Arhivele lunare: ianuarie 2016

CUVÂNTUL – cea mai puternică forţă din univers a omului!

CUVÂNTUL – cea mai puternică forţă din univers a omului!

 

CUVÂNTUL – cea mai puternică forţă din univers a omului!

CUVÂNTUL este cea mai puternică forţă din univers de care dispune omul,care îl poate înălţa sau distruge fără a lăsa urme.

      Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. În evanghelia după Ioan din biblie se spune referitor la crearea universului: La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul. Deci numai prin cuvânt Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute.
Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu. Ca fii ai Lui, noi avem acces la tot ce are Tatăl, posedăm totul şi suntem liberi ca şi Tatăl să ne servim de tot ce El se serveşte. Pentru a atinge acest ideal e nevoie de o credinţă fără margini.
Noi avem puterea de a crea şi această putere este aşa de mare încât tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne cream pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem. De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede (Marcu 9,23). În permanenţă noi cream lucrul în care credem cu adevărat. Noi putem să fim, să facem şi să avem tot ceea ce ne imaginăm. Atunci când ştim ce vrem, universul ne oferă spontan ceea ce avem nevoie pentru realizarea acestui ţel.
Ceea ce numim noi forţa universală e o putere divină pe care tatăl o dă copiilor săi pentru a o folosi. Noi suntem imaginea lui Dumnezeu, în formă fizică şi dispunem de o întreagă putere creatoare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Creaţia are la bază cuvântul, iar cuvântul este expresia gândului

Dumnezeu a creat universul folosind forţa creatoare a gândului şi i-a dat şi omului şansa de a o folosi în sens creativ. Din păcate omul nu a înţeles acest adevăr şi a căzut în neputinţă completă. Dacă forţa gândului e creativă, atunci cu certitudine ea este cea cu ajutorul căreia omul poate definitiv vindeca orice boală.
Cu forţa gândului omul poate să creeze celule sănătoase în corp sau să le distrugă pe cele afectate. Gândul este cel care atrage răul sau binele în existenţa noastră. Putem trage concluzia că gândul (cuvântul) este cel care a creat şi crează materia. Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru.
Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. De aceea, folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe pământ. Orice putere creatoare folosită rău, nepotrivit, poate deveni putere distructivă. Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită poate deveni magie neagră. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni. Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconştient unii pe alţii. Noi îi blestemăm adeseori pe alţii prin părerile care le exprimăm. De exemplu, dacă ne întâlnim cu un prieten şi îi spunem: ai o paloare pe faţă care se întâlneşte numai la oamenii bolnavi de cancer. Dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de accord cu ele se va putea îmbolnăvi de cancer. Aceasta e puterea cuvântului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenţi la blesteme, la undele mentale ale altora şi la vrăjitorii. Cel mai adesea folosim cuvântul pentru a ne împrăştia emoţiile noastre otrăvite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră.
Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul nepotrivit care poate să distrugă fără să lase urme. Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Această practică a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă. Bârfa, desi pare atat de inofensiva, ne alterează şi scurtează viaţa, ne distruge fizic şi spiritual, fiindcă în permanenţă ne ruinează sufletul şi trupul.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Bârfa e un act de magie neagră şi este foarte rea, deoarece este otravă pură.

Cu toţii am învăţat cum să bârfim acceptând bârfa altora, socotind că aceasta este o modalitate normală de comunicare. Bârfa a devenit o forma curentă de comunicare în societatea umană. Bârfa şi gândurile urâte pe care le generează reprezintă un frecvent traumatism aplicat omului la care neam gândit.
De cele mai multe ori noi cream o otravă emoţională proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, îmbătrânesc, îmi cade părul, sunt prost, nu voi fi niciodată perfect, nu voi reusi…etc.
Astfel, noi materializăm aceste cuvinte în realitatea noastră sau mai bine zis împotriva noastră. De aceea, important este să înţelegem ce este cuvântul şi ce putere are el. Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, însă dacă noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta.

         Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct. Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cecuri din ce în ce mai mari, până ce îmbrăţişează întregul univers.după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis.
Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că spiritul (gândirea) influenţează cu adevărat corpul nostru de la distanţă

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că spiritul (gândirea) influenţează cu adevărat corpul nostru de la distanţă, că există un sistem de comunicare inconştientă între indivizi, că este posibil să influenţăm pe cineva în orice moment, fără ca acesta să fie conştient sau noi sa fim constienti, precum oricine ne poate influenţa pe noi, fără ştirea noastră. Omul ar trebui să conştientizeze faptul că orice idée pozitiva care trece prin mintea sa e o exprimare directă şi perfectă a lui Dumnezeu prin el.
Cuvântul e cauza creativă din Univers, iar cuvintele noastre au putere numai în măsura în care spiritul însuşi e văzut ca forţa care operează îndărătul lor. Noi suntem cei care decidem. Suntem atât puterea cât şi cei care exprimă acea putere şi hotărâm ce va purta cu el acel cuvânt.Omul e creatorul cuvintelor, le alege, le plasează în forma în care ele trebuiesc să opereze şi să-şi exercite puterea.
Cuvântul e o sămânţă, puterea spiritului acţionează asupra cuvintelor aşa cum acţionează natura asupra seminţei. Activitatea forţelor naturii face sămânţa să încolţească, deoarece sămânţa nu are puterea în ea însăşi, este doar un vehicul al acelei forţe. Să gîndeşti cu gîndurile lui Dumnezeu, aceasta ar fi esenţa puterii spirituale. În clipa în care rostim un cuvânt negativ irosim energia pură şi perfectă a Lui Dumnezeu, de aceea este bine ca în permanenţă să gîndim, să simţim, să vorbim şi să acţionăm pozitiv şi constructiv. În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de gândire atinge maturitatea.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

 Cuvântul repetat de un million de ori devine obiect

Cuvântul repetat de un million de ori devine obiect, spuneau yoghinii.Înseamnă că omul poate fi vindecat şi i se poate schimba destinul cu ajutorul cuvântului.
Noi folosim des cuvântul Dumnezeu şi îl repetăm de multe ori. Fapt bine cunoscut că pe măsură ce un om se foloseşte mai mult de acest cuvânt, cu atât mai mult se va bucura de binefacerile lui. Este deajuns să pronunţăm cuvântul Dumnezeu o singură dată cunoscându-i semnificaţia, astfel ca ritmul vibraţiilor corpului nostru să se amplifice faţă de nivelul anterior. Datorită acestui cuvânt biblia are o longevitate aşa de mare. Gândiţi-vă de câte ori este scris acolo cuvăntul Dumnezeu, şi deci, pronunţat. Fiecare cuvânt scris sau vorbit din această carte are o influenţă foarte mare. De aceea este foarte benefic obiceiul de a ţine biblia la capătul patului şi înainte de a adormi să se citească câteva pagini. Gândurile şi cuvintele sunt nişte transmisii energetice care în funcţie de încărcătura lor, adică de frecvenţa lor joasă sau înaltă, ne pot face rău sau bine. La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului în care dormim să nu ţinem cărţi care relatează despre nefericiri, violenţe, crime sau publicaţii cu orori sexuale. Aceste bombardamente informaţionale conţinute în cărţi sunt preluate în starea de veghe sau de somn, afectând într-o măsură foarte mare organismul uman. După o vreme ne simţim rău,obosiţi, avem coşmaruri, stări deprimante, comportamente bizare şi violente.
Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenţă vibratorie şi se cunoasc mii de vindecări, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boală cunoscută cedează locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem.
Noi putem influenţa în mod subtil pe cei aflaţi în preajma noastră, prin energia pozitivă sau negativă pe care o emitem. Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Dacă urâm pe cineva din adâncul inimii şi trimetem spre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui.În vindecarea de la distanţă grupurile de tămăduitori se roagă pentru cei aflaţi departe de ei. Ei trimit gânduri pozitive spre cel bolnav şi prin acestea se produce vindecarea.
Gândul e permisul nostru de intrare în rezonanţă vibratorie cu cei din univers, deci şi cu cei din împărăţia cerurilor. Dacă rămâneţi întru mine şi cuvintele mele rămân în voi. Cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă (Ioan, 15.7)

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Orice cuvânt are o frecvenţă vibratorie.

