IMAGINAŢIA, INSPIRAŢIA şi INTUIŢIA – cele trei trepte ale Initierii
Intelectul în sine însuşi este una din capacităţile cele mai grosolane în Nivelurile Fiinţei; dacă dorim să reducem totul la intelect, nu vom ajunge niciodată la înţelegerea adevarurilor cosmice. Fără îndoială, există dincolo de intelect, altă capacitate de cunoaştere; vreau să mă refer la IMAGINAŢIE. Această facultate a fost mult subestimată. Unii chiar o numesc depreciativ “nebuna casei” (nume nedrept, pentru că dacă nu ar fi fost Imaginaţie, nu ar fi existat gravura, automobilul, calea ferată etc.).
Savantul care face o invenţie, trebuie mai întâi să o imagineze şi apoi să creeze această imagine pe hârtie. Arhitectul care vrea să facă o casă, va trebui mai întâi să o imagineze şi apoi va putea trasa planul. Că exista doua feluri de Imaginaţie? Nu o putem nega. Pe prima am putea-o numi “IMAGINAŢIE MECANICĂ”; acest fel de
Imaginaţie este chiar FANTEZIA, constituită din resturi de memorie şi este chiar dăunătoare. Mai exista în realitate şi alt tip de Imaginaţie: este “IMAGINAŢIA INTENŢIONATĂ” sau “IMAGINAŢIA CONŞTIENTĂ“. Natura însăşi are Imaginaţie, acest lucru este evident. Dacă nu ar avea Imaginaţie, toate creaturile Naturii ar fi oarbe, dar graţie acestei facultăţi puternice, exista perceperea, se formează imaginile în CENTRUL PERCEPTIV AL FIINŢEI sau CENTRUL PERCEPTIV AL SENZAŢIILOR. Imaginaţia creatoare a Naturii a dat naştere multiplelor forme existente în tot ceea ce există.
Pe vremea Hiperboreenilor si a Lemurienilor nu se folosea intelectul
Pe vremea Hiperboreenilor si a Lemurienilor nu se folosea intelectul, ci Imaginaţia; atunci fiinţa umană era inocentă şi spectacolul minunat al Cosmosului se reflecta ca într-un lac cristalin în Imaginaţia sa. Era o altfel de Umanitate; astăzi produce durere vederea multor oameni care şi-au pierdut propria Imaginaţie, adica lis-a degenerat în mod înspăimântător această facultate.
Este posibil să dezvoltăm Imaginaţia şi aceasta ne va duce dincolo de Mintea Senzorială, aceasta ne-ar conduce spre GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ. Doar Gândirea Psihologică ne poate deschide porţile Minţii Interioare; dacă cineva îşi dezvoltă Imaginaţia, poate învăţa să Gândească Psihologic. IMAGINAŢIA, INSPIRAŢIA şi INTUIŢIA sunt cele trei drumuri obligătorii ale Iniţierii; dar dacă rămânem închişi exclusiv în funcţionalismele senzoriale ale aparatului intelectual, nu va fi posibil să urcăm treptele Imaginaţiei, Inspiraţiei şi Intuiţiei.
Nu vreau să spun că intelectul nu ajută; departe de mine această afirmaţie. Orice facultate este utilă în interiorul orbitei sale, o planetă oarecare e utilă în interiorul orbitei sale, dar în afara ei ar fi inutilă şi catastrofală. Acelaşi lucru se întâmplă cu capacităţile fiinţei umane: au orbita lor. A dori să scoţi raţiunea de pe orbita sa este absurd, pentru că se ajunge la scepticismul materialist. De ce mulţi oameni, să-i numim studenţi ai pseudo-esoterismului şi ai pseudo-ocultismului, atât de la modă în timpurile noastre, lupta întotdeauna împotriva îndoielilor? De ce mulţi trăiesc “zburând” din şcoală în şcoală şi, în final îmbătrânesc fără a fi realizat nimic?
