Inteligența Spirituală – puterea de a cuceri adevarul

Inteligența Spirituală - puterea de a cuceri adevarul

În sens pur etimologic, cuvântul inteligenţă denotă capacitatea de a discerne, de a separa, de a alege între diferite alternative şi de a putea lua decizia cea mai potrivită. O persoană inteligentă este, de fapt, o persoană care ştie să separe esenţialul de neesenţial, ceea ce este valoros de ceea ce este lipsit de valoare, ceea ce îi este necesar pentru a desfăşura o anumită activitate de ceea ce este irelevant pentru această activitate. Cuvântul latin “intelligentia” provine din intelligere, termen compus din intus (între) şi legere, care înseamnă a allege sau a citi. A fi inteligent înseamnă, prin urmare, a şti să alegi cea mai bună alternativă dintre mai multe, dar şi a şti să citeşti în interiorul lucrurilor.

Acest lucru este posibil dacă, înainte de a alege, ai capacitatea de a delibera, de a cântări argumentele pro şi contra ale unei asemenea decizii şi de a anticipa posibilele consecinţe care decurg din asta. Inteligenţa permite să păstrezi cu ajutorul memoriei experienţele din trecut şi să anticipezi, cu ajutorul imaginaţiei, scenariile ipotetice din viitor. Această calitate, după ce este exersată din plin, salvează fiinţa umană de multe eşecuri din viaţa sa şi îi deschide porţile spre dobândirea succesului personal, afectiv şi profesional. Condiţia umană este sărmană. Fiinţa umană este animalul cel mai neajutorat: se naşte gol, desculţ şi lipsit de apărare, dar îi sunt date două posibilităţi, după cum spunea Aristotel: mâinile şi mintea, prin care le depăşeşte pe toate celelalte animale şi cu care realizează, într-o oarecare măsură, orice lucru.

Inteligenţa este mijlocul care oferă deschiderea spre ansamblu şi puterea de a cuceri adevărul. Ea îl face pe om capabil de a transcende, de a depăşi orice limită. Inteligenţa se poate defini şi ca puterea de a învăţa sau de a înţelege, ca aptitudinea de a cunoaşte, de a înţelege ceva. Inteligenţa permite elaborarea de răspunsuri complexe în situaţii fundamentale ale vieţii, răspunsuri gândite şi meditate care depăşesc logica mecanică a impulsului. Prin inteligenţă se mai poate înţelege şi acea capacitate care permite să ne adaptăm destul de repede posibilităţilor disponibile şi să ne confruntăm cu situaţii noi pe care nu le-am prevăzut dinainte. În viaţa unei persoane există multe probleme de rezolvat. O persoană produce ceva în mod inteligent atunci când creează ceva ce nu există în mediul înconjurător şi care este necesar.

Inteligenţa se poate caracteriza şi ca un ansamblu de aptitudini pe care oamenii le folosesc cu succes pentru a-şi realiza obiectivele alese în mod raţional, oricare ar fi aceste obiective şi oricare ar fi mediul înconjurător în care acestea s-ar afla. Autoguvernarea mentală este o putere, este produsul direct al inteligenţei. Scopul acesteia este furnizarea mijloacelor de a ne guverna pe noi înşine, în aşa fel încât gândurile şi acţiunile noastre să fie organizate, coerente şi adecvate atât nevoilor noastre interne, cât şi nevoilor mediului înconjurător. Inteligenţa este acea putere care permite cunoaşterea realităţii în diverse grade şi niveluri de profunzime. O persoană inteligentă are puterea de a-şi conduce viaţa şi capacitatea de a evita ca alţii să-i dirijeze viaţa, în alte scopuri.

Ştie să se adapteze circumstanţelor, descoperă elementele valoroase care există în ea şi are capacitatea de a ocoli elementele negative. Prin urmare, inteligenţa îndeplineşte o funcţie de adaptare: face posibile traiul şi supravieţuirea. Inteligenţa animalelor face acelaşi lucru, în felul ei, dar cea umană o face într-o formă extravagantă. Se adaptează mediului, adaptând mediul la nevoile sale. Se pare că nu se delectează cu liniştea, pune mereu inima mai presus de orizont, deoarece îşi creează încontinuu noi ţeluri care îi provoacă neîncetate dezechilibre. O fiinţă vie îşi dirijează viaţa în mod inteligent atunci când pune în practică o conduită caracterizată prin următoarele trăsături: să aibă raţiune, să nu se abată de la încercările anterioare sau să repete fiecare nouă încercare; să reacţioneze la situaţiile noi care nu sunt tipice nici pentru specie, nici pentru individ. Ceea ce numim inteligenţă este, înainte de toate, capacitatea pe care o are aceasta de a se crea singură.

CE ESTE INTELIGENŢA SPIRITUALĂ?

Howard Gardner a numit inteligenţa spirituală inteligenţă existenţială sau transcendentă şi a definit -o drept “capacitatea de a se situa pe sine în raport cu cosmosul, precum şi capacitatea de a se situa pe sine în raport cu trăsăturile existenţiale ale condiţiei umane, ca de exemplu semnificaţia vieţii, semnificaţia morţii şi scopul final al lumii fizice şi psihologice în experienţe profunde precum dragostea pentru o altă persoană sau adâncirea într-o opera de artă”.

Dahar Zohar, profesoară la Universitatea Oxford şi lan Marshall, psihiatru la Universitatea din Londra, au descoperit că, atunci când persoanele realizează o practică spirituală sau vorbesc despre sensul global al vieţilor lor, undele electromagnetice din creierul lor prezintă oscilaţii de până la patruzeci de megaherţi prin neuroni. Aceste oscilaţii străbat tot creierul, dar prezintă o oscilaţie mai mare şi stabilă în lobul temporal. După părerea lui Zohar, inteligenţa spirituală activează undele cerebrale, permiţând ca fiecare zonă specializată a creierului să tindă spre un întreg funcţional.

Potrivit investigaţiilor sale, persoanele care cultivă această formă de inteligenţă, ultima care a fost cercetată până în prezent, sunt mai deschise spre diversitate, au o vădită tendinţă de a se întreba de ce şi pentru ce există lucrurile, caută răspunsuri fundamentale şi, în plus, sunt capabile de a înfrunta greutăţile vieţii, dând dovadă de curaj. Din perspectiva sa, persoanele inteligente din punct de vedere spiritual sunt în căutarea unei concepţii asupra lumii, tind să-şi evalueze acţiunile şi întregul lor traiect, precum şi opţiunile lor de viaţă. Inteligenţa spirituală permite, deci, accesul la semnificaţiile profunde, punerea în discuţie a scopurilor existenţei şi a celor mai importante motivaţii ale acesteia. Inteligenţa eului profund este cea care se înfruntă cu problemele grave ale existenţei şi, cu ajutorul ei, caută răspunsuri credibile şi raţionale.

Viaţa spirituală

Viaţa spirituală nu este o viaţă paralelă cu cea trupească; cele două sunt unite în mod intim. Cine o cultivă trăieşte mai intens fiecare senzaţie, fiecare atingere, fiecare experienţă, fiecare relaţie interpersonală. Când afirmăm că fiinţa umană este capabilă de o viaţă spirituală ca urmare a inteligenţei sale spirituale, ne referim la faptulposedă capacitatea necesară pentru un tip de experienţe, de întrebări, de mişcări şi de operaţiuni care sunt posibile numai la ea şi care nu numai că nu o îndepărtează de realitate, de lume, de materialitate şi de natură, ci, din contră, îi permite să trăiască cu mai multă intensitate, cu mai multă pătrundere, afundându-se până la ultimele niveluri. Viaţa spirituală eliberează fiinţa umană de rânduiala necesităţilor şi tocmai acest lucru o transformă în persoană.

Urmând gândirea lui Max Scheler, numim persoană acea fiinţă care se poate comporta în mod liber, în orice împrejurare; acea fiinţă capabilă să se opună oricărei situaţii, nu numai unei situaţii externe, ci şi interne. Această capacitate are nevoie, de educaţie, de cultivarea inteligenţei spirituale. “Spiritualul – afirmă Viktor Frankl – nu se dizolvă niciodată într-o situaţie; mereu este capabil să se distanţeze de situaţie fără să se dizolve în ea; să păstreze distanţa, să ia atitudine faţă de situaţie. Spiritualul posedă libertate pornind de la acea distanţă şi doar din perspectiva libertăţii sale spirituale, fiinţa umană se poate hotărî într-un sens sau altul, în favoarea sau contra unei dispoziţii, a unei baze caracterologice sau a unei predispoziţii instinctive. Într-un cuvânt, doar din perspectiva libertăţii sale spiritual omul poate să-şi afirme sau să-şi nege instinctul.” (Francesc Torralba-Inteligenta-spirituala)

Conceptul de creatie constienta – Universul este mental

Conceptul de creație conștientă

 Nu ai nevoie de o diplomă în fizică pentru a înțelege conceptul de creație conștientă. Este suficient să-ți deschizi mintea și să realizezi, sau mai bine spus, să accepți faptulnimic nu este ceea ce pare. Este suficient să recunoști existența unei alte “lumi”, dincolo de cea pe care o observi prin intermediul celor cinci simțuri.

Cu toate că ai putea accepta realitatea puterii creatoare pe care o are gândirea ta și să o aplici astfel, înțelegerea rațională a procesului te va ajuta să aplici aceste legi în orice domeniu al vieții tale, de la relații, până la starea de sănătate.

Mintea ta rațională se bazează foarte mult pe cele cinci simțuri pentru a percepe realitatea. De fapt, în esență, aceasta este o încercare a minții tale de a te menține într-o stare de siguranță. De fapt, cei mai mulți oameni se bazează exclusiv pe vedere, auz, atingere, gust și miros pentru a interpreta realitatea din jurul lor, deoarece acestea sunt cele cinci simțuri care le permit oamenilor să interacționeze și să trăiască experiența planului fizic.

Cu toate acestea, în același mod în care nu ar  trebui să judecam o carte dupa copertă, la fel, nu ar trebui să judecăm realitatea dupa aspectul său de suprafață.

În esență, există trei aspecte care formează elementele de baza ale creației conștiente. Această cunoaștere a fost transmisa până la noi prin intermediul celor mai vechi învățături mistice și este la fel de relevanta în zilele noastre așa cum era și acum câteva mii de ani în urmă, deoarece acestea sunt legi universale.

Universul este mental

Primul aspect al creatiei conștiente se întâmplă sa fie în același timp și prima dintre cele șapte legi universale despre care am discutat într-un articol anterior. Această lege ne spune că Universul este mental. Asta înseamnă că toate lucrurile din domeniul fizic al realității își au originea în planul mental invizibil. Există o singură conștiință care înconjoară acest Univers, conștiința universală. Având în vedere omniprezența acestei conștiințe putem înțelege foarte simplu faptul că fiecare dintre noi facem parte din aceasta și consecințele care apar din întelegerea acestei legi.

Totul este energie

Al doilea aspect al creației conștiente este definit de realitatea potrivit căreia totul în Univers este energie, inclusiv mineralele, plantele și animalele, fiecare ființă umană, fiecare planetă, stele, galaxii, totul este energie. Tot ceea ce percepem în planul fizic al realității este o enegie ce vibrează la o anumita frecvență, pe care cele cinci simțuri ale noastre o percep ca fiind ceva solid sau tangibil.

Aici apare relevanța celor două legi Universale: legea polarității, potrivit căreia energia și materia par a fi opuse, dar sunt unul și același lucru – energie – și legea vibrației, care ne spune că totul se află într-o stare constantă de mișcare, că totul vibrează. De vreme ce înțelegem că totul este energie, am putea să concluzionăm că mintea noastră este energie, cu toate că am înțeles acest lucru încă de la punctul unu.

