Halloween – Origini şi semnificaţii


60683473
Halloween – o sărbătoare inofensivă?
Nicicând nu a existat vreo sărbătoare mai controversată decât Halloween. Barbară prin manifestări dar totuşi celebrată de creştini, reinventată de americani dar având rădăcini europene, noaptea spiritelor continuă o tradiţie veche de mii de ani.
Milioane de oameni celebrează Halloween-ul cu costume, trick-or-treat sau petreceri tematice, fãră să aibă cunoştinţe despre originile şi istoria fascinantă a acestui rit asociat cu apariţii fantomatice şi superstiţii de tot soiul.
Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază – de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie.
Noaptea de la sfârşitul lunii octombrie este considerat a fi momentul în care spiritele morţilor vin spre lumea celor vii. Pentru a se proteja, cei vii apelau la diverse ritualuri: purtau măşti, făceau zgomot, aprindeau focuri etc, cu scopul de a alunga spiritele celor trecuţi la cele veşnice.
Sărbătoarea de Halloween a ajuns, cel puţin pentru americani, cea mai importantă sărbătoare după cea a Crăciunului. Anual, americanii cheltuiesc cu această ocazie circa 2,5 miliarde de dolari şi, având în vedere influenţa culturii americane asupra întregii lumi, tendinţa este ca sărbătoarea să fie “importată” de cele mai multe popoare de pe pamânt.
La prima vedere, totul pare distractiv şi inofensiv: dovleci luminaţi, măşti lugubre, costume de vampiri şi vrăjitoare, schelete, păianjeni, fantome şi pisici negre…Totul pare o joacă de copil…Este ziua în care adulţii redevin copii, întrecându-se în glume şi farse care stârnesc zâmbetul şi râsul într-o viaţă atât de plină de tristeţe.
Pe bună dreptate, apărătorii acestei sărbători din ce în ce mai răspândite întreabă: “Ce e atât de rău în Halloween ? E vorba doar de un joc inofensiv de copii…Ce e rău în faptul de a ne amuza puţin?”
Şi totuşi…Halloween, cu costumele sale înfricoşătoare, cu accesoriile destinate să trezească groaza şi cu aerul său lugubru, deşi pare un joc inocent de copil, îşi are rădăcinile într-un trecut sinistru şi demonic, de care oamenii care-l promovează nu sunt conştienţi.
Originea numelui
Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză fiind atestat pentru prima oară în secolul al XVI-lea și reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea, ea era scrisă și „Hallowe’en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, sărbătoarea tuturor sfinților), All-Hallows-Even a fost atestat abia la 1556.
Cum s-a ajuns la Halloween
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte ziua Tuturor Sfinţilor în prima duminică de după Rusalii. Acelaşi lucru l-a făcut şi Biserica Romano Catolică până în secolul al VIII-lea, când papa Grigorie al III-lea a mutat sărbătoarea Tuturor Sfinţilor pe 1 noiembrie. Seara de dinaintea Tuturor Sfinţilor a devenit, “all hallows eve” – Halloween. Cei adormiţi au ajuns să nască în cei vii fie teamă, fie ridiculizare – creând personaje de carnaval.
Să nu uităm ca în credinţa populară a românilor, mai avem parte de o noapte de spaimă, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea uşilor şi a ferestrelor cu usturoi.
Scurtă istorie a „sărbătorii” de Halloween?
Istoria ei începe odată cu vechii celţi – popor care a trăit cu două milenii în urmă în teritoriile de azi ale Irlandei, Marii Britanii şi ale nordului Franţei. Adoratori ai naturii şi având un mare număr de zei (între care un rol important îl avea soarele), vechii celţi sărbătoreau noul an pe 1 noiembrie. Ziua marca sfârşitul recoltării şi al anotimpului călduros (anotimpul soarelui) şi începutul iernii friguroase şi întunecate. Astfel, din 31 octombrie până în 2 noiembrie, celţii aveau un festival închinat lui Samhain, zeul păgân al morţilor. Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate”, de aceea era uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”. Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Ei credeau că, în timpul acestei perioade, Samhain aduna toate sufletele celor ce muriseră în anul precedent, hotărând ce formă vor lua în anul urmator. Se credea că aceste suflete puteau lua forma unui corp omenesc sau, în funcţie de hotărârea zeului, puteau fi condamnate să trăiască în trupuri de animale. Cei mai răi dintre oameni (sufletele lor) urmau să ia forma unei pisici negre. Sărbătoarea avea drept scop să-l înşele pe Samhain, determinându-l să dea sentinţe mai blânde, fapt pentru care adoratorii lui se rugau şi-i aduceau ofrande.
Conform Enciclopediei Britanice, perioada cuprinsă între 31 ocombrie şi 2 noiembrie era percepută de celţi ca un timp plin de pericole, de teamă şi evenimente supranaturale. Se credea că atunci lumea zeilor devenea vizibilă şi, pentru a trece cu bine de aceasta perioadă, celţii trebuiau să aducă numeroase ofrande şi sacrificii de tot felul.
În noaptea de 31 octombrie (ajunul Anului Nou celtic), după ce recoltele fuseseră strânse şi puse la adăpost, celţii începeau sărbătoarea propriu-zisă. Mai întâi erau aprinse focurile în casă. Apoi druizii (preoţii celţi) se întâlneau pe culmile dealurilor, în adâncul pădurilor de stejar, aprinzând focuri sacre cu scopul de a speria spiritele rele şi de a-l onora pe zeul soare. Apoi, oamenii aduceau jertfe zeilor lor din recoltele anului şi din animale, în tot acest timp ei dansând în jurul focurilor. În dimineaţa următoare, oamenii reaprindeau focul în casele lor cu foc “sfânt”, pentru a alunga spiritele rele şi a-i proteja în sezonul de iarnă.
Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. „Samhain” era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.
Se credea că în 31 octombrie sufletele morţilor vizitau propriile case, fapt ce facea ca sărbătoarea să capete o semnificaţie sinistră. Aspectul lugubru era accentuat şi de tot felul de “accesorii” care trezeau repulsie şi groază: fantome, pisici negre, vrăjitoare, demoni de tot felul care se plimbau în acea noapte. În acelaşi timp, sărbătoarea lui Samhain era considerată perioada cea mai propice căsătoriilor, norocului, sănătăţii şi morţii, ea devenind precursorul Halloween-ului de azi.
După ce romanii au invadat Irlanda şi Insulele Britanice, a avut loc o fuziune între sărbătoarea celtică a lui Samhain şi sărbătorile romane Feralia şi Pomona. Feralia, celebrată în 21 februarie, era ziua dedicată de romani morţilor. În realitate, ea nu era altceva decat o zi a beţiilor şi orgiilor, ca multe alte sărbători romane.
Pomona (zeiţa romană a fructelor şi fertilităţii) era celebrată pe 1 noiembrie, simbolul ei fiind mărul. Timp de trei secole după cucerirea celţilor de către romani, obiceiurile şi tradiţiile legate de sărbătoarea celtică a lui Samhain s-au amestecat cu cele ale sărbătorilor romane Feralia şi Pomona, rezultând un hibrid păgân ce va sta la baza viitoarei sărbători “creştine” Halloween.
După încheierea persecuţiilor romane îndreptate împotriva creştinilor din timpul primelor trei secole, biserica creştină, susţinută de autorităţile civile, a început să împrumute diferite tradiţii şi obiceiuri păgâne, dându-le o haină creştină.
Un rol important în trecerea de la vechile sărbători păgâne Samhain şi Pomona la actuala sărbătoare de Halloween l-a avut obiceiul creştinilor de a-i sărbători pe martirii creştini din timpul persecuţiilor romane. Existau zile speciale pentru comemorarea martirilor, însă s-a ajuns la o problemă majoră: numărul martirilor ce trebuiau să fie comemoraţi era cu mult mai mare decât cel al zilelor anului. Faptul i-a determinat pe conducătorii bisericii creştine din secolul al patrulea să desemneze o zi comună pentru celebrarea tuturor martirilor.
