Advertisements

Category Archives: spiritualitate

Dezvăluiri despre ființele extraterestre malefice

Category : spiritualitate

dezvaluiri despre fiintele extraterestre

„ Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Ființele energetice care au invadat planeta sunt numite Arhoni, ceea ce înseamnă conducători, pentru că ele și-au însușit această titulatură. Nu se cunoaște numele exact sau denumirea rasei din care fac parte. Oamenii i-au denumit astfel, dar în continuare o să ne referim la ei cu numele de ET, pentru că nu este necesar să fie văzuți ca fiind conducători, ci dimpotrivă, cotropitori. Gândurile noastre sunt înzestrate cu putere, care este mult mai mare decât realizăm acum. Cuvintele și titulaturile la fel, pentru că ele ne plasează gândurile într-un cadru de credințe chiar și fără ca noi să știm.

Aceste ființe s-au autodeclarat zei și conducători ai destinului omenirii. Cum au preluat controlul? Nimeni nu știe exact. Probabil prin manipulare și frică. Dacă ne uităm atent la ce se petrece azi în lume, observăm că frica este prezentă și a fost aici de mii de ani. Aceste entități sunt maeștrii manipulării. Textele spun că au studiat oamenii și au pus la cale un plan prin care să manipuleze doar o mică parte dintre ei, pe cei aflați în poziții de putere. Oamenii din acele vremuri experimentau metode de a transmite cantități mari de energie. Astfel, amăgiți de anumite gânduri egoiste, se pare că au făcut un experiment ce a dus la un cataclism global. În urma calamităților ce au urmat, supraviețuitorii nu mai aveau timp sau energie să se concentreze decât pe supraviețuirea fizică. În același timp, durerea emoțională puternică, frica, traumele oamenilor, le-au dat acestor entități o cantitate uriașă de energie de frecvență joasă pe care o puteau consuma, ospătându-se din suferința lor și căpătând astfel putere. ET și-au dat seama că dacă rămân ascunși pot trimite informații sub formă de gând, amintindu-le oamenilor pierderile suferite, mărindu-le astfel doza de regret.

Cu fiecare generație nouă, aceste ființe deveneau și mai îndrăznețe, ajungând să implementeze un program de interferență în conștiința umană. Paraziții i-au programat subliminal pe oameni să nu le remarce prezența. Prin acest program de decodare a realității într-un mod mai brut, entitățile au reușit să influențeze gândurile într-un mod mai direct. De asemenea, au reprogramat conștiința colectivă să respingă orice menționare a lor sau a influenței lor malefice asupra oamenilor. Se pare totuși că unii oameni au păstrat aceste informații sub formă de legende și povești, iar cei inițiați chiar au reușit să formeze unele centre de rezistență, care au fost persecutate de-a lungul vremurilor.

Apoi au reprogramat egoul uman să semene egoului lor și au încurajat conștiința egoistă să domine toate celelalte niveluri ale ființei noastre. Practic au resetat nivelul de conștiință al ființelor umane din acele vremuri, iar acestea au devenit exact ca ei: geloase, meschine, necinstite, brutale, opresive, criminale, crude etc. Nu degeaba zeii oamenilor, indiferent din ce religie vin sau din ce perioadă a timpului, sunt o oglindire a omenirii… sau invers.

Plasa de control

De-a lungul timpului, ET au construit în jurul planetei o structură de alimentare cu energie, care le permite să transmită mesaje de frică sau altfel de mesaje de frecvență joasă în conștiința umană pentru ca emoțiile rezultate să le genereze lor hrană energetică. Mai nou, odată cu era tehnologică, această rețea vastă se presupune că a fost suplimentată cu sateliți care trimit unde de joasă frecvență ce schimbă dispoziția oamenilor. Doar o altă teorie a conspirației, ar spune unii. Depinde cum privești lucrurile.

Această structură a fost percepută de persoane care au experimentat extracorporalizarea, și care apoi au povestit despre ea. Și nu au fost doar câțiva care au văzut-o, ci destul de mulți. Fiecare are teoriile sale despre această rețea din jurul planetei. Cert este că ea există și se aseamănă cu un soi de plasă întunecată de energie care înconjoară planeta. Unii spun că acest grilaj este programat cu un „feedback” negativ care trimite mesaje subtile în subconștientul oamenilor pentru a-i menține concentrați pe convingeri și tipare de gândire cu frecvență joasă. Această grilă de control este programată cu o inteligență artificială care se auto-repară și care înștiințează ET atunci când este deteriorată grav. Grila mai susține și ET-colectori, ființe vii asemănătoare amibelor, ce se conectează cu aproape toate ființele de pe Terra și absorb energiile de frecvență joasă ce sunt emise în viața de zi cu zi pe această planetă.

Deși pare greu de crezut, într-un număr al Jurnalului American de Fizică, dr. Ruggero Santilli, un expert în matematică, cosmologie, fizică și fost nominalizat pentru premiile Nobel în fizică și chimie, declară că, folosindu-se de un nou tip de telescop, a reușit să detecteze, pentru prima oară în istorie, „entități” în mediul nostru terestru, care sunt invizibile pentru ochiul uman. Nu este pentru prima dată când se ia în calcul o asemenea ipoteză. Recent, cei de la Universitatea din Sydney au descoperit existența unor „tuburi” de plasmă gigantice, invizibile pentru ochiul liber, care se deplasează la sute de kilometri deasupra Pământului, descoperire privită cu scepticism de lumea științifică.

Plasa de prins suflete

Dacă ceea ce ați citit până acum vi se pare de domeniul fantasticului, nu are rost să mergeți mai departe. De ce? Pentru că nu vreți să știți cât de departe merge suprimarea. Dar cât de departe merge ea de fapt? Dincolo de această planetă? Dincolo de această viață? Posibil ca răspunsul să fie DA la ambele întrebări. După ce petreci ani de cercetare trecând prin multele straturi de corupție politică, corporatocrație, supraveghere, atacuri false, bănci centrale, organisme modificate genetic, geo-inginerie, zionism, linii genetice ale Illuminati, planul de iradiere, OZN-uri și extratereștri, intervenția extraterestră și așa mai departe, ajungi să îți dai seama că adevărata sursă a suprimării se află la intersecția dintre conștiință și conspirație. De ce? Deoarece conspirația înseamnă suprimarea noțiunii de cine ești tu. Înseamnă să fii convins că nu ești nimic, nimeni. Înseamnă să fii convins că nu ești mai mult decât o mașină biologică, potrivită să nu fie nimic mai mult decât o roată dințată într-o mașinărie sau, cum spuneau cei de la Pink Floyd, doar „una dintre cărămizile din zid”. Știința oficială neagă încă și astăzi existența conștiinței, doar pentru că nu știe de unde să o apuce folosindu-se de cele 5 simțuri. Soluția simplistă pe care o adoptă știința este să treacă cu vederea orice nu poate să măsoare.

Ideea de plasă de prins suflete, sau plasă de suflete, care ne așteaptă la moarte – și ne menține în matrice – este un concept cumplit și foarte tulburător, dar unul care este necesar să fie luat în considerare de toți cercetătorii serioși în domeniul conspirației globale. Adevărații gânditori liberi este necesar să știe exact unde se află capătul „vizuinii de iepure” a conspirației globale. Ideea este că, după moarte, sufletul nostru, sau conștiința se separă de trup și apoi parcurge un proces în care memoria îi este ștearsă, sufletul fiind reciclat – reîncarnat – într-un alt trup pentru a repeta același proces. În acest fel, Pământul devine literalmente o planetă-închisoare de unde este foarte greu să scapi. Plasa de prins suflete este amplasată ca o grilă artificială de energie care împiedică sufletele să treacă prin ea. Astfel, Pământul rămâne un sistem închis, în care se nasc mereu alți și alți oameni, cu scopul de a alimenta economia și de a genera emoții (nefaste) cu care să se hrănească arhonii, ființele umane neamintindu-și cine sunt sau care este situația în realitate. Plasa de suflete face ca planeta să rămână un teren de pescuit pentru arhoni, care ne declanșează emoțiile (în moduri experte, folosind mass-media, războaiele, frica și alte metode de amăgire), ca să se poată hrăni. După cum explică Don Juan în ultima carte a lui Carlos Castaneda, Latura activă a infinității – suntem crescuți ca niște animale, în humaneros , la o fermă de exploatare.