Gândul creator

Al treilea aspect al creației conștiente este reprezentat de gândul creator. În spatele oricărei experiențe din planul fizic al existenței, văzut sau nevăzut, este un gând. Indiferent că o faci conștient sau nu, realitatea ta ți-o creezi prin intermediul propriilor tale gânduri. Gândul este mintea – energia – în acțiune.

În concluzie, creația conștientă reprezintă un proces conștient de concentrare a gândirii asupra unui rezultat specific în plan mental, cu scopul de a naște această manifestare în planul fizic al existenței, iar cu puterea gândurilor – a energiei minții tale – îți poti crea realitatea așa cum ți-o dorești.

Cunoscând toate aceste aspecte esențiale te sfătuim să-ți adresezi următoarea întrebare și să-ți acorzi câteva momente de reflecție interioară: „În ce măsura propriile  mele gânduri  mi-au șlefuit realitatea curentă și ce pot face pentru a-mi transforma realitatea?”    sursa : e-dimineata.ro

Lucruri pe care le evită oamenii puternici mental

Lucruri pe care le evită oamenii puternici mental

Iată o listă cu lucrurile pe care le evită persoanele puternice mental, întocmită de Amy Morin, psihoterapeut și asistent social clinic licentiate.

1.Nu pierd timpul compătimindu-se.

N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi „Ei, bine…” Sau poate, pur și simplu, „Mergem mai departe!”

2.Nu-și cedează puterea.

Oamenii puternici psihic evită să dea altora puterea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că sunt în control în ceea ce privește acțiunile și emoțiile lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

3.Nu sunt timizi în fața schimbării.

Oamenii puternici psihic îmbrățișează schimbarea și întâmpină provocarea. Cea mai marefrică” a lor – dacă au una – nu este de necunoscut, ci de a deveni impasibili și de a stagna. Un mediu de schimbare și chiar incertitudinea poate energiza o persoană puternică mental și scoate ce e mai bun din ea.

4.Nu își pierd energia cu lucruri pe care nu le pot controla.

Oamenii puternici mental nu se plâng (mult) de traficul îngreunat, bagajele pierdute sau, mai ales, de alte persoane, pentru că ei își dau seama că toți acești factori sunt dincolo de controlul lor. Într-o situație proastă ei își dau seama că singurul lucru pe care îl pot controla este întotdeauna propriul lor răspuns și atitudinea pe care o au, și folosesc aceste atribute cât se poate de bine.

5.Nu se preocupă să le facă altora pe plac.

Cunoști persoane care caută mereu să facă pe plac celorlalți? Sau invers, oameni care provoacă neplăceri altora ca o modalitate de a-și consolida propria imagine de putere? Nici o poziție nu este una bună. O persoană puternică mental se străduiește să fie bună și corectă și să îi mulțumească pe alții, după caz, dar nu îi este teamă să-și susțină poziția. Ei sunt capabili să reziste posibilității ca cineva să se supere din cauza lor și să navigheze prin această situație cu grație.

6.Nu le este teamă să își ia riscuri calculate.

O persoană puternică mental este dispusă să își asume riscuri calculate. Acesta este un lucru cu totul diferit de a sări cu capul înainte în riscuri prostești. Cu puterea sa mentală, o persoană poate să evalueze riscurile și beneficiile, cât și dezavantajele, și să ia în calcul cele mai rele scenarii înainte de a stabili măsuri.

7.Nu trăiesc în trecut.

Ai nevoie de forță să îți accepți trecutul și, în special, să înveți din experiențele trecute. O persoană puternică mental însă, evită să își împotmolească energia mentală în dezamăgiri trecute sau în fantezii legate de zilele de glorie de altădată. Ei își investesc majoritatea energiei în a crea un prezent și un viitor optim.

8.Nu fac aceleași greșeli din nou și din nou.

Știm cu toții definiția nebuniei, nu? Este atunci când faci același lucru sperând că vei obține un rezultat diferit și mai bun decât înainte. O persoană puternică mental își asumă întreaga responsabilitate pentru comportamentul din trecut și este dispusă să învețe din greșeli. Cercetările aratăabilitatea de a fi auto-reflexiv într-un mod precis și productiv este una din cele mai mari forțe ale managerilor și antreprenorilor de succes.

9.Nu se simt iritați de succesul altor persoane.

Ai nevoie de tărie de caracter să simți bucurie autentică și entuziasm pentru succesul altora. Oamenii puternici mental au această capacitate. Ei nu devin geloși și nu poartă pică altora atunci când aceștia reușesc (deși pot învăța din ceea ce ei au făcut bine). Sunt dispuși să lucreze din greu pentru propriile șanse la succes, fără a se baza pe comenzi rapide.

10.Nu renunță după eșec.

Fiecare eșec este o șansă de a îmbunătăți. Chiar și cei mai mari antreprenori sunt dispuși să admită că eforturile lor timpurii le-au adus multe eșecuri. Oamenii puternici mental sunt dispuși să eșueze din nou și din nou, dacă este necesar, atât timp cât experiența de învățare de la fiecare „eșec” îi poate duce mai aproape de obiectivele lor finale.

11.Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate.

Oamenii puternici mental se bucură și chiar prețuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica și pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea și stările lor de spirit nu depind de alții. Ei pot fi fericiți cu alții, pot fi fericiți și singuri.

12.Nu simt că lumea le datorează ceva.

În special în economia actuală, managerii și angajații de la fiecare nivel încep să realizeze că lumea nu le datorează un salariu, un pachet de beneficii și o viață confortabilă, indiferent de pregătirea și școlarizarea lor. Oamenii puternici mental intră în lume pregătiți să lucreze și să aibă succes pe meritele lor, în fiecare etapă a jocului.

13.Nu se așteaptă la rezultate imediate.

Fie că e vorba de un plan de antrenament, un regim nutrițional sau de a începe o afacere, oamenii puternici mental se implică pe termen lung. Ei își folosesc energia și timpul în doze măsurate și sărbătoresc fiecare piatră de hotar de care trec pe drumul succesului.

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern. – Eliphas Levi

Sfaturile unui saman-Viața e o perioadă de timp scurtă

Sfaturile unui șaman

Când mergi pe drum și vezi o pană, care stă pe pământ, ia-o acasă. Ai putea să o pui într-o vază, să o atârni sau pur și simplu să o pui pe un raft. Aceasta este “o amuletă” care îți va proteja casa.

Strânge pietre de pe albiile râurilor.Ele posedă energie și putere.

Din toate puterile încearcă să-i ajuți pe ceilalți.Dacă nu le poți dărui fericire, măcar nu le face rău.

Pentru ați realiza visul, uneori este destul un singur pas.Nu îți fie frică de greutăți. Ele sunt și vor fi întotdeauna!

Primul tău principiu în viață este să refuzi să faci cuiva rău. Gândește-te.

Atunci când vei deveni sursa de fericire pentru cineva, atunci vei fi cel mai fericit om de pe pământ.Însă dacă ai devenit sursa de nefericire pentru cineva, vei fi primul cel nefericit.

Măcar o oră în zi stai în liniște.Ea îți este la fel de necesară precum este comunicarea.

Abilitatea de a iubi este cel mai important lucru pe care îl face un om pe pământ.

Nu arunca gunoiul în apă.Duhul apei poate să se înfurie. Aruncă mai bine pâine, lapte sau bănuți.

De obicei, noi numim trecutul vremea glorioasă din viața noastră. Este o greșeală.Este foarte important să înțelegem că fiecare moment din viața noastră – este acel moment din aur.

Nu există religia și credința perfectă. Există un singur Dumnezeu.

Dacă vrei să schimbi lumea, începe de la tine.

Există o vorbă în popor: nu mușca mâna celor care te hrănesc.

Viața este o perioadă de timp foarte scurtă. Nu o pierde în lacrimi, certuri, curvie și alcool. Ai putea să faci bine, să dai viață copiilor, să te odihnești și să faci alte lucruri foarte frumoase.

Dacă iubitul/iubita tău/ta s-a supărat pe tine, dacă nu ești vinovat/ă – îmbrățișează-l/o, ține-l/o strâns strâns și se va liniști.

Dacă îți este greu pe suflet și simți neliniște în interior, cântă.Cântă orice. Și sufletul tău se va liniști.

Dacă vrei să faci ceva, crede în forțele proprii.Pentru că frica te va opri. Întotdeauna. Nu îți pierde speranța și mergi înainte.

Ține minte un lucru: fiecare va primi ceea ce merită.

Viața poate să se întoarcă la tine cu fața sau cu spatele. Însă puțini înțeleg că noi singuri o întoarcem.Toate gândurile rele noi le atragem. Trăiește liniștit. Nu invidia pe nimeni și nimic. Și ce dacă vecinul are o mașină de lux? Mutra lui nu va deveni mai frumoasă și burta de la bere nu se va transforma într-un abdomen cu 6 pătrățele. Mai des zâmbește și vei primi multe zâmbete în schimb.

Dacă vrei să fii respectat, respectă-i pe cei din jurul tău.La bine răspunde cu bine, la rău, răspunde cu ignoranță. Omul care ți-a făcut rău va suferi mai mult pentru că nu l-ai luat în seamă.

Nu bea alcool. Deloc.Asta îți strică viața și sănătatea. Sunt zeci de mii de modalități pentru ca să te relaxezi.

Niciodată nu avea regrete. Ele sunt în plus.Tot ce se face, se face întotdeauna spre bine.

Pietrele care seamănă cu animale nu trebuie niciodată să le strângi. Îți pot aduce ghinion.

Ascultând muzica bună, poți să te eliberezi de toată energia negativă pe care ai adunat-o în timpul zilei.Muzica e un fel de meditație care aduce echilibru în viața noastră.

Pentru a respira mai ușor și pentru a-ți fi mai ușor pe suflet, învață să plângi.

Dacă ai nimerit într-o situație din care nu vezi nici o ieșire, ridică o mână cât mai sus. Apoi brusc dă-o jos și spune: DUCĂ-SE NAIBII!Și mai gândește-te odată…

Atunci când femeia merge la cumpărături, ea cumpără fericire pentru familia ei.Iar bărbatul trebuie să îi asigure banii femeii, pentru ca ea să cumpere cele mai bune produse. Familia care economisește pentru produsele alimentare este predispusă la sărăcie și nefericire.

Dacă te simți prost sau ceva te neliniștește, încearcă să te miști în ritm de dans. Îți vei reîntoarce energia și îți vei elibera creierul de griji. …SURSA

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui

 Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui se întemeiază pe bunăvoinţa Sa de a ni se descoperi El Însuşi ca fiinţă spirituală personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe posibilitatea omului ca fiinţă naturală de a intra în dialog, de a vorbi cu Dumnezeu (Fc 1,28). Şi deşi această cunoaştere are în conţinutul ei adevăruri tainice şi necuprinse, ea este obiectivă şi sigură pentru că vine de la Dumnezeu putându-se ajunge la înţelegerea ei prin credinţă (Evr. 11,3), la care adăugându-se trăirea ei, prin asceză (eliberarea de patimi) şi iubire, se poate pătrunde în cuprinsul ei în bună măsură, potrivit harului primit de la Dumnezeu, în parte chiar în viaţa aceasta, iar desăvârşit în cer, prin vedere, prin intuiţie, „faţă către faţă” (1 Co 13,12; 2 Co 5,7).

   Dumnezeu este fiinţa absolută, existentă prin sine Însăşi, adică avându-Şi în Sine temeiul sau cauza existenţei Sale şi posedând plenitudinea tuturor perfecţiunilor, El fiind însăşi perfecţiune. Şi aşa fiind, evident că Dumnezeu nu este doar un principiu abstract, ci fiinţă personală cu toate atributele spirituale, conştiinţă, raţiune, simţire, voinţă. Acestea sunt de la sine înţelese în numirea lui Dumnezeu. Căci dacă Dumnezeu n-ar fi fiinţă personală, atunci omul n-ar putea sta în legătură cu El şi deci religia n-ar putea să existe decât ca simplă iluzie. Apoi, Dumnezeu ar fi inferior omului, lipsit fiind de însuşirile spirituale pe care le are omul, El nemaifiind ceea ce este, adică Dumnezeu.