De-a lungul experienţei am putut observa că cei care rămân închişi în raţionamente, cei care vor să dovedească Adevărul cu intelectul, eşuează, pentru că comit greşeala de a vrea să studieze astronomia (vorbind în mod simbolic) cu microscopul sau să studieze bacteriologia cu telescopul. Dacă dorim ca fiecare facultate să fie la locul ei, pe orbita sa, este evident că trebuie să respingem de la început doctrinele “SADUCHEILOR” şi ale “FARISEILOR” şi să începem să GÂNDIM ÎN MOD PSIHOLOGIC. Trebuie să urcăm pe scara Imaginaţiei, apoi să trecem la a doua treaptă, care este cea a Inspiraţiei şi în final să ajungem la adevărata Intuiţie.
Cum se dezvoltă Imaginaţia? Se pot realiza exerciţii ştiinţifice. Pentru binele cititorilor noştri să vedem unul din ele:
Se aşează un pahar de sticlă în aproprierea cuiva. Pe fundul paharului se pune o oglindă şi se adaugă apă şi câteva picături de mercur. Persoana se concentrează chiar asupra centrului apei şi asupra apei, astfel încât privirea să traverseze sticla. Se va încerca să se vadă, în această apă “LUMINA ASTRALĂ”, se va face un mare efort pentru a o vedea. La început nu se va vedea nimic, aceasta e evident.
După un timp de exerciţiu, această apă se va vedea cu culori, se va începe să se perceapă “LUMINA ASTRALĂ”. Dacă după un timp, cineva va merge, de exemplu, pe o stradă, se va vedea o “bandă de lumină” deosebită, iar dacă trece o maşină o va putea contempla pe aceasta mişcându-se prin acea bandă de lumină.
Va veni o zi în care nu va mai fi nevoie de paharul cu apă pentru a vedea, pentru că facultatea deja s-a dezvoltat. Atunci se va vedea aerul de diferite culori, se va vedea AURA oamenilor. Fiecare persoană are o AURĂ DE LUMINĂ în jurul său şi aceasta capătă diverse tonalităţi. Albastru, de exemplu, indică spiritualitate. O Aură verde închis indică neîncredere sau gelozie.
Verdele strălucitor, scepticism. Griul plumburiu, egoism. Griul închis, tristeţe, melancolie. Roşul strălucitor mânie sau minciună. Rosu sângeriu, închis, desfrânare. Negrul, ura. Galbenul, inteligenţa. Portocaliul, orgoliu. Violetul, mistica transcendentală, elevată etc. În mod evident, pentru a ajunge să vedem astfel Aura oamenilor, trebuie să lucrăm mult cu acest exerciţiu. În fiecare zi va trebui să-l practicăm, cel putin zece minute. Dacă cineva poate practica jumătate de oră, perfecţionarea va fi mai rapidă, în mod logic.
Interesant la acest exerciţiu este că se poate practica trei ani la rând, fără nici o zi în care să nu fie practicat. Astfel, dacă cineva călătoreşte, va trebui să-l practice acolo unde va ajunge: la hotel sau unde va putea, dar să nu lase ziua să treacă fără a practica exerciţiul.
Dacă cineva ar avea această tenacitate în viaţă, pentru a nu rata nici măcar o zi, acest cineva ar dobândi IMAGINAŢIA OBIECTIVĂ sau CLARVIZIUNEA, care este alt termen dat Imaginaţiei. Desigur, acesta n-ar fi singurul exerciţiu pentru dezvoltarea acestei facultăţi, putem apela şi la sistemul meditatiei, astfel: Asezaţi într-un fotoliu comod, cu corpul bine relaxat sau culcaţi în pat, cu capul spre nord, trebuie să ne imaginăm sămânţa unui trandafir.
Aceasta a fost plantată cu atenţie într-un pământ negru şi fertil. Să ne imaginăm că o udăm cu apa pură a vieţii, să vizualizăm procesul de creştere, cum răsare tulpina şi cum în, sfârşit, apar crengile şi frunzele, până când acestea din urmă acoperă toată planta. Să ne imaginăm în final cum apar bobocii care se vor deschide ca nişte splendizi trandafiri.
În stadiul de “MANTEIA”, cum spun Iniţiatii din Eleusis, trebuie să ajungem să simţim în noi înşine chiar parfumul pe care îl răspândesc acele petale de trandafiri. A doua parte a muncii imaginative constă în vizualizarea procesului morţii tuturor lucrurilor.