Să ne amintim și de seria The Matrix. Morpheus îi arată lui Neo adevărul șocant – suntem crescuți ca sursă de hrană pentru Cei care Controlează. El îi arată lui Neo simbolul unei baterii. Deși e un simbol bun, bateria înseamnă stocare de energie. În realitate, noi funcționăm ca generatoare de energie pentru arhoni, astfel că un generator pe care îl vedeți pe un șantier ar putea fi un simbol mai potrivit. Însă pentru că suntem ființe puternice, arhonii nu pot să se bazeze doar pe forță în toată această operațiune. Ei trebuie să ne păcălească să le dăm acordul (liberul arbitru).

Vi se par exagerate toate acestea? Poate că sunt, sau poate că adevărul este mai crunt decât ne-am putea noi imagina. (yogaesoteric)

sursa

Advertisements

Respiraţia pe nas şi respiraţia pe gură

Respiraţia pe nas şi respiraţia pe gură

          Unul din principiile fundamentală a ştiinţei respiraţiei yoginilor este nevoia de a respira pe nas şi a înceta cu obiceiul, din nenorocire, atât de răspândit, de a respira pe gură. Organele respiraţiei sunt aşa fel construite la om, că el poate respira fie pe nas, fie pe gură, dar este de o importanţă esenţială de a face distincţie între aceste două moduri de respiraţie, căci unul procura sănătate şi forţa, pe când celălalt aduce debilitate şi boală. N-ar trebui să ajungem până a învăţa şi cum trebuie să respirăm, dar vai! Ignoranţa popoarelor civilizate relativ la această funcţiune esenţială este într-adevăr surprinzătoare. Întâlnim peste tot oameni care respiră în mod obişnuit pe gură şi permit copiilor lor de a urma răul lor exemplu. La sălbateci, mama, evident condusă de un instinct, îşi dă bine seama că nările sunt adevăratul canal pe unde aerul trebuie să fie introdus în plămâni, căci ea învaţă pe copilul său să închidă micile sale buze şi să respire pe nas. Când cineva doarme, apleacă uşor capul pentru că această poziţie îl împiedică de a deschide gura. Dacă mamele din lumea noastră civilizată ar urma acest exemplu, fiţi siguri că ele ar face cel mai mare bine rasei.

Multe boli contagioase au fost contractate în urma respingătorului obicei de a respira pe gură şi câte cazuri de răceli şi afecţiuni catarale au avut aceeaşi origine? Un număr mare de persoane care, din cochetărie, ţin gura închisă în timpul zilei persistă a respira pe gură în timpul nopţii. Experienţele au demonstrat că soldaţii şi marinarii care dorm cu gura deschisă, sunt expuşi a contracta boli contagioase mult mai repede decât cei care respir pe nas. Un autor relateaz ă ă că o epidemie de vărsat declanşându-se pe bordul unui vas de război, numai mateloţii care aveau obiceiul de a dormi cu gura deschisă muriseră, ceilalţi fiind cruţaţi de teribilul flagel.

Organele respiraţiei, propriul lor aparat de protecţie care filtrează aerul şi opreşte praful (aceste aparate) sunt situate în nări. Între gură şi plămâni nu există un astfel de aparat care să facă acest serviciu. Când aerul intră prin gură, praful şi celelalte substanţe impure cu care poate fi încărcat, găsesc drumul liber până în plămâni. Mai mult aerul rece pătrunzând direct în organe, poate să le dăuneze grav. Inflamaţia căilor respiratorii rezultă adesea din inhalarea aerului prin gură. Omul care doarme cu gura deschisă se deşteaptă cu gâtul uscat; el violează una din legile naturii şi seamănă germenii de boală. Încă o dată, amintiţi-vă că gura nu oferă nicio protective organelor respiratorii şi că aerul rece, impurităţile şi germenii bolilor trec liber pe această cale. Din contră, structura nărilor şi conductelor nazale mărturisesc până la evidenţă, grija minunată pe care natura a avut-o de a proteja delicatele organe care sunt gâtul şi plămânul.

Nările sunt două conducte strâmte, întortocheate, acoperite cu numeroşi peri care joacă rolul de filtre, oprind în trecere toate impurităţile care sunt apoi aruncate afară odată cu aerul exhalat. Mai mult, trecând prin nări, aerul este încălzit în contactul cu membrana mucoasă, care este încălzită de vasele sanguine, care căptuşesc conductele nazale, în aşa mod că ele nu mai pot pricinui niciun rău organelor respiratorii. Niciun animal nu doarme cu gura deschisă, niciunul nu respiră pe gură, sălbatecii şi barbarii respiră totdeauna corect; numai omul civilizat a contractat obiceiuri antinaturale de care el suferă, fără îndoială. Când aerul a traversat aparatul epurator şi filtrator cuprins în nări, aerul poate pătrunde fără pericol în gât şi plămâni. Impurităţile care au fost oprite şi reţinute în nări, au fost aruncate afară cu aerul exhalat; când ele se adună în prea mari cantiti sau când au reuşit să treacă dincolo de filtru şi să se introducă în regiunile apărate un viguros strănut le expulzează repede. Aerul care ajunge pe această cale în plămâni este aşa de diferit de aerul din atmosferă, cum este de diferită apa distilată de apa dintr-o cisternă. Acţiunea purificatoare a nărilor care opreşte şi reţine materiile străine şi impurităţile conţinute în aer este tot aşa de importantă ca şi acţiunea gurii când împiedică sâmburii şi oase de peşte de a pătrunde în stomac.

Omul care respiră pe gură este tot aşa de nelogic a şi acel care ar încerca să mănânce pe nas. Mai mult: când se respiră pe gură, conductele nazale fiind relativ neutilizate, nu pot să se menţină libere şi curate; ele sunt în curând înfundate de materii străine care se adună în ele, determinând boli locale. Acela care a contractat bunul obicei de a respira pe nas, nu are a se teme de aceste inconvenienţe; dar pentru acei care au practicat mai mult au mai puţin respiraţia, pe gură şi care doresc a-l părăsi pentru metoda naturală şi raţională ar fi poate util de a adăugat câteva cuvinte asupra modului de a ţine nările întotdeauna curate şi fără impurităţi. Una din metodele preferate de orientali, consistă din a aspira puţină apă pe nări şi a o face să treacă prin conductele nazale până în gât, de unde se aruncă pe gură. Metoda socotită periculoasă, întrucât unii medici o socot ca pricină a mastoiditei. Unii yoghini îşi cufundă faţa într-un vas plin de apă şi printr-un fel de sugere, aspiră o oarecare cantitate de lichid, dar cest exerciţiu cere o mare obişnuinţă. De altminteri metoda arătată mai sus este destul de eficace şi oferă marele avantaj de a fi la îndemâna oricui.

Un alt remediu contra obstrucţie nărilor constă în a deschide fereastra şi a aspira cu putere închizând din nări (una din nări) cu degetul mare şi a aspira prin cealaltă. Se repetă de mai multe ori acest exerciţiu, închizând alternativ una şi cealaltă nară; se va constata repede o îmbunătăţire sensibilă. Cu putina grijă şi atenţie nările vor deveni foarte repede curate şi vor rămâne astfel curăţate. Un alt remediu foarte eficace: mestecaţi 10–15 minute o lingură de căpăcele de la descăpăcitul fagurilor. Noi am arătat (acordat) o largă discuţie asupra respiraţiei pe nas, nu numai pentru ca practică a acestui mod de respiraţie, este o condiţie esenţială de sănătate, dar şi pentru că ea este preludiul indispensabil al exerciţiilor respiratorii ce vi le vom da şi deci ea este baza fundamentală a „Ştiinţei Respiraţiei.” Insistăm deci cât mai mult asupra necesităţii ca cititorul să adopte cât mai mult acest mod de a respira şi îi atragem atenţia a se păzi de tentaţia ce ar avea ca să neglijeze această parte a instrucţiunilor noastre neglijându-i importanţa.