  Din caracterul de fiinţă absolută al lui Dumnezeu rezultă că numai El există cu necesitate şi că tot ceea ce există în afară de El este contingent, relativ, este operă a lui Dumnezeu. (Contingent este un lucru atunci când îşi are cauza existenţei în afara lui, dependent fiind de acesta şi deci putând să existe, şi să nu existe, în funcţie de cauză. Opusului contingentului este necesarul). Dumnezeu este absolut şi transcendent, lumea este contingentă, relativă. Totul este de la Dumnezeu, numai răul, opului binelui, nu este de la Dumnezeu, ci e lipsa Lui.

   Fiinţa lui Dumnezeu este pur spirituală şi mai presus de lume. „Dumnezeu este duh” (spirit), ne spune Mântuitorul (In 4,24). Spirit sau duh (suflet) are şi omul, dar fiinţa spirituală dumnezeiască este infinit superioară spiritului omenesc, din care cauză ne aflăm în imposibilitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum ne cunoaştem pe noi şi pe semenii noştri. Ne putem însă înălţa sufletul spre Dumnezeu şi putem să-L cunoaştem în măsura în care El ni Se descoperă şi ne luminează mintea, îndreptând-o spre El şi spre energiile Lui, fiind Creator, Proniator, Mântuitor, Sfinţitor, Desăvârşitor..

   Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui are o importanţă cu totul deosebită, pentru că prin ea se pune în lumină demnitatea noastră de făpturi raţionale purtătoare ale chipului lui Dumnezeu, iar prin dreapta aplicare în viaţă a acestei cunoaşteri se pune temei puternic fericirii din această viaţă, asigurându-se totodată fericirea şi în viaţa viitoare, cea veşnică, pentru că „viaţa veşnică este: ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos pe Care Tu L-ai trimis”, zice Mântuitorul către Tatăl (In 17,3).

   Pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a energiilor şi lucrărilor Lui (lucrări creatoare, proniatoare, mântuitoare, sfinţitoare, desăvârşitoare, în nedespărţită unitate cu Fiinţa Lui, dar prin care se face cunoscut şi se comunică în afara Fiinţei), două căi ne sunt deschise: calea naturală, numită revelaţie naturală, şi calea supranaturală, numită Revelaţie supranaturală.

   Calea naturală se numeşte aşa fiindcă pleacă de la noi spre Dumnezeu, adică de la observarea naturii şi a fenomenelor care se petrec în ea, toate considerându-se ca avându-şi ultima cauză în lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, şi astfel putându-se atribui lui Dumnezeu însuşiri corespunzătoare, ca: înţelepciune, atotputernicie etc., întrucât totdeauna efectele arată sau spun minţii dornice de cunoaştere ceva despre cauza care le-a produs.

Şi întrucât cunoaşterea câştigată pe această cale este rezultat al strădaniilor raţiunii omeneşti, ea ase numeşte cunoaştere raţională sau cale raţională, evident subânţelegându-se că şi raţiunea (mintea) este tot de la Dumnezeu, Care a înzestrat-o cu putere proprie de cunoaştere. Şi e firesc lucru ca omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu (Fc 1,27), să tindă pentru cei ce văd şi gândesc asupra celor văzute în lume, „cele nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui cea veşnică şi a Lui dumnezeire se văd prin cugetare de la începutul lumii, în făpturile Lui” (Rm 1,20), pentru că „cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps 18,1);

cum zice şi Fericitul Augustin: „Făcut-ne-ai căutători (năzuitori) spre Tine, Doamne, şi neliniştită este inima mea până se va odihni întru Tine” (Fecisti no sad te, Domine, et inquietum est cor meum donec requiescat in te). Avem la dispoziţie sau o înclinaţie înnăscută spre Dumnezeu, înclinaţie care este şi ea dar divin sădit în suflet, şi care, urmată şi cultivată, duce la cunoaşterea lui Dumnezeu, însă dacă rămâne acoperită sau chiar zădărnicită şi nemanifestată, face inutilă orice argumentare din extern referitoare la cunoaşterea lui Dumnezeu.

   Calea supranaturală de cunoaştere pleacă de la Dumnezeu spre oameni; ea este cunoaştere prin Descoperire sau Revelaţie divină, începând cu Revelaţia din paradisul pământesc, făcută primilor oameni, continuând în Vechiul Testament, prin patriarhi şi prooroci, şi desăvârşindu-se prin Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos. „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, către sfârşitul acestor vremuri ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evr. 1,1).

   Cele două căi, naturală şi supranaturală, de cunoaştere a lui Dumnezeu există, fireşte, după voinţă dumnezeiască şi, ca urmare, stau în strânsă şi armonică legătură între ele şi niciodată în opoziţie, ci sprijinindu-se şi completându-se reciproc, dar cea supranaturală este superioară celei naturale, atât după întindere, cât şi după conţinut; şi, unite şi bine înţelese, ne oferă putinţa ca să ne dăm seama în ce raport stă lumea cu Dumnezeu, să apreciem după cuviinţă îndatoririle omului pentru a corespunde scopului în vederea căruia a fost creat, păstrându-şi şi afirmându-şi demnitatea de purtător al chipului Creatorului său, printr-o viaţă morală curată şi înaintând cu voinţă hotărâtă şi cu ajutor haric pe drumul mântuirii şi desăvârşirii.

 Ţinând seama de toate aceste şi rezumându-le, reţinem, referitor la cunoaşterea noastră, despre Dumnezeu şi lucrurile Lui, că ea este: a. nedeplină; b. indirectă; c. analogică, d. simbolică.

Nedeplină, pentru că puterea noastră de cunoaştere, ca şi în toate privinţele, este limitată, mărginită, iar Dumnezeu este nemărginit în orice privinţă. „Cunoştinţa noastră e în parte, şi prorocia noastră tot în parte… Acum vedem ca prin oglindă, în chicitură” (1 Co 13,9,12); „Mărginitul nu-L poate cuprinde pe Cel nemărginit” (Fer. Augustin); căci „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (In 1,18), El fiind „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Tim 6,16), de care nu te poţi apropia; pe Dumnezeu, abia în viaţa cealaltă „Îl vom vedea precum este” (1 In 3,2).

Indirectă, pentru că numai plecând de la observarea lumii şi a lucrurilor din ea tragem concluzii cu privire la existenţa, Fiinţa şi însuşirile (atributele) lui Dumnezeu, în lume toate fiind mărginite, iar la Dumnezeu toate nemărginite.

Analogică sau prin comparaţie, pentru că numai aşa, adică prin comparaţie cu lucrurile sau existenţele din lume, putem să-L cugetăm pe Dumnezeu, iarăşi negând orice mărginire la Dumnezeu.

Simbolică, pentru că numai prin imagini sau figuri, adică prin simboluri, putem să expunem sau să formulăm, nouă înşine ca şi altora, ideile şi cunoştinţele despre Fiinţa lui Dumnezeu, care ne rămâne nepătrunsă în Sine. Astfel, şi Sfânta Scriptură Îl numeşte pe Dumnezeu „lumină neapropiată” (1 Tim 6,16),”foc mistuitor” (Evr 12,29) etc.

 Aici, în viaţa aceasta, cunoaşterea noastră religioasă, deşi obiectivă şi sigură ca întemeiată pe Revelaţie, este şi rămâne cu aceste note (nedeplină indirectă, analogică şi simbolică), cu toată că „cerurile spun mărirea lui Dumnezeu…” (Ps 18,19), pentru că „nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul, fără numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, fără numai Fiul şi acela căruia Fiul va voi să-i descopere” (Mt 11,27).

Cunoaşterea catafatică şi apofatică

   După forma de exprimare în general, afirmativă sau negativă, a cunoaşterii noastre despre Dumnezeu, această cunoaştere poate fi împărţită în catafatică (de la gr. καταφατικος = afirmativ) şi apofatică (αποφατικος = negativ=. Teologia utilizează aceste două numiri, catafatic şi apofatic, în înţelesul de căi de cunoaştere religioasă şi forme de exprimare a acestei cunoaşteri, cale afirmativă şi cale negativă, ca şi teologie catafatică şi teologie apofatică.

   Astfel, despre Dumnezeu afirmăm că este Cel viu şi personal, că este spirit absolut, că are toate perfecţiunile în sens absolut, că este atotbun, iubire, atotştiutor, atotînţelept, atotdrept, atotputernic etc. Acest chip de afirmare a adevărurilor despre Dumnezeu se numeşte catafatism.

  Cunoaşterea apofatică se caracterizează prin negarea oricărei imperfecţiuni în Dumnezeu, ceea ce, în fond, înseamnă afirmarea tuturor perfecţiunilor în El. În transcendenţa Fiinţei Sale personale, Dumnezeu rămâne necunoscut şi necuprins.

   Dumnezeu nu poate fi cunoscut în acelaşi chip în care sunt cunoscute realităţile din lumea creată, folosind ideile sau noţiunile de timp şi spaţiu şi raporturile dintre fenomenele naturale, fiindcă Dumnezeu le transcede pe toate. Astfel, spunându-se că Dumnezeu umple timpul şi spaţiul, nu s-a afirmat destul despre Dumnezeu, întrucât El depăşeşte toate în chip absolut, le transcede, fiind veşnic şi necuprins, nemărginit.

De aceea, afirmându-se ceea ce nu este Dumnezeu, se spune mai mult despre El, despre misterul divin inefabil, inexprimabil în grai omenesc, decât se spune în concepte şi noţiuni afirmative. Teologia apofatică, apofatismul, susţine că negaţiile, anume propoziţiile negative despre perfecţiunile lui Dumnezeu, sunt mai potrivite, adică mai corespunzătoare obiectului la care se referă, adică la profunzimea misterului dumnezeiesc, pe care caută să-l exprime depăşind existenţele create.

Dar cu toate acestea, misterul Fiinţei dumnezeieşti depăşeşte sau transcede atât catafatismul, cât şi apofatismul, rămânând în sine incognoscibil, de necunoscut, incomprehensibil, de necuprins cu mintea, şi inaccesibil, de neajuns la el prin puteri proprii.

   Cu toate acestea, apofatismul nu înseamnă agnosticism, adică lipsă de cunoaştere obiectivă, nici ignoranţă sau incultură, ci depăşire a mijloacelor obişnuite de cunoaştere. În fond, teologia apofatică se întemeiază pe ideea că Dumnezeu Cel viu, incognoscibil şi incomprehensibil, este în toată deplinătatea Sa mai evident spiritul omenesc decât toate celelalte existenţe.

Este vorba, aşadar, nu despre o existenţă demonstrată logic, ci supralogic, prin evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu şi prin orientarea firească a omului, ca dorinţă, ca nostalgie, spre Părintele lui ceresc. Iar evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu presupune o pregătire pentru ea, printr-o strădanie spirituală, prin păşirea hotărâtă pe urcuş duhovnicesc, cu ajutor haric de la Dumnezeu şi cu râvnă, cu ferirea de patimi, cu asceză şi cu rugăciune din partea omului credincios. Acestui urcuş spiritual nu i se pune oprelişte, ci, dimpotrivă, neîncetat îndemn de înaintare (1 Co 12,31), de creştere spirituală spre vârsta deplinătăţii lui Hristos (Ef 4,13).

   Astfel, chiar şi apofatismul, cale de cunoaştere prin negaţie, apare ca depăşit, întrucât evidenţa trăită, experienţa spirituală, este pătrundere mistică, printr-un chip deosebit de pătrundere a luminii dumnezeieşti de înaltă intensitate în sufletele celor vrednici, Dumnezeu făcându-Se cunoscut, se înţelege că nu în Fiinţa Lui nepătrunsă, ci în energiile Lui necreate şi nedespărţite de Fiinţă, dar prin care El Se comunică şi Se împărtăşeşte. Simbolul cunoaşterii mistice a lui Dumnezeu este lumina taborică.