Orice cuvânt are o frecvenţă vibratorie. De aceea, e benefic ca omul să utilizeze numai cuvinte de înaltă vibraţie. Fiecare cuvânt atrage o energie asupra celui care îl exprimă şi energia e în raport cu vibraţia cuvântului. Să evităm permanenta emiterea de gânduri de vibraţie joasă ca:gânduri de ură, invidie şi de răzbunare.
Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale cu atât cel care le utilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală.
Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţa care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă, în care nu este bine să ai încredere. El e purtător de energii joase prin care îşi atrage tot felul de necazuri, accidente şi boli. Devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care le emite.
Există o putere mai activă şi mai rapidă decât cuvântul, şi acesta este GÂNDUL. Cel care întreţine gânduri rele îşi cauzează rău atât sieşi cât şi întegii lumi, el poluează universul mental general. Gândurile rele pătrund în alte minţi în care există focare vibratorii asemănătoare şi determină, prin rezonanţă, gânduri similare.
Dacă într-un loc se adună două persoane care concetrează gândirea lor asupra unei singure idei influenţa pe care aceştia o exercită va fi de patru ori mai mare decât în cazul unei singure persoane. La astfel de adunări gradul de influenţare creşte cu pătratul numărului de oameni care urmăresc acelaşi ideal. Atunci când un număr foarte mare de oameni se concentrează asupra unui acelaşi scop, ca de exemplu un meci de fotbal, sărbătorirea Crăciunului sau alte elemente similare ca anvergură, se crează în întregul mediu înconjurător o forţă cu efect similar luminii laser, acela de manifestare în acelaşi fază. Astfel se explică în termeni ştiinţifici cum se poate influenţa vremea. În mod similar şi gândurile răuvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a influenţa energetica pământului. De modul în care vom simţi şi vom gândi depinde destinul întregii planete. Energetica negativă a omenirii unindu-se într-un singur curent poate deveni un pericol fundamental pentru planeta noastră.

Toate vibraţiile mentale şi emoţionale de vibraţie joasă emise de oameni fac o aură uriaşa în jurul Terei, asemenea unui strat izolator, care afectează legăturile energetice vitale si continue cu Universul. De aceea planeta noastră este bolnavă datorită gândurilor şi vorbelor negative emise de locuitorii ei. Acest halou negru în jurul planetei noastre ar putea fi anulat numai dacă majoritatea oamenilor ar căuta în mod sistematic să emită numai gânduri şi emoţii înalt vibratorii. Umanitatea trebuie să purifice şi să asaneze locuinţa sa planetară. În caz contrar omul va fi judecat şi pedepsit de natură. De aceea noi trebuie ca din acest moment să încercăm să iubim şi să iertăm cât mai mult ca să putem salva prăbuşirea acestei planete.
Supărarea îndelungată pe un vecin poate crea o problemă, dar aceeaşi supărare îndreptată către un grup de oameni uniţi după criteriul economic, social, naţional şi religios pătrunde mai adânc şi se vindecă mai greu. Condamnarea frecventă a statului, a societăţii, pătrunde foarte adânc şi poate genera cele mai grave boli în câteva generaţii, chiar până la pieirea neamului. Dacă omul crede că toată lumea e crudă şi nedreaptă, agresivitatea societatii în cazul dat va atinge cote maxime. Să folosim întotdeauna cuvântul pentru a ne înălţa pe noi şi pe ceilalţi şi niciodată pentru a distruge. Indiferent de condiţia noastră socială trebuie să devenim conştienţi că putem schimba totul în jurul nostru, în bine sau în rău, prin modificarea gândurilor şi dorinţelor noastre.Majoritatea oamenilor nu fac decât să critice şi să blesteme pe cei care îi guvernează.
Sub influenţa acestor gânduri negative şi rău făcătoare guvernanţii sunt împinşi să ia decizii greşite pentru ţară şi greşelile lor cad asupra întregului popor. Iată deci ce forţă distructivă se poate realiza atunci când oamenii gândesc negativ în mod colectiv la o anumită persoană. Să binecuvântăm pe marii iniţiaţi şi călugări ce trăiesc în peşteri care emit în permenenţă vibraţii mentale foarte positive prin care salvează omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gândim creează realitatea noastră, se materializează. Gândurile sunt ca nişte fiinţe vii, căci ele poartă în univers informaţia furnizată de noi înşine. Ele reprezintă cea mai vie şi subtilă forţă a omului.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Orice creaţie se face cu materialul subtil al gândului. Deci noi ne cream realitatea în mod conştient în orice moment. Gândul uman pozitiv e de origine divină şi poartă în energia sa puterea luminii care conţine toate puterile şi înlătură tot ce contravine ei. Orice frază e formată din cuvinte, constituind o grupare informaţional-energetică, asemenea unui organism viu care traduce în fapt informaţia persoanei căreia i-a fost adresată fraza. Ea nu primeşte mesajul aşa cum îl concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifică în felul său propriu.
Cuvântul rosit are o mare putere întrucât îi dăm energie din corpul nostru ca să-l facem să lucreze. De aceea trebuie ca mai întâi să alegem cuvintele şi apoi să le dăm putere. Gândul poate fi forţa dinamizatoare din spatele cuvântului rostit şi astfel îi dăm putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine înseamnă a le spori energiile şi astfel influenţa lor negativă asupra ta va creşte.