Astfel în 609 d.H., Papa Bonifaciu IV a declarat vechea sărbătoare romană Feralia ca devenind creştină. Odată cu această schimbare, Feralia nu mai era o ocazie de a-i onora pe toţi morţii, ci doar pe “sfinţii” decedaţi. În locul orgiilor, beţiilor şi alcoolului, ziua de Feralia devenea o ocazie de rugăciune şi meditaţie, ceea ce nu era deloc un lucru rău. De asemenea, vechea denumire de Feralia a fost schimbată în Ziua Tuturor Sfinţilor. A urmat apoi modificarea datei: Papa Bonifaciu IV a mutat celebrarea tuturor sfinţilor din 21 februarie în 13 mai, pentru ca Papa Grigore III (731-741) să mute din nou celebrarea tuturor sfinţilor pe 1 noiembrie – aceeaşi dată cu cea a vechii sărbători păgâne celtice a lui Samhain. Astfel, ziua de 1 noiembrie a adevenit oficial Ziua Tuturor Sfinţilor (în engleză: All Hallows Day) , de unde şi denumirea actuală de Halloween.
“Creştinarea” vechii sărbători păgâne nu era însă încheiată. În 988, biserica apuseană a instituit o nouă zi: Ziua morţilor, cu scopul de a-i comemora pe toţi credincioşii botezaţi decedaţi despre care se credea că sunt în purgatoriu, pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu. Începând cu secolul al 13-lea, sărbătoarea a devenit universală.
Astfel, 1 noiembrie devenea sărbătoarea tuturor morţilor despre care se credea că sunt în cer, iar 2 noiembrie devenea comemorarea morţilor despre care se credea că suferă în purgatoriu. În ansamblu, ajunul (31 octombrie), Ziua Tuturor Sfinţilor (1 noiembrie) şi Ziua Morţilor (2 noiembrie) formează ceea ce englezii numesc “Hallowmas” – o reflectare a vechii şi păgânei sărbători celtice a lui Samhain. Ceea ce astăzi e considerat a fi o sărbătoare creştină, curată şi sfântă provine în realitate dintr-o sărbătoare păgână şi plină de orgii şi superstiţii.
În timp, sărbătoarea a devenit atât de populară încât Martin Luther a ales tocmai perioada de Halloween pentru a afişa în 1517 tezele sale pe uşa bisericii din Wittenberg, Germania. Aceasta a fost începutul Reformei care a zguduit din temelii stâlpii bisericii creştine.
Pe măsură ce numărul coloniştilor europeni sosiţi pe pământ american creştea, numărul tradiţiilor, superstiţiilor şi practicilor religioase europene a început să pătrundă în noile teritorii. În ce priveşte Halloween-ul, o inflenţă puternică a fost simţită în America odată cu imigrarea a milioane de irlandezi cu ocazia secetei din 1846. Halloween a devenit, asemenea Crăciunului, o sărbătoare naţională , fiind însoţită de defilări, serate, costumaţii specifice, deghizări, farse, focuri şi multe alte obiceiuri.
În lumina originii sale păgâne, dovedită istoric, mai poate fi considerată sărbătoarea de Halloween ca fiind doar o joacă inofensivă de copil?
Simboluri de Halloween şi semnificaţiile acestora
Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naționale, operele literare de ficțiune gotică și horror (cum ar fi romaneleFrankenstein și Dracula), și din filmele horror clasice (ca Frankenstein și Mumia). Printre primele lucrări despre Halloween se numără cele ale poetului scoțian John Mayne din 1780, care menționa farsele jucate la Halloween; “What fearfu’ pranks ensue!”, precum și supranaturalul asociat cu noaptea, “Bogies” (fantome), influențându-l pe Robert Burns, autorul poeziei Halloween din 1785. Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb și sperietorile de ciori sunt și ele omniprezente. Casele sunt și ele decorate cu aceste simboluri.
Printre alte imagini de Halloween se numără temele morții, răului și ocultului, sau monștrii legendari. Culorile tradiționale ale sărbătorii sunt negru și portocaliu.
Simbolurile și obiectele artizanale asociate Halloweenului s-a dezvoltat în timp. Deşi cei mai mulţi dintre noi cunoaştem majoritatea simbolurilor ce însoţesc Halloween-ul, puţini dintre noi conştientizăm semnificaţiile lor ascunse şi originea lor păgână. Iată o listă cu câteva din simbolurile principale care însoţesc sărbătoarea:
1.Farsele
Celţii credeau că sufletele morţilor reveneau pe pământ în noaptea de 31 octombrie, provocând tulburări şi stricând recoltele. Mai credeau, de asemenea, că în această perioadă zeii le jucau feste. De aici provine obiceiul farselor legate de aceasta sarbatoare. Astăzi, cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.
2.Dovleacul
Dovleacul este, fără îndoială, cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Originea obiceiului de a folosi dovleci luminaţi în noaptea de Halloween se trage din traditii irlandeze vechi de secole. Sculptarea de jack-o’-lantern provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinților de modelare a unor felinare din napi pentru luminarea sufletelor din purgatoriu. Napul era folosit tradițional de Halloween în Irlanda și Scoția, dar imigranții veniți în America de Nord au folosit dovleacul indigen, care erau mai ușor accesibili și mai mari – fiind mai ușor de modelat decât napii. Tradiția americană de modelare a dovlecilor este atestată de la 1837 și a fost asociată inițial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
Obiceiul cioplirii dovlecilor sub forma unor capete de monştri îşi are originea în tradiţii irlandeze vechi. Lumânarea aprinsă în interior face ca acest chip cioplit să capete o înfăţişare demonică. În folclorul irlandez există o legendă care explică originea acestui obicei: povestea lanternei lui Jack. Legenda spune că un bărbat glumeţ şi beţiv pe nume Jack a reuşit să-l păcălească pe Satana să urce într-un copac. Apoi, pentru a-l împiedica pe Satana să coboare din copac şi să vină după el, Jack a săpat o cruce în trunchiul copacului. Satana nu a putut coborâ din copac decât după ce i-a promis lui Jack că nu-l va ispiti niciodată. După un timp, Jack a murit. Sufletul său nu a fost primit nici în rai, datorită şireteniei sale, nici în iad, datorită promisiunii făcute de Satana. Singura concesie care i s-a făcut a fost aceea de a putea lua un tăciune cu care să-şi lumineze drumul dintre rai şi iad, rămănând pentru totdeauna în întunericul dintre cele două lumi. Din această legendă provine obiceiul de Halloween de a pune în dovlecii ciopliţi o lumânare, amintind de “lanterna” lui Jack. Obiceiul poate fi regăsit şi în Ardeal, chiar înainte ca în România să ajungă sărbătoarea de Halloween, scopul său fiind acela de a goni spiritele rele care încep să colinde lumea odată cu venirea iernii.
Cinematografia a avut şi ea un rol decisiv în promovarea obiceiului, ca şi în cazul altor simboluri: schelete, poveşti cu fantome, magie, vrăjitoare, vampiri, pisici negre, demoni ş.a.
3.Marul
Simbolul mărului este legat de vechea sărbătoare romană Pomona, celebrată pe 1 noiembrie. Romanii considerau mărul drept un simbol sfânt al zeiţei Pomona. Din combinarea vechilor sărbători Samhain (a celţilor) şi Pomona (a romanilor) a rezultat ceea ce astăzi numim Halloween. Aceeaşi origine o are şi obiceiul (jocul) de a prinde merele cu dinţii dintr-un bol mare de apă.
4.Liliecii
Fiind animale nocturne care se hrănesc cu sânge (unele specii), asocierea lor cu Halloween-ul nu a fost dificilă. Ei sunt consideraţi simboluri şi reprezentanţi ai răului, însoţindu-i pe vampiri şi vrăjitoare, despre care se crede că se transformă în lilieci tocmai pentru a zbura uşor pe timp de noapte.