Imaginaţi-vă cum acele petale mirositoare vor cădea încetul cu încetul, ofilite; cum acele crengi, care altădata erau puternice, vor deveni, cu timpul, un mănunchi de vreascuri, iar în final soseşte vântul, uraganul şi împrăştie toate frunzele şi toate vreascurile. Meditaţia profundă asupra procesului naşterii şi al morţii tuturor lucrurilor, practicată asiduu, zilnic, e limpede că ne va da, cu timpul, PERCEPŢIA INTERIOARĂ profundă, a ceea ce am putea numi LUMEA ASTRALĂ.
Trebuie să-i avertizăm pe toţi aspiranţii că orice exerciţiu esoteric, inclusiv acesta, cere CONTINUITATEA SCOPURILOR, pentru că dacă azi practicăm, iar mâine nu, ne înşelam pe noi înşine şi doar pierdem timpul. Fiind cu adevărat harnici în “Munca Esoterică” este posibil să dezvoltăm această facultate preţioasa a Imaginaţiei.
Dacă vreodată în timpul meditaţiei, apare în Imaginaţia noastră ceva nou, ceva diferit în legătură cu trandafirul, este un semn că am progresat deja. La început, imaginile nu sunt colorate, dar pe măsură ce lucrăm, se îmbracă în multiple culori încântătoare. Astfel progresăm în “Munca Interioara Profunda”.
Avansând puţin mai mult, Imaginaţia ne va conduce la amintirea existenţelor noastre anterioare. Incontestabil, cine şi-a dezvoltat în sine însuşi facultatea imaginativă, poate încerca să găsească sau să înţeleagă ultima clipă a existenţei sale trecute. În această “Oglindă Translucidă” a Imaginaţiei sale, se va reflecta patul său de muribund.
Astfel că cineva ar fi putut să moara pe câmpul de bătălie sau într-un accident şi ar fi interesant să vedem ce s-a întâmplat în ultima clipă a existenţei trecute. Continuând acest proces atât de minunat, aflat în legătură cu Imaginaţia, am putea încerca să cunoaştem nu numai ultima clipă a existenţei anterioare, ci penultima sau antepenultima, să cunoaştem în această existenţă cum a fost bătrâneţea noastră, tinereţea, adolescenţa, copilăria.
Astfel, vom verifica prin experienţă directă “Legea Eternei Reîntoarceri al tuturor lucrurilor”. Nu intelectul e cel care poate să verifice această Lege şi să dovedească dacă am mai trăit înainte; cu intelectul putem discuta, afirma sau nega, dar acestea nu înseamnă a verifica. Imaginaţia sau Clarviziunea va deschide portile “Paradisurilor Elementale ale Naturii”.
Dacă încercăm să percepem cu Imaginaţia un copac, dacă medităm asupra lui, vedem că este format dintr-o mulţime de frunze mici etc., dar dacă aprofundăm puţin, vedem viaţa intimă a copacului, ceea ce am putea numi ca “ELEMENTAL” sau “SUFLET”.
Când cineva se afla în stare de extaz, percepe Conştiinţa vegetală
Când cineva se afla în stare de extaz, percepe Conştiinţa vegetală; este evident că atunci vede cu claritate perfectă ce este o “CREATURĂ ELEMENTALĂ” care are viaţă, care nu este perceptibilă pentru cele cinci simţuri, care nu este perceptibilă pentru capacitatea raţională, care este exclusă total din procesul senzorial.
Este interesant de ştiut că în faze superioare se poate ajunge la a conversa cu “ELEMENTALII” (fără îndoială, în cea de-a Patra Verticală există surprize insolite). “Pământul Făgăduinţei” despre care ne vorbeşte Biblia, este chiar cea de-a Patra dimensiune, a Patra Verticală a Naturii, “Paradisul Terestru”, “Pamântul Promis”, unde din râurile de apă pură a vieţii izvorăşte lapte şi miere. Imaginaţia creatoare este, fără îndoială, oglinda sufletului; dezvoltând-o prin reguli esoterice exacte, ea ne va aduce verificarea celor afirmate aici.
