotus. Se spune că silabele acestei mantre au un efect deosebit în armonizarea chakrelor, a centrilor energetici din corpul uman.

[2] Etnici care locuiesc în estul Indiei, în regiunea Golfului Bengal. Este una dintre cele mai dens populate regiuni din lume, cu o populație estimată la 250 de milioane de locuitori și peste 900 de locuitori pe Km².

[3] Etnici din sudul Indiei și Sri Lanka.

[4] Aparat care  servește la măsurarea și observarea semnalelor electrice și afișează forma undei.

[5] Shiva aparține trinității divine Trimurti, alături de Brahma şi Vishnu. În Shiva se sfârşeşte orice existenţă limitată, dar tot din el ţâşneşte existenţa regenerată. Ritmul dansului său cosmic distruge şi reînnoieşte lumile.

ABOUT SADHGURU

Yoghin, mistic și vizionar, Sadhguru Jaggi Vasudev este un maestru spiritual care face diferența. Cu un amestec captivant de profunzime și pragmatism, viața și activitatea lui servesc ca o aducere aminte a faptului că yoga nu este o disciplină ezoterică care vine dintr-un trecut depășit, ci o știință contemporană de o relevanță vitală pentru vremurile actuale. El a dezvoltat metode născute din știintele străvechi pentru a permite omului modern să își transforme viața și să își ia destinul în propriile mâini. Pasionante și provocatoare, profunde, de o logică și desăvârșită înțelepciune, conversațiile sale i-au adus reputația unui vorbitor și lider de opinie internațional. Sadhguru este foarte căutat la forumuri globale prestigioase pentru a aborda probleme diverse cum ar fi drepturile omului, principiile în afaceri, probleme sociale, de mediu și existențiale. Ascultătorii din toată lumea au fost impresionați de înțelegerea lui pătrunzătoare asupra problemelor actuale și afacerilor internaționale, precum și de abordarea sa asupra temei bunăstării umane.

sursa

O lume armonioasă

merlin

O lume armonioasă

O lume armonioasă

O lume armonioasă

Imaginează-ţi că trăieşti într-o lume armonioasă, în care toţi bolnavii se vindecă singuri şi în care toate persoanele lipsite de adăpost sunt îngrijite cu dragoste. Imaginează-ţi că bolile rămân doar o amintire în această lume şi că spitalele se transform ă treptat în clădiri de locuinţe. Imaginează-ţi că gardienii îi învaţă pe prizonierii din închisori cum să se iubească pe ei înşişi, dându-le apoi drumul în libertate, pentru a fi nişte cetăţeni responsabili. Imaginează-ţi că biserica renunţă pentru totdeauna la conceptele de păcat şi de vinovăţie. Imaginează-ţi că guvernul are cu adevărat grijă de cetăţenii ţării pe care o guvernează. Ieşi afară şi simte ploaia purificatoare căzând peste acest pământ. Când ploaia se opreşte, vizualizează un curcubeu splendid. Observă soarele care străluceşte pe cer şi puritatea aerului. Miroase parfumul său proaspăt. Vizualizează apa curată a râurilor şi lacurilor, vegetaţia luxuriantă, pădurile dese, întreaga planetă acoperită cu flori şi cu plante care produc fructe şi legume proaspete. Imaginează-ţi că oamenii sunt vindecaţi pentru totdeauna de boli, care au devenit o amintire. Du-te apoi cu gândul în alte ţări şi vizualizează aceeaşi stare de pace şi aceeaşi abundenţă pentru toţi locuitorii lor. Imaginează-ţi că toate popoarele trăiesc în armonie şi că s-a renunţat de mult la arme. Nimeni nu îşi mai judecă, nu îşi mai critică şi nu îşi mai insultă semenii. Înseşi cuvintele care alcătuiau cândva aceste judecăţi critice şi aceste insulte au devenit arhaice. Vizualizează dispariţia graniţelor şi a separării dintre oameni. întreaga umanitate a devenit una. Imaginează-ţi că planeta păm ânt este vindecată şi unită. Deşi pare un simplu exerciţiu de imaginaţie, el contribuie decisiv la crearea acestei noi lumi. Puterea minţii tale este enormă. De aceea, persoana ta contează. Trăieşte apoi la unison cu viziunea pe care ai avut-o. Fă tot ce îţi stă în puteri pentru a o transform a în realitate. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi.

Lumina vindecătoare

Scufundă-te în centrul inim ii tale şi descoperă aici focarul minuscul de lumină colorată, a cărui strălucire este orbitoare. Culoarea acestei lumini este mirifică. Acesta este centrul energiei tale vindecătoare, care este chiar energia iubirii. Priveşte cum acest focar de lumină începe să pulseze şi să se dilate din ce în ce mai mult, până când îţi umple în totalitate inima. Vizualizează cum această lumină începe să se deplaseze prin corpul tău, din creştetul capului şi până în vârful degetelor de la mâini şi de la picioare. Întregul tău corp începe să strălucească sub impactul acestei lumini colorate atât de sublime. Repet: aceasta este energia ta vindecătoare, care este totuna cu energia iubirii tale. Permite-I corpului tău să vibreze la unison cu această iubire. Repetă afirmaţia: „ Cu fiecare nouă respiraţie, eu devin din ce în ce mai sănătos. Conştientizează cum această lumină elimină boala din corpul tău, restabilindu-i starea de sănătate. Las-o apoi să emane în toate direcţiile şi să-i atingă pe oamenii din jurul tău. Transmite-le energia ta vindecătoare tuturor oamenilor pe care îi cunoşti, dar mai ales tuturor oam enilor care au nevoie de ea.

