Şansa omenirii – poporul trebuie să-şi schimbe mentalitatea
Au existat foarte multe încercări de a schimba lumea pînă în prezent, şi au fost încercate o mulţime de căi şi de sisteme sociale, cu scopul de a găsi o formă corespunzătoare de societate care să se dovedească a fi durabilă, puternică şi convenabilă pentru toată lumea. Puteri şi imperii, regate şi republici s-au succedat unul după altul într-un lanţ continuu. Tiranie şi anarhie, despotism şi socialism, capitalism şi comunism – toate au fost încercate pe spinarea oamenilor, dar nici una dintre ele nu a adus la rezultatul dorit, şi nici una dintre ele nu a adus oamenilor pace, libertate şi bunăstare.
– De ce?
– Ce le-a lipsit tuturor acelor încercări şi sisteme de au dat greş? Natura pre-eminent socială a oamenilor i-a obligat pe ei întotdeauna să caute forme şi metode adecvate de convieţuire, dar metodele pe care ei le-au găsit şi născocit s-au dovedit a fi mai mult produsul vanităţii şi egoismului lor decît al necesităţii şi dorinţei lor de a-şi făuri fericirea împreună. Relaţiile om-om şi om-societate au fost întotdeauna cele mai controversate probleme ce aparţin existenţei umane, probleme care n-au fost rezolvate nici pînă în ziua de astăzi. Formula bunei-înţelegeri între oameni probabil că n-a fost descoperită încă, sau n-a fost încercată încă, de aceea omenirea a oscilat întotdeauna, şi mai oscilează încă, între cele mai neplăcute extreme ale existenţei sale.
Secolul XX a fost plin de revoluţii: – socialismul a înlocuit monarhia, democraţia a înlocuit socialismul şi capitalismul comunismul. Toate s-a pretins că au fost făcute în numele poporului, pentru popor şi numai spre beneficiul oamenilor nevoiaşi, totuşi oamenii trăiesc din ce în ce mai rău şi viaţa lor este din ce în ce mai amară. Regii au fost înlocuiţi de preşedinţi şi baronii de capitalişti, dar atitudinea claselor conducătoare faţă de masele oamenilor a rămas aceeaşi: – nici mai rea, dar nici mai bună. Optzeci de procente din populaţia Pămîntului după cum au fost tratate de către regi şi baroni ca animalele, la fel sînt tratate şi astăzi de către bancheri şi capitalişti.
– De ce? Zeci, sute, sau poate chiar mii de căi şi metode, ce urmăreau scopul de a trezi omenirea la realitate şi de a-i face pe oameni să gîndească, au fost încercate, şi mii de oameni şi-au sacrificat viaţa pe altarul acestui scop:
– unii au implicat în încercările lor mânia divină,
– alţii i-au ridicat pe oameni în slăvi ca pe zei;
– unii au vorbit astfel încît să fie înţeleşi şi de cei mai proşti dintre proşti,
– în timp ce alţii au luat în râs prostia umană;
– unii au încercat să folosească muzica în acest scop,
– alţii pictura,
– unii războiul,
– pe când alţii chiar au murit în vederea atingerii acestui scop.
Moses, Jehoshua, Mahomed, etc. – o mulţime de nume, şi o mulţime de oameni pretind că le cunosc şi le cinstesc, în special feţele bisericeşti şi cărturarii fac lucrul acesta, cu o pietate înduioşătoare, totuşi foarte puţini sunt cei ce se conformează învăţăturii geniilor pe care le ridică în slăvi; majoritatea oamenilor se dedau cu trup şi suflet discuţiilor, poveştilor şi braşoavelor.
Pămîntul este plin de bogăţii:
– există hrană din belşug,
– există nenumărate bogăţii minerale şi naturale,
– şi există spaţiu locuibil pentru toţi.
Totuşi o mulţime de oameni mor de foame, de frig şi din cauza războaielor, şi aproape trei pătrimi dintre ei locuiesc sub limita critică a sărăciei.
– De ce?
– Există oare vreo cauză externă pentru toate aceste lucruri?
– Poate că vre-o forţă extraterestră le cauzează?
Nu există nici o cauză externă a nenorocirilor voastre şi nici o forţă extraterestră nu e vinovată de sărăcia voastră. Prostia, lăcomia şi setea de putere – iată cauzele nenorocirilor umane.
