…..

       Aforismul „Gândurile unui om îl fac să fie ceea ce este”, nu numai că include întreaga fiinţă umană, dar este şi complet, referitor la orice eveniment din viaţă. Un om este de fapt ceea ce gândeşte, caracterul său fiind suma totală a gândurilor sale. Cum planta răsare din sămânţă, şi altfel nu poate exista, astfel fiecare om răsare din seminţele ascunse ale gândurilor, şi nu ar fi apărut fără existenţa acestora. Acest lucru se aplică în aceeaşi măsura actelor „spontane” şi „nepremeditate” cât şi celor executate în mod deliberat.

Acţiunea poate fi considerată înflorirea gândului, în timp ce fericirea şi suferinţa sunt fructele sale; astfel încât omul culege fructele dulci şi amare din propria sa „gradină”.Omul reprezintă dezvoltarea prin lege şi nu o creaţie artificială, cauza şi efectul sunt absolute şi eterne în regatul ascuns al gândurilor, precum şi în lumea lucrurilor materiale şi vizibile. Un caracter nobil şi bun, nu este un lucru lăsat la voia întâmplării, ci este rezultatul natural al eforturilor continue ale raţiunii, efectul asociaţiei apreciate ca gânduri divine. Un caracter imoral şi inuman, prin acelaşi proces, este rezultatul fluxului continuu de gânduri.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Omul este, sau nu este, creat de el însuşi.

În arsenalul gândurilor el falsifică armele prin care se auto-distruge. De asemenea, creează uneltele cu care construieşte pentru el însuşi locuinţe divine pline de fericire, putere şi pace.Prin alegerea şi aplicarea corectă a gândurilor, omul păşeşte spre perfecţiunea divină. Prin aplicarea greşită a gândurilor el coboară la nivelul animalelor.

Între aceste două extreme se situează toate gradele caracterului, şi omul este creatorul şi stăpânul lor. Dintre toate adevărurile referitor la suflet, ce au fost dezvăluite, nici unul nu este mai îmbucurător decât promisiunea divină şi încrederea că – omul este stăpânul gândurilor sale, modelatorul caracterului şi creatorul condiţiei sale, a mediului şi a destinului.

În calitatea sa de fiinţă puternică, inteligentă şi cu putere de dragoste, şi stăpân al propriilor sale gânduri, omul deţine cheia pentru fiecare situaţie, şi are în el puterea de a se transforma şi regenera, prin care poate face ceea ce doreşte. Omul este întotdeauna stăpânul său, chiar şi când se află în cea mai vulnerabilă stare. Dar în slăbiciunea şi degradarea sa el este un stăpân neglijent, care nu ştie să-şi administreze bine „casa”.

Când începe să reflecteze asupra stării sale şi caută o cale să iasă din această stare, devine un stăpân înţelept şi îşi dirijează energia cu inteligenţă pentru a obţine rezultate satisfăcătoare. Un astfel de stăpân conştiincios, poate fi omul care descoperă în el însuşi legea raţiunii. Această descoperire este integral o problemă de aplicare a auto-analizei şi a experienţei.

Cum numai după îndelungate căutări se obţin diamantele şi aurul, aşa şi omul poate descoperi adevărul în legătură cu fiinţa sa, dacă se uita adânc în sufletul său. Îşi poate da seama că el este creatorul caracterului său, modelatorul propriei sale vieţi, şi îşi poate făuri singur destinul, poate dovedi fără greşeală, faptul că, dacă îşi controlează şi ghidează gândurile, verificând efectele asupra lui însuşi şi a celorlalţi şi asupra vieţii şi a evenimentelor, va face cu multă răbdare legătura dintre cauză şi efect prin practică şi investigaţii.

Folosind fiecare experienţă, chiar şi cele mai triviale, întâmplările de zi cu zi, ca mijloc pentru obţinerea cunoştinţelor despre el însuşi, va obţine înţelepciunea şi înţelege puterea ce le deţine. Astfel dacă va „căuta va găsi” şi dacă va „bate la uşă, aceasta se va deschide”. Numai cu răbdare, practică şi persistenţă poate un om intra pe uşa templului cunoaşterii.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Efectul gândurilor asupra circumstanţelor.