Ce privilegiu este să îţi poţi împărtăşi iubirea, lumina şi energia vindecătoare personală cu toţi cei care au nevoie de ele. Lasă-ţi lumina să pătrundă în spitale, în orfelinate, în închisori şi în ospicii, precum şi în toate celelalte instituţii de acest fel, în care domnesc suferinţa şi disperarea. Las-o să le transmită celor suferinzi speranţa, iluminarea şi pacea. Lasă-ţi lumina să pătrundă în toate căminele din oraşul în care locuieşti, oriunde există suferinţă şi durere. Permite iubirii şi energiei tale vindecătoare să îi aline pe toţi cei aflaţi în nevoie, să pătrundă în biserici şi să mângâie inimile celor care se roagă, deschizându-le astfel în faţa iubirii necondiţionate. Lasă această lumină frumoasă care emană din centrul inimii tale să pătrundă în clădirile guvernam entale, iluminându-i şi deschizându-i în faţa adevărului pe cei care lucrează în ele. Alege apoi un colţ al planetei pe care ai dori să îl vezi vindecat. Concentrează-ţi întreaga lumină asupra acestui loc.  Acesta poate fi oricât de îndepărtat, sau în imediata ta apropiere. Concentrează-ţi lumina, iubirea şi energia vindecătoare asupra acestui loc şi imaginează-ţi că ele contribuie la restabilirea armoniei şi a echilibrului în această parte a lumii. Repetă acest exerciţiu în fiecare zi. Împreună, noi alcătuim  această lume. Noi suntem copiii ei, şi deci viitorul ei. Tot ceea ce emitem se întoarce la noi înzecit. Aşa să fie!

Louise L. Hay

Florin Colceag: La naştere, toţi copiii sunt supradotaţi.

merlin

Florin Colceag: La naştere, toţi copiii sunt supradotaţi.

colceag-1024x520

Avem un sistem de învăţământ găunos care nu cultivă pasiunile şi talentele copiilor, ci se bazează pe acumularea de cunoştinţe inutile, pe concursuri şi competiţii. Aceasta este concluzia la care am ajuns în urma unei discuţii extrem de interesante cu prof. Florin Colceag, un mare geniu al României, profesor de matematică şi „antrenor de genii”, la rândul său. Părerea sa despre ceea ce se întâmplă la ora actuală în România şi în lume este una care ne pune pe gânduri şi care ne determină să ne dorim schimbarea, cât mai repede. El crede că naţia românească este la fundul gropii şi dacă se mai duce un milimetru mai jos poate dispărea. Însă totul se poate redresa prin educaţie. E nevoie de o reformă care nu presupune efort şi nici buget, ci doar bunăvoinţă. Iar primul lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii este să ne gândim şi să încercăm să înţelegem cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm şi care e treaba noastră pe acest pământ.

Prof. Florin Colceag: Avem în perioada asta de timp şi în cea anterioară a fost aceeaşi problemă: o foarte proastă înţelegere a rolului umanităţii pe pământ. Nu ştim ce căutăm pe pământ şi deocamdată ne purtăm ca şi când pământul ar fi material de consum. Fără să ne intereseze să-l întreţinem. Asta face ca în clipa de faţă omenirea să fie într-o permanentă criză identitară în primul rând, nu numai legată de modul în care acţionăm pe Pământ şi asta se varsă în educaţie. Nu ne educăm să ne înţelegem rolul. În ultimele secole am învăţat să fim competitivi şi să ne luptăm unii cu alţii pentru a avea mai mult, mai bun, dar nu ne-am dezvoltat partea de personalitate. Am învăţat să învăţăm, dar nu să avem mai mult suflet, mai multă iubire, mai multă înţelegere. Pentru că am făcut confuzii şi facem în continuare aceleaşi confuzii cu riscuri din ce în ce mai mari. Marea confuzie este că am crezut că cine e mai sus e mai puternic şi dacă e mai puternic e şi mai deştept. Şi dacă e deştept, asta înseamnă că e şi frumos. Asta înseamnă gândirea incompletă, inducţia incompletă care nu duce nicăieri. Ea poate fi corectată prin educaţie dacă în primul rând ştim cine suntem şi care este menirea noastră pe pământ.

Cum recunoaştem copiii supradotaţi?

În privinţa copiilor supradotaţi avem următorul lucru: ei au o bănuială despre cine sunt. De la bun început au nişte abilităţi care se manifestă, au un scop în viaţă şi muncesc ca să-şi atingă scopul ăsta pentru că ştiu că nu este accidental. Asta este principala diferenţă dintre copiii supradotaţi şi ceilalţi. Cei supradotaţi îşi cunosc rolul şi locul şi ştiu că au ceva de făcut şi îşi dau seama că au ceva de înfruntat.