   Cea mai înaltă şi mai cuprinzătoare cunoaştere a lui Dumnezeu este cea prin adevărata credinţă încălzită de iubire, coroana virtuţilor (1 Co 13,13). Căci „Dumnezeu este iubire” (1 In 4,16) şi, aceasta fiind, El coboară în lume, pe care o iubeşte (1 In 3,16), iar „noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit cel dintâi” (1 In 4,19) şi iubindu-L, ne ridicăm la El, fiindcă „iubireaeste de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaştem pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu” (1 In 4,7-8), însă „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 In 4,16).

   Din toate acestea nu rezultă, cum s-ar părea ţinând seamă de neputinţa pătrunderii cunoaşterii noastre în esenţa lucrurilor dumnezeieşti, că, în general, am cunoaşte prea puţin din cele ale lui Dumnezeu, anume din Fiinţa şi atributele Lui, ci, dimpotrivă, cunoaştem mult dacă ne străduim după cuviinţă să înaintăm pe calea cunoaşterii oferită nouă prin Revelaţia naturală şi supranaturală şi dacă ne silim s-o transpunem în viaţă. Căci cunoaştem tot ce ne este necesar pentru mântuire, şi nici un credincios adevărat nu poate nici gândi şi nici spune că Biserica drept măritoare nu-l învaţă tot ce este de trebuinţă pentru mântuire.

Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii

   Cunoaşterea prin afirmaţii şi negaţii a lui Dumnezeu este mai mult o cunoaştere intelectuală, iar în cunoaşterea apofatică, prin smerenie şi experienţă duhovnicească, fac progrese oamenii îmbunătăţiţi, dar toţi credincioşii Îl cunosc pe Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii lor (Pr. D. Stăniloaie).

 Pe Dumnezeu Îl cunoaşte fiecare credincios în acţiunea providenţială a lui Dumnezeu cu el, prin care este condus în toate împrejurările vieţii sale, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, uneori hărăzindu-i-se bunuri, alteori privându-l în chip pedagogic de ele. Acest mod concret de cunoaştere a lui Dumnezeu prin călăuzirea lui Dumnezeu este numit de Sf. Maxim Mărturisitorul pronie şi judecată.

Îl cunoaştem pe Dumnezeu prin apelul pe care ni-l face în diferite împrejurări, în contactele şi solicitările semenilor care, uneori, ne pun răbdarea la grele încercări, în necazurile şi încercările care vin asupra noastră cu voia noastră, în insuccesele trecătoare sau mai îndelungate, în bolile proprii sau ale celor apropiaţi, în mustrările conştiinţei pentru păcatele şi greşelile săvârşite, dar şi în ajutorul ce-l primim de la Dumnezeu în biruirea lor, ca şi a altor piedici şi greutăţi ce ne stau în cale. Este o cunoaştere a lui Dumnezeu care ne sensibilizează mai direct faţă de Dumnezeu şi care ne ajută la găsirea unui drum propriu de desăvârşire, de manifestare a credinţei şi sporire a dragostei noastre faţă de El şi semeni.

    În această călăuzire a lui Dumnezeu, cunoaştem practic bunătatea, puterea, dreptatea, înţelepciunea şi marea răbdare a Lui cu noi, ca şi grija Lui atentă faţă de noi şi planul lui Dumnezeu cu noi. În această cunoaştere eu nu-L cunosc în general pe Dumnezeu ca pe Creatorul şi Proniatorul a toate, ci Îl cunosc în grija Lui specială pentru mine. În planul Lui cu mine, în care mă conduce în mod special, prin încercările, apelurile, revendicările şi direcţiile particulare pe care mi le adresează în viaţă, spre a mă stimula la îndeplinirea datoriilor mele sau în remuşcările pentru neîmplinirea îndatoririlor mele speciale.

  Îndeosebi împrejurările grele produc în noi o sensibilizare mai acută şi o subţiere a fiinţei noastre pentru viaţa religioasă. Ele fac sufletul mai sensibil pentru prezenţa lui Dumnezeu, care are un plan deosebit cu mine, ele mă împing la o rugăciune mai simţită către El: „Întru necazul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit” (Ps. 119,1). Atunci când ne rugăm mai insistent, atunci cerem mai insistent ajutorul Lui, experimentându-L ca pe o Persoană atotbună, care nu rămâne indiferentă la necazurile noastre. Îndeosebi psalmii Vechiului Testament dau expresie acestei cunoaşteri directe a lui Dumnezeu, în împrejurările concrete ale vieţii.

  Dumnezeu ni se face cunoscut în toate suferinţele şi dificultăţile noastre, dacă căutăm să vedem şi greşelile noastre care stau la baza lor, căci adesea am uitat să vedem în tot ceea ce avem darurile lui Dumnezeu, purtându-ne într-un mod nemulţumitor şi nerecunoscător faţă de El, pentru că nu le-am folosit ca daruri pentru alţii, motiv pentru care ni le şi ia înapoi. În acest sens – zice Sf. Simeon Metafrastul – „toate aceste încercări ţi s-au întâmplat din dreapta judecată şi poruncă a Iubitorului de oameni Dumnezeu, pentru că te-ai arătat nerecunoscător faţă de El.

Căci cele ce le-ai dat Binefăcătorului tău, acelea le-ai luat. Şi cu ce măsură ai măsurat, cu aceea ţi se va măsura, şi dreaptă este judecata lui Dumnezeu care s-a făcut cu tine, suflet nerecunoscător şi nemulţumitor, care ai uitat de binefacerile lui Dumnezeu. Căci ai uitat marile şi bogatele daruri ale Binefăcătorului tău, pe care El ţi le-a făcut”. Iar Nicodim Aghiritul spune că „Dumnezeu foloseşte mijloace de constrângere şi smerire când omul începe a se încrede în sine.

tunci îl aduce la cunoaşterea de sine. Uneori îngăduie ca omul că dacă în erori, mai mari sau mai mici, în proporţie cu aprecierea ce o are despre sine, mai mare sau mai mică”. Cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este în acelaşi timp şi o cunoaştere a noastră înşine, a limitelor şi neputinţelor noastre, de aceea necunoaşterea noastră este de fapt lipsă de smerenie, mândrie, nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de El şi semeni.

   Pe Dumnezeu Îl cunoaştem şi în solicitările semenilor noştri. În fiecare om ne întâmpină de fapt Hristos, solicitându-ne sprijinul şi ajutorul (Mt. 25,35-45). În mâna întinsă a săracului este mâna întinsă a lui Hristos, în vocea lui auzim vocea lui Hristos, în suferinţa lui e suferinţa lui Hristos pentru toate mădularele Sale, pe care noi o prelungim. În toate Dumnezeu coboară la noi şi ni Se face cunoscut. Toate împrejurările şi persoanele cu care venim în contact sunt apeluri ale lui Dumnezeu, prin care El ni Se adresează şi ne solicită şi prin care Îl întâlnim concret în viaţa noastră.

   Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii este deci o cunoaştere existenţială a lui Dumnezeu în raporturile Lui directe cu noi, când experiem caracterul Lui personal şi marea Sa iubire faţă de noi, ca şi pe Creatorul, Proniatorul şi Mântuitorul nostru.

Care este scopul Binecuvântării?-Obişnuiţi-vă să binecuvântaţi

Care este scopul Binecuvântării?

Obişnuiţi-vă să binecuvântaţi fiinţele şi obiectele, orice aţi atinge, orice aţi face, răspândiţi binecuvântări. Când mângâiaţi şi capul iubitei, în loc să căutaţi numai plăcerea, lucraţi şi spuneţi: “Dumnezeu să te binecuvânteze, fie ca lumina să-ţi stăpânească mintea, fie ca toţi îngerii să coboare la tine”.

În acel moment iubirea voastră se va transforma, ea nu va mai avea senzualitate, voluptate sau porcării, va fi un sentiment extraordinar, pe care nu l-aţi mai cunoscut. Când atingeţi căpşorul copilului vostru, braţele sau picioarele, de ce să nu-l binecuvântaţi, pentru ca îngerii să vină şi să facă din el o fiinţă minunată ? Trebuie să binecuvântaţi tot ceea ce atingeţi: obiectele, hrana, fiinţele. Aceasta este magia albă.

   Să vorbim acum despre această metodă a binecuvântării. Sunt mulţi oameni care se ocupă cu acest lucru, cu binecuvântările ? Poate în trecut, da. Dar acum, ei nu mai cred în puterea binecuvântării; în schimb, în blesteme, da, ei cred… Ei nu cred că fiecare cuvânt pronunţat declanşează forţe invizibile nu numai în fiinţa omenească, ci şi în jurul ei, în spaţiu.

Se spune că, cuvântul a creat lumea, că el este o putere nemaipomenită. De ce au uitat oamenii această ştiinţă iniţiatică, de a se ajuta de puterea cuvântului pentru a repara lucrurile, pentru a le armoniza, pentru a vindeca, a sfinţi, a îmbunătăţi, a înfrumuseţa lucrurile. De ce au uitat ei ? Au uitat lucrul cel mai important.

În ştiinţa iniţiatică, chiar şi în ocultism, găsiţi în multe cărţi faptul că trebuie să pregătiţi un talisman, că trebuie să-l binecuvântaţi, adică să-i transmiteţi anumite forţe, anumite fluide, anumite puteri, prin cuvânt, prin gând. Şi odată binecuvântat, umplut, întărit, acest talisman, va acţiona bine sau rău, în funcţie de ce aţi pus în el.

Astfel, există persoane, vrăjitori, magi negri, care au studiat, au cunoscut puterea, desigur a anumitor lucruri, şi a cuvântului, preparând lucruri înspăimântătoare, nocive, făcând rău, distrugând, separând oamenii, dezagregând multe lucruri.

Nu trebuie să vă mai conving eu, ştiţi şi voi bine, că astăzi magia neagră se practică, încă în mod conştient. Chiar ţări întregi se ocupă de magia neagră; au institute, şcoli ascunse, camuflate şi fac exerciţii pentru a putea influenţa, a face rău, anumitor conducători, şefi de state, preşedinţi de republici…, pentru a-i îmbolnăvi, a-i înlocui;

Vedeţi, aceşti oameni au înţeles că gândul şi cuvântul acţionau, că erau puteri.

OMRAAM AIVANHOV

De ce să mănânci în tăcere?

De ce să mănânci în tăcere

“Cum ar trebui să se mănânce?”

     Vă voi spune ce face un Iniţiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, începe prin a se reculege rămânând tăcut şi închinându-şi gândurile Creatorului (tăcerea la masă nu e caracteristică mănăstirilor). Iniţiaţii şi înţelepţii întotdeauna au mâncat în tăcere.

El mai ştie că prima îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important moment al oricărei acţiuni este primul pas)pentru că ea semnalizează eliberarea forţelor care, odată eliberate, nu se opresc, ci continuă până la capăt : dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi armonios până la capăt.

Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de dragul digestiei lui, ci pentru că gura este un laborator spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte de a transmite părtile grosiere spre stomac.

Gura este pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru planul fizic, un instrument foarte perfecţionat cu glande pe şi sub limba care captează particolele eterice, ceea ce explică de ce poţi fi complet refăcut şi bine dispus, când eşti slăbit de foame, de prima îmbucătură înainte ca ea să aibă timp să ajungă în stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să poată ajunge la stomac.

Deoarece, pe lângă corpul său fizic, omul are şi altele, mai subtile (eteric, astral,mental, cauzal, budic, atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale ) el mai bine s-ar întreba cum să le hrănească, decât să le lase să flămânzească. E de ajutor pentru corpul fizic să masticăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să adăugăm ceva în plus:

RESPIRAŢIA.