– Credeţi voi că din cauza poziţiei geografice a ţării voastre sunteţi consideraţi de către celelalte naţiuni ţigani şi sunteţi trataţi ca ultima naţiune din lume, sau din cauza mentalităţii şi comportamentului vostru?
– Ruşine celor ce ling praful dinaintea picioarelor cotropitorilor ţării lor şi-i sărută în fund pe duşmanii neamului lor, vânzându-şi ţara şi neamul în robie sub pretextul diferitor iluzii şi aluzii!
Binecuvîntaţi fie cei ce-şi apără ţara, poporul, drepturile şi libertatea!
Nu din cauza că lumea este prea mică sunteţi voi săraci şi nefericiţi, ci din cauza prostiei şi lăcomiei altora suferiţi de foame şi de frig.
Imperii s-au destrămat şi naţiuni întregi au dispărut nu din lipsă de aur sau putere, ci din cauza că au fost bazate pe minciună, pe prostie şi pe cruzime, şi deoarece oamenii întotdeauna au dus lipsă de inteligenţă şi raţiune, căci e posibil să construieşti o casă numai din gunoaie, dar este imposibil să formezi o naţiune puternică din proşti.
Comunismul şi socialismul, ca idei, nu au fost mai rele decît capitalismul şi democraţia:
– ideea unei societăţi în care de la fiecare se ia după capacităţi şi fiecăruia i se dă după necesităţi este cu mult mai bună decît ideea unei societăţi bazate pe legile junglei, în care numai bandiţii, hoţii şi tîmpiţii pot supravieţui.
Creştinismul propagă acelaşi fel de societate ca şi comunismul, dar din cauza proştilor nici primul model de societate, nici al doilea, nu au fost puse în practică.
Nu din cauza circumstanţelor şi condiţiilor climaterice nefavorabile omenirea este încă în căutarea unui tip de guvernămînt care să-i asigure o dezvoltare sigură şi fructuoasă.
Ticăloşia şi nimicnicia maselor, şi prostia claselor conducătoare sînt cauza principală a tuturor nenorocirilor umanităţii. Nu banii şi asistenţa străină sînt lucrul de care ţara noastră are nevoie: – banii nu sînt decît o convenţie de care poţi desena munţi întregi, în timp ce asistenţa şi ajutorul străin reprezintă o îndatorire pe care nici nu observi cînd o primeşti, dar nu ştii cum să scapi de ea.
Ţării noastre îi lipsesc personalităţile înţelepte, curajoase, morale şi omenoase.
Naţiunea noastră trebuie să renască şi poporul nostru trebuie să-şi schimbe mentalitatea, altminteri nu va supravieţuinimeni dintre d-stră evenimentelor ce vor avea loc în viitorul apropiat. Nu din cauza lipsei resurselor materiale, ci din cauza lipsei de inteligenţă rătăciţi încă în negura primitivismului. Zeci, sute sau poate chiar mii de încercări de a construi o nouă formă de societate au existat, dar cîte dintre ele s-au bazat pe iluminarea maselor? …
Nici una. Toate au fost bazate pe prostirea şi îndobitocirea oamenilor, nu pe educarea lor.
Singurele încercări de a fundamenta formarea unei naţiuni sau societăţi pe înţelepciune şi pe educarea maselor au fost făcute de Moise, Isus Hristos şi Mahomed; dar pînă şi aceşti conducători s-au dovedit a fi neputiincioşi în faţa prostiei ce guvernează lumea.
Moise şi-a purtat patruzeci de ani poporul prin pustiu cu scopul de a face dintr-un popor de robi şi proşti o naţiune de oameni liberi şi curajoşi. Iisus a murit pe cruce cu scopul de a schimba mentalitatea adepţilor săi, iar Mahomed a fost nevoit să declare război întregii lumi pentru a-şi trezi naţiunea la realitate.