Fără a fi stimulaţi, fără a fi coordonaţi în nici un fel? Există nativ?

Fără a fi. Au dorinţa, au scopul. Când găsesc un pic de stimul, înfloresc.

Copiii supradotaţi îşi ştiu rolul, dar trebuie ghidaţi cumva. Aveţi idee, la nivel de procentaje, câţi din copii sunt supradotaţi pentru că au fost depistaţi şi sprijiniţi?

La naştere toţi copiii sunt supradotaţi. E un fapt constatat, abilităţile lor de a recunoaşte mediul sunt absolut fabuloase. Dar ca să fie treaba mai clară, copilul când se naşte se naşte cu lecţia învăţată. Din burta mamei învaţă. Contactul pe care îl are cu mintea mamei îl face ca atunci când se naşte să aibă o imagine despre lume. O imagine destul de amplă. Am două cazuri extrem de interesante. Doi copii care de când s-au născut au vorbit numai limba engleză. Acasă au vorbit toţi în română. Pentru că una dintre mame traducea în engleză în timpul sarcinii, iar cealaltă asculta numai melodii în limba engleză. Şi s-a imprimat trăirea mamei în mintea copilului. Iar când iese, iese cu lecţia învăţată.

Numai că nu toate mamele sunt la fel…

Sigur. Dar ei pornesc în viaţă deja cu un bagaj de trăiri afective şi de cunoaştere. Ei încep să recunoască lumea în care au venit, ţinând seama de ceea ce au moştenit din burta mamei. Dacă o mamă e stresată în timpul sarcinii, copilul învaţă stresul. Dacă e fricoasă în timpul sarcinii, copilul învaţă frica. Învaţă ceea ce trăieşte mama. Şi în continuare tot asta face. Mamele sunt responsabile total.

Aveţi o explicaţie palpabilă?

Explicaţia palpabilă este foarte simplă. La copii şi la mame se redezvoltă aşa-numitele organe veromo-nazale care percep feromoni. Există feromoni pe care îi percep din exterior şi există feromoni în interiorul organismului matern. Există un limbaj chimic între copil şi mamă cu ajutorul acestor feromoni. Apoi dispar, sunt activi doar în perioada de înmulţire şi în perioada gravidităţii.

Adevărul este că am putea avea o societate de oameni plenari dacă am avea o generaţie de mame care să dorească să fie mame adevărate şi să-şi cultive calităţile de mamă şi să înţeleagă şi ce se întâmplă cu ele şi cu copilul lor ca să poată să-l sprijine. Realitatea este că mamele sunt încă în neolitic.

Cum în neolitic?

Mamele sunt în neolitic pentru că ele au preluat experienţa mamelor lor, experienţă pe care au preluat-o încă de la 0-2 ani când încă nu judecau logic. Şi tot ce au preluat de la mamele lor a rămas în memoria lor. Din neolitic până acum nu s-a schimbat mare lucru. Avem mame neolitice cu copii în perioada informaticii şi ne trezim în condiţiile astea cu părinţi care nu ştiu ce să facă cu copiii lor şi cu copiii care se duc la telefoane şi tablete şi îşi aleg nişte părinţi artificiali care să nu-i certe. Aici avem o rupere foarte mare istorică. Noi avem multă ştiinţă dezvoltată, multă tehnologie, dar omul încă nu s-a dezvoltat. Din neolitic şi până acum, omul încă nu-şi cunoaşte rolul, încă nu ştie ce caută pe pământul asta şi îl distruge. Aici este marea problemă.

„Noi nu avem încă o educaţie a idealurilor. Noi nu am cultivat în copiii noştri orizonturi largi. Îi învăţăm cunoştinţe în loc să-i învăţăm înţelepciune”

Cum vedeţi schimbarea?

Nu se poate face cu foarte mare uşurinţă decât dacă vom avea o fuziune între umanitate, tehnologie şi natură. Noi, în momentul actual, avem un dezastru ecologic. La fiecare 20 de minute moare o specie. Pe pământul asta mor 3 specii pe oră din cauza poluării. Poluarea vine din ce? Din educaţie. Cum adică? Din lăcomie. Gândim că dacă avem mai multe obiecte suntem fericiţi, dar noi nu învăţăm să fim fericiţi. Noi nu învăţăm să ne bucurăm, să vedem frumosul. Noi învăţăm să fim critici, să vedem numai lucrurile care sunt murdare, mizerabile şi pe acestea le cultivăm. Noi nu ştim să arătăm decât lucrurile care sunt traumatizante. Astfel, copilul creşte în traumă şi în frică. S-a depărtat de natură, trăieşte într-o lume artificială totalmente care este supusă stresului.

Ce-i de făcut concret pentru copiii noştri, în sistemul actual – care nu se poate schimba cu o baghetă magică?