Respirând profund în timpul mesei ajută la combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme de combustie, singura diferenţă fiind în gradul de căldură şi puritatea substanţei. Dacă încetaţi să mâncaţi din când în când şi răsuflaţi profund, arderea ce are loc permite corpului eteric să extragă particolele subtile din mâncarea de care aveţi nevoie şi, cum corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi sensibilităţii, e spre avantajul dvs. să aveţi grijă să fie alimentat.

Corpul astral este hrănit cu o substanţă chiar mai subtilă decât particolele eterice; emoţii şi sentimente. Dacă vă concentraţi asupra mâncării ce o mâncaţi cu dragoste, corpul vostru astral vă extrage din ea părţile preţioase de care are nevoie şi ca rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea “vă veţi simti fericiţi şi împăcaţi,doar cu o dorinţă – să trăiţi în armonie cu natura.”

Pentru a alimenta corpul mental, Iniţiatul se concentrează cu ochii închişi asupra mâncării; cum mâncarea este pentru el o manifestare a lui Dumnezeu, el încearcă să-i vadă toate aspectele,de unde vine, ce conţine, ce calităţi are, ce entităţi au îngrijit-o,pentru că există fiinţe invizibile care au grijă de plante şi copaci.

Mintea îi e preocupată de aceste lucruri în timp ce el extrage elemente din mâncare, care sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe care nu o avea la început,el vede toate lucrurile mai clar şi e gata să facă cea mai exactă muncă mentală.

Când mănânci prea mult,împiedici corpul eteric să funcţioneze aşa cum trebuie, ceea ce deschide uşa entităţilor din planul astral inferior: văzând abundenţa de hrană pe care în mod inconştient le-ai oferit-o,se reped la banchet. După câteva minute sunteţi din nou flămând. Golul este acolo, mereu,întotdeauna cerând mai mult, şi de fiecare dată nedoriţii apar din nou. Voi înşivă sprijiniţi furtul,elementele nedorite înfometate din planul astral inferior fiind bine hrănite pe socoteala voastră.

Iisus a zis că e mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.2000 de ani această imagine a rămas neexplicată şi dacă nu vedeţi înţelesul ascuns, e o imagine ciudată într-adevăr. De fapt, Iisus se referea nu la corpul fizic, ci la cel astral; corpul astral al unui bogat, corpul dorinţei,când este dilatat de lăcomie excesivă devine o tumoră, una imensă care îl împiedică să treacă prin porţile Împărăţiei, aşa de largi cum sunt ele. Corpul astral al cămilei e mic,dorinţele ei sunt puţine, ea se mulţumeşte cu foarte puţin.

OMRAAM AIVANHOV

PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT – gândurile omului sunt creatoare

PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT - gândurile omului sunt creatoare

Declară-ţi în fiecare zi ce anume îţi doreşti de la viaţă. Fă această declaraţie ca şi cum ai fi obţinut deja lucrurile dorite!

Legea minţii

Există o lege a gravitaţiei şi mai multe alte legi ale fizicii şi electricităţii, pe care eu una nu le înţeleg. In mod similar, există legi spirituale, precum legea cauzei şi a efectului, care spune că tot ceea ce emite omul se întoarce înapoi la el. Există şi o lege a minţii. Eu am convingerea că ori de câte ori emitem un gând sau rostim un cuvânt ori o frază, acestea se întorc la noi sub forma experienţelor pe care le trăim. Oamenii de ştiinţă abia încep să studieze corelaţiile care există între minte şi corpul fizic. Ei abia încep să înţeleagă cum funcţionează mintea umană şi faptulgândurile omului sunt creatoare.

Ele ne trec prin minte cu o viteză foarte mare, aşa că la început ni se pare foarte greu să le controlăm. Din fericire, gura noastră funcţionează mai lent. De aceea, noi ne putem controla mai uşor vorbirea, urmărind să nu mai rostim cuvinte negative. În acest fel, noi putem începe să ne modelăm inclusiv gândirea. Cuvintele pe care le rostim au o putere uriaşă, dar cei mai mulţi dintre oameni nu realizează importanţa lor. Noi ar trebui să considerăm cuvintele noastre fundamental evenimentelor pe care le creăm încontinuu în viaţa noastră.

Cu toţii folosim în permanenţă cuvinte, dar foarte puţini dintre noi se gândesc la ceea ce spun sau la felul în care transmit ceea ce au de spus. Noi nu suntem deloc atenţi atunci când ne selectăm cuvintele rostite. Aşa se face că cei mai mulţi dintre oameni folosesc în principal expresii negative.

Pe vremea când eram copii, noi am fost învăţaţi regulile gramaticii. Profesorii noştri ne-au explicat cum să ne alegem cuvintele în funcţie de aceste reguli. Experienţa de viaţă m-a învăţat însă că regulile gramaticii se schimbă în permanenţă, aşa că ceea ce era cândva incorect devine peste noapte corect, şi invers. Cuvinte care erau considerate cândva argouri au devenit între timp acceptate în limbajul comun. Din păcate, gramatica nu ţine cont de semnificaţia cuvintelor pe care le rostim şi de felul în care ne afectează acestea viaţa.

Pe de altă parte, nimeni nu m-a învăţat în şcoală că alegerea cuvintelor poate avea ceva de-a face cu experienţele mele de viaţă. Nimeni nu mi-a spus atunci că gândurile mele sunt creatoare şi că îmi pot schimba literalmente viaţa. Nimeni nu m-a învăţat că gândurile pe care le emit sub formă de cuvinte se vor întoarce la mine sub form ă de experienţe.

Scopul regulii de aur este de a ne învăţa una din principalele legi ale vieţii: „Nu face altuia ceea ce nu doreşti să ţi se facă “. Tot ceea ce emite omul se întoarce asupra lui. Rostul acestei reguli nu este însă de a crea o stare de vinovăţie. Din păcate, nimeni nu m-a învăţat la şcoală că eu merit să fiu iubită şi că merit tot ce este mai bun în viaţă, şi nimeni nu mi-a spus că rolul vieţii este de a mă sprijini în toate.

Îmi amintesc că pe vremea când eram copii, obişnuiam să ne dăm tot felul de porecle pline de cruzime, încercând din răsputeri să ne ironizăm reciproc. De ce făceam acest lucru? Cine ne-a învăţat acest tip de comportament? Mulţi dintre părinţii noştri ne-au spus în mod repetat că suntem proşti, leneşi, obraznici, şi că nu suntem suficient de buni. Uneori, părinţii ne spuneau că ar fi dorit să nu ne fi născut niciodată. Chiar dacă ne afectau pe moment, noi nu ne-am dat nicio clipă seama cât de profund s-au impregnat aceste cuvinte în subconştientul nostru şi cât de dureroase vor deveni cândva aceste răni.

Schimbarea dialogului cu sinele

Cel mai adesea, noi am acceptat mesajele pe care ni le-au transmis părinţii noştri. Ştiam că pentru a fi iubiţi, trebuia să executăm ordine de genul: „Mănâncă-ţi spanacul”, ,Fă-ţi curat în cameră” sau „Fă-ţi patul”. Am ajuns astfel la concluzia că cei din jur nu ne vor accepta decât dacă vom face anumite lucruri, că iubirea şi acceptarea sunt condiţionate. Din păcate, aceste condiţionări nici măcar nu ne aparţineau. Ele erau arbitrare şi depindeau de ceea ce credeau alţii că trebuie să facem sau să spunem. De aceea, ele nu contribuiau cu nimic la amplificarea preţuirii noastre de sine.

Noi am învăţat astfel că nu merităm să existăm decât dacă vom face aceste lucruri pentru a fi pe placul celor din jur, în caz contrar, nu aveam nici măcar permisiunea de a exista. Aceste mesaje primite de timpuriu joacă un rol decisive în ceea ce eu numesc dialogul nostru cu Sinele, adică în felul în care ne adresăm nouă înşine. Felul în care vorbim în sinea noastră cu noi înşine este extrem de important, întrucât stă la baza cuvintelor pe care le rostim în exterior. El stabileşte atmosfera mentală în care operăm şi vibraţia pe care o atrag noile noastre experienţe. Dacă ne facem singuri rău, viaţa nu va însemna mare lucru pentru noi, în schimb, dacă ne iubim şi ne apreciem singuri, viaţa noastră poate deveni un dar minunat şi o bucurie continuă.

Dacă viaţa noastră este nefericită sau dacă ne simţim neîmpliniţi, este foarte uşor să dăm vina pe părinţii nostril sau pe ceilalţi şi să spunem că este greşeala lor. Din păcate, procedând astfel, noi rămânem blocaţi în problemele şi în frustrările noastre. Cuvintele care exprimă ruşinea nu ne vor aduce niciodată libertatea dorită. Îţi reamintesc în această direcţie că toate cuvintele noastre sunt înzestrate cu putere. Această putere derivă din asumarea responsabilităţii pentru propria noastră viaţă. Ştiu că mulţi se vor simţi înspăimântaţi la gândul că trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru propria viaţă, dar nu există nicio altă cale.

Dacă acceptăm premisa că noi suntem responsabili pentru viaţa noastră, noi trebuie să devenim mult mai atenţi la ceea ce spunem . Cuvintele şi frazele pe care le rostim nu sunt altceva decât simple extensii ale gândurilor noastre. Începe să asculţi ceea ce spui. Dacă te auzi rostind cuvinte negative sau care te limitează, schimbă-le. Atunci când aud o poveste negativă, eu nu o repet mai departe. Pornesc de la premisa că a ajuns – oricum – suficient de departe şi uit de ea. În schimb, dacă aud o poveste pozitivă, o repet la cât mai multă lume.

Ori de câte ori te afli într-un mediu social, ascultă ce spun oamenii şi felul în care îşi aleg ei cuvintele. Încearcă să stabileşti apoi o corelaţie între cuvintele lor şi experienţele pe care le trăiesc. Foarte mulţi oameni îşi trăiesc întreaga viaţă repetând la infinit „ar  trebui” Urechile mele au devenit foarte sensibile la această expresie. Ei se minunează apoi de ce sunt atât de rigide vieţile lor şi de ce nu reuşesc să iasă din diferite situaţii negative.

O altă expresie pe care ar trebui să o eliminăm complet din vocabularul şi din gândirea noastră este „sunt nevoit(trebuie)”. Dacă vom face acest lucru, noi vom elimina foarte multe presiuni nenecesare pe care ni le-am impus singuri. Noi creăm o presiune imensă asupra noastră atunci când rostim fraze de genul: „Sunt nevoit să mă duc la muncă. Trebuie să fac cutare lucru… Trebuie… Trebuie …“. Sfatul meu este să înlocuieşti această expresie cu: „optez pentru“. „Optez pentru a mă duce la slujbă, întrucât aceasta mă ajută deocamdată să îmi plătesc facturile”. Prin schimbarea unei singure expresii, noi ne schimbăm practic întreaga perspectivă asupra vieţii. Foarte mulţi oam eni folosesc frecvent şi cuvântul „dar”. Ei fac o afirmaţie, după care urmează un dar care îi schimbă complet sensul. Procedând în acest fel, ei îşi transmit singuri mesaje conflictuale. De aceea, fii foarte atent ori de câte ori foloseşti acest cuvânt.

O altă expresie cu care nu ar trebui să ne jucăm este: „nu uita”. Cât de des nu ni se întâmplă să ne spunem: „Nu uita cutare sau cutare lucru“, după care uităm exact ceea ce ne-am propus să ne aducem aminte. De aceea, este mult mai bine să folosim expresia: „Te rog, adu-ţi aminte“, decât „nu uita” Atunci când te trezeşti dimineaţa, se întâmplă cum va să îţi blestemi zilele la gândul că trebuie să pleci la muncă? Obişnuieşti să te plângi de vremea de afară, sau de faptul că te doare capul, ori spatele? Care sunt primele două-trei gânduri care îţi trec prin minte? Ţipi la copii, strigându-le să se trezească?