“Stiinta oculta a respiratiei”

RESPIRAŢIA COMPLETĂ


10 porunci pentru Subconştientul tău

…..

Ceea ce exista deja in tine se afla pretutindeni, ceea ce nu exista in tine nu se afla nicaieri. Toate comorile Universului sunt inlauntrul tau.Cauta cu fervoare in tine insuti puterea sau raspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.

Marele secret caracteristic geniilor,initiatilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile, este capacitatea lor uluitoare de a intra in contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile nefirsite ale Subconstientului, eliberandu-le si facandu-si-le aliate. Daca poti face la fel, atunci si tu vei fi ca pabil de performante extraordinare.

Subconstientul tau detine deja, in profunzimea lui latenta, solutiile perfecte la toate problemele care te framanta si, tot el iti poate indeplini direct proportional cu intensitatea increderii, orice dorinta. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm inainte de a adormi: Vreau sa ma scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.

Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca inveti cum sa te folosesti de el si in ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite, asigurandu-ti mereu succesul.

Orice gand este o cauza care, mai devreme sau mai tarziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele, dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam in mod pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor ganduri din trecutul nostru indepartat sau apropiat. Toate aceste fructe, dulci sau amare, pe care le meritam de drept si cu care conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel consecintele actiunilor noastre, constituie ceea ce ignorantul numeste DESTIN sau SOARTA, iar Yoghinul, KARMA.

Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pe mare care isi conduce vasul. Trebuie sa dai ordine (ganduri, imagini, trairi orientate dinamic, aspiratii clare si ferme Subconstientului care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea covarsitoare, de peste 97 %, a experientelor vietii tale.

Atat actiunile pe care le-am comis,cat si gandurile pe care le-am avut in trecut ne urmeaza ca o umbra producand rezultate bune sau rele, in functie de natura lor. Nici in aer, nici in adancul oceanului, nici in cea mai ascunsa pestera sau pe varful muntelui, in oricare parte a acestei vaste lumi, nu exista loc in care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gandurilor sale in prezent sau in viitor consecintele lor nu vor inceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la randul sau, partea care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. intelegand aceasta, trebuie sa cautam sa nu facem rau nimanui, nici macar in gand.

Evita la maxim formulari interioare de forma: “nu am mijloace” sau “imi este imposibil” sau “niciodata n-am sa pot” in care sa crezi, complacandu-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai gandit aducandu-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda chiar,Subcontientul va face ca intr-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza insa ca, desi totul iti este posibil, nu orice iti este permis (in sensul ca nu trebuie sa incalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decit un sfert de adevar.

Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacandu-se in suferinta, convinsi fiind, in mod prostesc, ca acesta le este destinul, decat sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa modifice radical destinul, devenind asfel, totodata, co-creatori ai acestui destin.

Patrunzand gradat si cat mai lucid in profunzimile enigmatice ale Subconstientului, vei reusi, in sfarsit, sa cunosti adevarata natura din tine insuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI ETERNA din afara ta. ….sursa

Respiraţia completă a yoghinilor


Respiraţia completă a yoghinilor

Respiraţia completă a yoghinilor

RESPIRAŢIA COMPLETĂ

Simplul exerciţiu următor vă va da o idee de ceea ce este respiraţia completă:

  1. Staţi pe scaun sau în picioare. Aspiraţi pe nări trăgând aerul încet şi într-un mod continuu. Umpleţi de la început partea inferioară a plămânilor, ceea ce se face prin acţiunea diafragmei umflând abdomenul care lăsând-o în jos, va exercita o uşoară presiunea asupra organelor abdominal împingând înainte pereţii interiori ai abdomenului. Pe urmă umpleţi partea mijlocie a plămânilor făcând să iasă în afară capetele inferioare, sternul şi pieptul. În sfârşit, umpleţi partea superioară bombând partea de sus a pieptului şi ridicând în afară cele şase sau şapte perechi de coaste superioare. La început poate să vi se pară că acest exerciţiu se descompune în trei mişcări distincte, dar nu este nimic.

Aspiraţia trebuie să fie neîntreruptă, cavitatea toracică întreagă, de la diafragmă până la regiunea claviculară, fiind dilatată într-o mişcare continuă, uniformă. Evitaţi de a aspira sacadat şi căutaţi a face mişcare lentă şi într-un mod continuu. Cu puţină practică, veţi învinge teama, tendinţa de a executa mişcarea în trei timpi şi veţi ajunge repede a face complet inspiraţia în câteva secunde.

  1. Reţineţi aerul un moment.
  2. Expiraţi lent, menţinând pieptul drept, retrăgând uşor abdomenul şi ridicându-l încet pe măsură ce aerul iese din plămâni. Când aerul iese în întregime exhalat, lăsaţi liber (odihniţi) pieptul şi abdomenul. Cu puţină practică veţi ajunge să executaţi şi această parte a exerciţiului cu mare uşurinţă şi ritmul odată căpătat, mişcarea se va executa aproape automat. Veţi vedea că în acest mod de respiraţie toate părţile aparatului aspirator sunt puse în joc şi că întreaga capacitate a plămânilor până la loburile cele mai îndepărtate, este pusă în funcţiune.

Veţi uşura mult silinţa dumneavoastră, exersând în faţa unei oglinzi şi rezemând uşor mâinile deasupra abdomenului, ca să vedeţi toate mişcările. La sfârşitul inspiraţiei ar fi bine de a ridica uşor din timp în timp umerii şi clavicula pentru a permite aerului să treacă liber în mijlocul lobului superior al plămânului drept, care este câteodată locul de preferinţă al tuberculozei. La început, veţi simţi poate unele dificultăţi de a practică acest exerciţiu, dar cu răbdare şi perseverenţa veţi reuşi a-l face cu uşurinţă. 

Efectele fiziologice ale respiraţiei complete

Nicio insistenţă nu este prea mare, dacă este făcută pentru arătarea avantajelor rezultând din practicarea respiraţiei complete. Practica respiraţiei complete vă va prezerva de ftizie (tuberculoză) şi de alte boli ale organelor respiratorii. Istovirea (slăbirea) omului este datorată mai cu seamă unei vitalităţi micşorate, unei debilităţi generale a corpului rezultând din faptul că aerul nu pătrunde în cantitate suficientă în plămâni. Un organism slăbit lasă câmp liber atacurilor bolilor. În respiraţia imperfectă, o mare parte a plămânilor rămâne inactivă, oferind un teren prielnic dezvoltării bacililor care invadează în curând ţesuturile şi le distrug. Un ţesut pulmonar sănătos va rezista la aceste atacuri şi singurul mijloc de a avea un ţesut pulmonar sănătos este de a utiliza plămânii.

Veţi remarca că suferinzii de piept au aproape toţi pieptul strâmt, mic. Ce înseamnă asta? Foarte simplu: aceşti oameni respiră rău şi prin urmare pieptul lor n-a putut să se dezvolte. Omul care practică respiraţia completă are un piept larg şi acela care are un piept strâmt ar putea să-l dezvolte până la proporţiile sale normale adoptând acest fel de respiraţie. S-ar evita adesea răcelile şi guturaiurile practicând respiraţia completă; dacă aveţi frisoane, respiraţi riguros timp de câteva minute şi veţi simţi o senzaţie plăcută de căldură în tot corpul vostru. Cea mai mare parte din răceli sunt uşor vindecabile prin respiraţia completă.