Vă invit la analiza psihologică, să dezvoltaţi această facultate de cunoaştere cunoscută din totdeauna ca Imaginaţie. Imaginaţia creatoare permite cuiva să ştie prin sine însuşi că Pământul este un organism viu. O afirmaţie neoplatonică spunea că: “Sufletul Lumii este crucificat pe Pământ”. Acest “Suflet al Lumii” este un ansamblu de Suflete, de vieţi care palpită şi sunt reale. Pentru oamenii Hiperboreeni, vulcanii, marea, metalele, trecătorile adânci ale munţilor, vântul vijelios, focul care arde, pietrele dure, copacii, nu erau decât trupul Zeilor.
Acei Hiperboreeni nu vedeau în Pământ ceva mort; pentru ei lumea avea viaţă şi o avea din plin. În aceea epocă se vorbea în “ORTO-UL FOARTE PUR AL LIMBII DIVINE” care, ca “un râu de aur, curge pe sub codrul des al Soarelui” , ştiau să cânte la Liră, scoteau din aceasta cele mai uimitoare simfonii. Lira lui Orfeu încă nu căzuse sfărâmată pe pardoseala templului. Erau alte timpuri atunci, această era epoca “ANTICEI ARCADII”, când se închina cult zeilor Aurorei şi când se serba orice naştere prin serbări mistice transcendentale.
Dacă dumneavoastră dezvoltaţi eficient facultatea Imaginaţiei, nu numai că vă veţi putea aminti existenţele anterioare, ci veţi putea verifica în mod special ceea ce expun aici în mod didactic. Dar Imaginaţia, prin ea însăşi, nu este decât prima treaptă a “Iniţierii”. O a doua treaptă mai elevată ne va duce la Inspiraţie.
Facultatea Inspiraţiei ne permite să discutăm faţă în faţă cu orice particulă de viaţă elementală; facultatea Inspiraţiei ne permite să simţim în noi înşine cum palpită fiecare inimă. Să ne imaginăm din nou pentru o clipă exerciţiul cu trandafirul. Dacă apoi, după ce s-a încheiat meditaţia asupra naşterii şi morţii sale, lemnele şi frunzele trandafirului au dispărut, dorim să ştim ceva în plus, avem nevoie de Inspiraţie. S-a născut planta, a dat rod, a murit şi după aceea ce se întâmplă?
Avem nevoie de Inspiraţie pentru a şti care este semnificaţia acestei naşteri şi a acestei morţi a tuturor lucrurilor. Facultatea Inspiraţiei este încă şi mai transcendentală. Trebuie să lăsăm la o parte simbolismul la care am meditat, să încercăm să-i prindem semnificaţia interioară, iar pentru aceasta este nevoie de emoţie, de Centrul Emotional. Acest Centru pune în valoare “Munca Esoterica” a Meditaţiei.
Centrul Emoţional ne permite să ne simţim inspiraţi şi apoi să cunoaştem semnificaţia naşterii şi a morţii tuturor lucrurilor. Cu Imaginaţia putem verifica realitatea existenţei anterioare; cu Inspiraţia putem capta semnificaţia existenţei anterioare; motivul, cauza sa, scopul său. Inspiraţia se află, deci, cu un pas mai departe faţă de facultatea Imaginaţiei Creatoare. Cu Imaginaţia putem verifica realitatea celei de-a Patra Verticale, dar Inspiraţia ne permite să-i captăm semnificaţia profundă.
În final, dincolo de Imaginaţie şi de Inspiraţie, trebuie să ajungem pe culmile INTUIŢIEI. În acest mod Imaginaţia, Inspiraţia şi Intuiţia, se transforma în cele trei trepte ale “Initierii”.
Intuiţia este ceva diferit. Să ne întoarcem la trandafirul din exemplul nostru. Cu Imaginaţia l-am vazut născându-se, crescând şi în final murind; Inspiraţia ne permite să cunoaştem semnificaţia tuturor acestora; dar Intuiţia ne va conduce la realitatea spirituală a acestui proces, atunci vom pătrunde, cu această preţioasă facultate superlativă, într-o lume pur spirituală; ne vom întâlni, faţă în faţă, nu numai cu “Elementalul” trandafirului, ci chiar cu “Scânteia sa Virginală”, cu “Monada sa Divină’, articula Ignică, supremă a trandafirului.