Cei mai mulţi oameni se gândesc de regulă la aceleaşi lucruri atunci când se trezesc, fără să le treacă prin minte că această vibraţie se va perpetua apoi pe întreaga durată a zilei.Dacă începi să te plângi de îndată ce te-ai trezit, tu te pregăteşti practic pentru o zi proastă.

Care sunt ultimele tale gânduri înainte de a adorm i? Sunt ele gânduri vindecătoare puternice, sau griji legate de sărăcie? Atunci când vorbesc despre gânduri de sărăcie, nu mă refer numai la lipsa de bani, ci la toate gândurile negative legate de viaţa ta, la toate acele aspecte din viaţa ta care nu merg bine. În ceea ce mă priveşte, obişnuiesc să citesc un mesaj pozitiv înainte de culcare, pornind de la premisa că în timpul somnului se petrec foarte multe procese de purificare care mă vor pregăti pentru ziua care urmează.

O altă metodă care mi se pare foarte utilă şi pe care o aplic constă în a invoca rezolvarea problemelor cu care mă confrunt sau primirea răspunsurilor la întrebările care mă preocupă în timpul viselor. Eu ştiu că visele mele mă pot ajuta să îmi rezolv toate problemele. Eu sunt singura persoană care poate gândi cu mintea mea, la fel cum tu eşti singura persoană care poate gândi cu mintea ta. Nimeni nu poate forţa pe altcineva să gândească ceea ce doreşte el. Noi ne alegem singuri gândurile, iar acestea reprezintă fundamentul dialogului nostru interior.

De îndată ce mi-am dat seam a de acest lucru, am început să trăiesc din ce în ce mai intens. Am început să îmi supraveghez cuvintele şi gândurile, şi nu am încetat nicio clipă să mă iert pentru faptul că nu eram perfectă. Am învăţat astfel să mă accept aşa cum sunt, fără să mai fac eforturi supraomeneşti pentru a deveni o persoană acceptată de ceilalţi. Atunci când am realizat pentru prima dată că pot avea încredere în viaţă şi că această lume este un loc prietenos, foarte multe tensiuni au dispărut din fiinţa mea.

Oamenii reacţionează atât de repede la veştile rele, răspândindu-le. Acest lucru nu încetează să mă uluiască. Am renunţat să mai citesc ziarele şi să mai privesc ştirile de la ora 1700, care nu vorbesc decât de nenorociri şi dezastre. M i-am dat seama că oamenii nu doresc să audă lucruri pozitive. Lor le plac numai veştile proaste, care le dau apoi un nou motiv să se plângă de ceva. Cei mai mulţi dintre ei repetă la infinit aceste veşti, până când ajung să creadă cu toată sinceritatea că în această lume nu există altceva decât nenorociri şi dezastre.

După ce am fost diagnosticată cu cancer, am renunţat complet la bârfe. Spre surpriza mea, am constatat că nu mai am despre ce să vorbesc cu ceilalţi oameni. Până atunci, ori de câte ori mă întâlneam cu o prietenă, primul lucru pe care îl făceam împreună era să comentăm ultimele bârfe din oraş. Atunci când bârfim pe altcineva, noi suntem la rândul nostru bârfiţi pe la spate, căci noi primim întotdeauna ceea ce oferim.

Louise L. Hay

 

PUTEREA DIN INTERIOR – în contact cu Puterea Lăuntrică

PUTEREA DIN INTERIOR - în contact cu Puterea Lăuntrică

“Cu cât te vei conecta mai intim la Puterea dinlăuntrul tău, cu atât mai liber vei fi în toate domeniile vieţii.”

Cine eşti tu? De ce te afli aici? Care sunt convingerile tale legate de viaţă?

Timp de mii de ani, oamenii care au căutat răspunsurile la aceste întrebări le-au găsit numai scufundându-se în interior. Ce înseamnă acest lucru? Eu cred că există o Putere în interiorul fiecărui om care îl direcţionează plină de iubire către o stare de sănătate perfectă, către relaţii ideale, către o carieră optimă, şi care poate revărsa asupra lui o mare prosperitate. Pentru a dispune de toate aceste lucruri, noi trebuie mai întâi de toate să credem că ele sunt posibile. în al doilea rând, noi trebuie să ne eliberăm de acele tipare şi program e interioare care generează condiţii exterioare pe care nu le dorim în viaţa noastră.

Noi putem face acest lucru scufundându-ne în interior şi intrând în contact cu Puterea Lăuntrică pentru că ea ştie ce anume este cel mai bine pentru noi. Dacă vom accepta să ne abandonăm întreaga viaţă în mâinile acestei Puteri din interiorul nostru care ne iubeşte şi care ne susţine atât de mult, noi ne vom putea crea o viaţă mai plină de iubire şi mai prosperă.

Eu cred că mintea noastră este întotdeauna conectată la Mintea Unică Infinită. De aceea, întreaga cunoaştere şi înţelepciune care există ne stă în permanenţă la dispoziţie. Cu toţii suntem conectaţi la această Minte Infinită, la această Putere Universală care ne-a creat, prin acea scânteie de lumină care există în inima noastră, numită Şinele superior sau Puterea dinlăuntrul nostru. Puterea Universală îşi iubeşte toate creaturile. Ea este o Putere a binelui şi controlează tot ceea ce există în viaţa noastră. Ea nu cunoaşte ura, minciuna sau pedeapsa, ci este iubire pură, libertate, înţelegere şi compasiune.

De aceea, este foarte important să ne abandonăm întreaga viaţă Sinelui nostru superior, întrucât numai prin intermediul lui putem avea noi acces la tot ce este mai bun pentru noi. Noi trebuie să înţelegem că avem opţiunea de a folosi această putere în orice fel dorim. Dacă optăm pentru a trăi în trecut, regurgitând la infinit situaţii şi condiţii negative care s-au petrecut de mult, noi riscăm să rămânem blocaţi în situaţia în care ne aflăm. Dacă luăm însă decizia conştientă de a nu rămâne victimele trecutului şi de a ne crea o viaţă nouă, această Putere dinlăuntrul nostru ne susţine şi în viaţa noastră apar experienţe noi, din ce în ce mai minunate.

Personal, nu cred în două puteri diferite, întrucât nu există decât un singur Spirit infinit. Este foarte uşor să dai vina pe diavol sau pe ei. în realitate, noi singuri ne creăm viaţa pe care o avem, prin folosirea înţeleaptă sau greşită a acestei puteri. Dacă există, diavolul există în inima noastră, prin condamnarea celor care sunt diferiţi de noi. Din fericire, noi avem întotdeauna la dispoziţie libertatea de a alege.

Responsabilitate versus vinovăţie

Eu cred de asemenea că noi contribuim personal la crearea tuturor condiţiilor care se manifestă în viaţa noastră, deopotrivă a celor bune şi a celor rele, prin tiparele mentale şi emoţionale pe care le cultivăm . Gândurile pe care le emitem sunt întotdeauna susţinute de emoţii, iar viaţa noastră se modelează inevitabil după aceste gânduri şi după aceste emoţii. Asta nu înseamnă că trebuie să ne învinovăţim singuri pentru tot ce nu merge bine în viaţa noastră. Există o mare diferenţă între a fi responsabil şi a te simţi vinovat, sau a-i învinovăţi pe alţii.

Atunci când vorbesc despre responsabilitate, eu mă refer de fapt la asumarea puterii. învinovăţirea nu înseamnă altceva decât renunţarea la puterea personală. Responsabilitatea ne dă puterea de a aduce schimbările dorite în viaţa noastră. Dacă preferăm să jucăm rolul victimei, noi ne folosim această putere personală pentru a ne simţi neajutoraţi, în schimb, dacă ne decidem să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viaţă, noi nu mai pierdem timpul acuzându-ne singuri sau acuzându-i pe alţii din exterior.

Unii oameni se simt vinovaţi pentru bolile, sărăcia sau problemele pe care şi le-au creat singuri. Ei optează pentru a interpreta responsabilitatea ca vinovăţie (în mass-media, acest sentiment este cunoscut chiar prin expresia: vinovăţie de tip New Age). Aceşti oameni se simt vinovaţi deoarece consideră că au dat greş. În realitate, ei percep întreaga realitate prin prisma vinovăţiei, dintr-un fel de masochism care îi face să se învinovăţească pentru orice. Nu despre acest sentim ent vorbesc eu aici.

Dacă ne putem folosi de problemele şi de bolile noastre ca de nişte ocazii pentru a reflecta la schimbările pe care ar trebui să le introducem în viaţa noastră, noi ne asumăm puterea personală de care dispunem. Foarte mulţi oameni care se vindecă de boli teribile ajung să afirme că acestea au fost lucrul cel mai minunat care li s-a întâmplat vreodată, întrucât le-a oferit şansa de a-şi privi viaţa dintr-o altă perspectivă. Pe de altă parte, există destui oameni care gândesc cu totul altfel: „Sunt o victimă. Vai mie! Te rog, doctore, vindecă-m ă!“ După părerea mea, aceşti oameni vor avea probleme serioase inclusiv după ce se vor vindeca.

Responsabilitatea este capacitatea noastră de a reacţiona în faţa unei anumite situaţii. Noi avem întotdeauna de ales. Asta nu înseamnă că noi trebuie să negăm ceea ce suntem şi situaţia în care ne aflăm (şi pe care ne-am creat-o singuri). Înseamnă doar că noi ne putem recunoaşte propria contribuţie la situaţia creată. Prin asumarea acestei responsabilităţi, noi căpătăm puterea de a ne schimba. De pildă, ne putem spune: „Ce pot face pentru a schimba această stare de lucruri?” Este foarte important să înţelegem că toţi oamenii dispun de putere personală, întotdeauna. Depinde numai de ei cum o folosesc.  Tot mai mulţi oameni încep să înţeleagă la ora actuală că provin din familii disfuncţionale. Ei poartă cu ei tot felul de sentimente negative legate de ei înşişi şi de relaţiile pe care le-au avut. Propria copilărie a fost marcată de violenţă, inclusiv de abuzuri sexuale.

Am crescut tânjind după iubire şi după afecţiune, şi fără să cunosc ce înseamnă respectful de sine. Chiar şi după ce am plecat de acasă la vârsta de 15 ani, am continuat să experimentez abuzul sub cele mai variate forme. La acea vreme nu-mi dădeam seama că aceste experienţe sunt atrase de tiparele mentale şi emoţionale pe care le-am învăţat în primii ani ai vieţii mele şi pe care le reiterăm tot timpul. Copiii reacţionează frecvent la atmosfera mentală pe care o cultivă adulţii din jurul lor. Personal, am experimentat de timpuriu teama şi abuzul, şi am continuat să recreez aceste experienţe inclusiv după ce am crescut. La acea vreme nu înţelegeam că aveam puterea de a schimba aceste tipare. Eram complet lipsită de compasiune faţă de mine însămi, întrucât consideram că lipsa de iubire şi de afecţiune din viaţa mea se datora faptului că eram o persoană rea.

Toate evenimentele pe care le-ai experimentat în viaţa ta de până acum au fost create de gândurile şi de convingerile tale din trecut. Nu îţi privi niciodată trecutul cu un sentiment de ruşine. Dimpotrivă, consideră că el a contribuit decisive la îmbogăţirea vieţii tale, dându-i sens şi semnificaţie, în caz contrar, nu ai fi ajuns unde te afli acum. Nu are niciun rost să te condamni singur pentru că, demult, nu ai procedat altfel. La vremea aceea ai făcut ce ai considerat că este mai bine pentru tine. Eliberează-te de trecut prin puterea iubirii şi fii recunoscător că te-a ajutat să te maturizezi şi să ajungi la această nouă conştiinţă de sine.