Calităţile sângelui depind în mare parte de oxigenarea sa în plămâni. Atunci când el este insuficient oxigenat sângele este sărac şi încărcat cu tot felul de impurităţi; organismul suferă atunci de lipsa de hrană şi se găseşte adesea otrăvit de materiile toxice care n-au putut fi eliminate. Fiecare organ, fiecare parte a corpului se hrăneşte prin sânge; vedeţi deci efectul ce poate avea un sânge necurat asupra întregului organism. Remediul este simplu: practicaţi respiraţia completă a Yoginilor. Stomacul şi celelalte organe de nutriţie  suferă şi ele efectele unei rele respiraţii. Nu numai că sunt rău hrănite prin lipsa oxigenului, dar cum alimentele trebuie să fie oxigenate înainte de a fi digerate şi asimilate şi cum oxigenul necesar acestei operaţii nu poate proveni decât din sânge o rea respiraţie va avea implicit drept consecinţe o rea digestie şi o asimilare imperfectă. Şi când asimilarea este imperfectă (insuficientă) corpul primeşte din ce în ce mai puţină hrană, apetitul lipseşte, vigoarea corporală descreşte, omul slăbeşte şi se ruinează.

Bună funcţionare a sistemului nervos depinde la fel de o bună respiraţie. Creierul şira spinării, nervii chiar, când sunt insuficient hrăniţi de sânge, devin „instrumente mediocre pentru a produce, a înmagazina şi transmite forţa nervoasă; iar ei vor fi insuficienţi hrăniţi dacă o cantitate suficientă de oxigen nu va pătrunde în plămâni. Se ştie până la ce punct starea organelor de reproducere influenţează asupra sănătăţii generale. Nu putem intra aici în detaliul acestui subiect pe care l-am tratat în lucrarea „Comment requirir ou augmonter son Energie Vitale” a d-lui Ebbard Rich; noi vom spune numai că respiraţia completă determină un ritm care este adevăratul ritm al naturii şi care menţine această parte importantă a organismului într-o condiţie normală. Totodată veţi remarca că dacă organele reproducătoare sunt fortificate, înviorate, organismul întreg se va găsi întărit la rândul său, prin acţiunea reflexă şi simpatică. Nu vom mai zice prin aceasta că josnicele instincte ale sexului vor fi dezvoltate prin aceasta, departe de noi această idee. Yoghinii propovăduiesc din contră abstinenţa şi castitatea şi ei au învăţat să domine pasiunile lor dar controlul asupra instinctelor sexuale nu înseamnă slăbiciune sexuală.

Yoghinii arată că bărbatul sau femeia a căror organe de reproducere sunt într-o stare normală şi sănătoasă, va poseda o voinţă mai puternică pentru a controla pasiunile sale; ei socotesc că perversiunea sexuală provine în mare parte dintr-un defect al sănătăţii fizice şi rezultă din condiţiile bolnăvicioase a organelor de reproducere. Yoghinii ştiu că energia sexuală poate fi păstrată şi întrebuinţată pentru dezvoltarea corpului şi a spiritului, în loc de a fi risipită cum se face adesea cu excesurile de toate felurile. Vom da mai departe unul din exerciţiile preferate de Yoghini pentru transformarea energiei sexuale.

Idealul unui Yoga este un corp viguros şi o sănătate a tuturor părţilor ce-l compun sub controlul unei voinţe puternice. În respiraţia completă diafragma se contractă în timpul inspiraţiei şi exercită o uşoară presiune asupra ficatului, stomacului şi a celorlalte organe care sunt astfel supuse la un fel de masaj care stimulează acţiunea lor. Fiecare aspiraţie determină acest mic masaj intern, care uşurează funcţionarea normală a organelor de nutriţie şi eliminare. În timpurile actuale lumea apuseană se preocupă mult de „Cultura Fizică” ceea ce este un lucru excelent, dar în entuziasmul său se pare a uita că exerciţiul muşchilor externi nu este totul. Organele interne au trebuinţă de exerciţiu şi acest exerciţiu nu poate fi obţinut decât pe calea respiraţiei naturale.

Diafragma este instrumentul special al acestui exerciţiu, mişcarea sa deplasează organele importante ale nutriţiei şi eliminării lor şi operează masajul de care am vorbit. Fiecare dată când noi respirăm sângele este împins în aceste organe, de unde este gonit prin compresiune după ce le-a întărit şi înviorat. Putem conchide din cele ce vom spune că nu numai respiraţia completă dezvoltă pieptul şi plămânii, dar că ea da celorlalte organe exerciţiul care le este necesar şi fără care ele s-ar atrofia, după cum se vede acţiunea sa este „completă.”

Judy Boisson

Teoria ezoterică a respiraţiei



Teoria ezoterică a respiraţiei

Teoria ezoterică a respiraţiei…..

         Ocultiştii din toate timpurile şi din toate ţările, au spus discipolilor lor că există în aer o substanţă, un principiu, din care derivă toată activitatea, toată viaţa. Teoriile lor diferă între ele, atât în detalii cât şi în terminologie, dar în fond principiul este acelaşi în toate învăţămintele oculte şi în toate filosofiile orientului. Spre a evita confuziile care ar putea să se producă, diferitele teorii relativ la acest mare principiu, căruia i s-au dat nume diferite, noi vom numi această forţă ocultă „prana” termen sanscrit care înseamnă „energie absolută.”

Prana, principiul universal

Mulţi maeştri în ocultism arată că ceea ce hinduşii numesc „prana” este principiul universal de unde derivă orice energie, orice forţă sau mai degrabă ea este o formă particulară a manifestării acestui principiu. Nu vom intra în detaliul acestor teorii, ci ne vom mărgini a considera „Prana” ca principiul de energie închis în orice fiinţă vie şi care o distinge de materia neînsufleţită, ca principiul activ al vieţii. Acest principiu îl întâlnim în toate fiinţele însufleţite, în protozoare ca şi în om, în formele cele mai rudimentare ale vieţii vegetale, ca în formele cele mai perfecte ale vieţii animale. Prana este tovarăşul indispensabil vieţii şi cum filosofia ocultă propovăduieşte că viaţa este în toate lucrurile, până în cel mai mic atom, intenţia unor lucruri nefiind decât manifestarea într-un grad redus a acestei forţe universale, noi trebuie să conchidem că Prana este peste tot şi în tot.

Să nu confundăm „prana” cu „Ego”, această părticică din DumnezeuSpirit care se găseşte în fiecare suflet. „Prana” nu este decât o formă de energie de care „ego” se serveşte pentru a se manifesta în afară. Când Ego părăseşte corpul prana nemaifiind sub stăpânirea sa, nu mai ascultă decât de atomii separaţi sau de grupele de atomi care constituie corpul şi cum corpul se dezagreghează şi se găseşte descompus în elementele sale originale, fiecare atom absoarbe o oarecare cantitate de prana, care îi permite de a opera noi combinaţii şi prana neîntrebuinţată se întoarce la marea rezervă de unde a venit. Din contră, atunci când prana este sub controlul „Egoului” coeziunea există între atomi, menţinută la un loc de voinţa Egoului.

Prana este cuvântul prin care desemnăm un principiu universal care este izvorul oricărei mişcări, forţe sau energii, sub orice formă s-ar manifesta; gravitaţie, electricitate, revoluţie a planetelor, viaţă animală. Acesta este principiul care operând într-un mod oarecare naşte această formă de activitate care însoţeşte viaţa. Prana, acest mare principiu există în toate formele materiei şi totuşi nu este materie; ea se găseşte în aer, dar nu este aer şi niciunul din elementele chimice care-l conţin. Animalele şi plantele îl aspiră cu aerul şi dacă aerul nu l-ar cuprinde, ele ar muri. El se introduce în organism cu oxigenul şi totuşi nu este oxigen. Autorul cărţii intitulată „Geneza” cunoaşte deja această diferenţă între aerul atmosferic şi principiul misterios şi puternic ce el cuprinde; el scrie „neshemet ruach chayine”, ceea ce înseamnă „suflu al spiritului de viaţă.” Cuvântul evreiesc „meshmet” înseamnă „suflul obişnuit al aerului atmosferic”(vânt, adiere),” chayim” înseamnă viaţă, în timp ce cuvântul „ruach” desemnează „acest spirit al vieţii” pe care ocultiştii îl declară a fi acelaşi principiu pe care noi îl numim „Prana.”