        Mintea unui om poate fi asemuită cu o gradină, ce poate fi întreţinută cu grijă sau lăsată în paragină; dar fie că este îngrijită fie că nu, va continua să se dezvolte. Dacă sunt cultivate seminţe nefolositoare, atunci vor creşte buruieni ce vor continua să se reproducă. Ca un grădinar care îşi cultivă pământul, având grijă să nu fie năpădit de buruieni, plantând flori şi pomi fructiferi, tot aşa îşi poate cultiva omul mintea, eliminând toate buruienele, gândurile nefolositoare şi impure şi poate cultiva gânduri folositoare şi pure.

Urmărind acest proces, omul, mai devreme sau mai târziu, descoperă că este grădinarul şef al sufletului său, directorul vieţii sale. De asemenea, i se relevă fluxul de gânduri cu o acurateţe din ce în ce mai mare, în timp ce gândurile – forţele şi elementele raţiunii operează pentru a forma caracterul, circumstanţele şi destinul. Gândurile şi caracterul reprezintă un singur element, şi deoarece caracterul se poate manifesta şi descoperi pe sine, prin mediul înconjurător şi prin circumstanţe, condiţiile externe din viaţa unui om vor fi întotdeauna în armonie cu starea interioară.

Asta nu înseamnă că circumstanţele unui om sunt oricând un indiciu al caracterului său, ci că aceste circumstanţe sunt atât de strâns legate de elementele vitale, încât sunt indispensabile dezvoltării.

Orice om ajunge acolo unde ajunge prin legea firii sale; gândurile care i-au clădit caracterul l-au adus aici, şi în viaţa sa nu există nici un element al şansei, totul este rezultatul unei legi, care nu face greşeli. Acest lucru este la fel de adevărat atât pentru cei care nu simt „armonia” cu mediul înconjurător cât şi pentru aceia care sunt mulţumiţi de ei însuşi. Ca fiinţă progresivă şi care evoluează, omul este acolo unde este deoarece are puterea de a învăţa şi se dezvolta; şi cu cât învaţă lecţiile spirituale pe care le conţine fiecare ocazie pentru el, trece mai departe şi face loc altor circumstanţe.

Omul este dependent de circumstanţe atâta timp cât consideră că este creaţia condiţiilor externe, dar când realizează că el însuşi este puterea creativă, poate comanda terenului şi seminţelor ascunse în fiinţa sa din care răsar circumstanţele; atunci devine propriul său stăpân.Circumstanţele apar din gânduri, după cum ştie orice om care a practicat auto-controlul şi auto-purificarea, deoarece a observat că modificarea acestor circumstanţe s-a produs exact în procentul stabilit de mintea sa. Este adevărat că atunci când un om îşi remediază defectele caracterului, şi face schimbări, observând progrese, el trece rapid printr-o succesiune de vicisitudini.

Sufletul – este atras de lucrurile pe care le iubeşte şi de cele de care se teme;atinge înălţimea aspiraţiilor pe care le apreciază; cade la nivelul dorinţelor cenzurate şi circumstanţele sunt mijloacele prin care sufletul le primeşte.Fiecare sămânţă – gând – cultivată, prinde rădăcini acolo, înfloreşte mai devreme sau mai târziu printr-o acţiune şi sunt obţinute fructele reprezentate prin oportunităţi şi circumstanţe. Gândurile bune sunt ca fructele bune, şi gândurile rele ca fructele stricate.

Lumea exterioară a circumstanţelor se conturează ea însuşi prin lumea interioară a gândului, şi ambele condiţii plăcute şi neplăcute sunt factori care se îndreaptă către binele final al individului. Ca şi culegătorul recoltei, omul învaţă atât să sufere cât şi să fie fericit.Ca urmare a celor mai personale dorinţe, aspiraţii, gânduri, prin care el îşi permite să fie dominat (ce urmează drumul şerpuit al imaginilor impure sau drumul drept al voinţei puternice), omul în cele din urmă ajunge să culeagă roadele prin îndeplinirea condiţiilor externe din viaţa sa.