Trecutul nu există decât în mintea noastră şi în interpretarea pe care i-o dăm la ora actuală. Acesta este singurul moment pe care îl trăim . Acesta este singurul moment în care simţim şi în care trăim experienţele vieţii. Felul în care procedăm acum creează fundamentul pentru experienţele noastre de mâine. De aceea, acesta este momentul cel mai bun pentru a lua o decizie. Noi nu putem face nimic mâine, la fel cum nu putem face nici ieri. Acum este singurul moment în care putem acţiona. De aceea, este foarte important ceea ce spunem, ce gândim şi ce facem în acest moment.

Dacă vom începe să ne asumăm în mod conştient gândurile şi cuvintele noastre, noi vom avea la dispoziţie o trusă de instrumente extrem de utile, pe care le vom putea folosi pentru a ne modela viitorul aşa cum dorim. Ştiu că sună simplist, dar reţine: punctul de putere se află întotdeauna în momentul prezent. Este foarte important să înţelegi că nu mintea ta te controlează pe tine. Tu eşti cel care o controlează pe ea. Sinele Superior este cel care deţine controlul. Tu poţi renunţa oricând doreşti să mai emiţi vechile gânduri. Dacă vechiul tău mod de a gândi încearcă să revină şi îţi spune: „E prea greu să mă schimb”, preia imediat controlul mental. Spune-I minţii tale: „Optez acum pentru a crede că îmi este tot mai uşor să introduc aceste schim bări în bine“.

Repetă de mai multe ori această conversaţie cu mintea ta, până când aceasta acceptă că ai preluat controlul şi că nu te joci. Imaginează-ţi că gândurile tale sunt ca nişte picături de apă. Un singur gând sau o singură picătură de apă nu înseamnă foarte mult. Dacă vei repeta însă noile gânduri de nenumărate ori, vei observa mai întâi o pată umedă pe covor, apoi o baltă mică, apoi un iaz. Dacă vei continua să perseverezi, iazul se va transform a într-un lac, iar acesta într-un ocean. Ce fel de ocean îţi creezi tu? Unul poluat, toxic şi nepotrivit pentru a înota în el, sau unul cu apa curată, de un albastru impecabil, care te invită să înoţi în apele sale răcoritoare?

Mulţi oameni îmi spun: „Nu pot să încetez să mă gândesc la asta“ . Eu le răspund: „Ba da, poţi“. Tu de câte ori ai refuzat să emiţi un gând pozitiv? La urma urmelor, tot ce trebuie să faci este să îi spui minţii tale că asta intenţionezi. Trebuie să iei decizia de a înceta cu gândurile negative. Nu vreau să spun cu asta că trebuie neapărat să te lupţi cu ele, dacă doreşti să schimbi lucrurile în bine. Atunci când apare un gând negativ, poţi să i te adresezi pur şi simplu: ,Bine, mulţumesc pentru că mi-ai împărtăşit opinia ta“. Procedând în acest fel, tu nu negi realitatea gândului respectiv, dar nici nu îi transferi puterea ta personală. Repetă-ţi cât mai des că nu mai eşti de acord să te cantonezi în zona gândurilor negative, că doreşti să îţi creezi un nou mod de a gândi.

Aşa cum spuneam, nu trebuie să te lupţi cu gândurile tale. Recunoaşte-le, dar apoi mergi mai departe pe drumul tău. Nu te afunda în marea propriei tale negativităţi. Mai bine pluteşte la suprafaţa oceanului vieţii. Menirea ta este să fii o expresie minunată şi plină de iubire a vieţii. Viaţa aşteaptă ca tu să te deschizi către ea, adică să te simţi vrednic să primeşti toate lucrurile bune pe care ţi le-a pregătit. Înţelepciunea şi inteligenţa Universului îţi stau la dispoziţie. Tu te poţi folosi oricând doreşti de ele. Viaţa nu are alt rol decât acela de a te sprijini. Ai încredere că Puterea ta Interioară te va sprijini atunci când vei avea nevoie de ea.

Dacă te simţi speriat, este foarte util să îţi conştientizezi respiraţia. Energia pe care ţi-o aduce ea este cea mai preţioasă substanţă pe care ţi-o oferă viaţa, şi ea îţi este oferită gratuit. Mai mult, ea îţi este oferită din abundenţă; tu nu trebuie să te temi că va veni un timp când această energie se va termina. Este curios că deşi accepţi acest cadou minunat pe care ţi-l face viaţa fără să te gândeşti prea mult la el, tu nu te laşi la fel de uşor convins că viaţa îţi poate oferi orice altceva ai nevoie. A sosit timpul să înveţi cât de mare este propria ta putere şi cât de multe lucruri poţi face cu ajutorul ei.

Pătrunde în interiorul fiinţei tale şi descoperă cine eşti cu adevărat. Cu toţii avem opţiuni diferite. Tu ai dreptul să faci propriile alegeri, la fel cum eu am dreptul să le fac pe ale mele. Indiferent ce se întâmplă în lume, singurele lucruri pe care le poţi schimba sunt cele care ţi se potrivesc. În acest scop, tu trebuie să intri în contact cu înţelepciunea ta interioară, întrucât aceasta te cunoaşte cel mai bine şi ştie care sunt toate soluţiile la problemele care te frământă. Ce-i drept, nu întotdeauna este foarte uşor să îţi asculţi propria voce interioară atunci când prietenii şi familia îţi spun ce ai de făcut. Şi totuşi, toate răspunsurile la toate întrebările pe care ţi le vei putea pune vreodată se află în tine însuţi, chiar acum.

Ori de câte ori îţi spui: „Nu ştiu“, tu îi trânteşti în nas uşa înţelepciunii tale interioare. Mesajele pe care le primeşti de la Şinele tău superior sunt pozitive şi te sprijină întotdeauna. Dacă primeşti mesaje negative, acestea provin cu siguranţă de la ego şi de pe nivelul minţii umane, sau poate chiar al imaginaţiei tale, ceea ce nu înseam nă că mesajele pozitive nu pot veni prin intermediul imaginaţiei şi al viselor (acest lucru se întâmplă chiar foarte frecvent). Susţine-te singur şi fă cele mai bune alegeri pentru tine însuţi.

Dacă ai îndoieli, pune-ţi următoarele întrebări: „Este aceasta o decizie plină de iubire în ceea ce mă priveşte? Este ea corectă în clipa de faţă ? “ Mai târziu, peste o zi, o săptămână sau o lună, tu vei putea lua oricând doreşti o altă decizie. Până atunci însă, pune-ţi aceste întrebări. Pe măsură ce învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi să avem încredere în Puterea noastră superioară, noi devenim co-creatori, alături de Spiritul Infinit, ai unei lumi pline de iubire. Iubirea noastră faţă de noi înşine ne transformă din nişte victime în nişte învingători, atrăgând în viaţa noastră experienţe dintre cele mai minunate. Nu ai observat cât de atrăgători sunt în mod natural oamenii care se simt bine în pielea lor? Ei au un „ceva“ al lor care îi face să fie pur şi simplu minunaţi. Sunt fericiţi cu viaţa pe care o au şi atrag cu uşurinţă tot ceea ce îşi doresc.

Personal, am învăţat cu mult timp în urmă că eu sunt una cu Prezenţa şi cu Puterea lui Dumnezeu. Am înţeles cu această ocazie că întreaga înţelepciune şi înţelegere a Spiritului Universal rezidă în mine, călăuzindu-mă în tot ceea ce fac. Aşa cum stelele şi planetele îşi urmează neabătute traiectoriile orbitale, şi eu mă simt integrată în ordinea divină. Chiar dacă nu înţeleg tot ce se întâmplă cu ajutorul minţii mele umane limitate, pe un nivel subtil, cosmic, eu ştiu că mă aflu în locul potrivit, la momentul potrivit, şi că fac ceea ce trebuie. Experienţa mea actuală reprezintă piatra de temelie pentru accesul meu la un nou nivel de conştiinţă şi pentru tot felul de oportunităţi.

Tu cine eşti? Ce lecţie ai venit să înveţi în această lume? Ce lecţie ai venit să le predai semenilor tăi? Cu toţii avem o menire unică. Noi suntem mult mai mult decât personalităţile noastre, decât problemele cu care ne confruntăm, decât temerile şi bolile care ne lovesc. Noi suntem mult mai mult decât trupul nostru. Suntem conectaţi cu toţi ceilalţi oameni de pe această planetă şi cu întreaga viaţă care există. Suntem cu toţii spirit, lumină, energie, vibraţie şi iubire, şi avem cu toţii puterea de a da un sens spiritual profund vieţii noastre.

Louise L. Hay

Puterile mistice ale dragonilor – Dragonii conducători spirituali

Puterile mistice dragoni

Se întâmplă la un moment dat să te întălnești în meditații cu dragonii. Există posibilitatea ca ei să revină din nou și din nou, iar tu să te întrebi cine sunt aceștia și ce vor ei să-ți transmită.
Îți voi prezinta mai jos câteva caracteristici ale acestor legendare creaturi pe nume dragonii:

Dragonii au jucat un rol important în istoria universului încă de la început. Îi regăsim în toate tradițiile, religiile și filozofiile străvechi și sunt întotdeauna înconjurați de un indiciu al existenței mitice sau legendare. Unele dintre aceste tradiții au apreciat foarte mult dragonii și le-au acordat o importanță deosebită, în timp ce altele le-au înfățișat ca animale înfricoșătoare.
Toate atributele dragonilor ii conduc pe aceștia in lumina unor caracteristici uneori greu de înțeles, destul de pătrunzătoare, conferindu-le o putere magică.

Ceea ce putem vedea este că în procesul nostru de ascensiune (sau de fapt, coborârea corpurilor noastre de lumină în planul nostru fizic) este indubitabil legat de dragoni în timpul acestei mari tranziții pentru planetă.
Astfel se relizează finalizarea spiralei pentru a reveni la cele mai vechi energii ale creației, la rădăcinile noastre moleculare, ca să zic așa, dar cu o conștientizare care ne permite să ne deplasăm și să ne extindem în următoarea fază evolutivă: următoarea spirală. Prin conectarea noastră la energiile dragonului care sunt disponibile din nou, corpurile noastre de lumină pot fi complet fundamentate în fizic. De aceea, dragonii reapar acum și joacă un rol atât de important pe planetă în acest moment. Ei sunt păzitorii celor mai adânci straturi de densitate din nucleul mamei pământ, care păstrează secretele procesului nostru de ascensiune.

Aceștia au cunoștințele și cheia pentru a activa și ancora matricile cristaline in codul ADN și geometriile sacre superioare ale luminii în corpurile noastre fizice și în cea a pământului, care sunt necesare pentru a ne menține corpurile cele mai înalte de lumină în formă bine definită.

Aceștia au cheile importante ale învierii Femininului Divin care sunt cruciale pentru trecerea noastră la un timp al Unificării Divine și al echilibrului energiilor masculine și feminine de pe planetă. Ele ne pot ajuta să activăm puterea, bucuria și binecuvântarea Shakti, puterea forței de viațăforța feminină – care trebuie să fie reînviată și reactivată în fiecare dintre noi și în Gaia.

Dragonii au trezit și au activat perspective profunde în mulți dintre noi în ultimii ani, astfel încât să ne putem aminti conexiunile noastre cu ei și să-i invităm să ne arate piesele care ne lipsesc. Mulți de pe planetă sunt atrași din nou de ei, fie prin experiență directă, prin interes pentru arta dragonului sau cărți, fie prin trezirea inexplicabilă a ceva adânc în aceștia, care este asociat cu dragonii pe care nu o putem explica.

DRAGONII POT FI GHIZI SPIRITUALI?