Prana este deci în aerul atmosferic, dar el este încă în alte părţi şi el pătrunde acolo unde aerul nu poate să pătrundă. Oxigenul din aer joacă un rol important, întreţinând viaţa animală, carbonul joacă un rol analog în viaţa vegetală, dar „prana” are rolul său propriu în manifestarea vieţii, în afara funcţiunilor fiziologice. Noi inhalăm în mod constant aer încărcat cu „prana” pe care o extragem neîncetat pentru a o face proprie trebuinţelor noastre, Prana se întâlneşte în stare liberă în aerul atmospheric care, când este curat (1. Nu este ozonul? Nu! Prana este anionul de oxigen – ing. M. Culeer) este încărcat cu Prana din abundenţă şi noi îl extragem mai cu uşurinţă din aer decât din oricare altă parte. În respiraţia obişnuită noi înmagazinăm (extragem) aer şi sorbim o proporţie normală de prana dar printr-o respiraţie înţelept raţionalizată (regulată) noi putem să mărim această provizie pe care s-o punem la rezervă în creier şi centrii nervosa pentru a o utiliza la timpul oportun.

Prana, energia vieţii

Noi putem înmagazina „Prana” cum un accumulator înmagazinează electricitate. Cea mai mare parte dintre ocultişti datorează puterea lor în aparenţă supranaturală cunoştinţei lor asupra acestui fapt şi a întrebuinţării ce ei fac, în mod inteligent, cu această energie înmagazinată. Yoghinii ştiu că respirând într-un oarecare mod ei stabilesc o comunicare cu rezervele de „prana” de unde ei scot energia de care au nevoie; ei ajung astfel să-şi fortifice toate părţile organismului lor, chiar creierul căruia îi dezvoltă facultăţile latente şi a cuceri unele puteri psihice. Acel care posedă puterea de a înmagazina „prana” fie conştient, fie inconştient, radiază foarte adesea forţa şi vitalitatea care pot influenţa pe cei ce intră contact cu el; el poate chiar comunica această forţă altora şi să le refacă astfel sănătatea. Vindecarea prin magnetism nu se operează altfel, cu toate acestea practicienii ignorează cauza puterii lor.

Savanţii occidentali au avut o vagă cunoştinţă despre acest mare principiu de care aerul este încărcat, dar neputând descoperi în el urme chimice, nici să-l înregistreze pe niciunul din instrumentele lor ei au socotit mai simplu de a-l nega; medicii totuşi se pare a recunoaşte că aerul, în unele locuri, cuprinde o mai mare cantitate de „ceva” (ozonul? Prana? Anioni de oxigen) la munte, cascade, mare cu valuri şi trimit bolnavii în căutarea acestor localităţi, în speranţa de a-i face să-şi recapete sănătatea. Aşa cum oxigenul din aer este absorbit de sânge şi utilizat pentru nevoile organismului, la fel „prana” de care aerul este încărcat, este absorbit şi utilizat prin sistemul nervos. La fel cum sângele oxigenat este dus în toate părţile sistemului nervos căruia îi va reda forţa şi vitalitatea.

Dacă considerăm prana ca fiind principiul activ a ceea ce numim „vitalitate”, putem cu uşurinţă să ne facem o idee de importanţa rolului ce îl joacă în funcţionarea organismului nostru. Aşa cum oxigenul din sânge este utilizat pentru trebuinţele corpului nostru, la fel proviziile de prana absorbite de sistemul nervos sunt utilizate de creierul nostru. Fiecare gând, fiecare act, fiecare efort de voinţă, fiecare mişcare a muşchilor cheltuieşte o oarecare cantitate de ceea ce noi numim „forţa nervoasă” şi care nu este în realitate decât o formă a „pranei.” Provizia de prana are deci trebuinţă de a fi mereu reînnoită. Când vă veţi convinge că cea mai mare parte din prana pe care omul o utilizează îi vine din aerul care pătrunde în plămânii săi veţi înţelege fără greutate toată importanţa unei bune metode de respiraţie.

Judy Boisson

Din Tainele Magilor



Din Tainele Magilor

Tags :

Category : spiritualitate

 Din Tainele Magilor

Calea Magului 

Magul poate preschimba frica în bucurie şi zădărnicia în împlinire. Magul poate preschimba timpul mărginit în eternitate. Magul te poate purta dincolo de limite, spre nemărginire. În fiecare dintre noi există un mag. El vede şi cunoaşte totul…

Magul este dincolo de contrarii precum lumina şi întunericul, binele şi răul, plăcerea şi durerea. Tot ceea ce vede magul îşi are rădăcinile în lumea nevăzută. Natura reflectă dispoziţia magului. Trupul şi mintea pot adormi, dar magul este mereu treaz. Magul posedă secretul nemuririi…

Întoarcerea magicului nu poate avea loc decât odată cu întoarcerea inocenţei. Esenţa magului este transformarea…

Magul priveşte lumea în continua ei mişcare, dar sufletul său sălăşluieşte în ţinuturile luminii. Decorul se schimbă, însă clarvăzătorul rămâne la fel. Trupul tău este doar locul pe care amintirile tale îl numesc acasă…

„Cine sunt eu?” este singura întrebare ce merită să fie pusă şi singura la care răspunsul nu e niciodată găsit. Ţine de destinul tău să joci o infinitate de roluri, dar nici unul dintre ele nu eşti tu însuţi. Spiritul n-are un loc al său, dar trăieşte în umbra unei aparenţe pe care o numim trup. Magul nu crede că el este un eveniment local ce visează la lumea largă. Magul este lumea ce visează la evenimente locale…

Magii nu cred în moarte. În lumina conştiinţei, totul este viaţă. Nu există început şi sfârşit. Pentru mag, acestea sunt doar construcţii mentale. Pentru a fi în întregime viu, trebuie să mori faţă de trecut. Moleculele se dizolvă şi dispar, dar starea de a fi conştient supravieţuieşte morţii materiei…

Conştiinţa magului este un câmp care există pretutindeni. Râurile cunoaşterii ce străbat acest câmp sunt eterne şi curg totdeauna. Secole de cunoaştere sunt comprimate în momente de revelaţie. Trăim ca un val mic de energie în marele ocean de energie. Când ego-ul este abandonat, ai acces la totalitatea memoriei…

Când uşile percepţiei sunt curăţite, vei începe să vezi lumea nevăzută — lumea magului. Există un izvor al vieţii unde poţi merge pentru a te purifica şi a te transforma. Purificarea constă în a scăpa de toxinele din viaţa ta: emoţiile toxice, gândurile toxice, relaţiile toxice. Toate corpurile care au viaţă, fizice şi subtile, sunt fascicule de energie care pot fi percepute în mod direct…

Puterea este o sabie cu două tăişuri. Puterea ego-ului caută să controleze şi să domine. Puterea magului este puterea iubirii. Sediul puterii este în Sinele tău profund. Ego-ul ne urmăreşte ca o umbră întunecată. Puterea lui ne intoxică şi ne face dependenţi de ea, iar în ultimă instanţă, ne distruge. Eterna încleştare a puterii sfârşeşte în Unitate…

Magul trăieşte într-o stare de cunoaştere. Această stare îi orchestrează propria împlinire. Câmpul conştiinţei se organizează el însuşi în jurul intenţiilor noastre. Cunoaşterea şi intenţia sunt forţe. Ceea ce intenţionezi schimbă câmpul în favoarea ta. Intenţiile comprimate în cuvinte conţin puteri magice. Magul nu încearcă să desluşească misterul vieţii. El este aici ca să o trăiască…