Legea evoluţiei şi a modificării se obţine oriunde.Omul nu ajunge în închisoare datorită sorţii sau circumstanţelor, ci datorită gândurilor şi dorinţelor sale. Un om cu mintea pură nu va comite o crimă din cauza forţelor externe. Gândul criminal stă ascuns, inactiv, şi este relevat la ora potrivită.Circumstanţele nu fac omul; ci îl pun în adevărata lui lumină. Nu există cazuri în care omul se dedă viciilor şi suferă separat de înclinaţiile sale vicioase, sau este virtuos şi pur fără a-şi cultiva, în continuu aspiraţiile vicioase; omul, în consecinţă, în calitate de stăpân al gândurilor, este propriul său creator şi autor al mediului său.

Chiar de la naştere, sufletul este propriul său stăpân şi cu fiecare pas făcut în pelerinajul pe pământ atrage acele combinaţii de evenimente pe care şi le relevă el însuşi, care sunt reflecţiile propriei sale purităţi sau impurităţi, forţa sau slăbiciunea sa. Oamenii nu atrag ceea ce vor, ci ceea ce sunt. Fanteziile lor, ambiţiile devin frustrări la fiecare pas, dar gândurile lor cele mai intime se hrănesc cu propria lor sevă, pură sau impură. Omul este legat numai de el însuşi; gândurile şi acţiunile sunt gardienii destinului – care încarcerează; ele sunt, de asemenea şi îngerii – care eliberează omul, prin care acesta devine nobil.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Un om nu primeşte ceea ce cere şi pentru ceea ce se roagă, ci ceea ce câştigă în mod corect. Dorinţele şi rugăciunile sunt numai gratificate şi rezolvate când sunt în armonie cu gândurile şi acţiunile omului. În lumina acestui adevăr, care este înţelesul expresiei: „să lupţi împotriva circumstanţelor?” Înseamnă că un om este permanent revoltat împotriva unui efect, fără ca în acelaşi timp să îşi susţină cauza în inima sa.Aceasta cauză poate avea forma unui viciu, sau o slăbiciune; dar orice ar fi, împiedică eforturile posesorului, şi astfel necesită un remediu imediat.

Oamenii sunt nerăbdători să-şi îmbunătăţească circumstanţele, dar nu vor să devină ei însuşi mai buni; în consecinţă rămân dependenţi. Un om care nu reuşeşte să se sustragă auto-crucificării, nu va reuşi niciodată să îşi îndeplinească obiectivul stabilit în inima sa. Acesta este adevărul lucrurilor pământeşti, precum şi al celor divine. Chiar omul al cărui unic obiectiv este să se îmbogăţească trebuie să fie pregătit să facă mari sacrificii personale înainte de a-şi putea îndeplini obiectivul; şi cât de mari trebuie să fie aceste sacrificii pentru oamenii cu o viaţă bine echilibrată?

Este uşor pentru vanitatea omenească să creadă că suferim datorită virtuţii; numai oamenii care au reuşit să-si elibereze sufletul de gândurile amare, rele şi impure sunt în măsură să declare suferinţa îndurată pentru a obţine calităţile bune şi nu pe cele rele, şi dacă pe acest drum, care este încă lung, a întâlnit suprema perfecţiune, pe care o poate găsi în mintea şi viaţa sa, marea lege care este absolut justă, şi care nu poate, în consecinţă, să dea binele pentru rău şi invers.

Cunoscând aceste lucruri va şti apoi, uitându-se înapoi în timp că a reuşit să treacă peste ignoranţă şi nu mai este orb ca înainte, că viaţa sa este, şi întotdeauna a fost, comandată, şi că tot trecutul său, bun sau rău, a fost munca evoluţiei sale, încă neevoluată.Gândurile bune şi acţiunile nu pot duce niciodată la rezultate negative şi invers. Oamenii înţeleg legea lumii şi o aplică, dar puţini o înţeleg din punct de vedere mental şi moral (deşi aceasta este atât de simplă şi eternă), şi în consecinţă nu cooperează.

Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor negative. Este un indiciu că individul nu este în armonie cu el însuşi, cu legea firii sale. Unica şi suprema utilizare a suferinţei este de a purifica, de a arde tot ceea ce este nefolositor şi impur. Suferinţa încetează în cazul celor puri. O fiinţă pură nu poate să sufere.Suferinţele prin care trece un om sunt rezultatul lipsei sale de armonie mentală.