Sistemul actual se poate schimba cu o baghetă magică! La nivel mondial se schimbă cu o baghetă magică şi cu o viteză extraordinar de mare. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în ultimii 20-30 de ani. Au dispărut 40% dintre profesiile de atunci şi au apărut alte 40% profesii noi. Procesul se va accelera din cauza tehnologiei. Dinamica asta arată că ceea ce se întâmplă, se întâmplă cu o baghetă magică, extrem de rapid.

Ce se poate face? În primul rând trebuie să-i învăţăm pe copii cine sunt, de unde vin, încotro se îndreaptă şi care este rolul lor. Să-i învăţăm şi pe adulţi.

Adică să dăm un rol pe termen lung copiilor, nu task-uri simple?

Da, sigur. Noi nu avem încă o educaţie a idealurilor. Noi nu am cultivat în copiii noştri orizonturi largi. Îi învăţăm cunoştinţe în loc să-i învăţăm înţelepciune. Înţelepciunea vine din analiza cunoştinţelor, dacă poţi să-ţi dai seama ce este în spatele evidenţei. Dar nici părinţii nu ştiu, nici profesorii nu ştiu.

În sistemul tradiţional românesc, dacă nu parcurgi materia, nu treci clasa. E atâta materie care trebuie să fie parcursă, fără de care nu iei notă bună, fără de care eşti pus la colţ. Ce-i de făcut?

E adevărat. Bagheta magică funcţionează. În ce sens funcţionează? Acuma piaţa nu mai dă doi bani pe diplome. S-a devalorizat noţiunea de diplomă, pentru că s-au vândut diplome. Acum, să ne uităm puţin la ce se poate face. Dar ca să vedem ce se poate face, trebuie să ne uităm unde suntem. În momentul actual, cine avea înainte o idee despre cine e, ce treabă are şi încotro se îndreaptă, nu mai ştie. Băncile nu mai sprijină economia. Asta a fost destinaţia lor iniţială. Acum fac camătă. Sănătatea nu mai previne bolile, vinde medicamente. Educaţia nu mai formează personalităţi, ci vinde diplome, formează CV-uri. Oriunde te duci şi în orice zonă priveşti, toţi şi-au pierdut conturul orizontului. E un haos total. Nu mai găseşti instituţii, persoane care să ştie. Acest „să ştie” devine important. Cine eşti, ce treabă ai, care e treaba ta? Copilul asta vrea să ştie de la bun început. La ce e bun? Oamenii au învăţat să gândească în termeni de „ce ţi-ar plăcea ţie mai mult. Ce ai vrea tu să faci în viaţă?”„Păi aş vrea să fiu musafir”. E şi asta o meserie. Dar nu se întreabă niciodată unde ai putea fi mai de folos, cu ceea ce poţi, cu ceea ce ştii. Şcoala nu-i învaţă unde pot fi mai de folos pentru că nu insistă pe calităţile lor. Să le descopere calităţile şi să le valorifice în cadrul colectivităţii. Automatizarea asta cu note, cu curiculă şcolară, nu îi pune în situaţia de a-şi manifesta calităţile.

Cum descoperă un părinte sau un profesor calităţile unui copil?

La vârstă mică e uşor pentru că ei ştiu şi şi le manifestă. Copilul spune, trebuie doar să-l asculţi. Copilul mic se joacă cu anumite jucării, nu cu altele şi spune ce vrea să facă în viaţă, către ce se îndreaptă, de ce e interesat. Trebuie ascultat şi ghidat către. Ceea ce este normal este să-l ajuţi pe copil să facă acolo unde poate mai bine, nu unde nu poate.

Sistemul de învăţământ e un template cu mult bagaj…

Cu mult bagaj inutil şi vicios. Întâlnesc din ce în ce mai mult cazul copilului ambiţios care vrea să ia numai 10 pentru că altfel nu e lăudat de mama şi nu e lăudat de profesori şi are nevoie de confirmare că de fapt el e valoros şi poate.

Ce facem cu acest copil?

Copilul respectiv munceşte foarte mult şi e într-un stres total. Dacă ia un 9 e jale. Pică de pe podium şi e nimeni. În timpul acesta calităţile lui dispar pentru că nu sunt folosite. Copilul acesta trebuie să aibă rost. El dacă ştie cine e, ce treabă are, are automat o pasiune, iar şcoala se dezvoltă prin cultivarea pasiunilor. Personalitatea se dezvoltă prin cultivarea pasiunilor! Să schimbi sistemul de învăţământ în această direcţie e foarte simplu pentru că e aproape fără efort şi fără buget. Nu trebuie altceva decât să nu-i mai chinui pe profesori să meargă împotriva naturii. Profesorii trebuie să aibă ca temă să dezvolte personalităţi, nu să scrie tone de hârtii pe care să le dea mai departe ca raportări. Profesorul are un suflet care e chinuit, stresat, dar dacă e hrănit văzând bucuria în ochii copiilor, pierde stările negative. E o eliberare. Acum e un sistem de frică şi corupţie care funcţionează: frica de notă, frica de repetenţie, frica de orice.

Dar de ce credeţi că nu se întâmplă?