Dacă cuvântul e rostit într-o doară sau fără forţa gândului, el nu ajunge să se împlinească dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvânt negativ adresat unui om reprezintă un atac energetic asupra lui, cu efect de boomerang, amplificat şi asupra noastră. Efectul gândurilor şi cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranţa cu care le-am emis in mod amplificat. Când eşti lovit cu vorba doare mai mult decât dacă eşti lovit cu mâna sau cu piciorul. De aceea, este foarte important să ne analizăm cuvintele, atunci când discutăm cu cineva, pentru a nu face nici cel mai mic rău interlocutorului sau altuia/altora despre care vorbim. Cuvintele sunt energii cu modulaţii aproape infinite, care produc efecte devastatoare în timp asupra corpului subtil al fiinţelor umane. Astfel, ne atacăm, ne facem rau şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Mulţi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei îşi blesteamă părinţii, copii, vecinii, prietenii…. Este un obicei foarte rău, fiindcă vorbele creează condiţii ca nenorocirile să apară.
Trebuie să fiţi foarte vigilenţi şi să nu terminaţi vreodată conversaţia folosind cuvinte negative despre indiferent orice subiect sau persoana, căci există o lege universala care face ca aceste cuvinte să continue să lucreze negativ. Chiar dacă sunteţi obligaţi să criticaţi pe cineva nu sfârşiţi prin a-i înşira defectele. Terminaţi cu nişte cuvinte pozitive, spunând: are totuşi şi câteva calităţi, amintiţi-le şi apoi opriţi-vă.

Un cuvânt este o rachetă ce parcurge spaţiul şi care în trecerea ei declansează forţe, agită entităţi şi provoacă efecte ireparabile. De aceea s-a spus: înainte de apusul soarelui împacă-te cu fratele tău. Acest lucru înseamnă că trebuie rapid să reparăm răul făcut celorlalţi. Majoritatea oamenilor îşi lasă sentimentele să clocotească, spun ce le vine la gură şi într-o bună zi, karma le sună la uşă şi le spune: haideţi că a sosit vremea să plătiţi. Trebuie deci să reparaţi răul imediat şi fără să aşteptaţi ziua de mâine pentru că vorba spusă zboară: este o forţă, o putere care parcurge spaţiul şi care acţionează instantaneu.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

ORICE GÂND SAU CUVÂNT RĂU REPREZINTĂ UN ATAC
ENERGETIC ASUPRA PERSOANEI LA CARE NE GÂNDIM.

                  Când ne gândim la cineva se creează un canal energetic între noi şi omul la care ne gândim. Energia cuvintelor răutăcioase – cu încărcătură negativă – aruncate asupra unei persoane, precum şi intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, în timp, asupra corpurilor subtile şi ale aurei acelui om şi lucrează aşa cum au fost adresate. De fapt orice cuvânt sau gând bun sau rău poartă în el informaţii ce duc la energiile pe care le formează. Astfel: acolo unde se duce atenţia se duce şi energia. Important e ca energia şi informaţiile trimise să fie
positive. Energiile şi informaţiile direcţionate către o persoană pătrund în aura corpului respectiv, datorită faptului că:

