Mayasii și egiptenii, urmașii atlanților?

Platon, în două dintre “Dialogurile” sale, a relatat povestea Atlantidei, continentul dispărut. Se pare că acum 10.600-11.600 ani, după textele lui Platon, a avut loc un cataclism în urma căruia un continent numit Atlantida s-a scufundat în apele mării, înnecând cu el și civilizația ce se dezvolta acolo. Există dovezi că unii dintre locuitorii acestui vechi continent s-ar fi salvat și ar fi dus mai departe civilizația și cultura populației ce trăia acolo.
“Cândva a căzut din cer o stea și flăcările au cuprins întreaga
fire. Toți au pierit, iar eu am scăpat cu viață. Dar când am văzut grămada de trupuri arse, amărăciunea mea a fost atât de mare, încât era să mor de durere.”

Acesta este mesajul hieroglific înscris pe un papirus aparținand dinastiei a XII-a egiptene. El evoca, în felul său, dispariția Atlantidei. În cealalta parte a Oceanului Atlantic, la mii de kilometri de malurile Nilului, legendele incașe și mayașe relatează, în termeni aproape identici, folosind aceleași simboluri, “marele naufragiu”, “căderea stelei”, “pieirea în adâncuri, fiind acoperită de valuri, a unei împărății vestite, odinioară puternică și suverană”. Astfel, un trib de indieni albi, paria, stabilit în satul numit în mod ciudat Atlan, păstrează o tradiție orală aproape milenară, amintind de “Insula cea mare”, pe care un cataclism uriaș a distrus-o, scufundând-o în adâncul apelor oceanului.

Atlantologii, fie ruși, ca profesorul Nikolai Giroff, fie americani,ca Andrew Thomas, fie germani, ca arheologul Leo Frobenius, sau francezi, ca Paul Le Cour si Georges Barbarin, se vor folosi de această coincidență, pentru a afirma că povestirea lui Platon nu se referă câtuși de puțin la o legendă confuză, ci la o realitate istorică. Teza susținută de acești specialiști se rezumă la faptul că egiptenii, de o parte a oceanului, mayașii și incașii de cealaltă parte, sunt ultimii supraviețuitori ai poporului atlant care trăia, în vremuri străvechi, pe un continent imens, situat in mijlocul Oceanului Atlantic. Este o teza îndrăzneață, dar care se bizuie pe o mulțime de fapte de ordin arheologic, artistic, ritualic, chiar și inițiatic, după părerea unora.

Printre dovezile care ar putea determina obârșia comuna a indienilor din America și a egiptenilor figurează în primul rând asemănarea izbitoare a scrierilor lor. Într-adevăr, de cincizeci de ani arheologii studiază comparativ hierogrifele Americii preistorice și cele ale Egiptului antic.Un cercetător francez Auguste Le Plongeon,citează treisprezece semne mayașe care sunt identice cu cele folosite în Egipt. În plus,conform datelor actuale prezentate de egiptologi, acele treisprezece semne mayașe care au fost descifrate, au absolut același sens cu semnele egiptene.Un alt cercetător, dr. Bertoni, constată, la rândul său, că guaranii(populație indiană din Paraguay) au același sistem de scriere ca egiptenii.

În lucrarea “Enigma Atlantidei”, apărută în 1952, unul dintre cei mai buni specialiști în acest domeniu, colonelul A. Braghine, afirma: “Cum s-ar putea explica altfel asemănările, uneori surprinzătoare, impresionante, care se pot constata între concepțile religioase și astronomice, arhitectura și, în general, civilizația egiptenilor, a sumerienilor, a toltecilor, a incașilor, a maiașilor? Toate datele acestea fac extrem de plauzibila ipoteza originii americano-atlante a civilizației egiptene”. Pentru colonelul Braghine nu există nici un dubiu: strămoșii egiptenilor nu pot fi decât indieni din America, colonizați și puternic influențați de cultura și civilizația atlantă, care au emigrat spre Africa în urma cataclismului.

In prezent, după câteva zeci de ani de la publicarea lor, ipotezele lui Braghine sunt confirmate în mod remarcabil de lucrările întreprinse de arheologi. Atât pe țărmurile Nilului, cât și în regiunile accidentate ale Yucatanului, leagănul stravechiului imperiu Maya, arheologii, veniți din toate colturile lumii, de nationalități diferite, având o cultură vastă, dar și concepții variate, scot la iveală aceleași semne misterioase: arabescuri, desene complicate, cadre dreptunghiulare; ei descoperă aceleași motive, aceleași ornamente, pe picturile murale. Aceeași vietate sacră, scarabeul, este reprezentată frecvent atât pe frontonul unui templu maya cât și pe frescele egiptene. Exista peste cinci mii de lucrări, sute de mii de articole și de studii felurite, dedicate acestui continent scufundat, care a generat teorii strălucitoare sau ciudate și un număr infinit de ipoteze… și de controverse.

Partea pozitivă -ascunsă- a profeţiei mayaşe