Cu toţii avem un sine umbrit care face parte din întregul realităţii noastre. Umbra nu există pentru a te vătăma, ci pentru a-ţi arăta zona în care eşti incomplet. Umbra poate fi vindecată atunci când este acceptată. Când este vindecată, se transformă în iubire. Când poţi trăi cu toate calităţile tale opuse, atunci îţi trăieşti Sinele total asemeni unui mag…

Magul este profesorul de alchimie. Alchimia este transformare. Prin alchimie începi aventura căutării perfecţiunii. Tu eşti lumea. Atunci când te transformi pe tine însuţi, lumea în care trăieşti va fi şi ea transformată. Scopurile aventurii căutării — eroism, speranţă, har şi iubire — sunt moştenirea eternităţii. Pentru a chema ajutorul magului, trebuie să fii puternic în adevăr, nu încăpăţânat în judecăţi…

Înţelepciunea este vie şi prin urmare mereu imprevizibilă. Ordinea este o altă faţă a haosului, haosul este o altă faţă a ordinii. Nesiguranţa pe care o simţi în interiorul tău este uşa înţelepciunii. Insecuritatea va fi întotdeauna cu cel ce caută — el continua să se impiedice, dar nu cade niciodată. Ordinea umană este alcătuită din reguli. Ordinea magului nu are reguli — ea curge odată cu natura vieţii…

Realitatea pe care o experimentezi este o imagine în oglindă a aşteptărilor tale. Dacă în fiecare zi proiectezi aceleaşi imagini, realitatea ta va fi aceeaşi în fiecare zi. Când atenţia este desăvarşită, creează ordine şi claritate din haos şi confuzie…

Magii nu sunt mâhniţi de pierderi, deoarece singurul lucru pe care îl pot pierde este irealul. Când pierzi totul, realul tot rămâne. În molozul devastării şi dezastrului sunt îngropate comori ascunse. Când priveşti în cenuşă, priveşte bine…

În măsura în care cunoşti iubirea, devii iubire. Iubirea este mai mult decât emoţie. Ea este o forţă a naturii şi prin urmare trebuie să conţină adevăr. Atunci când rosteşti cuvântul iubire, s-ar putea să poţi prinde în el sentimentul, dar esenţa lui nu poate fi rostită. Cea mai pură iubire sălăşluieşte acolo unde te aştepţi mai puţin — în neataşare…

Există infinite tărâmuri ale conştiinţei în afară de veghe, vis şi somn profund. Magul există în mod simultan în toate timpurile. Magul vede o infinitate de versiuni ale fiecărei întâmplări. Liniile drepte ale timpului sunt de fapt firele unui plan ce se întinde la infinit…

Căutătorii nu sunt niciodată pierduţi, deoarece spiritul îi cheamă mereu. Căutătorilor li se oferă tot timpul semne din lumea spiritului. Oamenii obişnuiţi numesc aceste semne coincidenţe. Pentru mag nu există coincidenţe. Fiecare eveniment există pentru a arăta un alt strat al sufletului. Spiritul vrea să te întâlnească. Pentru a-i accepta invitaţia trebuie să nu te mai fereşti de el. Când cauţi, începe cu inima. Lăcaşul inimii este casa adevărului…

Nemurirea poate fi trăită în mijlocul a ceea ce e muritor. Timpul şi eternitatea nu sunt opuse. Deoarece îmbrăţişează totul, eternităţii nu i se opune nimic. Ne străduim să ne rezolvăm problemele la nivelul ego-ului. Spiritul vede această străduinţă ca fiind problema. Orice aspect al tău este nemuritor, chiar şi părţile pe care tu le judeci cel mai aspru…

Magii nu condamnă dorinţa. Ei au ajuns magi urmându-şi dorinţele. Orice dorinţă este creată de o dorinţă trecută. Lanţul dorinţelor nu se sfârşeşte niciodată. Este însăşi viaţa. Nu considera nici o dorinţă nefolositoare sau greşită — într-o zi, fiecare dorinţă va fi implinită. Dorinţele sunt seminţe ce-şi aşteaptă anotimpul pentru a încolţi. Dintr-o singură sămânţă de dorinţă creşte o pădure întreagă. Încurajează orice vrere în inima ta, oricât de neinsemnată ar părea. Într-o zi, aceste dorinţe neînsemnate te vor duce la Dumnezeu…

Cel mai mare bine pe care-l poţi face lumii este acela de a deveni mag.

 Deepak Chopra

VALURI SI RESTRICTII PAMANTESTI ALE LUI DUMNEZEU



44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

-Să fiţi ceea ce sunteţi. Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fiţi Dv. înşivă, într-o lume care încearcă să vă facă precum toţi ceilalţi.

-Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca Dv., mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca Dv. Nu vă schimbaţi, pentru că oamenii să vă placă. Fiţi Dv. înşivă şi oamenii vă vor iubi pe Dv., cel adevărat.

-Nu veţi putea începe următorul capitol din viaţa Dv., dacă veţi continua să îl citiţi pe ultimul.

-Făcând ceva şi obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faceţi nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec vă va conduce spre succes. Veţi ajunge să regretaţi mai mult lucrurile pe care nu le-aţi făcut, decât cele pe care le-aţi făcut.

-Aveţi probleme? Înfruntaţi-le cu capul sus! Nu va fi uşor!! Nu este nici o persoană în lume care poate depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile pe care viaţa ni le pune în faţă.

-Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc toate problemele apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedecăm şi să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieţii: să înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm la timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

-Puteţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu vă puteţi păcăli pe Dv. înşivă. Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.

-Cel mai dureros lucru este să vă pierdeţi pe Dv. însăşi ca persoană, atunci când iubiţi prea mult. Şi să uitaţi că şi Dv. sunteţi special.

-Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a vă urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru Dv., acel moment este cel de acum.

-Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansă. Asta, pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort.

-În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar acest lucru ține de procesul de învăţare.

-Relaţiile trebuie să fie alese înţelept. Este mai bine să fiţi singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să vă grăbiţi.

-Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită şi din motive corecte. Îndrăgostiţi-vă pentru că aşa simţiţi, nu pentru că vă simţiţi singur.

-Veţi învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlniţi, îi întâlniţi cu un scop. Unii vă vor testa, unii se vor folosi de Dv., unii vă vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală tot ce este mai bun în Dv.

-Nu va mai gândiţi la ceea ce fac ceilalţi mai bine decât Dv. Concentraţi-vă să vă bateţi zilnic propriile recorduri. Succesul este până la urmă o luptă între Dv. şi propria Dv. persoană.

-Invidia înseamnă să număraţi toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să vă uitaţi la Dv. şi la ce aţi primit Dv.

-Putem iubi persoane nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru e sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi.

-Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care vi se întâmplă, bun sau rău, vă pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.

-Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar, adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite: dragostea, râsul, prietenia. Completaţi Dv. lista mai departe.

-Dacă nu sunteţi mulţumit cu Dv. aşa cum sunteţi, nu veţi fi fericit în relaţia cu alte persoane. Trebuie să vă creaţi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăşi cu altcineva.

-Nu trăiţi în gol, gândindu-vă şi răzgândindu-vă! Nu mai analizaţi aşa de mult fiecare situaţie, fiindcă veţi crea probleme care nici măcar nu există.

-Evaluaţi situaţia şi acţionaţi. Nu puteţi schimba lucrurile şi persoanele cu care refuzaţi să vă confruntaţi. Progresul implică riscuri. Ca să marcaţi gol, trebuie mai întâi să daţi drumul la minge.

-Nu vă plângeţi de milă. Surprizele pe care viaţa vi le pune-n fata nu fac decât să vă netezească calea în direcţia menită pentru Dv.

-Poate nu înţelegeţi şi nu vedeţi lucrurile reale care vi se petrec şi poate că vă este greu. Dar, reflectaţi şi la celelalte lucruri negative care vi s-au întâmplat în trecut. Veţi observa destul de des că fiecare dintre ele v-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că, zâmbiţi! Lăsaţi-i pe toţi să vadă că astăzi sunteţi mult mai puternic decât eraţi ieri. Şi astfel chiar veţi fi.