Astăzi este inutil să cari pe cineva patruzeci de ani prin pustiu, să mori pe cruce pentru cineva sau să lupţi împotriva cuiva, căci şi aceste metode, după cum puteţi vedea din istorie şi realitate, nu au adus omenirii rezultate pozitive. N-au reuşit bine Moise, Iisus şi Mahomed să părăsească lumea aceasta că Israelul s-a autodistrus, creştinismul s-a transformat în sălbăticie şi mahomedanismul s-a transformat în barbarie. Istoria cunoaşte destui eroi şi genii a căror exemplu merită să fie luat în considerare. Numai printre strămoşii noştri există aşa nume mari precum Decebal, Traian, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Eminescu etc., care ar putea fi mîndria oricărei naţiuni şi oricărui popor din lume.
– De ce, voi, romănii, neglijaţi exemplul lor şi vă bateţi joc de idealul lor în loc să continuaţi cauza lor dreaptă? Măreţia unei naţiuni începe cu respectul pe care ea îl are faţă de oamenii mari ai ei:
– aveţi voi oare măcar un pic de respect faţă de marii eroi ai neamului vostru, sau numai îi faceţi de ruşine?
Vă mîndriţi cu eroii de altădată ai neamului vostru, dar nu aveţi nici un erou modern. Cîndva era ruşine mare să închini ţara la străini, fie ei turci sau ruşi, şi cu toţii îi condamnaţi, sau pretindeţi că îi condamnaţi, pe cei ce au făcut-o, numindu-i trădători şi vînzători de neam, dar astăzi unii v-au scos ţara la licitaţie şi v-o vînd unor străini necunoscuţi al căror nărav încă nu-l cunoaşteţi, iar voi vă ieşiţi din minţi de bucurie.
– Există oare vre-o diferenţă între trădătorii de azi şi cei de ieri, şi între ocupanţii de astăzi şi cei din trecut, sau voi nu înţelegeţi ce se întîmplă în jurul vostru?
Nu există scăpare exclusiv numai în oameni de geniu, după cum mulţi sînt înclinaţi să creadă. Cu toţii aşteptaţi să vină Cineva să salveze omenirea din ghearele răului şi să vă izbăvească pe voi de nevoi, dar ştiţi voi oare că în starea actuală a lucrurilor din lume nici cel mai genial om nu poate face nimic pentru poporul său de unul singur: – nici Napoleon, nici Ştefan cel Mare şi nici altul ca ei nu poate face nimic pentru omenire numai prin puterile proprii. Singura soluţie de a forma o societate puternică şi fericită este reconstruirea lumii începînd de la cele mai mici unităţi ale ei, oamenii. Singura şansă de a asigura omenirii un viitor promiţător constă în schimbarea oamenilor, a fiecăruia dintre voi luat separat, sau cel puţin a majorităţii dintre voi.
Toate formele precedente de societate s-au prăbuşit deoarece au încercat să schimbe societatea ca pe un tot întreg, neatrăgînd atenţia cuvenită necesităţilor spirituale şi intelectuale ale membrilor ei. Oamenii nu sînt nici animale, nici maşini. Ei nu pot fi programaţi, nici necesităţile lor nu pot fi nesocotite. Singurele căi posibile de a-i guverna sînt sau să-i prosteşti sub limita demnităţii umane, sau să-i faci să gîndească: – cale de mijloc nu există. Deoarece pînă acum nimeni n-a reuşit să-i prostească pe toţi oamenii tot timpul şi deoarece nu există nimic mai periculos pe lume decît prostul ce deţine autoritate politică şi abundă în iniţiativă, prima metodă, care a fost încercată pe parcursul întregii existenţe a omenirii şi care mai dăinuie şi astăzi, a avut ca rezultat numai durere, moarte şi dezastru.
Pînă cînd mintea şi caracterul vostru nu se va schimba, nici cel mai mare Om nu va reuşi să guverneze lumea admiţînd că toţi aveţi posibilitatea să vă spuneţi cuvîntul în politică, după cum nici un păstor nu-şi lasă turma să se conducă de la sine. Pînă cînd nu există o Anglie în care fiecare om să fie precum Cromwell, o Franţă în care fiecare să fie ca Napoleon, o Romă în care fiecare să fie ca Caesar şi o Românie în care fiecare să fie ca Ştefan cel Mare plus Mircea cel Bătrîn, lumea nu poate fi îmbunătăţită de către eroii ei după cum imaginea României nu poate fi îmbunătăţită de către lungimea zidului chinezesc. Producerea unei astfel de naţiuni este singura schimbare reală posibilă în lume.