5.Pisicile negre
Sunt considerate încă din antichitate purtătoarele unor duhuri rele, fapt pentru care, în Evul Mediu, ele erau vânate şi arse pentru alungarea spiritelor rele care le stăpâneau. Pisica neagra este un simbol strâns legat de Halloween, primind conotaţii oculte.
6.Scheletele umane
Dat fiind faptul ca vechea sarbatoare celtica a lui Samhain era un festival al mortilor, prezenta scheletelor era inevitabila. Credinta populara era ca in noaptea de Halloween spiritele mortilor reveneau pe pamant, aducand tulburari si pagube oamenilor.
7.Vrajitoarele
Sunt simboluri importante ale Halloween-ului, crezându-se ca în această noapte ele au puteri mult mai mari decat în restul anului. Asocierea măturei face ca simbolul să fie şi mai pregnant. O vrăjitoare călare pe mătură în lumina lunii este una din cele mai clasice imagini asociate sărbătorii de Halloween. Mătura era considerată un simbol al fertilităţii, de unde provine obiceiul gospodinelor de a sări peste ea în timpul Sabatului Vrăjitoarelor. Cu cât săritura era mai înaltă, cu atât recolta urma să fie mai bogată.
8.Bufniţa
Simbolul îşi trage renumele din superstiţia că bufniţa se hrăneşte cu sufletele muribunzilor. Până azi se crede că ţipătul bufniţei este un semn al morţii şi al dezastrelor, fapt pentru care aceste păsări au devenit simboluri ale răului.
9.Măştile
Folosite din cele mai vechi timpuri în ceremoniile religioase, ele aveau rolul de a-i proteja pe oameni de spiritele rele. Confecţionate din diferite materiale (hârtie, plastic, etc.), măştile folosite în timpul sărbătorii de Halloween reprezentau de obicei o faţă falsă, cu scopul de a deruta spiritele rele şi de a-i apăra pe oameni de influenţa acestora.
10.Luna
Este şi ea un simbol important al Halloween-ului, astrul nocturn fiind asociat în mitologie cu sufletele morţilor şi făcând parte din scenariul celor mai de groază poveşti.
11.Păianjenul şi plasa de păianjen
Fiind o insectă ce prefera întunericul, dezordinea şi pustietatea, păianjenul a devenit un alt simbol important al Halloween-ului, sugerând ideea de loc lugubru, bântuit şi uitat de oameni.
Toate aceste simboluri , atunci când se regăsesc împreună în practicile sărbătorii de Halloween, creează o atmosferă lugubră, sinistră şi de groază. Ele nu au nimic în comun cu creştinismul, cu Evanghelia mântuirii, cu frumoasele promisiuni ale lui Dumnezeu şi nici cu frumuseţea unei vieţi trăite în Hristos.
Costume
Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhietipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.
Costumarea și colindatul cu ele era de actualitate în Scoția de Halloween la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tradiția a pătruns și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1930s când obiceiul de trick-or-treating devenea popular acolo.
În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, în vinerea și sâmbăta dinainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume.
Jocuri și alte activități
Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.
Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăție, inelul pentru cununie rapidă și cheia pentru celebritate.
Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.
Mâncăruri
Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Ele se obțin prin tăvălirea merelor întregi printr-un sirop dulce lipicios, urmată eventual de tăvălirea prin mieji de nucă măcinați.
Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă un barmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.
„Halloween”-ul românesc
Noaptea Sfântului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este în credinţa populară o noapte de spaimă, deoarece este momentul în care toţi strigoii, vii şi morţi, se luptă între ei. Prezenţa strigoilor este periculoasă pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, fură mana grânelor şi sporul vitelor, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.
În credinţa populară, întâlnim atât strigoi vii, cât şi strigoi morţi. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caita sau coadă – o vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp şi merge să se lupte cu ceilalţi strigoi. Se spune că a doua zi, aceştia se cunosc dupa zgârieturile de pe faţă.
Strigoii morţi sunt spiritele celor decedaţi care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi în viaţă, fie că li s-a greşit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare.
Tudor Pamfile (scriitor român,1883 – 1923) susţine că atunci “Când strigoii morţi nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor unde încearcă să sugă sângele celor ce au nenorocul să le cadă în mâini”. Acesta este motivul pentru care oamenii, în noaptea Sfântului Andrei, încercau să se apere de strigoi prin ungerea uşilor, ferestrelor casei şi ale grajdului cu usturoi. Femeile întorceau în această noapte oalele şi cănile cu gura în jos, ca strigoii să nu sălăsluiaşcă în ele. Cenuşa era scoasă din sobă, ca aceste spirite să nu-şi găsească adăpost la caldură. Exista obiceiul de a se arunca pâine prin curte, ca strigoii flămânzi să nu caute prin casă de-ale gurii.
În noaptea Sfântului Andrei, în viaţa satului era prezentă o petrecere a tinerilor numită Păzitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei căpăţâni de usturoi, care erau puse într-o covată şi păzite de o bătrână la lumina unei lumânări. După petrecere, usturoiul era împărţit şi aşezat la o icoană. Era folosit în cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor. Exista şi obiceiul ca unele fete să semene un căţel de usturoi, şi după modul în care încolţea şi creştea, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale.
Halloween-ul înlocuieşte dragostea şi rugăciunile pentru cei adormiţi
Este dureros modul în care ajunge să reacţioneze omul în faţa acestei zile. Nu participă la biserică în ziua pomenirii celor adormiţi, dar este nelipsit de la petrecerile de Halloween. Evită să rosteasca o rugăciune pentru cei trecuţi la cele veşnice, dar depune tot efortul în a-şi decora casa şi a se îmbrăca după cum o cer obiceiurile necreştine din această zi.
Este adevărat că Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo “adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Dar ea nu vorbeşte despre cei trecuţi dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă, ca având rolul de a ne face rău. Iar pomenirea acestora nu se face o singură dată pe an şi nu din frică, ci din dragoste faţă de ei.
Biserica aminteşte că în ziua în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii şi morţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet – partea din prescură care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse şi asupra lor. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniţi), participă la sfinţenie prin prezenţa lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc. Ei nu devin pentru creştini surse de inspiraţie pentru o costumaţie care să poarte de cele mai multe ori amprenta fantomaticului.
Decât să alergăm să ne îmbrăcăm întreaga familie în fantome şi vampiri, mai bine să învăţăm că scopul vieţii noastre este dobândirea asemănării cu Hristos. Trebuie să reţinem că învierea nu este opţională. Să ne întărească Dumnezeu să nu săvârşim cele rele, căci scris este “şi vor ieşi cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii”.