Puritatea este rezultatul armoniei mentale. Puritatea şi nu posesiunile materiale, constituie măsura gândurilor bune; nefericirea, şi nu lipsa de bunuri materiale, este măsura gândurilor rele. Un om poate fi blestemat şi bogat; sau poate fi binecuvântat şi sărac. Puritatea şi bogăţia se unesc numai când bogăţia este utilizată în mod corect şi cu înţelepciune. Omul sărac este disperat numai atunci când îşi priveşte povara ca fiind impusă în mod nejustificat.

Bogăţia şi sărăcia sunt cele două extreme ale nefericirii. Ambele sunt nefireşti şi sunt rezultatul dezordinii mentale. Omul evoluează în mod corect atunci când este fericit, sănătos şi prosper; prosperitatea, fericirea şi sănătatea sunt rezultatul armoniei interioare şi exterioare a omului cu mediul înconjurător.

Omul începe să fie o fiinţă umană atunci când încetează să se plângă şi să insulte, şi începe să caute corectitudinea care să-i echilibreze viaţa. Atunci când îşi adaptează mintea la factorul variabilităţii, când încetează să-i acuze pe alţii pentru condiţia sa, şi îşi construieşte el însuşi gândurile nobile; când încetează să dea cu piciorul circumstanţelor, ci le foloseşte pentru a grăbi progresul, şi când îşi descoperă puterile şi posibilităţile ce se află înăuntrul său.

Legea, şi nu confuzia domină principul universului; justiţia şi nu injustiţia este sufletul şi substanţa vieţii, dreptatea şi nu corupţia este forţa care mişcă şi modelează spiritualitatea universală. Numai aşa omul poate să înţeleagă universul. În timpul procesului de purificare va descoperi că pe măsură ce îşi schimbă gândurile despre lucruri şi oameni, şi oamenii la rândul lor îşi vor schimba gândurile referitoare la el.

Dovada acestui adevăr este în fiecare persoană, şi în consecinţă admite investigarea cu uşurinţă prin introspecţiune sistematică şi auto-analiză. Dacă un om îşi schimbă radical gândurile, va fi uimit de transformarea rapidă ce va avea loc referitor la condiţiile materiale din viata sa. Omul îşi imaginează că gândurile pot fi ţinute în secret, dar nu este aşa. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, şi obiceiul se solidifică în circumstanţe.

Gândurile rele se cristalizează în obiceiul de a bea şi de a-ţi urma instinctele primare, care se solidifică în circumstanţe de mizerie şi boală.Gândurile impure, de orice fel, se cristalizează în obiceiuri ce duc la slăbiciune şi confuzie, şi se solidifică în circumstanţe ofensive şi adverse. Frica, teama, îndoiala şi indecizia provocă slăbiciunea, nehotărârea şi caracterele inumane. Lenea se cristalizează în slăbiciune, necurăţenie şi corupţie, şi se solidifică în mizerie şi cerşetorie. Ura se cristalizează în obiceiul de a acuza şi de a fi violent şi se solidifică în accidente şi persecuţie. Egoismul se cristalizează în egocentrism şi se solidifică în suferinţă.

Pe de altă parte, gândurile bune se cristalizează în obiceiuri frumoase şi se solidifică în circumstanţe luminoase. Gândurile pure se cristalizează în auto-control şi se solidifică în repaus şi pace. Curajul şi hotărârea se cristalizează în obiceiurile umane şi se solidifică în circumstanţe de succes, prosperitate şi libertate.

Bunătatea şi iertarea se cristalizează în amabilitate şi se solidifică în protecţie şi apărare. Gândurile de dragoste şi altruism se solidifică în siguranţă, prosperitate şi bogăţie. Gândurile bune sau rele îşi produc rezultatele asupra caracterului şi circumstanţelor. Un om nu îşi poate alege în mod direct circumstanţele, dar îşi poate alege gândurile, şi astfel indirect şi sigur îşi modelează circumstanţele. Natura îl ajută pe fiecare om să îşi satisfacă gândurile pe care le încurajează cel mai mult, şi oportunităţile apar datorită gându-rilor bune sau rele.