Noi am plecat pe imitarea unui sistem care a fost generat de George Bush Senior care se chema „No child left behind” şi care se baza pe credite, concursuri şi intrarea pe etapă superioară, dacă copilul îşi acoperea numărul de credite şi note. Am întâlnit în Statele Unite rezultatele: au fost dezastruoase. Am întâlnit un băiat foarte inteligent pasionat de matematică. Când l-am întrebat dacă vrea să-i dau o problemă interesantă de geometrie mi-a răspuns: „Nu, pentru că am atâtea teme de făcut încât nu mai am timp să mă ocup de altceva. Şi dacă nu fac tema nu iau notă bună şi nu iau bursă. Iar ai mei sunt săraci”. La noi s-a băgat programul acesta fără bursă. Şi astfel a omorât pasiunile, au omorât bucuria descoperirii, au omorât complet revelaţia uimirii, a trăirii, a bucuriei de a face ceva. Şi atunci normal că avem dezastru în învăţământ. Au imitat fără să gândească, fără să cunoască şi s-a impus un sistem bazat pe comandă control. Aici nu e militărie. Copiii trăiesc într-un stres atât de mare încât mulţi dintre ei sunt la limită.

Peste 20 de ani ne aşteptăm să dispară alte meserii, să apară alte meserii, să nu mai mergem la doctor, ci la calculator şi copiii să aibă roboţi ca să le facă temele.

Peste 20 de ani vom ajunge probabil în această situaţie: criza hranei va fi, să spunem, depăşită prin culturi in vitro de celule care vor produce mâncare şi care vor ieşi cu imprimantele 3D la standarde de mâncare gustoasă, hrănitoare. Deja se fac acum experimente în Japonia. Poate vom avea energie, poate nu ne va mai interesa salariul pentru că banii au ajuns să fie o chestie vicioasă, toxică la nivel mondial şi trebuie să te detaşezi de ei; poate că vor fi case sustenabile. Dar ce vom face cu timpul nostru liber? Ce vom face cu viaţa noastră? Am ajuns din nou în punctul de pornire al discuţiei: cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, care e treaba noastră?

Poate că vom reuşi să supravieţuim nu 7,5 miliarde cât suntem acum, ci 100 sau 1000 de miliarde stând în picioare, că nu o să mai avem unde să ne aşezăm. Vom supravieţui fizic, dar ce facem cu timpul nostru?

Aici este marea schimbare care trebuie făcută în educaţie. Nu numai cât de mult ştim contează, în 10 ani vor fi pe piaţă nano-tehnologiile şi nu va mai fi nevoie să înveţi nimic. Dar asta nu înseamnă că vei fi mai om. Noi nu învăţăm să fim oameni, nu învăţăm iubirea, generozitatea, înţelepciunea, cooperarea etc.

Se pot învăţa la şcoală?

Undeva trebuie să fie învăţate. Undeva ele trebuie să fie orizontul către care să ne îndreptăm, pentru că am rămas în urmă, suntem neolitici. Suntem nişte primitivi într-o lume cu o tehnologie şi o ştiinţă mult prea avansate ca să o mai putem înţelege, dar nici nu mai avem instinctele primitive care să ne permită să trăim în natură. Natura noastră acum este online şi pe cea adevărată o distrugem, ne-am artificializat, iar generaţiile viitoare vor fi şi mai artificiale dacă nu băgăm de seamă.

Credeţi în home schooling?

Sigur că da. E una dintre forme. Depinde cu cine se face, cât de bine se face. Şi părintele trebuie să înveţe. Copiii veniţi din sistemul home schooling sunt copii frumoşi, care şi-au depăşit crizele, sunt personalităţi. Noi până acum am avut un sistem care pălea potenţialele.

Şi îi executa la Bacalaureat…

România mai are încă Bacalaureat. Mai sunt câteva ţări în lume care mai au Bacalaureat: Franţa Germania, Bosnia. În celelalte ţări, s-a băgat un bacalaureat internaţional care nu este un examen final, este un examen parcurs. Examinări există, dar într-un mediu relaxant. Lucrurile se pot face şi la noi, nu e greu. Realmente nu e greu. Trebuie numai bunăvoinţă, dar bunăvoinţa deocamdată e ţinută de frică. Oamenii se tem, profesorii se tem de reforme. Toate reformele de până acum au fost distructive şi nu au fost reale. Iar ce a lucrat Ministerul Educaţiei în timp a fost de-a dreptul vicios. Anul trecut mai exista pe piaţă manual de limba română în care erau câteva zeci de reclame comerciale. În momentul în care s-a băgat examenul la liceu condiţionat de notele din gimnaziu, a deschis larg corupţia, mai ales pe lipsa de bani a profesorilor.

E simplu să renunţi la obiceiurile rele, iar cei care nu renunţă, nu au ce căuta. Dacă se bagă o salarizare bună, bazată pe progresul elevilor, nu pe performanţe şi dacă se repornesc cercurile cu elevi unde ei să-şi găsească pasiunile, atunci se îndreaptă lucrurile.

E loc pentru genii în România?