  • 1. Apa poate stoca energii şi informaţii pe care le poate transmite mai departe, acţionând ca un condensator organic natural Având în vedere că în corpul uman există cca. 70% apă, ceea ce îi conferă capacitatea de stocare de energii şi informaţii. Energiile şi informaţiile pot fi din cele vindecătoare sau distructive, generate de cel care le-a emis.
    Deci apa poate stoca energii şi informaţii care pot fi transferate pacientului pentru a se vindeca.
    2. ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi anumite frecvenţe. ADN-ul uman este responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveşte şi ca depozit de energii,informaţii şi cale de comunicare. Adică un fel de internet. ADN-ul reacţionează la limbajul folosit. Deci se pot folosi cuvinte şi propoziţii în mod direct pentru a influenţa AND-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare. Astfel corpul uman e programabil prin limbaj, cuvinte şi gânduri. ADN-ul e un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil să recepţioneze mai multe posturi diferite, în funcţie de frecvenţele care le emit. Vindecările miraculoase de la distanţă, telepatia şi clarviziunea pot fi astfel explicate cu uşurinţă şi în mod natural.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

În concluzie: putem face afirmaţia că celulele sunt casele sau locurile de stocare a datelor pentru memorie sau mai corect spus celulele sunt doar memorie îmbrăcată în materie.

Pentru ca. începând din acest moment. să nu mai facem rău nici unei fiinţe din univers, nici măcar cu gândul, trebuie să avem în vedere următoarele:

• Nu emiteţi niciodată pretenţii faţă de nimeni şi nimic, nu faceţi nici un reproş nimănui.

• Nu reproşaţi nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitaţi că orice reproş al dvs. reprezintă un program de distrugere a aceluia spre care il adresaţi.

• Efectul va fi mai mare dacă persoana respectivă este într-o stare de vulnerabilitate energetică.
• La om şi sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti în urma omului, totul se va împlini. Vorba noastră e ca o piatră aruncată în apă, de la care pornesc în toate direcţiile zeci şi sute de cercuri. Săvârşind o faptă oarecare noi continuăm să o săvârşim de sute de mii de ori în subconştient. Această rezonanţă atrage acţiuni similare. De aceea, dacă aţi rostit în urma cuiva un blestem veţi continua în subconştient să rostiţi acest blestem oricărei persoane care v-a întors spatele, inclusiv propriilor dvs. copii.