Când un om încetează să mai aibă gânduri păcătoase, lumea va fi gata să-l ajute. Când renunţă la gândurile de slăbiciune şi nesănătoase va apărea oportunitatea de a fi ajutat. Dacă omul îşi încurajează gândurile bune îşi va schimba soarta scăpând de nefericire şi ruşine. Lumea este caleidoscopul fiecăruia, şi combinaţiile variate de culori ce vi se prezintă în fiecare moment sunt imaginile delicat modificate ale fiecărui gând în continuă mişcare.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Efectele gândurilor asupra sănătăţii şi corpului

Corpul este servitorul minţii. El se supune proceselor minţii, fie că acestea sunt alese în mod deliberat, fie că sunt exprimate automat. În cazul unor gânduri nesănătoase, corpul se îmbolnăveşte şi ajunge într-o stare deplorabilă, în timp ce la comanda unor gânduri frumoase, corpul înfloreşte. Boala şi sănătatea,ca circumstanţe, îşi au rădăcinile în gânduri. Teama are efectul de a ucide omul, ca un glonţ. Oamenii care trăiesc cu frica de a se îmbolnăvi, sunt oamenii care într-adevăr se îmbolnăvesc. Anxietatea demoralizează întreg corpul, şi astfel este deschisă poarta pe care intră boala. Gândurile impure afectează sistemul nervos.

Gândurile pure şi sănătoase duc la un corp sănătos şi viguros. Corpul este un instrument delicat ce răspunde la gânduri, şi acestea îşi produc efectele, bune sau rele, asupra lui.Gândul este sursa acţiunii, vieţii şi manifestărilor; atâta timp cât această sursă este pură, totul va fi pur.Schimbarea regimului alimentar nu îl ajută pe om să îşi schimbe gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, nu mai doreşte alimente impure.Gândurile curate duc la obiceiuri curate.

Aşa numitul sfânt care nu îşi curăţă corpul nu este sfânt. Acela care şi-a întărit şi purificat gândurile nu mai se gândeşte la rău. Dacă doriţi să aveţi un corp perfect, protejaţi-vă mintea. Dacă doriţi să aveţi un trup frumos, înfrumuseţaţi-vă gândurile. Invidia, răutatea şi dezamăgirea privează corpul de sănătate şi frumuseţe. O faţă liniştită nu este întâmplătoare, ci se datorează gândurilor, în timp ce ridurile apar datorită mândriei, pasiunii şi răutăţii.

Cum nu poţi avea un corp sănătos dacă nu laşi aerul şi soarele să-ţi intre în cameră, tot aşa un trup sănătos poate fi obţinut numai având gânduri frumoase, fericite şi liniştite.Pe feţele celor în vârsta există riduri care au apărut atât datorită gândurilor pure şi frumoase cât şi datorită gândurilor impure; cine le poate distinge? Aceia care au ales calea dreaptă sunt calmi, împăcaţi cu sine şi pot fi asemuiţi cu un apus de soare.

Nu există doctor mai bun decât gândurile care să poată alunga boala. Cinismul, suspiciunea şi invidia te condamnă la o viaţă de închisoare. Gândurile frumoase şi pozitive sunt adevăratele porţi către Rai, cele care îţi aduc pacea şi liniştea.

Gândul şi scopul

Până când gândul nu este legat de un scop, acesta din urmă nu poate fi atins. Majoritatea oamenilor gândesc cum să treacă peste oceanul vieţii. Lipsa de scopuri este un viciu, şi duce la catastrofe şi distrugere.Cei care nu au un scop precis în viaţă sunt o pradă uşoară pentru griji, teamă, nelinişte şi auto-compătimire, toate fiind semnele slăbiciunii, ce duc la nefericire şi pierdere căci cei slabi nu pot trăi într-un univers în care puterea evoluează.

Omul trebuie să aibă un ţel, şi să încerce să-l atingă. Trebuie să facă din acest scop centrul gândurilor sale. Poate avea forma unui ideal spiritual, sau poate fi un obiect, în funcţie de natura sa, la vremea respectivă.Orice ar fi, omul trebuie să-şi concentreze toate gândurile şi puterea asupra obiectivului respectiv. Trebuie să facă din acesta suprema lui datorie şi să fie devotat atingerii scopului ales, să nu permită gândurilor să divagheze de la ţinta aleasă.