Da, mai ales în România, pentru că aici trebuie făcut totul de la 0. De fapt de la minus. Noi am ajuns la fundul gropii, nu mai avem unde să cădem în continuare fără să dispărem. Şi acum apare şi realitatea cu mintea românului de pe urmă. Astfel apar iniţiative care să îndrepte lucrurile, greu şi târziu, dar se întâmplă. Cu puţin noroc şi cu multă muncă, ne putem redresa. Şi putem porni de la educaţie pentru că proasta educaţie din sistemul vechi a dus la corupţia actuală…. sursa

Întrebarea…“De ce?”

merlin

Legea care ne guverneazã viaţa

Legea care ne guverneazã viaţa

Legea care ne guverneazã viaţa

Dragã prietene:

Experimentele cu paraziţii care se ataşeazã de plante confirmã faptul cã pânã şi cele mai inferioare forme de viaţã ştiu sã profite de legea naturalã. Aceste experimente au fost realizate de Jacques Loeb.

„Experimentul a constat în aducerea unor ghivece cu trandafiri într-o camerã şi plasarea lor în faţa unei ferestre închise. Am constatat cã dacã plantele sunt lãsate sã se usuce, afidele (paraziţii) care înainte erau lipsite de aripi se transformã în nişte insecte înzestrate cu aripi. Dupã aceastã metamorfozã, ele pãrãsesc  planta muribundã, zboarã cãtre fereastrã şi încep sã se caţere pe geam”. Este evident faptul cã aceste insect minuscule şi-au dat seama cã planta care le asigura supravieţuirea a murit, nemaiputând sã le asigure substanţele nutritive de care aveau nevoie. Singura metodã prin care s-au putut salva de la inaniţie a fost aceea de a-şi construi nişte aripi temporare şi a zbura mai departe, lucru pe care l-au şi fãcut. Astfel de experimente indicã faptul cã omniscienţa şi omnipotenţa sunt omniprezente şi cã pânã şi cele mai mici creaturi pot profita de pe urma lor în caz de urgenţã. Principiile descrise îţi vor explica faptul cã aceste legi opereazã în avantajul nostru; cã toate condiţiile şi experienţele care ne ies în întâmpinare servesc interesului nostru; şi cã cea mai sigurã cale de a ne asigura fericirea constã în cooperarea conştientã cu aceste legi. Legile care ne guverneazã existenţa sunt concepute exclusiv în avantajul nostru. Ele sunt imuabile şi nimeni nu poate scãpa de sub incidenţa lor.

Marile forţe eterne

Toate marile forţe eterne opereazã într-o tãcere solemnã, dar noi avem capacitatea de a ne pune la unison cu ele, ducând astfel o existenţã în pace şi fericire. Dificultãþile, dizarmoniile şi obstacolele indicã fie cã noi refuzãm sã renunţãm la acele lucruri de care nu mai avem nevoie, fie cã refuzãm sã acceptãm acele lucruri pe care ni le oferã viaţa şi de care avem nevoie. Creşterea se realizeazã printr-un schimb de forţe. Vechiul este înlocuit de nou, iar binele este înlocuit de „mai bine”. Aceastã acţiune este condiţionalã sau reciprocã, cãci fiecare om este o entitate completã, iar aceastã integralitate face ca noi sã nu putem primi decât ceea ce dãruim. Noi nu putem obţine ceea ce ne lipseşte dacã ne cramponãm cu tenacitate de ceea ce avem. În schimb, noi putem învãţa sã ne controlãm în mod conştient condiţiile exterioare intuind vibraţiile pe care le atragem şi extrãgând din fiecare experienţã a noastrã numai acele vibraţii care ne sunt necesare pentru creşterea noastrã ulterioarã. Capacitatea noastrã de a face acest lucru determinã gradul de armonie sau de fericire pe care îl obţinem.Capacitatea de a ne însuşi ceea ce avem nevoie pentru continuarea creşterii noastre se amplificã pe mãsurã ce atingem planuri de conştiinþã din ce în ce mai înalte şi viziuni din ce în ce mai mãreţe. Cu cât aceastã capacitate de a cunoaşte ceea ce avem nevoie devine mai mare, cu atât mai sigurã devine capacitatea noastrã de a recunoaşte prezenţa oportunitãţilor, atragerea şi integrarea lor. Nici o vibraţie nu poate ajunge la noi dacã nu este necesarã pentru creşterea noastrã. Pe scurt, toate condiţiile şi toate experienţele cu care ne confruntãm sunt atrase în viaţa noastrã numai în beneficiul nostru. Astfel, noi vom continua sã atragem dificultãţi şi obstacole pânã când vom deveni capabili sã absorbim înţelepciunea lor, învãţând lecţiile pe care ni le oferã, în beneficiul creşterii noastre.