De aceea, la toţi cei care pleacă de la noi sau cu care ne intalnim să le transmitem numai lumină, iubire şi armonie. Dacă nu facem acest lucru, prin subconştient vom transmite dezaprobare, supărare sau iritare.
• Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte, după care produce perturbări în câmpul lui energetic şi intră în suferinţă.
• Când omul se gândeşte la cineva nu prea frumos are loc conectarea de energii negative comune şi chiar fără a-i dori răul poţi să il produci.
• Una din legile universului e aceea de a nu face rău unei persoane nici măcar cu gândul. Când cineva gândeşte că se poate întâmpla ceva rău lui insusi sau altcuiva, el atrage tóate nenorocirile asupra destinatarului şi cu cât acestea sunt reprezentate în mod real, cu atât mai mare e răul pe care îl provoacă.
• Nu răspundeţi răului cu rău sau ocarei cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi, căci spre aceasta a-ţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea. (I. Petru 3,9)
Când binecuvântăm dăm şi primim în acelaşi timp. Oferind pace şi iubire, acestea se întorc la noi însutit.
• Nu se răspunde la ură şi la răutate cu răutate ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug în mod inconştient, deoarece se hrănesc în permanenţă cu fructele putrede ale gândirii negative.
• Prin ură, răutate şi furie nu vei rezolva niciodată nimic. Numai iubirea recompensează.
• Ura face mai multe ravagii semenilor noştri decât pe câmpul de luptă. Oamenii se ucid intre ei mai degrabă cu vorba decât cu fapta. Antidotul urii este iubirea şi iertarea.
• Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice şi autodistructive.
• Când te simţi vinovat în gânduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important şă-ţi ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fă-o pentru tine. Să nu te preocupe reacţia celuilalt.
• Oricând aveţi gânduri negre despre o persoană aduceţi-vă aminte să comutaţi butonul şi să vă rugaţi pentru sănătatea ei si sa-i trimitetiganduri de lumina si iubire.
• Un om nervos, care are tensiunea ridicată, explodează în torente de cuvinte, în lamentări, într-o agresivitate necontrolată care îi va afecta pe cei apropiaţi sau mai indepartati care vor prelua inconştient energiile negative pe care acestale emană. Aşa se explică bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile părinţilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregnează cu energiile negative emise, devenind aducătoare de ghinion pentru toti ce stau mediul respective inclusive pentru cel/cei care le-au provocat.
• Atunci când ne pierdem controlul, noi spunem şi facem lucruri pe care nu am fi dorită le spunem şi sa le facem. De aceea e atât de important să devenim impecabili în gândire, în vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.
• De regulă, noi eliberăm otrava noastră emoţională asupra persoanei despre care credem că este responsabilă de nedreptatea comisă aspra noastră. De fapt noi suntem dispuşi să ne descăcăm otrava asupra oricărei alte personae, vinovate sau nu, numai să scăpăm de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiţi de apărare şi astfel se nasc relaţii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzează de cei slabi căci simt nevoia să scape de această otravă emoţională negativă, aruncand-o asupra acestora.
• Dacă tu consideri ceva ca fiind rău acesta devine rău în mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gândeşti. Tot ce gândim se materializează în existenţa noastră. Omului i se întâmplă tot ce gândeşte. Dacă acceptă în gând şi în mental boala şi bătrâneţea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc.
• Gândul rău îl înfăptuim: întâi în noi, pe plan mental, prin simplul fapt că îl acceptăm şi ne hrănim cu el şi apoi în afară spre victima spre care a fost direcţionat
• Sămânţa tuturor faptelor tale se găseşte în gândurile şi vorbele tale. Dacă gândeşti şi spui nu pot să-l sufăr pe cutare, de fapt îl ataci la nivel energetic subtil şi ceea ce sunt gand si vorbă repede ajung faptă. De aceea nu e bine să spunem lucruri agresive sau vorbe care rănesc pe alţii. Calomniind o persoană în faţa altora sau uneltind împotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.
• Toate bolile fizice sunt expresia unor gânduri eronate şi dispar odată cu corecţia de rigoare.
• După cum crezi aşa va fi. Convingerile omului influenţează şi creează realitatea. Să crezi pe deplin în tot ce vrei să realizezi. Să simţi că deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
• Să nu emiţi niciodată opinii de genul: e sau sunt gras, slab, urât îmbrăcat, sărac etc, căci trimiţi către tine sau catre alţii energii şi informaţii negative ce au ca rezultat ca ei vor gândi la fel despre ei însăşi ori despre altii şi ceea ce vor gândi nu va întârzia să se materializeze.
• Sub nici un motiv să nu spui cuiva: eşti leneş, eşti gurmand, eşti nemernic, nu eşti bun de nimic etc. fiindcă toate acestea creează sau amplifica în el cusurul ce i se reproşează.
• Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa părinţilor, rudelor, urarea răului oamenilor apropiaţi.
• Să nu compătimeşti pe nimeni. Dacă compătimeşti o bătrânică cu următoarele gânduri sau vorbe: Doamne ce bătrână sărmană, neputincioasă, bolnavă etc. Cu astfel de gânduri sau cuvinte noi confirmăm starea ei precară, contribuim astfel cu forţa noastră ca ea să rămână astfel. În această situaţie ar trebui să gâmdim astfel: Doamne ajută pe această bătrânică.
• Să nu gândeşti sau să nu spui vreodată nici chiar în glumă dorinţa de a ucide pe cineva, deoarece actul mental de a ucide precede acţiunea fizică efectivă. Nici un asasinat nu este posibil în planul fizic, fără a fi fost înainte realizat în plan mental. Astfel te poţi afunda în mocirla unei gândiri distructive şi autodistructive.
• Ori de câte ori auzi o ceartă sau pe cineva care bârfeşte depărtează-te de acel om/oameni.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