Acesta este drumul regal către auto-control şi concentrarea gândurilor. Chiar dacă eşuează de mai multe ori, până când reuşeşte să îşi depăşească slăbiciunile, tăria de caracter obţinută va fi măsura adevăratului lui succes, şi aceasta va crea un nou punct de plecare pentru puterea şi triumful din viitor.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Cei care nu sunt pregătiţi să îşi atingă ţelul propus, trebuie să-şi fixeze gândurile asupra greşelilor făcute, indiferent cât de insignifiantă poate fi sarcina lor. Numai astfel gândurile pot fi adunate şi concentrate, dezvoltând energia.Odată îndeplinit acest lucru, nu mai există nimic ce nu poate fi realizat. Cel mai slab suflet care îşi cunoaşte slăbiciunile, şi crede în acest adevăr – că puterea poate fi obţinută prin efort şi practică, va începe imediat să îl aplice.

Şi, după multe eforturi şi răbdare, va începe să evolueze şi în cele din urma va deveni puternic. Aşa cum un om slab din punct de vedere fizic poate deveni puternic prin antrenament, tot aşa îşi poate întări şi puterea mentală.Când ai un scop şi îţi învingi slăbiciunile intri în rândul celor puternici. Pentru a-şi atinge scopul, omul trebuie să meargă pe calea cea dreaptă fără a privi nici în stânga, nici în dreapta.

Îndoielile şi frica trebuie excluse riguros. Acestea sunt elemente dezintegratoare care întrerup linia dreaptă a efortului, făcându-l nefolositor. Omul fricos şi care are îndoieli nu va realiza niciodată nimic. Scopul, energia, puterea, gândurile pozitive pot fi învinse de frică şi îndoieli.

Frica şi îndoielile sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi cel care le încurajează, care nu încearcă să le elimine, se va împiedica la orice pas.Cel care le învinge reuşeşte în ceea ce îşi propune. Fiecare gând al său va fi aliatul puterii şi poate înfrunta orice dificultate. Gândurile plante vor înflori şi vor face roade.Gândurile ce sunt aliate cu curajul devin forţe creative. Cel care cunoaşte acest lucru este gata să meargă din ce în ce mai sus învingându-şi gândurile şi senzaţiile care fluctuează. Cel care face acest lucru devine mai înţelept şi îşi foloseşte în mod inteligent puterea minţii.

Viziuni şi idealuri

Visătorii sunt salvatorii lumii. Aşa cum lumea vizibilă este susţinută de cea invizibilă, oamenii prin încercările lor, păcatele şi vocaţiile sordide, se hrănesc cu viziunile frumoase ale visătorilor solitari. Umanitatea nu îşi poate uita visătorii ; nu poate lăsa idealurile acestora să moară ; trăieşte prin ei ; aceştia sunt realitatea ce va fi într-o zi văzută şi cunoscută.

Compozitorii, sculptorii, pictorii, poeţii, profeţii, înţelepţii – aceştia sunt creatorii lumii de dincolo de lume, arhitecţii Raiului. Lumea este frumoasă deoarece ei au existat. Fără ei, umanitatea ar pieri. Cel care are viziuni frumoase şi idealuri înalte, într-o zi va reuşi să le realizeze. Columb a avut viziunea unei lumi noi, şi a descoperit-o. Copernic a avut viziunea multiplicităţii lumilor şi a unui univers mai mare şi a demonstrat acest lucru. Budha a avut viziunea unei lumi spirituale şi a păcii absolute, şi a intrat în ea.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Apreciază-ţi viziunile, apreciază-ţi idealurile. Apreciază muzica ce se aude în inima ta, frumuseţea din mintea ta, dragostea ce-ţi învăluie cele mai pure gânduri. Din ele vor apare cele mai bune circumstanţe, un mediu de Rai, şi dacă crezi în ele ai reuşit să-ţi construieşti lumea. A dori înseamnă a obţine; a aspira înseamnă a realiza. Cele mai neînsemnate dorinţe ale omului pot duce la mari realizări? Cele mai pure aspiraţii vor muri fără a fi susţinute? Nu, nu aceasta este Legea. O astfel de stare nu poate obţine niciodată: „Cere şi ţi se va da”.