Vom pătrunde într-o lume unde-i vom găsi pe “Elohim Creatorii” citaţi de Biblia ebraică sau mozaică. Vom vedea întreaga “Oaste Creatoare”, “Armata Cuvântului”, adică îl vom găsi pe Demiurgul Creator al Universului.
Intuiţia este cea care ne permite să conversăm faţă în faţă cu “Elohimii”, cu “Îngerii”, cu “Tronurile” şi deja nu vor mai fi pentru noi o simplă speculaţie sau o falsă credinţă, ci o realitate palpabilă, vizibilă, astfel încât Intuiţia ne poate permite accesul spre regiunile superioare ale Universului si ale Cosmosului. Lumea Intuiţiei este Lumea Matematicii (a lucrului exact şi adevărat). Studentul care vrea să se înalţe spre Lumea Intuiţiei trebuie să fie matematician sau cel puţin să aibă noţiuni de aritmetică.
FORMULELE MATEMATICE CONFERĂ CUNOAŞTEREA INTUITIVĂ.
Studentul trebuie să se concentreze asupra unei formule matematice şi să mediteze profund la ea. Apoi să ne golim mintea de orice gând care ne-ar putea distrage şi să aşteptăm ca Fiinţa Interioară să ne înveţe conceptul de conţinut închis în formula matematică.
De exemplu, înainte ca Kepler să-şi fi făcut public celebrul său principiu că “pătratul timpilor revoluţiei planetelor în jurul Soarelui sunt între ele egale cu cubul distanţelor lor”, formula deja exista, era conţinută în Sistemul Solar, dar savanţii încă nu o cunoşteau. Studentul se poate concentra mental asupra acestei formule, îşi poate goli mintea, poate adormi cu mintea liniştită, în tăcere şi poate aştepta ca propria sa Fiinţă Interioară să-i reveleze secretele minunate conţinute în formula lui Kepler.
Formula lui Newton despre Gravitaţia Universală poate, de asemenea, servi pentru a ne exersa Intuiţia. Această formulă este următoarea: “Corpurile se atrag reciproc în proporţie directă cu masele lor şi invers proporţional cu pătratul distanţei”. Dacă studentul practică cu tenacitate şi supremă răbdare, propria sa Fiinţă Interioară îl va învăţa şi îl va instrui.
Atunci va studia la picioarele Maestrului; se va înălţa spre Cunoaşterea Intuitivă. Prin intermediul Intuiţiei putem studia direct Cosmogeneza, Antropogeneza etc. Intuiţia ne va permite să pătrundem în Templele “Fraternităţii Universale Albe”, în Templele “Elohim-ilor” ale “Kumara-silor” sau ale “Tronurilor”. Intuiţia ne va permite să cunoaştem Geneza lumii noastre, cu Intuiţia putem asista chiar la aurora creaţiei; să ştim nu pentru că a spus cineva, ci pe cale directă, cum a apărut această lume în care locuim, cum a fost creată, cum şi-a făcut apariţia în concertul lumilor. Intuiţia ne va permite să ştim, în mod specific şi direct, ceea ce nu ştiu savanţii străluciţi ai epocii.
Există multe teorii cu privire la lume, la Univers, la Cosmos, iar acestea ies din modă constant, ca remediile farmaceutice, ca moda doamnelor şi a domnilor. O teorie este urmată de alta, iar la sfârşit intelectul nu ştie decât să-şi facă fantezii asupra frumosului, să speculeze, fără a putea experimenta niciodată Realul.
Este măreţ să poşi asista la spectacolul Universului, să te simţi, pentru o clipă, o parte a creaţiei; să poţi privi lumea ca şi cum ar fi un teatru, iar tu, spectatorul; să poţi observa cum o planetă iese din Haos, cum Fiinţa Reală dă naştere oricărei entităţi cosmice. Intuiţia e cea care ne permite să ştim că Pământul există prin “Karma” Zeilor, pentru că altfel n-ar exista. Intuiţia e cea care permite cuiva să verifice realismul crud al acestei Karme. Desigur, acei Elohim care în ansamblul lor constituie Divinul, au acţionat într-un ciclu trecut de manifestare, cu mult înainte ca Pământul şi Sistemul Solar să fi apărut.