Monica Pui

NOU !!!

Prima formațiune politică din România, din ultimii 25 de ani, înființată din tineri neafiliați politic.

 
VINO ALĂTURI DE NOI ! http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

Transformarea Karmei


Karma_by_GraffitiWatcher

                           Există un proces de transformare între materia albă şi materia neagră. După un conflict interpersonal, există un proces de transformare. Când se face o faptă bună, se obţine materia albă – Virtutea; când se comite o faptă rea, se obţine materia neagră – karma. Mai există şi un proces de moştenire şi de transmitere, unii întrebându-se dacă asta provine din faptele rele comise în prima jumătate a vieţii lor. Nu este deloc aşa, deoarece karma acumulată de o persoană nu provine numai dintr-o singură viaţă. În mediile de cultivare şi practică, se spune că spiritul originar nu moare. Dacă spiritul originar nu moare, atunci acesta ar fi putut avea activităţi sociale în vieţile precedente, aşa că în cursul lor, a putut face datorii, trata rău pe cineva sau comite alte fapte rele, crime etc.; acest tip de karma este generat în felul acesta. Aceste lucruri se pot acumula în alte dimensiuni, le purtăm asupra noastră mereu; este la fel pentru materia albă, dar asta nu este singura sursă. Mai există şi o altă situaţie: aceste materii pot fi acumulate de către familie şi transmise de strămoşi urmaşilor. În trecut, bătrânii spuneau: „Trebuie să acumulaţi Virtute, acumulaţi Virtute, strămoşii lui au acumulat Virtute”; „această persoană este pe cale să-şi piardă Virtutea, să-şi epuizeze Virtutea.” Aceste comentarii sunt cu adevărat corecte. În prezent, oamenii obişnuiţi se fac că nu aud; dacă le vorbiţi tinerilor despre pierderea Virtuţii şi despre lipsa de Virtute, vor rămâne complet indiferenţi. În realitate, asta are cu adevărat o semnificaţie foarte profundă; nu este doar un criteriu moral şi spiritual al oamenilor moderni, ci are într-adevăr o existenţă materială reală; corpul nostru uman are aceste două feluri de materie.

           Unii se întreabă: „Este adevărat că nu se mai poate cultiva şi practica către niveluri înalte dacă avem multă substanţă neagră?” Se poate spune astfel: dacă cineva are multă substanţă neagră, aceasta îi afectează calitatea de iluminare, deoarece formează un câmp în jurul său, care îl învăluie şi îl izolează de natura universului Zhen-Shan-Ren. În consecinţă, acest tip de persoană are probabil o calitate de iluminare inferioară. Când se vorbeşte despre cultivare, practică sau despre qigong, le consideră superstiţii, nu crede deloc în ele şi le găseşte ridicole. În cele mai multe cazuri se întâmplă aşa, dar nu este ceva absolut. Dacă ar vrea să cultive şi să practice, oare i-ar fi prea greu? Ar fi oare incapabil să îşi crească gong-ul către un nivel înalt? Nu neapărat, am spus că Marea Lege este fără limite; cultivarea depinde în întregime de inima voastră. Maestrul vă face să treceţi pragul, cultivarea şi practica depind de voi înşivă – totul depinde de modul în care cultivaţi. A putea să cultivaţi depinde în întregime de capacitatea voastră de a îndura, de a vă sacrifica şi de a trece prin încercări. Dacă puteţi să fiţi complet hotărâţi – nicio dificultate nu vă va putea opri – deci vă spun că nu va fi nicio problemă.
De obicei, cel care are multă substanţă neagră trebuie să plătească mai mult decât cel care are multă substanţă albă. Deoarece substanţa albă este direct asimilată naturii universului Zhen-Shan-Ren, atâta timp cât xinxing-ul îţi creşte şi te poţi înălţa în mijlocul conflictelor, gong-ul poate creşte – este chiar atât de simplu. Cel care are multă Virtute este dotat cu o calitate înaltă de iluminare, poate în aceeaşi măsură să îndure încercări, să-şi trudească oasele şi muşchii, să-şi pună la încercare mintea şi voinţa; chiar dacă suferă mai mult fizic decât mental, el încă poate să-şi înalţe gong-ul. Nu este însă la fel pentru cel care are multă substanţă neagră; acesta trebuie să treacă mai întâi prin următorul proces: înainte de toate trebuie să transforme substanţa neagră în substanţă albă, iată procesul care are loc, asta fiind de asemenea extrem de greu de îndurat. Aşadar, cel care are o calitate de iluminare slabă trebuie să îndure în general mai multe încercări; cu multă karma, calitatea sa de iluminare va fi afectată şi îi va fi mai greu să cultive şi să practice.

         Să luăm un exemplu concret: priviţi la felul în care unii cultivă şi practică. Cultivarea şi practica aşezaţi în meditaţie necesită încrucişarea picioarelor pentru un timp îndelungat, dar această poziţie provoacă dureri de picioare şi amorţirea acestora; după un timp începeţi să vă simţiţi tulburaţi în inimă, apoi de o anxietate tot mai acută. Oasele şi muşchii vă sunt solicitaţi, vi se pun la încercare mintea şi voinţa, vă simţiţi rău atât fizic cât şi psihic. Unora le este frică de durerea care apare atunci când au picioarele încrucişate, dau jos picioarele şi nu mai vor să continue. Alţii nu mai suportă când stau puţin mai mult în poziţia lotus. Dacă îşi eliberează picioarele, practica va fi în zadar. Dacă de îndată ce vă dor picioarele, le dezmorţiţi puţin şi pe urmă reluaţi poziţia, ei bine, vedem că asta nu are niciun efect. Aceasta deoarece atunci când vă dor picioarele, putem vedea că substanţa neagră vine să vă atace picioarele. Substanţa neagră este karma; prin suferinţă puteţi elimina karma şi s-o transformaţi în Virtute. Odată cu apariţia durerii, karma este eliminată; cu cât presiunea karmei este mai intensă, cu atât se intensifică durerea din picioare; aşa că nu este întâmplător faptul că vă dor picioarele. Deseori, aşezaţi în meditaţie, simţim că vin dureri ascuţite în picioare şi după un acces de durere cu adevărat insuportabil, acesta trece şi simţim o uşurare, dar la puţin timp după asta durerea reîncepe; în general este astfel.
Aceasta deoarece karma se elimină bucată cu bucată; după ce o bucată este eliminată, picioarele se simt puţin mai bine, dar imediat vine o nouă bucată şi durerea reîncepe. După ce a fost eliminată, substanţa neagră nu se împrăştie, această substanţă fiind de asemenea indestructibilă; după ce a fost eliminată, se transformă direct într-o substanţă albă şi această substanţă albă este Virtutea. De ce poate avea loc această transformare? Deoarece aţi îndurat încercări, v-aţi sacrificat şi aţi îndurat suferinţe. Am spus că Virtutea se obţine prin îndurarea de suferinţe, prin trecerea prin încercări şi prin săvârşirea de fapte bune; de aceea acest fenomen se produce în timpul meditaţiei în lotus. Există oameni care, de îndată ce îi dor puţin picioarele, le dau jos brusc, se dezmorţesc şi apoi îşi reiau poziţia în lotus, dar asta nu serveşte la absolut nimic. Când unii fac meditaţia în picioare, se simt obosiţi să ţină mâinile ridicate, nu le mai pot susţine şi le lasă jos; asta nu va da niciun rezultat. Ce importanţă are această mică suferinţă? Eu spun că dacă am putea reuşi în cultivare doar practicând gong-ul cu braţele ridicate, asta ar fi fost prea uşor. Iată ce se întâmplă în timpul cultivării şi practicii în meditaţie.