Dacă ai vise măreţe, ceea ce vei visa, vei deveni. Viziunea ta este promisiunea a ceea ce vei deveni într-o zi. Idealul tău este profeţia a ceea ce vei descoperi în cele din urmă. Cele mai mari realizări au fost la început doar nişte vise. Stejarul doarme în ghindă; pasărea aşteaptă în ou. Şi cele mai mari viziuni ale sufletului trezesc cele mai mare realizări. Visele sunt seminţele realităţii.Circumstanţele pot fi dezagreabile, dar nu vor rămâne astfel dacă ai un ideal şi te străduieşti să-l atingi. Nu poţi călători atâta vreme cât nu porneşti la drum.

De exemplu, un tânăr presat de povara sărăciei şi a muncii, care trebuie să lucreze ore întregi într-un atelier mizerabil; fără studii şi lipsit de rafinamentul artei. Dar el visează la o viaţă mai bună. Se gândeşte la inteligenţă, rafinament sau frumuseţe. Creează în mintea lui un ideal al vieţii sale. Îşi va căpăta astfel libertatea şi va avea un ţel, ceea ce-l va face să acţioneze, folosindu-şi timpul liber încercând să-şi dezvolte puterile şi resursele latente.

În curând îşi va schimba atât de mult gândurile încât nu va mai rămâne în acel atelier. Va intra în armonie cu el însuşi şi astfel oportunităţile, care corespund ţelului său, vor creste.Mai târziu îl vom vedea pe tânăr un om în toata firea. Descoperim că a reuşit să-şi stăpânească gândurile şi deţine puterea. Ţine în mâinile sale corzile responsabilităţilor; modul de a trăi şi a vorbi i s-au schimbat; ceilalţi oameni îl ascultă şi încearcă să-l imite. A devenit un centru de atracţie în jurul cărora alte destine se învârtesc. A devenit viziunea tinereţii sale. A devenit una cu idealul său.

Şi tu, de asemenea, dragă cititorule, îţi poţi realiza viziunea (nu numai dorinţele latente) din inima ta. Pentru că întotdeauna vei merge înspre ceea ce iubeşti cel mai mult, în secret, în inima ta. În mâinile tale se află rezultatele corecte ale propriilor tale gânduri. Vei primi ceea ce vei câştiga. Nici mai mult nici mai puţin. Oricare ar fi mediul tău în prezent, poţi rămâne acolo, poţi să cazi sau să te ridici prin gândurile tale, viziunea, idealul tău.

Poţi deveni mai mare sau mai mărunt, în funcţie de aspiraţiile tale dominante.Cei care nu gândesc, ignoranţii, indolenţii, văzând numai efectele aparente ale lucrurilor şi nu lucrurile în sine, vorbesc despre noroc şi şansă. Văzând că un om se îmbogăţeşte, vor spune: „ce noroc a avut!” văzându-l pe altul care este foarte inteligent vor spune: „cât de favorizat este”, sau văzând un om cu o mare influenţă, vor spune „şansa îl ajută la fiecare mişcare!” ei nu pot să vadă eforturile şi eşecurile, lupta pe care aceşti oameni au dus-o pentru a obţine experienţă.

Ei nu ştiu câte sacrificii au făcut astfel de oameni, câte eforturi au depus, astfel încât să devină capabili de a-şi realiza viziunea din inima lor. Ei nu îşi dau seama de întuneric şi suferinţă, ei văd numai lumina şi fericirea, pe care le numesc „noroc”. Nu pot să vadă lunga şi dificila călătorie, văd numai ţelul împlinit pe care îl denumesc „ şansă”. Nu înţeleg procesul, ci observă numai rezultatul pe care îl numesc „soartă”.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Pentru orice lucru trebuie depus efort, şi atunci vor exista şi rezultate. Rezultatul va fi pe măsura efortului. Nu este şansă. Darurile, puterea, proprietăţile materiale, intelectuale şi spirituale sunt fructele eforturilor. Ele sunt împlinirea gândurilor, obiectivele realizate, viziunile împlinite. Viziunile pe care le venerezi în mintea ta, idealurile ce iţi tronează în suflet, prin ele iţi construieşti viaţa şi vei deveni ceea ce îţi doreşti.

James Allen

ALEGEREA HRANEI