Faptul cã noi culegem ceea ce semãnãm este cât se poate de exact din punct de vedere matematic. Noi dobândim exact atâta putere de câtã avem nevoie pentru a depãşi dificultatea cu care ne confruntãm la ora actualã. Cerinţele inexorabile ale creşterii ne impun sã atragem în viaţa noastrã numai acele vibraţii care corespund perfect celor pe care le emitem. Noi nu putem atinge fericirea supremã la care avem acces decât prin înţelegerea şi cooperarea cu legile naturale. Gândul este creator, iar principiul care stã la baza acestei legi este corect şi inerent tuturor lucrurilor. Pentru a dispune de vitalitatea necesarã, gândul trebuie sã conţinã mai întâi iubire. Iubirea este cea care conferã vitalitate gândurilor, permiţându-le astfel sã germineze. Legea atracţiei – sau legea iubirii, cãci, de fapt, este vorba de acelaşi lucru – asigurã întotdeauna materialele necesare pentru ca gândul sã creascã şi sã se maturizeze. Prima formã pe care o descoperã gândul este limbajul sau cuvântul. Aceastã afirmaţie atestã importanţa cuvintelor. Acestea sunt primele manifestãri ale gândurilor, respectiv vasele care le transportã. Ele pun în mişcare eterul şi reproduc gândurile sub forma sunetelor. Un gând conduce întotdeauna la o acţiune. Oricare ar fi aceasta, ea nu reprezintã altceva decât încercarea gândului de a se manifesta într-o formã vizibilã. În aceste condiţii, este evident cã dacã dorim sã ne bucurãm de condiţii dezirabile, noi nu trebuie sã cultivãm decât gânduri dezirabile. Ajungem astfel la concluzia inevitabilã cã dacã dorim sã manifestãm în viaţa noastrã principiul abundenţei, noi nu trebuie sã emitem decât gânduri legate de abundenţã. De vreme ce cuvintele nu sunt altceva decât gânduri manifestate în formã, noi trebuie sã fim extrem de atenţi cu cuvintele pe care le rostim, urmãrind ca ele sã fie cât mai constructive şi mai armonioase, pânã când se vor cristaliza în forme materiale obiective.

Noi nu putem scãpa de imaginile pe care mintea noastrã le fotografiazã în permanenţã.

Atunci când folosim un limbaj care nu se identificã cu bunãstarea doritã, imaginile care se formeazã în mintea noastrã reflectã acest limbaj şi nu atrag bunãstarea pe care ne-o dorim. Cu cât gândurile noastre devin din ce în ce mai clare şi se înalţã în planuri din ce în ce mai înalte, cu atât mai intensã devine viaţa pe care o trãim. Procesul devine cu atât mai simplu dacã imaginile mentale pe care le creãm sunt extrem de bine definite şi dacã ştim sã evitãm concepţiile specifice planurilor inferioare ale gândirii. Gândurile noastre se exprimã prin cuvinte. De aceea, dacã dorim sã cãpãtãm acces la formele cele mai înalte ale adevãrului, noi trebuie sã ne selectãm cu cea mai mare atenţie cuvintele pe care le rostim şi care dau naştere imaginilor mentale pe care le cultivãm. Aceastã putere miraculoasã de a îmbrãca gândurile în cuvinte îl deosebeşte pe om de restul regatului animal. Mai mult, limbajul scris i-a permis omului sã priveascã în trecutul sãu şi sã contemple scenele emoţionante care au condus la actuala sa moştenire. Prin intermediul aceluiaşi cuvânt scris, el a putut intra în comuniune cu cei mai mari scriitori şi gânditori ai tuturor timpurilor, ale cãror scrieri nu sunt altceva decât o expresie a Minţii Universale care a încercat sã îşi asume o formã prin intermediul minţii umane.

Aşa cum ştim, scopul Minţii Universale este manifestarea în formã, la fel ca şi cel al minţii individuale. Cuvântul nu este altceva decât o formã a gândului, ceea ce face ca o frazã sã fie o combinaţie de forme-gând. De aceea, dacã dorim ca idealul nostru sã devinã puternic şi frumos, noi trebuie sã fim foarte precişi cu cuvintele cu ajutorul cãrora construim acest templu. Acurateţea în alegerea cuvintelor şi în construirea frazelor reprezintã forma supremã a arhitecturii şi paşaportul care conduce cãtre succes. Cuvintele sunt gânduri. De aceea, ele conþin o putere invizibilã şi invincibilã care va sfârşi prin a le obiectiva într-o formã materialã. Cuvintele au puterea de a construi un palat mental care va dura de-a pururi, dar pot da naştere şi unei cocioabe care se va prãbuşi la cea mai micã palã de vânt. Ele pot desfãta ochii şi urechile, şi pot descrie întreaga cunoaştere, istoria trecutului, dar şi speranţele viitorului. Pe scurt, ele sunt mesageri vii care asigurã naşterea tuturor activitãţilor umane şi supraumane. Frumuseţea cuvântului depinde de frumuseţea gândului care stã la baza lui. Puterea cuvântului depinde de puterea gândului care îl susţine. În sfârşit, puterea gândului depinde de vitalitatea lui.