Să vedem un caz foarte simpatic. Se discută mult despre Lună. Multă lume crede că aceasta este o bucata de Pamânt lansată de forţa centrifugă a Universului, în spaţiu; ceva asemănător cu lansarea de către cineva a unei rachete atomice. Intuiţia îi permite cuiva să verifice lucrurile în mod complet diferit. Intuiţia îi permite cuiva să ştie că Luna este mult mai veche decât Pământul.
De aceea, strămoşii nostri din Anahuac se refereau la ea ca la “bunica noastră Luna”. Dacă aceasta este mama Pământului, iar Pământul este mama noastră, rezultă că Luna este bunica noastră, cum spuneau înţelepţii din Anahuac. Într-adevăr, Pământul a apărut mult mai târziu, de-a lungul secolelor. Luna a fost o lume bogată în trecut, a avut viaţă minerală, vegetală, animală şi umană, mări adânci, vulcani care erupeau etc.
Chiar oamenii de ştiinţă de azi au trebuit să se încline în faţa faptului concret, evident că Luna este mai bătrână decât Pământul. Acei Initiaţi care au comis greşeala de a afirma că Luna a fost o bucată desprinsă din Pământ, s-au simţit prost când s-a verificat cu aparate speciale, prin studierea metalelor aduse de pe Luna, ca aceasta este mai veche decât Pământul. A fost plină de viaţă, a fost o lume bogată. De ce a devenit un cadavru? Intuiţia ne permite să ştim că tot ceea ce se naşte trebuie să moară şi ca orice lume înstelată va deveni, cu timpul, o nouă Lună.
Când satelitul nostru şi-a dat ultima suflare, “ANIMA-MUNDI” al său s-a scufundat în sânul “ETERNULUI TATA COSMIC COMUN” si când a început o nouă zi de activitate, “AMIMA-MUNDI” al ei a luat din nou trup, s-a reîncarnat în acest Pământ. Toate vieţuitoarele care au existat odinioară pe Lună au murit, dar germenii vieţii vegetale, animale şi umane n-au murit.
Aceşti germeni sau suflete, proiectate de Razele Cosmice, au fost depuse aici, pe aceasta nouă planetă. Când cineva face o afirmaţie ca aceasta în faţa unui grup de oameni instruiţi, în faţa celor care sunt obişnuiţi cu jocul minţii, în faţa fanaticilor silogismelor, a presilogismelor şi a esilogismelor rationamentului subiectiv, se expune fără îndoială batjocurii, sarcasmului, ironiei, satirei, pentru că acest fapt nu poate niciodată să fie admis de raţionalismul subiectivist al intelectului; ceea ce afirmam este accesibil numai Intuiţiei.
Dacă dumneata, prietene investigator, vrei într-adevăr să ajungi într-o zi la “Iluminare”, la perceperea Realului, la cunoaşterea deplină a Misterelor Vieţii şi ale Morţii, va trebui să urci, incontestabil, treptele minunate ale Imaginaţiei, ale Inspiraţiei şi ale Intuiţiei. Simplul raţionalism nu ne va putea niciodata duce până acolo, la acele experienţe intime: nu vreau să spun că ne pronunţăm împotriva intelectului; ceea ce dorim este să specificăm funcţiile şi acesta nu e un păcat. Intelectul este util în interiorul orbitei sale; în afara ei, repet, este inutil.
Daca devenim fanaticii intelectului şi negăm de la bun început GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ, vom rămâne închişi exclusiv în fizic şi în senzorial si chiar am putea deveni fanatici ai dialecticii marxiste. Doar GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ vă deschide Mintea Interioară şi aceasta ne va face să urcăm cele trei trepte ale Iniţierii.
Mintea Interioară este aceeaşi “Raţiune Obiectivă” explicată în mod clar, de Gurdjieff, de Uspensky sau de Nicoll. A avea “Raţiunea Obiectivă” este a avea deschisa Mintea Interioară. Mintea Interioară funcţioneaza exclusiv prin intuiţii, cu datele Fiinţei, ale Conştiinţei, ale Superlativului, ale acelui ceva care este transcendental în noi.
Samael Aun Weor