Când dragonii vin în viața ta, inseamna că iți arăta calea ta spirituală. Dragonii nu se limitează la domeniile istoriei și mitului așa cum ați putea crede. Dragonii există cu adevărat, deși fac acest lucru în forma spirituală și nu în forma fizică.

Dragonii au fost întrupați la începuturi ca ființe fizice pe Pământ (și pe alte planete). Dar au depășit nevoia de a locui un corp fizic. Când vorbim despre „dragonii spirituali” putem spune, într-o definiție liberă, că vorbim despre dragonii care au urcat pe tărâmurile spirituale prin viața lor în lumină și iubire.

Dragonii ascendenți sunt îndrumători și învățători spirituali puternici. Bănuiesc că ai putea spune că dragonii spirituali sunt stăpânii ascendenți ai animalelor mitice. Există desigur și alte animale mitice și anume: unicornii.  Din experiența mea, „animalele puterii mitice” sunt un grup de spirite extrem de evoluate, care stau în lumină, servesc Divinul și încearcă să împuternicească oamenii să înțeleagă înțelepciunea spirituală, magia și posibilitățile infinite care ne sunt acum disponibile.

Acest lucru este exact ceea ce fac dragonii, iar acum apar pentru a ajuta tot mai mulți lucrători în lumină să își îndeplinească scopul. Dragonii sunt ființe spirituale magice care încearcă să întărească umanitatea în planul fizic, mental, spiritual și emoțional. Ei ne ajută să vedem prin iluzie, deoarece dragonii spirituali știu că suntem capabili să ne întoarcem la înțelegerea și la realizarea prezenței noastre EU SUNT și să experimentăm conexiunea noastră completă cu divinitatea și unitatea cu tot ce există .
Dragonii sunt protectori spirituali extrem de puternici și eficienți, precum și profesori și vindecători. Ei sunt stăpâni ai elementelor pământului și, făcând acest lucru, ne pot ajuta să ne vindecăm pe noi înșine și pe ceilalți. Ei ne învațăînțelegem magia pământului, ne amintesc de secretele antice și ne permit să vedem prin iluziile vieții noastre moderne.

Când vă gândiți la dragoni, obțineți imaginea unui dragon care respiră foc? Focul dragonului este un instrument spiritual sacru care poate servi pentru a transforma negativitatea și a aprinde focul alchimic din tine. Focul dragonului are capacitatea de a sufla voalul iluziei și de a transforma frica și densitatea pentru a dezvălui lumina și adevărul care stau la bază.

Iluzia este adesea tot ceea ce ne împiedicăcreăm binecuvântări în experiența noastră individuală și colectivă. Cu dragonii spirituali ca aliați, putem învăța să recunoaștem iluziile trecute, să ne redobândim puterea deplină ca ființe spirituale și să creăm schimbări pozitive în fizic.

Dragonii spirituali sunt fericiți să-i ajute pe toți cei aleși, care dețin cele mai pure intenții și deși ei înșiși sunt incredibil de puternici, ei vă împuternicesc să vă asumați responsabilitatea. De asemenea, vă vor trece prin mici teste pentru a vedea dacă ați îndeplinit condițiile înainte de a vă ajuta să vă duceți la un nivel nou.

Ai un dragon alături de tine sau mai mulți? Dacă da, ei vor fi mai mult decât fericiți să împărtășească înțelepciunea și vindecarea pentru a-ți permite să crești spiritual, să iei decizii pozitive pentru a-ți îmbunătăți viața și scopul tău de lucrător în lumină și ființă spirituală venită aici pentru a împlini pământul.

DRAGONI SIMBOLICI – DRAGONII GHIZI CU PUTERI SPIRITUALE

Dragonii sunt probabil cei mai vechi și mai impunători dintre animalele de putere și ghizii spirituali din „regatul animalelor”. În Orientul Îndepărtat, simbolismul dragonului și semnificația dragonilor se referă la autoritatea împăratului (care a fost mult timp desemnată „visând” pentru întreaga țară din istorie). În acest context și în multe altele, dragonul este conducătorul elementelor și poate lua orice formă. Metafizic, abilitatea dragonului ca model de formă corespunde cu cea a elementelor stăpânite de un șaman care are puterea de a se transforma în animale diferite, precum și capacitatea de a intra în timpul din vis.

În arta feng shui, dragonul reprezintă fericirea, autoritatea, creșterea și dezvoltarea. În general, sensul și simbolismul dragonului include, de asemenea, forțele naturale de la începuturi la toate nivelurile existenței, proprietatea longevității și abilitatea timpurie, originală de a arunca vrăji, cu toate că multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului. Luptele nesfârșite dintre cavaleri și dragoni reflectă lupta interioară a omenirii de a face față naturii spirituale sau eterice.

Dragonul este atras de oameni cu intelect, cu mare demnitate, cu un entuziasm “infecțios” și autoritate. Dragonii duc astfel de indivizi spre strălucire și iluminare. Ghidul tău iubit te învață să urli în situații potrivite – să-ți găsești vocea, să fii auzit și înțeles cu adevărat.

Dragonul este un animal spiritual rar și puternic și s-ar putea să te simți intimidat de acesta atunci când vei întâlni această creatură. Nu există nicio întrebare că dragonul merită respectul și onoarea dvs., dar vă vine pentru un motiv. Cu toate acestea, poate fi dificil să ne dăm seama de acest scop. Spiritele Dragonului nu dezvăluie secretele atât de ușor – asta face parte din provocare. Cu cât este mai mare efortul, cu atât recompensele sunt mai mari.

TIPURI DE DRAGONI
Dragonii au multe nume, caracteristici, personalități și abilități. Conform tradiției celtice, fiecare tip de dragon are propriul simbolism.

Dragonul de eter – te învață autocontrolul, creativitatea, acuitatea mentală, transformarea alchimică și conducerea.

Dragonul de foc reprezintă o transformare, energie și măiestrie. Este puternic, îți oferă entuziasm, curaj și vitalitate. Focurile tale interioare se vor aprinde. Te va ajuta să depășești obstacolele. Este un protector puternic și îți va oferi îndrumări și va permite stăpânirea. El te va ajuta oferindu-ți mai multă putere pentru ați atinge obiectivele.

Dragonul de apă – îți permite să te concentrezi asupra a ceea ce conduce nava vieții tale. Fii gata să renunți la tipare nesănătoase și să navighezi împotriva a tot și toate care le considerai bine inchistate în viața ta de zi cu zi. Dragonul de apă reprezintă conexiune, adâncime și pasiune. Îți oferă posibilitatea de a compensa experiențele dureroase din trecut și de a le transforma în pace, echilibru și armonie. Vindecarea emoțională este posibilă în acest moment. Dragonul de apă îți oferă curaj și compasiune pentru a-ți stăpâni cu succes provocările.

Dragonul de pământ– te stabilizează și îți oferă cheia pentru acoperirea nevoilor tale de bază. Dragonul de pământ oferă putere, bogăție și potențial. El te va ghida și-ți va arăta potențialul și averea. Te va ajuta să afli de ce ești capabil. Cu ajutorul lui vei cunoaște frumusețea și puterea din interiorul tău. Îți oferă posibilitatea de a-ți recăpăta și concentra energia irosită.

Dragonul de aer -te surprinde și te învăluie în siguranță și zboară cu tine. De sus, obții perspective personale și globale mai largi, nedisturbate de vânturile schimbării. Dragonul de aer contribuie la intuiție, inspirație și vitalitate. Tratează acest animal puternic cu cel mai mare respect. Clipele mari de lumină-bliss în psihic și intelect sunt una dintre numeroasele posibilități ale acestui ghid spiritual. Dragonul de aer te va ghida prin problemele tale, oferindu-ți o perspectivă și o claritate. Este un memento să ai încredere în vocea ta interioară.
În culturile asiatice, lemnul și metalul sunt utilizate ca elemente suplimentare. Amintește-ți că dragonii sunt strâns legați de elementele din miturile moderne și antice. Cele 5 elemente de bază sunt pământul, aerul, focul, apa și spiritul (aka eter sau ether).

Practic, toate animalele cu putere aparțin unui anumit element: peștii în apă, urșii pe pământ, vulturi în aer, leii pentru foc și așa mai departe. Dar când ceva la fel de mare și aparent „imbatabil” ca un dragon este combinat cu un element, este foarte PUTERNIC. Asigură-te că poți recunoaște tipul de dragon înainte să te identifici cu un dragon.

Dacă un dragon este ghidul tău, se poate întâmpla cu ușurință să lași ego-ul să preia controlul. Pentru că cine nu vrea să fie cel mai mare, cel mai înfricoșător dintre toți? Deci, aveți grijă când vă conectați la un dragon. Nu vă dedicați decât această parte a voastră pentru o cauză bună. Salvați-vă identificarea cu această forță pentru marile probleme sau obiective care altfel par insurmontabile.

Dragonul îi valorizează pe cei care nu-și folosesc energia în mod neglijent.

Când un dragon te vizitează într-un vis, poate fi o amintire a voinței tale puternice și a personalității tale înflăcărate. El îți poate reaminti pasiunea ta, dar îți cere să fii atent pentru ca pasiunea ta să nu te pună în dificultate. Amintește-ți că este important să-ți exerciți autocontrolul.

COMPILAREA PROPRIETĂȚILOR ȘI ABILITĂȚILE DRAGONILOR
Indiferent de tipul de dragon, anumite trăsături de personalitate ale oamenilor sunt asociate cu energiile dragonului:

Curaj
Pasiune
Loialitate pronunțată
Izbucniri de furie
Nu-ți este teamă de schimbare
Mare simț al umorului
Gândire rapidă, vorbire și acțiune
Suflet vechi și înțelept
Nu-ți este fricăspui adevărul
Dorința de a te ridica deasupra tuturor circumstanțelor
Bună inspirație și intuiție
Aptitudini mentale
Aptitudini magice
Adaptabilitate la schimbările radicale
Simțul frumuseții și măreției
Longevitate
Protejează de forțele malefice externe
Energie împământată, vitalitate deosebită
Atingerea averii
Capacitate de conducere
Strălucire, spirit indomabil și tărie
Campionat
Informații despre alte dimensiuni posibile
invizibilitate

POSIBILITĂȚI PENTRU ÎNTÂRZIREA LUCRĂRII CU DRAGONUL TĂU
Se sugerează ca cei care lucrează cu un animal de putere dragon să învețe cât mai multe despre aceste ființe. Cu cât știi mai mult, cu atât îți onorezi ghidul și elementul său dominant, cu atât vei înțelege mai bine comunicarea acestuia. Meditează.Colectează imagini care rezonează cu tine. Când simți că este timpul potrivit să comunici cu ghidul tău, scoți imaginile și meditezi asupra lor.

Un alt mod de a comunica cu ghidul tău spiritual este să desenezi sau să pictezi. Solicitați ca acesta să se dezvăluie prin procesul de desen.
Păstrează un jurnal pentru a colecta gândurile, sentimentele, ideile, imaginile și alte informații pe care le vei găsi în legătură cu ghidul tău.
Citește mai multe despre dragoni, dar nu te limita la ceea ce este scris. Legătura strânsă dintre voi doi va crea înțelegerea perfectă. De asemenea, dacă ai ocazia să meditezi în timp ce te afli într-o peșteră – acesta este un loc mitic de odihnă pentru dragoni și este un mod minunat de a te conecta cu dragonul tău în acest fel. Nu te mira dacă puternicul tău ghid discută cu tine subtilitățile unei idei – aceasta este o modalitate de a-ți oferi mai multă claritate.

Dragonul este adesea considerat a fi păzitorul unei comori. Comoara te simbolizează, este Sinele tău interior. Trebuie să-ți fi depășit rezistența interioară, luptele și temerile pentru a-ți atinge adevăratul Sine. Dragonul vine la tine pentru a te ajuta să găsești ceea ce cauți, ajutându-te să afli cine ești cu adevărat.

EONA-NIVID