              Şcoala noastră a Legii nu urmează în principal această cale, dar cuprinde de asemenea o parte care joacă un rol în acest domeniu. Cel mai adesea, transformăm karma prin conflicte de xinxing între oameni, transformarea făcându-se în acest mod. Ceea ce simţim în conflictele şi tensiunile cu ceilalţi depăşeşte chiar şi durerea fizică. Eu spun că durerea fizică este cel mai uşor de suportat, strângem din dinţi şi trece. În intrigile interpersonale inima este cel mai greu de stăpânit.
De exemplu, cineva soseşte la lucru şi aude două persoane vorbindu-l de rău, ceea ce spun acestea este şocant şi asta îl enervează. Cu toate astea, cum am mai spus, un practicant trebuie să ajungă să nu înapoieze lovitură pentru lovitură, nici insultă pentru insultă, ci trebuie să aibă cerinţe înalte de la sine însuşi, conform unui criteriu înalt. Atunci el gândeşte: „Maestrul a spus că noi, practicanţii de gong, n-ar trebui să acţionăm ca ceilalţi şi că ar trebui să avem o atitudine mărinimoasă.” Nu se ceartă cu cei doi. Dar, în mod obişnuit, când apare un conflict, dacă nu irită puternic inima umană, nu contează, asta nu are efect şi nu poţi să te înalţi. Deci, în adâncul inimii sale, nu se poate detaşa de asta, se enervează; poate că asta îl tulbură, neputându-se reţine să se întoarcă pentru a vedea figurile celor două persoane care îl vorbesc de rău. Aruncă o privire înapoi şi le vede feţele ostile în focul discuţiei; brusc, devine de nesuportat, furia sa creşte, poate că va dori să rezolve problema pe loc. Când apare un conflict între oameni, mintea şi inima sunt foarte greu de stăpânit. Eu spun că dacă totul ar putea să se rezolve când stăm aşezaţi în meditaţie, atunci asta ar fi uşor; dar nu se întâmplă mereu în felul acesta. Astfel că în viitor, în practica voastră de gong, veţi întâlni tot felul de încercări de la demoni. Fără aceste încercări, cum aţi putea voi să cultivaţi? Presupunând că toată lumea se înţelege bine, fără niciun conflict de interese, fără nicio interferenţă de la mintea oamenilor, nu ar trebui decât să staţi aşezaţi acolo şi xinxing-ul vostru se va înălţa? Asta nu va funcţiona. Nu vă puteţi tempera şi înălţa decât puşi la încercare de către demoni în realitatea cotidiană. Unii se întreabă: „De ce avem mereu probleme când practicăm gong-ul? Aceste probleme nu sunt foarte diferite de cele ale oamenilor obişnuiţi.” Asta pentru că voi cultivaţi şi practicaţi printre oamenii obişnuiţi. Nu veţi atârna dintr-odată cu capul în jos plutind în aer, nici nu vă vom aduce la Ceruri pentru a vă face să suferiţi, asta nu se poate întâmpla. Totul se manifestă în situaţii de-ale oamenilor obişnuiţi: astăzi cineva vă jigneşte, un altul vă enervează, altcineva vă tratează rău sau vă lansează deodată o remarcă iritantă; prin asta se vede cum reacţionaţi la aceste probleme. De ce întâlniţi aceste probleme? Toate acestea sunt cauzate de propria voastră karma, din care noi am eliminat deja nenumărate porţiuni pentru voi. V-am lăsat doar o cantitate infimă din ea, repartizată la fiecare nivel diferit pentru a vă putea eleva xinxing-ul; aceste încercări de la demoni sunt pregătite pentru a vă tempera mintea şi a vă face să abandonaţi toate tipurile de ataşamente. Acestea sunt propriile voastre suferinţe, pe care le folosim pentru elevarea xinxing-ului vostru, pentru a ajunge să le depăşiţi în totalitate. Atâta timp cât vă elevaţi xinxing-ul, veţi fi capabili să le depăşiţi; doar dacă voi înşivă nu vreţi să le depăşiţi nu le veţi depăşi. Însă dacă o doriţi, atunci veţi fi în stare să le treceţi. Aşa că de acum încolo, când veţi întâlni conflicte, nu le priviţi ca pe nişte evenimente întâmplătoare. Căci atunci când are loc un conflict, acesta apare poate pe neaşteptate, dar nu are loc din întâmplare, el este pregătit pentru a vă înălţa xinxing-ul. Atâta timp cât vă consideraţi un practicant de gong, îl veţi putea rezolva cu bine.

             Desigur că nu veţi fi prevenit de apariţia suferinţelor şi a conflictelor; dacă vi s-ar spune totul dinainte, cum aţi putea cultiva şi practica? Nu ar mai avea efect. De obicei, acestea apar pe neaşteptate, numai astfel se poate pune la încercare xinxing-ul cuiva, numai astfel persoana îşi poate înălţa xinxing-ul. Doar în felul acesta se poate vedea dacă îşi poate stăpâni xinxing-ul. De aceea, atunci când apare un conflict, acesta nu este întâmplător. De-a lungul procesului de cultivare şi de practică, în cursul transformării karmei, se întâlneşte acest gen de problemă care, contrar părerii generale, este mult mai greu de suportat decât obosirea oaselor şi a muşchilor. Credeţi că este suficient să practicaţi gong puţin mai mult timp, să ţineţi braţele ridicate până când vă înţepenesc sau să staţi în picioare până când acestea obosesc, pentru a vă creşte gong-ul? Oare câteva ore de practică în plus pot fi suficiente pentru a vă creşte gong-ul? Asta nu ajută decât la transformarea benti-ului şi mai trebuie încă energie pentru a-l întări, aceasta neavând niciun efect asupra elevării nivelului. Punerea la încercare a minţii şi a voinţei este factorul crucial pentru a-ţi ridica nivelul cu adevărat. Dacă puteam progresa numai prin efortul oaselor şi muşchilor, atunci aş spune că ţăranii chinezi sunt cei care suferă cel mai mult, n-ar trebui deci ca ei toţi să fie mari maeştri de qigong? Orice durere fizică aţi avea, nu se poate compara cu a lor. Ei lucrează pe câmp, zi de zi, sub soarele arzător. Aceasta este o muncă grea şi epuizantă, aşadar nu este atât de simplu. Iată de ce spunem că, dacă dorim într-adevăr să ne elevăm, trebuie să ne elevăm cu adevărat mintea. Numai aşa ne putem înălţa cu adevărat.

                 În timpul procesului de transformare a karmei, pentru a avea o bună stăpânire de sine, pentru a nu complica situaţia ca oamenii obişnuiţi, trebuie să păstrăm întotdeauna o inimă de compasiune, o stare de spirit calmă şi paşnică. Când întâlniţi deodată o problemă, veţi putea s-o rezolvaţi în mod corect. În general, dacă aveţi mereu o inimă plină de bunătate şi de compasiune, atunci când o dificultate va apare brusc, veţi avea timp sau spaţiu pentru a amortiza confruntarea şi pentru a reflecta la ea. Dacă mintea voastră este întotdeauna gata să fie în dezacord cu alţii şi să se lupte pentru asta sau cealaltă, vă spun că vă veţi lua la ceartă cu ceilalţi la fiecare problemă, asta este garantat. Aşa că, atunci când întâlniţi conflicte, vă spun că este tocmai pentru a transforma propria materie neagră în materie albă, pentru a o transforma în Virtute. Omenirea noastră s-a dezvoltat astăzi până în punctul în care aproape toată lumea vine pe lume cu karma acumulată peste karma, fiecare poartă pe corp o cantitate destul de mare de karma. Atunci, în privinţa transformării karmei, iată ce se va întâmpla de obicei: în timp ce gong-ul vostru creşte şi xinxing-ul vostru se înalţă, în acelaşi timp karma voastră este eliminată şi transformată. Atunci când întâlniţi o situaţie conflictuală, aceasta se va manifesta probabil prin punerea la încercare a xinxing-ului vostru de către demoni, în relaţiile voastre cu oamenii; dacă o puteţi îndura, karma voastră va fi eliminată, xinxing-ul vostru se va înălţa, gong-ul vostru va creşte – toate în acelaşi timp. În trecut oamenii aveau multă Virtute, xinxing-ul lor era înalt de la bun început, era de ajuns puţină suferinţă pentru ca ei să-şi crească gong-ul. Acesta nu mai este cazul oamenilor de astăzi, care de îndată ce îndură puţină suferinţă, nu mai vor să continue să cultive; de altfel ei înţeleg tot mai puţin prin calitatea lor de iluminare, fiind deci mai greu pentru ei să cultive.