-Nu ţineţi supărare! Nu vă trăiţi viaţa cu ură în suflet. Veţi ajunge să vă răniţi mai mult pe Dv., decât oamenii pe care îi urâţi.

-Iertarea nu înseamnă: “Ceea ce mi-aţi făcut este în regulă”, ci, iertarea înseamnă “Nu o să vă las să-mi stricaţi fericirea”. Iertarea este răspunsul Dv. la faptele semenilor.

-Renunţaţi la ranchiună, găsiţi-vă pacea interioară şi eliberaţi-vă. Şi nu uitaţi, iertarea nu este numai pentru alte persoane, ea este şi pentru Dv.

-Atunci când este nevoie, iertaţi-vă pe Dv. înşivă, mergeţi mai departe şi încercaţi să vă descurcaţi mai bine data viitoare.

-Refuzaţi să vă coborâţi standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să le ridice pe ale lor.

-Nu daţi explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru faptele comise de Dv.! Prietenii nu au nevoie de aceasta, iar duşmanii oricum nu vă vor crede. Faceţi ceea ce simţiţi că este corect.

-Bucuraţi-vă de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi veţi descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante.

-Cele mai bune perioade din viaţa Dv. sunt acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-aţi petrecut râzând cu cei care contează pentru Dv.

-Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci, îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.

-Viaţa nu este uşoară, mai ales atunci când plănuiţi să obţineţi ceva care să merite. Nu alegeţi calea uşoară care să vă ducă acolo.

-Este în regulă să vă împiedecaţi din când în când. Nu trebuie să vă prefaceţi sau să demonstrate mereu că sunteţi puternic.

-Nu ar trebui să fiţi preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi. Plângeţi, dacă simţiţi nevoia, este sănătos să vă vărsaţi lacrimile. Cu cât mai curând veţi face asta, cu atât mai repede veţi fi pregătit să zâmbiţi din nou.

-Nu-i învinuiţi pe alţii pentru necazurile Dv. Vă veţi realiza visele, în măsura în care vă veţi asuma responsabilitatea pentru viaţa Dv. Când îi învinuiţi pe alţii pentru lucrurile prin care treceţi Dv., le predaţi lor controlul asupra acelor părţi din viaţa Dv.

-Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să vă îngrijoraţi pentru o situaţie, întrebaţi-vă următorul lucru: “Va mai conta situaţia asta peste un an? Dar peste trei sau peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, este clar că vă faceţi griji inutil.

-Concentraţi-vă nu pe ce vreţi să NU se întâmple, ci, pe ceea ce doriţi să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes.

-Dacă vă treziţi în fiecare dimineaţă gândindu-vă că ceva minunat vi se va întâmpla în ziua respectivă şi sunteţi puţin atent, veţi observa destul de des că acel lucru vi se întâmplă.

-Treziţi-vă dimineaţa şi fiţi mulţumit că trăiţi. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să vă gândiţi la ceea ce vă lipseşte, gândiţi-vă la ceea ce aveţi şi lipseşte altora.

-Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva vă vrea în viaţa lui, vă face loc în ea – este bine, nu trebuie să vă bateţi pentru un loc în viaţa altcuiva.

-Nu încercaţi să intraţi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vedere valoare Dv.

-Amintiţi-vă mereu că prietenii adevăraţi nu sunt cei care se afla lângă Dv. când sunteţi fericit, ci, cei care vă sunt aproape când vă este cel mai greu. – delaomlaom.ro

MISTERUL SUBCONŞTIENTULUI



 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca 

 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca 

 Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca

– Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat.
– Omul, în genunchi în faţa lui Dumnezeu, este mult mai mare.
– Iisus mereu a avut ce răbda: mai presus de toate Crucea, răstignirea şi moartea.
– Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.
– Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă.
– O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu.
– Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea – Iubirea – necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea                                    voinţa necesară Desăvârşirii omului.
– Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. – În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.
– Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămane după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşarta; ci de a creşte sufletul şi pe aripile artei mântuirii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

– Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.

– Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie.
– Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare.
– Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.                                                                                                                      – Citeşte mai degrabă ceea ce atinge inima decât ceea ce depărtează mintea.

– Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

– Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.
– Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti?
– Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.
– Iubirea, prin natura sa, ocupa acelasi loc cu mistica. Ea e spirituala si nu poate fi asimilata organizarii fizice si trupesti.
– Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu?
– Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului.
– Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.
– Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.

STAREA DE ILUMINARE

 



IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE

……..

     Apocalipsa vorbeşte de 24 de bătrâni înţelepţi, cu faţa tânără, care stau în jurul scaunului lui Dumnezeu. În vremuri pre-apocaliptice, ei par să aibă atribuţii decizionale puternice. Apar ca formând un consiliu care, pentru anumite probleme decid schimbarea, lansarea, încheierea. Prezenţa bătrânilor înţelepţi cu faţa tânără în textele apocaliptice pare să indice că marile schimbări pe care le consiliază sau iniţiază la un moment dat sunt destul de dure, bruşte, vizibile, pot fi turnuri foarte bune sau chiar deloc bune, în sensul că salvări de situaţii pot fi iniţiate, dar şi încercări grele pot fi aduse în viaţa oamenilor.

Textele asiatice dau o conotaţie similară celor 24 de bătrâni înţelepţi cu faţa tânără. Ei sunt numiţi Seniori ai karmei, ceea ce s-ar traduce prin Seniori ai destinului. Karma Board este o altă denumire care le-a fost atribuită, de data asta în limba Engleză. Cei 24 de bătrâni înţelepţi au dreptul de a schimba total cursul vieţii unui om. Ce era scris şi predestinat devine într-o clipă schimbat. Alte file de destin sunt aşternute. De cele mai multe ori se dau noi şanse oamenilor. Se luminează posibilităţile, apar căi noi de destin, turnuri în viaţă care permit oamenilor să se angreneze pe un drum nou în care să obţină rezultate extraordinare folosind calităţi noi sau vechi, dar care, au efecte benefice asupra oamenilor, asupra omenirii în general. Cei 24 de bătrâni înţelepţi schimbă cursul vieţii. Însă nu o fac de multe ori într-o viată terestră. Un om poate să nu resimtă nici o astfel de schimbare, poate să primească o schimbare, sau mai multe. Dar niciodată un om nu va primi foarte multe şanse noi de schimbare a drumului, cu primirea de noi oportunităţi. Căci acolo unde susţin schimbarea bătrânii înţelepţi cu faţa tânără, acolo se aduc, în manieră destul de dură, puternice susţineri din partea universului, materializate prin ajutoare văzute sau nevăzute.

Tot ce e în jur se schimbă, pentru a-i da omului respectiv oportunitatea de a-şi împlini noua vocaţie.