NOI ÎN PERMANENŢĂ TREBUIE SĂ SUPORTĂM TOT CE AM CAUZAT ALTORA

De aceea este necesar să nu uităm niciodată că: “ceea ce ţie nu-ţi place, altuia să nu-i faci”. De fapt, nimic nu e întâmplător şi merităm să suportăm tot ceea ce ne este dat pentru ca noi l-am gandit despre noi sau despre altii.
• Răul pricinuit altuia prin gand, vorba sau fapta ne face rău şi nouă inzecit.
• Legea de bază a universului e legea bunei rânduieli: Ce dai bine sau rau, aceea primeşti mult amplificat. Nimeni nu poate face rău fără să plătească, aşa cum nu poate face bine fără a fi răsplătit. Tot ce emite un om în mediu, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, cuvinte, dorinţe, fapte, sentimente se întorc înapoi la el, produce efecte perturbatoare dacă nu sunt acordate cu vibraţiile de armonie ale fiinţei.
• Gândurile, cuvintele şi acţiunile noastre sunt energii. Tot ce emitem în exterior se întoarce la noi. Ce semeni, aceea vei culege.
• Conform legii naturale a polarităţii, atunci când cineva agresează alte persoane şi le distruge, aceeaşi agresiune se va întoarce împotriva agresorului inzecit. Când cineva persistă în a ataca, el nu-şi dă seama că nu poate să o facă fără să atragă asupra sa aceeeaşi soartă. Tot ce trimitem în exterior ca gând, cuvânt, fapta sau afecţiune este returnat amplificat către noi.
• Noi atragem în permanenţă evenimente compatibile cu gândurile care le emitem.
Deci culegem roadele gândurilor noastre. Imaginaţi-vă pentru câteva clipe câte noxe energetice şi informaţionale atragem în corpul nostru prin gândurile de tristeţe, ură, mânie, invidie, lăcomie,frustrare despre noi sau despre altii. Cum sângele e expresia fizică a energiilor spirituale, el va fi primul atacat de vibraţiile joase prin gândurile şi cuvintele rostite.
• Noi suntem singurele fiinţe din univers care ne cauzăm (producem) întâmplările şi nimeni sau nimic nu poate fi răspunzător de producerea lor decat noi insine.
• Izbucnirile nervoase însoţite de cuvinte necontrolate nu trec niciodată fără urme, nici pentru cel căruia îi sunt adresate, nici pentru cel care le adresează.
• Nici un om de pe pământ nu se poate plânge că e agresat de cineva, fiecare se agresează de fapt singur prin ceea ce gandeste, spune si face asupra lui sau a celorlati.
• Noi suntem singurii responsabili pentru consecinţele faptelor, gândurilor, sentimentelor şi cuvintelor noastre.
• Orice cuvânt, orice gând, orice faptă rămân întipărite în arhiva conştiinţei cosmice şi după ele vor fi judecate spiritele noastre după moarte. Vă spun vouă că pentru oirce cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii, vor da socotală în ziua judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12: 36, 37)

Pentru a avea un somn cât mai liniştit, seara înainte de a pune capul pe pernă, să-i iertăm pe toţi semenii care au greşit faţă de noi cu gîndul, cu cuvântul sau cu fapta şi, în acelaşi timp, să ne cerem iertare de la toţi semenii noştri faţă de care am greşit în ziua respectivă.
Să aplicăm îndrumarea ca: Soarele să nu apună peste mânia voastră. (Efesieni 4, 26)

Demnitatea Umană şi Naţională

Reclame

Liniştea inimii

Liniştea inimii

   Liniştea inimii

         Liniştea este esenţa inimii. Nu poţi fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierţi pe tine însuţi şi îi ierţi pe ceilalţi. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă eşti îngrijorat sau furios. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă respiri superficial sau cu greutate. Când respiraţia este superficială, la fel este şi gândirea. Dacă vrei să trăieşti o viaţă spirituală, conştientizează modul în care respiri. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care respiri superficial şi extinde conştienta şi asupra gândurilor tale. Vei vedea că mintea ta pălăvrăgeşte. Nici unul dintre aceste gânduri nu are profunzime sau semnificaţie. Dacă te relaxezi şi respiri adânc, aceste gânduri vor zbura ca nişte păsări speriate. Atunci îţi vei găsi sălaş în inima ta. Atunci când respiraţia îţi este chinuită, gândul îţi e condus de frică şi anxietate. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care respiri greu. Observă ce gândeşti şi ce simţi. Stările minţii tale îşi au rădăcina în trecut sau în viitor. Te concentrezi pe ce fac alţi oameni şi pe modul în care te poţi adapta la acţiunile lor şi cum te poţi proteja. îţi construieşti în jurul inimii o fortăreaţă formată din gânduri. Respiră adânc şi relaxează-te. Mai respiră o dată. Respiră şi în-toarce-te la inima ta. Respiră şi întoarce-te la Şinele tău esenţial.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