              În cursul cultivării şi practicii, când vă confruntaţi cu conflicte adevărate sau când ceilalţi vă tratează rău, asta poate implica două situaţii. Prima este că poate şi voi i-aţi tratat rău pe alţii într-o existenţă anterioară; în sinele vostru vă simţiţi indignat: „Cum poate să-mi facă asta?” Dar voi, de ce i-aţi făcut acelaşi lucru în trecut? Veţi spune că atunci nu ştiaţi şi că această viaţă nu are nimic de a face cu ceea ce s-a întâmplat într-o altă viaţă. Dar nu funcţionează aşa! Mai există o altă situaţie: în conflicte este în joc transformarea karmei, aşa că în timpul acestor conflicte, trebuie să adoptăm o atitudine mărinimoasă şi să nu ne comportăm ca nişte oameni obişnuiţi. Este la fel la serviciu, în orice mediu profesional, chiar dacă lucraţi independent, tot trebuie să existe interacţiuni sociale; este imposibil să nu aveţi contacte cu societatea, există cel puţin relaţii între vecini. În relaţiile sociale, putem întâlni tot felul de conflicte. Pentru cei care cultivă şi practică printre oamenii obişnuiţi, bogăţia sau poziţia voastră ierarhică nu contează, nu este important dacă aveţi bani sau propria voastră afacere, toate acestea sunt fără importanţă: faceţi mereu schimburi echitabile şi păstraţi o minte dreaptă. Fiecare meserie din societatea umană îşi are raţiunea de a fi; problema este că mintea oamenilor este incorectă, dar asta n-are nimic de a face cu meseria pe care o faceţi. În trecut, se spunea: „Din zece negustori, nouă sunt necinstiţi”. Aceasta este doar o zicală de-a oamenilor obişnuiţi, după mine este o chestiune legată de inima omului. Dacă vă păstraţi mintea dreaptă şi afacerile echitabile, dacă faceţi mai multe eforturi, este normal să câştigaţi mai mulţi bani; obţineţi asta prin eforturile depuse printre oamenii obişnuiţi – fără pierdere, nu există câştig – asta este recompensa eforturilor. Puteţi fi un om bun indiferent de statutul social; în medii diferite există conflicte diferite. Clasele superioare au conflictele claselor superioare, care pot fi rezolvate corect; oriunde, oricare ar fi nivelul social, poţi fi un om bun şi renunţa la tot felul de dorinţe şi ataşamente. În orice clasă socială, poţi fi o persoană bună, fiecare poate cultiva şi practica în propriul său mediu.
În prezent, în această ţară, fie că este vorba de întreprinderile de stat sau de alte întreprinderi, conflictele dintre oameni devin foarte specifice. Un astfel de fenomen nu a existat niciodată în alte ţări sau în istorie; de asemenea luptele pentru interes sunt foarte acute, oamenii rivalizează în meschinării şi în intrigi reciproce, se ceartă pentru avantaje minore. Ceea ce gândesc şi complotează este foarte răuvoitor; este greu chiar să fii om bun. De exemplu, când vine la lucru, cineva simte o atmosferă ciudată. După un timp i se explică: „Cineva a inventat o poveste despre tine, s-a dus să se plângă şefului, te-a discreditat de tot.” Ceilalţi îl privesc ciudat. Cum poate o persoană obişnuită să suporte asta? Cum poate să înghită această supărare? „Aha, caută să-mi facă probleme, am să-i plătesc cu aceeaşi monedă. Are oamenii lui, eu pe ai mei, hai să ne luptăm.” Dacă acţionaţi astfel printre oamenii obişnuiţi, se va spune că sunteţi o persoană puternică. Dar pentru un practicant de gong va fi cu adevărat îngrozitor. Dacă vă certaţi ca o persoană obişnuită, veţi fi o persoană obişnuită, dacă depuneţi mai mult zel decât el, veţi fi chiar mai rău decât această persoană obişnuită. Cum trebuie să tratăm această chestiune? Când ne lovim de acest gen de conflicte, trebuie în primul rând să ne păstrăm calmul şi să nu adoptăm aceeaşi atitudine ca a lui. Desigur, putem să-i explicăm cu amabilitate şi putem clarifica lucrurile, asta nu este o problemă, dar nu ar trebui să deveniţi prea ataşaţi. Atunci când întâlnim asemenea probleme, nu trebuie să ne certăm şi să ne luptăm ca ceilalţi. Dacă ei se poartă aşa şi voi acţionaţi la fel, nu sunteţi tot o persoană obişnuită? Nu numai că nu trebuie să vă luptaţi şi să vă certaţi cu el, dar în inima voastră nu trebuie să-l detestaţi cu adevărat, nici să-l urâţi. Dacă îl urâţi, înseamnă că v-aţi enervat, nu-i aşa? Noi vorbim de Zhen-Shan-Ren: n-aţi aplicat principiul Ren, veţi avea chiar mai puţin Shan. În consecinţă, nu ar trebui să acţionaţi ca el, n-ar trebui să vă supăraţi pe el cu adevărat, deşi v-a discreditat până în punctul de a nu mai putea să ridicaţi capul în public. Nu numai că nu trebuie să vă supăraţi pe el, ci ar trebui chiar să-i mulţumiţi din adâncul inimii, să-i mulţumiţi cu adevărat. Oamenii obişnuiţi vor gândi poate: „Atunci oare nu suntem ca Ah Q112?” Vă spun că nu este acesta cazul.

           Gândiţi-vă puţin: sunteţi practicanţi de gong, n-ar trebui să aveţi un standard înalt? Nu mai putem să vă aplicăm principiile oamenilor obişnuiţi. Sunteţi practicanţi, nu veţi obţine lucruri de nivel înalt? Astfel că trebuie să vă impuneţi principiile unui nivel înalt. Dacă acţionaţi ca el, nu sunteţi la fel ca el? Atunci, de ce trebuie să-i mulţumiţi? Gândiţi-vă, ce veţi obţine? În acest univers, există următorul principiu: cine nu pierde nu câştigă, pentru a câştiga trebuie să pierdeţi. V-a discreditat complet printre oamenii obişnuiţi, este cel care a câştigat, a câştigat un avantaj în detrimentul vostru. Cu cât vă discreditează mai mult şi cu cât acest lucru face mai multă senzaţie, cu atât suferiţi mai mult, el pierde din Virtute, şi toată această Virtute vă este atribuită vouă. Şi în timp ce suportaţi această situaţie, poate că o puteţi privi cu detaşare şi n-o veţi pune la inimă. Mai există încă un principiu în acest univers: pentru că aţi îndurat o mare suferinţă, propria voastră karma va fi atunci transformată. Deoarece v-aţi sacrificat, atâta cât aţi îndurat, tot atâta va fi transformat în Virtute. Nu este această Virtute ceea ce vrea să obţină un practicant de gong? Nu aţi câştigat deja pe două planuri? În plus, karma voastră este eliminată. Dacă nu vă crea o asemenea situaţie, cum v-aţi fi putut eleva xinxing-ul? Tu eşti amabil şi eu la fel, toată lumea stă aşezată acolo în armonie, cum poate gong-ul vostru să crească? Unde găsim un astfel de lucru? Tocmai pentru că a provocat un asemenea conflict, pentru că a creat pentru voi o ocazie de elevare a xinxing-ului, numai aşa aţi putut s-o faceţi; în felul acesta v-aţi putut eleva xinxing-ul, nu-i aşa? Iată un al treilea câştig. Sunteţi un practicant de gong, xinxing-ul vostru s-a înălţat, atunci n-ar trebui ca şi gong-ul vostru să se înalţe drept consecinţă? Aţi câştigat patru dintr-o lovitură. Cum aţi putea să nu-i mulţumiţi? Ar trebui să-i mulţumiţi sincer, din adâncul inimii – este chiar aşa.
Desigur, intenţia lui nu era bună, altfel nu v-ar fi dat Virtute, însă el v-a oferit cu adevărat o ocazie de a vă eleva xinxing-ul. Asta înseamnă că trebuie neapărat să punem accentul pe cultivarea xinxing-ului. Simultan cu îmbunătăţirea xinxing-ului, karma voastră va fi de asemenea eliminată şi transformată în Virtute şi veţi putea astfel să vă elevaţi nivelul, toate acestea completându-se reciproc. Privite de la niveluri superioare, principiile se schimbă. O persoană obişnuită nu poate vedea asta cu claritate; când vedeţi principiile de la niveluri înalte, ele se schimbă în totalitate. Deoarece vă aflaţi printre oameni obişnuiţi, consideraţi că un principiu este corect, dar de fapt, nu este chiar aşa. Numai ceea ce se vede de la un nivel înalt este corect. În general este astfel. V-am explicat principiile în profunzime şi sper ca mai târziu să vă puteţi considera un practicant de gong în cultivarea şi practica voastră. Să cultivaţi şi să practicaţi cu adevărat, căci principiile v-au fost expuse acum în mod clar.