Este vorba de o nouă vocaţie, sau de o nouă putere care vine peste un talent mai vechi, dar care-l face să iasă din mediocritate şi să strălucească într-o împlinire de destin nemaivăzută. Dintr-o dată viaţa se schimbă, atitudinea se schimbă. Este ca şi cum ai fi fost medic şi brusc devii profesor, nu neapărat de ştiinţe medicale. Este ca şi cum ai fi ştiut o limbă străină, ani de zile la un nivel mediu şi brusc te trezeşti simţind ca vorbeşti perfect limba respectivă, începi să citeşti din cărţi şi brusc înţelegi toate cuvintele, auzi un vorbitor fluent şi brusc începi să vorbeşti limba respectivă cu un talent pe care nu îl ştiai ca fiind al tău. Nici nu era al tău, în această formă. L-ai primit peste talentul tău mediu, odată cu schimbarea drumului de către cei 24 de bătrâni înţelepţi. De fapt, sunt cazuri legate de umanitate în general, care se adresează vieţilor umane într-o manieră globală. Cazurile personale însă, sunt legate de un singur bătrân înţelept cu faţa tânără, senior al destinului cum îl numesc unele traduceri. De ce le zic bătrâni înţelepţi cu faţa tânără? Pentru că apropierea lor îţi insuflă o senzaţie de înţeleaptă cunoaştere cu o vechime de mai departe decât mintea poate percepe. E o înţelepciune dezvoltată de atât de demult. E o hotărâre la nivel decizional pe care numai o vastă experienţă o poate aduce. Nu e brutalitate în apropierea lor. Ei sunt atât de fini, atât de frumoşi. Este însă o siguranţă blândă şi zâmbitoare pe care numai cineva experimentat de mult şi de demult o poate avea. Nu există îndoială, nu există teamă. Există însă schimbare. Nu sunt fixaţii, nu sunt judecăţi. Sunt pur şi simplu decizii luate în anumite circumstanţe, iar măreţia constă în posibilitatea de a schimba şi de a da un suflu nou, de cele mai multe ori o direcţie nouă. Au părul lung, lins, de un gri strălucitor, ce uneori bate în negru. Au feţe perfecte, lunguieţe mai degrabă decât rotunde, frumoase, aşa cum ai desena în creion un portret al unui chip frumos. Trăsăturile sunt perfecte, frumuseţea este singurul lucru care le brăzdează. Au feţe de ţineri, corp asemenea, paşi fermi dar uşor legănaţi, într-o unduire de blândeţe, înţelepciune, zâmbet şi siguranţă. Nu există şovăială, nu există îndoială. Există şansă şi schimbare. Ei îţi zâmbesc. Sau mai degrabă el îţi zâmbeşte, cel cu care realizezi o relaţie.

Ceilalţi, dacă îi percepi, trec pe lângă tine fără a te băga în seamă, dar fără a te umili în vreun fel cu lipsa de băgare în seamă. Au un fel de consilieri, persoane care se vor şterse, nu ies în evidenţă, care observă totul din umbră şi care le mai atrag atenţia: „Uite, ce zici, te opreşti puţin şi asupra acestui lucru?” Ei se opresc şi decid. Frumoasă este schimbarea permisă de bătrânii înţelepţi cu feţe tinere. Frumoasă şi energizantă. Ţi se pun la picioare toate forţele necesare pentru a o coti pe un drum de acţiune, la capătul căruia vei privi în urmă şi vei vedea că ai făcut atâtea lucruri. Iar tot ceea ce ai făcut se încrustează într-un fel sau altul în vieţile celor din jur. Utilitatea sau inutilitatea noastră o privim din perspectiva minţii umane. Drumul este aşternut cu scopuri pe care de cele mai multe ori nu le cunoaştem, nu le înţelegem şi mai ales nu înţelegem puterea de schimbare a turnurii vieţii, vieţilor, în orice moment, retoactiv sau ultraactiv. Totul se poate schimba acum pentru acum, acum pentru viitor, dar şi acum pentru trecut, în trecut pentru trecut sau pentru viitor şi în viitor pentru trecut sau pentru viitor. […] Mi-a arătat camerele în care sunt ţinute cărţile de destin ale fiecărui om, după timpul său. De restul vieţuitoarelor nu am aflat. Văzusem o carte aurie, mai aurie decât aurul. Scrisul era auriu, mai auriu şi strălucitor decât aurul. Atunci am înţeles de ce oamenilor le place aurul, de ce îi conferă atâta putere. Este amintirea strălucirii acelei perfecţiuni aurii. Cartea aurie era ţinută separat, pe masă într-o grădină. Trei sferturi din pagini erau scrise, restul urmau a se scrie în timpul vieţii. Erau pagini neterminate, care mai lăsau loc pentru câteva paragrafe, ce urmau să fie completate, tot în cursul vieţii.

Existenţa la nivel real

Depinde deci şi de existenţa la nivel real, de conjuncturi, de decizii, de modul în care ricoşează evenimentele. Nu este totul scris într-o carte a destinului. M-a dus apoi într-o camera întunecată, în care se intra prin grădină. Erau cărţi din Evul Mediu. De ce întunecate? Pentru că în Evul Mediu, mi s-a spus, a fost cea mai mare întunecare a omenirii, cea mai mare depărtare de la unduirile iubirii, fericirii divine. Şi de atunci omenirea depărtată a fost. Acum s-a mai luminat. Nu mai e aşa. A trecut marea cea neagră. M-am gândit la Inchiziţie, dar nu numai. Am conştientizat câtă iubire şi puritate veneau de dinaintea erei noastre. Se pierduse cu totul în Evul Mediu. Căi greşite de gândire personală şi colectivă. În camera Evului Mediu erau două cărţi deschise pe o masă, în care tocmai scrisese, sau în care urma să scrie. Cum putea să mai scrie acum, când persoanele respective nu mai erau demult? Mi s-a spus că destinul oamenilor, karma cum numesc unii, strălucirea sufletului cum zicea el, se poate schimba nu numai pentru viitor, dar şi înspre trecut. Mai rar, dar se schimbă. Şi atunci se scrie schimbarea în cartea lor. Cum se poate schimba destinul pe trecut? Mi s-a indicat că oricât de rău ar fi un om în timpul vieţii pe Pământ, dacă un urmaş de-al lui se foloseşte de un lucru, sau o idee, sau altceva făcut de strămoşul respectiv, dezvoltând ceva bun, ceva foarte bun pentru oameni, pentru omenire, atunci, retroactiv, destinul strămoşului se luminează, sufletul lui se luminează. Aceasta este de fapt dezlegarea strămoşilor, nu alta. Nu vin blocaje de la strămoşi către tine, care să te limiteze, niciodată. Vine însă o dorinţă de-a lor de a-i ajuta, ajutând omenirea şi astfel luminând retroactiv segmente ale arborelui genealogic. Nu există blocaje de la strămoşi, nu existe pedepse de ispăşit de urmaşi. Dar urmaşii simt când strămoşii ţipă după o evoluţie atât de mare, încât să li se lumineze şi lor ceea ce au întunecat în timpul vieţii lor. Dacă un om rău a făcut numai rele, dar să zicem că a construit o şcoală printre relele sale, iar în şcoala respectivă ajunge să înveţe un elev care va ajunge eminent în salvarea omenirii prin calităţi precum iubire, compasiune, dăruire, construcţie, ajutor bănesc sau orice fel de alt ajutor benefic, atunci cartea întunecată a vieţii celui rău din trecut se mai luminează retroactiv şi se mai scriu câteva fraze în cartea sa, chiar dacă viaţa sa pe pământ a încetat de mult. – Dora Alecu UNIVERSUL INTERIOR

Ţine minte de-acu-nainte!



LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ 

LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ 

        Cuvântul “Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în Cabala, Lumina este mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a Creatorului însuşi “Şi Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul tunelului,” “Eşti Lumina vieţii mele,” “Am vazut Lumina.” Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic “lumină”, ai descoperi că se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în lumina celor arătate,” “luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a descrie idei despre înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a descrie pe cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic. Ne bucurăm de lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de tabără. În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri emoţionale, aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă nu sunt inca siguri în privinţa naturii luminii. Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul vieţii pe pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce senzaţii aşa puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care are efect asupra noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este atributul forţei care ne-a creat – a Creatorului.

Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa,

Tree of Life(Arborele Vieţii):

“Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut toată existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a fost acoperit de Lumina Simplă Infinită.”

     Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-ne să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii. Pe măsură ce sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus” şi să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă această Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se dezvoltă în mod firesc cu ajutorul celor cinci simţuri. Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de multe forţe ale naturii care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este invizibil, dar fără el nu am putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a realităţii care este imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe măsură ce sufletele noastre sunt umplute de Lumina spirituală. Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre oamenii de ştiinţă care a făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective fizicii cuantice: “Teoria cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în afara lumii fizice.” Tocmai de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—deoarece dezvăluie acea parte a realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre. Este o metodă care ne permite nouă să ne umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de Sus cat şi lumea noastră. – Adrian Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE



Translate

Advertisements
Advertisements