Cum putem identifica un gând vital? Care sunt caracteristicile acestuia? La baza lui trebuie sã stea cu siguranþã un principiu. Cum putem identifica însã acest principiu? Existã un principiu al matematicii, dar nu şi unul al erorii. Existã un principiu al sãnãtãţii, dar nu şi unul al bolii. Existã un principiu al adevãrului, dar nu şi unul al necinstei. Existã un principiu al luminii, dar nu şi unul al întunericului. În sfârşit, existã un principiu al abundenţei, dar nu şi unul al sãrãciei. Cum putem fi noi siguri de afirmaţiile de mai sus? Simplu: dacã vom aplica în mod corect principiul matematicii, noi putem fi întotdeauna siguri de rezultatele obţinute. Oriunde existã sãnãtate nu poate exista boala. Cine cunoaşte adevãrul nu mai poate fi indus în eroare de minciunã. Atunci când aprindem lumina, întunericul dispare de la sine. În sfârşit, acolo unde existã abundenţã nu mai poate exista sãrãcie.Toate aceste fapte sunt evidente de la sine, dar în mod regretabil, oamenii nu par sã-şi dea seama şi de adevãrul suprem potrivit cãruia gândul la baza cãruia existã un principiu (pozitiv) conţine vitalitate, şi implicit viaţã, prinzând rãdãcini şi înlocuind încet, dar sigur, orice gând negativ, care prin însãşi natura lui nu poate conţine niciun fel de vitalitate.

Acest mecanism funcţioneazã impecabil şi te poate ajuta sã distrugi pentru totdeauna orice formã de discordie, orice lipsã şi orice limitare. Nu existã nici cea mai micã îndoialã cã cel „care este suficient de înţelept pentru a înţelege”,  recunoaşte cu uşurinţã puterea creatoare a gândului, pe care o foloseşte ca pe o armã invincibilã, devenind astfel stãpânul destinului sãu. În lumea fizicã existã o lege a compensaţiei care spune cã „apariţia unei cantitãţi date de energie într-un anumit loc presupune dispariţia unei cantitãţi egale de energie dintr-un alt loc”. Constatãm din nou cã noi nu putem primi decât ceea ce oferim. Dacã ne asumãm o anumitã acţiune, noi trebuie sã ne asumãm inclusiv responsabilitatea care ne incumbã pentru consecinţele ei. Mintea subconştientã nu poate raţiona. Ea ne crede întotdeauna pe cuvânt. Dacã i-am cerut ceva, noi vom primi cu siguranţã ceea ce i-am cerut. Omul doarme aşa cum îşi aşterne. Altfel spus, viaţa îi oferã exact destinul pe care şi l-a fãurit singur prin gândurile sale. De aceea, noi trebuie sã ne exersãm luciditatea şi discernãmântul, astfel încât gândurile pe care le emitem sã nu conţinã acei germeni mentali, morali sau fizici cu care nu dorim sã ne identificãm în viaţa noastrã.

Viziunea interioarã este acea facultate a minţii care ne permite sã examinãm faptele şi condiţiile în care trãim pe termen lung. Din acest punct de vedere, ea reprezintã un fel de telescop uman, permiţându-ne sã înţelegem dificultãţile şi posibilitãţile pe care le vor genera toate demersurile noastre. Viziunea interioarã ne permite sã ne pregãtim în vederea obstacolelor cu care ne vom confrunta de-a lungul cãii. În acest fel, noi le putem depãşi înainte ca ele sã aibã posibilitatea de a ne face greutãţi reale. Viziunea interioarã ne permite sã ne facem planuri în avantajul nostru şi sã ne orientãm gândurile şi atenţia în direcţia justã, nu cãtre acele canale care se vor dovedi mai târziu fundãturi şi din care ne va fi foarte greu sã facem cale întoarsã. De aceea, viziunea interioarã este absolut necesarã pentru obţinerea oricãrei realizãri mãreţe. Cine dispune de ea poate pãtrunde în orice câmp mental, îl poate explora şi şi-l poate apropria. Viziunea interioarã este produsul lumii interioare şi poate fi dezvoltatã numai în tãcere, prin concentrare. Ca exerciţiu, îţi propun sã te concentrezi asupra viziunii interioare. Asumã-ţi poziţia de meditaţie obişnuitã şi concentreazã-te asupra faptului cã pentru a obţine cunoaşterea puterii creatoare a gândului nu trebuie sã posezi arta de a gândi. Focalizeazã-ţi atenţia asupra faptului cã nicio cunoaştere nu se poate aplica singurã, cã acţiunile tale nu sunt guvernate de cunoaştere, ci de obişnuinţe, de precedente şi de cutume, cã singura modalitate de a aplica în mod concret aceastã cunoaştere constã într-un efort conştient şi determinat. Concentreazã-te asupra faptului cã dacã nu este folositã, cunoaşterea pãrãseşte mintea. Valoarea unei informaţii rezidã numai în aplicarea ei. Continuã sã te focalizezi asupra acestor gânduri pânã când vei dobândi o viziune interioarã suficient de profundã pentru a-ţi formula un program bine definit de aplicare a acestui principiu pentru rezolvarea problemelor tale particulare.

„Gândeşte adevãrul, iar gândurile tale îi vor hrãni pe cei flãmânzi. Rosteşte adevãrul, iar cuvintele tale vor germina şi vor produce roade. Trãieşte întru adevãr, iar viaţa ta se va transforma într-un crez nobil şi sublim”. – Horatio Bonar

Charles F.Haanel

Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri

merlin