             Poate că unele persoane, deoarece trăiesc printre oamenii obişnuiţi, găsesc că interesele concrete sunt chiar aici şi că asta este mai real. În puternicul curent al oamenilor obişnuiţi, aceste persoane nu reuşesc să-şi impună mereu standarde mai înalte. De fapt, pentru a fi o persoană bună printre oamenii obişnuiţi, puteţi lua exemplu de la eroi şi de la cetăţeni model, aceştia fiind exemple pentru oamenii obişnuiţi. Dacă vreţi să fiţi un practicant, cultivarea depinde în întregime de propria voastră inimă şi trebuie să vă iluminaţi singuri, nu există exemple de urmat. Din fericire, azi am predat deja Marea Lege în mod public; în trecut, chiar dacă aţi fi vrut să cultivaţi, nimeni nu v-ar fi învăţat. Dar acum puteţi urma Marea Lege şi poate veţi fi capabili să faceţi mai bine; dacă veţi putea să cultivaţi, să reuşiţi sau să atingeţi un nivel sau altul, toate acestea depind numai de voi.
Desigur, transformarea karmei nu ia întotdeauna forma despre care tocmai am vorbit, se poate manifesta şi în alte domenii. Poate apare atât în societate, cât şi în cadrul familiei. Pe stradă sau în alte circumstanţe sociale, puteţi de asemenea să întâlniţi necazuri. Veţi fi făcuţi să abandonaţi toate ataşamentele la care nu reuşiţi să renunţaţi printre oamenii obişnuiţi. Toate ataşamentele, cât timp le mai aveţi, vor trebui eliminate în mod progresiv, în tot felul de ocazii. Veţi fi făcuţi să vă poticniţi şi prin asta veţi înţelege Calea, în felul acesta veţi avansa în cultivarea şi practica voastră. Mai există un alt caz destul de obişnuit: în cursul cultivării şi practicii lor, mulţi dintre noi vor constata foarte adesea că atunci când practică exerciţiile, partenerul de viaţă devine foarte nemulţumit; de îndată ce începi practica, se ceartă cu tine. Dacă faci altceva, nu-ţi dă atenţie. Dacă îţi pierzi mult timp jucând Mah Jong113, se va supăra, dar nu aşa de tare ca atunci când practici. Dacă practici exerciţii, nu-l deranjează, îţi antrenezi corpul, de ce l-ar deranja asta!? Este un lucru bun. Şi totuşi, imediat ce practici qigong, se va certa violent cu tine şi va arunca cu lucruri. Din cauza practicii de gong, unele cupluri ajung în pragul divorţului. Mulţi oameni nu au înţeles de ce se produce o astfel de situaţie. Dacă întrebaţi partenerul după aceea „De ce te-a apucat o asemenea furie contra mea atunci când practicam exerciţiile?”, nu vă poate răspunde nimic, nu ştie ce să spună: „Într-adevăr, n-ar fi trebuit să mă enervez aşa, dar în acel moment eram înfuriat.” În realitate, ce se întâmplă? În timp ce practicaţi gong-ul, karma voastră trebuie să se transforme: cine nu pierde, nu câştigă. Ceea ce pierdeţi, este ceva rău, aşa că trebuie să plătiţi pentru asta.

              Poate că abia ai trecut pragul casei, că soţia îţi şi aruncă reproşuri drept în faţă; dacă le suporţi bine, practica ta de gong nu va fi azi în zadar. Unii mai ştiu că, pentru a practica gong-ul, trebuie acordată importanţă Virtuţii şi de obicei sunt în relaţii bune cu partenerul. El gândeşte: „De obicei, cuvântul meu contează, dar astăzi ea mă ia în râs.” Neputând să se abţină, el începe să se certe şi atunci, pentru acea zi, practica a fost în van. Deoarece karma era acolo, partenera vă ajuta s-o eliminaţi, dar voi refuzaţi şi vă luaţi la ceartă cu ea, karma neputând fi deci eliminată. Există multe cazuri asemănătoare, mulţi dintre noi le-au trăit fără a se întreba de ce. Când faceţi altceva, partenera nu se preocupă de voi, dar când practicaţi – ceea ce este un lucru bun – vă caută întotdeauna ceartă. De fapt, soţia te ajută să-ţi elimini karma, însă nici ea însăşi n-o ştie. Nu înseamnă că îţi caută ceartă doar în aparenţă şi că în interior inima sa este bine intenţionată faţă de tine, nu este aşa, furia sa vine cu adevărat din adâncul inimii, întrucât cel asupra căruia cade karma suferă, este garantat.  ( ZHUAN FALUN  ÎNVÂRTIND ROATA LEGII)

KARMA GÂNDURILOR

Apa care curge prin forme spiralate devine apă vie


Viktor-Schauberger-1

Toţi cei interesaţi de propria sănătate, de ecologie, de agricultură şi chiar de viitorul planetei pe care trăim au multe de învăţat din studiile şi invenţiile genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958. Supranumit Vrăjitorul apei, datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA.
Viktor Schauberger a fost o personalitate aparte în lumea ştiinţei secolului trecut. Unul dintre acele personaje incomode, ale cărui descoperiri i-au deranjat pe mai-marii industriei vremii, care dobândeau câştiguri imense din utilizarea surselor convenţionale de energie. Ori, Schauberger propunea, ca surse neconvenţionale de energie, apa şi aerul, care sunt la îndemâna oricui…
Cu toate că nu avea studii superioare, cunoştinţele sale de biologie, fizică şi chimie se ridicau la nivel universitar. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor şi a căutat să-i înţeleagă misterul.
Deviza inventatorului austriac Viktor Schauberger era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ’30, observând vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel: „Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de energie care poate să provoace levitaţia.”
Mişcarea implozivă condensează energia
Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precumîn motoarele actuale.
Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două aspecte – pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale. Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte.
Toate motoarele cunoscute se bazează pe explozie, deci conduc inevitabil la distrugerea naturii. De aceea, unul din scopurile principale ale lui Schauberger a fost studierea şi reproducerea, prin anumite mecanisme, a mişcării pe care natura o foloseşte pentru a condensa energie, implozia. În principal, această mişcare descrie o formă spiralată în sens anti-orar, precum un vortex rotitor. Pornind de la această formă, el a conceput, în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe discuri zburătoare pentru nazişti, care funcţionau pe un mod de „propulsare cu vortex lichid” (o tehnologie care ar anula gravitaţia), submarine, sisteme de purificare a aerului şi aparate de producere neconvenţională a energiei electrice. Toate acestea se bazau pe deplasarea apei sau aerului prin „ţevi răsucite” sau „ţevi cu filet” care nu erau altceva decât forme spiralate.
Maşina cu implozieDoc1-1
Schauberger explică principiul de funcţionare al maşinii cu implozie:
„Combustibilul maşinii cu implozie (apă sau aer) se află în strânsă legătură cu proprietăţile caracteristice ale oxigenului care, răcindu-se în cazul procesului de reducere, generează o tendinţă de contracţie şi implicit de restrângere a volumului, aspect care reprezintă în realitate forţa determinatoare a imploziei.”
„Dacă mişcăm apa sau aerul într-un sens centripet sau, cu alte cuvinte, radial-axial, adică din afară spre înspre înăuntru, atunci nu numai că nu va mai fi nicio opoziţie faţă de frecare a acestui mediu prin care circulă ţevi, dar totodată rezultatul este că energia rezultantă creşte cu pătratul vitezei.”
„Motorul cu implozie nu este de fapt o invenţie în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că în realitate el marchează renaşterea unor metode şi realizări străvechi care, datorită ignoranţei s-au pierdut în decursul timpului.”
Vortexul spiralat
El a observat că, atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere simbolic, mişcarea în spirală pare a fi forma de mişcare
cea mai naturală. În timp ce – în viziunea sa – cercul reprezintă un sistem de închis, care izolează interiorul cercului de restul universului, spirala este un sistem deschis, ascensional şi evolutiv.
Pentru Schauberger, spirala YANG (în sens anti-orar) constituie o formaţiune „aspirantă implozivă” care ne apare ca o curbură spaţială infinită în toate modurile ei diferite de manifestare.
Implozia are la bază un vortex autoîntreţinut care evoluează în mediu fluid şi are un efect ordonator, concentrator şi de reducere a temperaturii mediului. Când fluidul (apa, aerul) trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendinţa de a curge în spirală, într-o turbulenţă cicloidă. Când iese din tub, după ce toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare gigantică de energie.
Turbina lui Schauberger se constituie din nişte tuburi spiralate în jurul unei forme conice. Cu ajutorul unui mic motor electric se rotesc forţat tuburile, care aspiră apa la capetele mari şi o expulzează cu o forţă imensă la capetele mici în palele unei turbine conectate la un generator electric.
Dificultatea constă în a găsi curba spiralată optimă în care fluidul (apa sau aerul) să se desprindă în mod natural de peretele de ghidare lăsându-se „densificat”. Doar în aceste condiţii speciale fluidul este angrenat într-o mişcare centripetă (mişcare spiralată în sens anti-orar), ce generează o anumită formă de energie. Masa de fluid ce se deplasează astfel devine un veritabil piston de absorbţie.
Viteza fluidul creşte şi totodată acesta se densifică de la o răsucire la alta, ceea ce demonstrează funcţia energizantă a spiralei YANG (sens anti-orar). Astfel, masa fizică se condensează până la un punct critic dincolo de care ea se „dizolvă” în forma ei energetică (matricea ei). Apare astfel un vid biologic (vacuum) care măreşte absorbţia, iar acest proces conduce la fenomenul de diamagnetism şi levitaţie.
Iată ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „…în momentul în care toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră…”
Doc1-1„Vrăjitorul apei” transformă „apa moartă” în „apă vie”
Fără apă, acest veritabil „sânge” al planetei noastre, viaţa organică nu ar putea exista. Însă atunci când apa pe care o bem este foarte impură, ea devine o ameninţare pentru sănătatea noastră, din cauza lipsei calităţilor nutritive şi vitalizante ale apei pure.
Folosirea abuzivă şi nechibzuită a apelor planetare ne-a adus în pragul unei catastrofe ecologice, datorită poluării. Mulţi cred că prin consumul apei minerale îmbuteliate sau al apei plate rezolvă problema sănătăţii personale. În cele ce urmează, vom prezenta concluziile lui Viktor Schauberger în ceea ce priveşte puritatea diferitelor tipuri de apă.
Apa distilată
Apa distilată se obţine prin evaporare, ce are ca scop disocierea ei de impurităţi şi apoi condensarea ei ca un lichid pur. Ea devine astfel chimic pură. În această stare, apa va rămâne atât timp cât nu va întâlni substanţe solubile. Acţiunea ei purgativă poate sărăci organismul de anumite elemente şi minerale. De aceea, consumul
zilnic de apă distilată nu este recomandat pentru perioade lungi de timp.
Apa de ploaie
Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este cea mai pură apă pe care ne-o oferă natura. Din păcate, la ora actuală, pericolul ploilor acide pune sub semnul întrebării chiar şi această apă.
Apa de suprafaţă
Are contact cu pământul, astfel că poate dizolva diverse substanţe, inclusiv poluanţi. Contactul direct cu lumina solară poate energiza acest tip de apă.
Apa freatică
Extrasă de la adâncime, această apă este mai bună datorită conţinutului ridicat de minerale. În călătoria sa prin straturile impermeabile ale pământului ea poate apărea ca o infiltraţie în puţurile de scurgere sau ca izvor de suprafaţă.
Apa de izvor
Este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente şi carbonaţi dizolvaţi. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferenţiază de orice alt tip de apă.
Aceste izvoare, dacă nu sunt contaminate de substanţe folosite în agricultură sau de habitatul uman, rămân cele mai preţioase surse de apă potabilă.
Viktor Schauberger a inventat un dispozitiv care putea folosi orice apă nepoluată (pentru că nu acţiona chimic) pentru a o transforma într-o apă asemănătoare celei de izvor. Datorită acestei invenţii el a fost supranumit Vrăjitorul apei, pentru că apa pe care o obţinea avea puternice calităţi curative. Astfel, el a reuşit, numai cu această apă, în mai multe cazuri, remisiunea tumorilor canceroase.Autorităţile l-au acuzat însă de înşelătorie, pentru că nu avea calificarea necesară practicilor terapeutice. Maşina de purificat apa a fost apoi confiscată şi distrusă…
Rezultate ale cercetărilor actuale
În ultimul deceniu, tot mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au îndreptat cercetările în direcţia descrisă de descoperirile geniale ale lui Schauberger.
Încă din iunie 1974, revista „Implosion” făcuse cunoscut faptul că firma „Schauberger Biotechnik AG” a început deja producerea de aparatură pentru purificarea aerului, care lucrează bineînţeles după principiul turbionar al deplasării aerului printr-o spirală în sens anti -orar. Dar aceste aparate nu au fost comercializate niciodată.
Alte aplicaţii practice ale ideilor lui Schauberger, vizate de cercetători în ultimii ani sunt:
- obţinerea apei vii ca medicament;
-creşterea mult accelerată a sistemelor vii prin utilizarea turbinelor cu sens anti-orar şi a generatoarelor de apă speciale;
- realizarea apei prin fuziune nucleară la rece, pornind de la oxigen eteric şi hidrogen, prin intermediul generatorului cu apă;
- obţinere de energie liberă din apa care este deplasată cicloidal printr-o ţeavă spiralată în sens anti-orar.
Pentru cei care au avut curiozitatea să cerceteze cu obiectivitate acest domeniu al sistemelor energetice neconvenţionale, validitatea principiului imploziei unei structuri spiralate apare ca fiind incontestabilă. Rămâne însă întrebarea dacă forţa socială, politică şi economică necesară pentru a susţine renunţarea la sursele de energie convenţionale (inclusiv energia nucleară) va fi suficient de puternică pentru a pune cât mai repede în practică conceptele naturiste şi biologice de genul celor structurate de descoperirile lui Viktor Schauberger.
de Ioana Plăviţu