                        Dacă nu te întorci spre inima ta, nu poţi vedea prin prisma compasiunii. Şi dacă nu priveşti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals, este o hiperbolă. Este ceea ce, pur şi simplu, îţi hrăneşte plictiseala şi anxietatea. Respiraţia este cheia spre a trăi o viaţă spirituală în întruparea fi¬zică. Atunci când trupul moare, respiraţia îl părăseşte. Unde se duce ea?
Cei mai mulţi dintre voi cred că trupul este cel care creează respiraţia, în realitate, este exact invers. Respiraţia este cea care dă viaţă trupului. Atunci când respiraţia dispare, trupul încetează de a mai funcţiona. El se dezintegrează, devenind nimic – deoarece, fără respiraţia spiritului, trupul nu este nimic.

Dacă vrei să duci o viaţă spirituală, respiră profund şi rar

     Dacă vrei să duci o viaţă spirituală, respiră profund şi rar. Inhalează aerul adânc, până în abdomen şi apoi elimină-l pe deplin. Cu cât îţi aduci mai mult aer în trup, cu atât te simţi mai uşor şi cu atât îţi este mai uşor să-ţi duci la îndeplinire responsabilităţile. Cel care respiră nu se teme şi nu este copleşit de ceea îi aduce viaţa, deoarece are energia necesară pentru a face faţă tuturor situaţiilor. Numai cel a cărui respiraţie este superficială sau chinuită sau neregulată este dezenergizat şi se intimidează uşor în faţa încercărilor vieţii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

        Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale. în cazul în care nu ştii despre ce vorbesc, pune cartea jos şi începe să respiri, introducând aer în abdomen, numărând până la cinci atunci când inspiri – şi iarăşi până la cinci, atunci când expiri. Respiră în felul acesta timp de cinci minute, extinzând treptat numărătoarea până la şapte, sau opt, sau nouă. Nu te forţa. Extinde număratul în mod gradat, pe măsură ce plămânii îţi permit să o faci fără efort.
Acum eşti în plinul inimii tale. Observă că eşti profund relaxat, dar surprinzător de vioi. Conştienta ta se extinde către toate celulele trupului. Eşti mulţumit acolo unde eşti. în acest moment, îţi locuieşti pe deplin trupul. Te simţi plin de căldură şi energie. Te simţi în siguranţă. Gândurile tale au încetinit şi au devenit mai cuprinzătoare. Nu te mai concentrezi pe „ar trebui” şi „ce-ar fi dacă” din viaţa ta. Tensiunea şi anxietatea dispar. Trecutul şi viitorul s-au retras din starea ta de conştientă. Gândirea ta este centrată şi plină de demnitate. Poţi să te concentrezi asupra gândurilor tale, deoarece sunt mai puţine şi mai rare. Adu-ţi acum conştienta către inima ta, pe măsură ce continui să respiri calm dar profund, până în abdomen.

Poţi să simţi în centrul inimii tale prezenţa înţelegerii şi compasiunii? Poţi să vezi că te accepţi cu blândeţe – pe tine şi pe ceilalţi?
Poţi să simţi iubirea care sălăşluieşte în inima ta şi se extinde liber asupra celorlalţi?

Acum te afli în plinul inimii tale. Acum eşti în liniştea din care vin toate sunetele. Ca o barcă pe ocean, simţi valurile care unduiesc dedesubtul tău. Iar tu te mişti împreună cu valurile, dar ştii că nu eşti valurile. Gândurile vin şi pleacă, dar ştii că nu eşti gândurile tale. Unele gânduri te împing mai departe decât altele, totuşi te poţi întoarce către centru. Asemenea unui val mai mare, un anumit gând poate fi încărcat de emo¬ţie, dar dacă rămâi acolo unde eşti, emoţia va scădea. Acum ştii că poţi rămâne în cadrul fluxului şi refluxului, ieşind şi intrând, simţind contracţia şi expansiunea gândului. Dedesubtul minţii care gândeşte, se află conştientă pură care nu judecă. De îndată ce descoperi această conştientă, inima se deschide – iar a da şi a primi nu necesită nici un efort.
A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima. Poţi să o deschizi şi prin dans sacru şi prin mişcări care includ respiraţie şi încurajează recunoştinţa şi prezenţa deplină în acel moment. Metoda pe care o foloseşti pentru a intra în inima ta este doar un instrument. Nu face din el ceva important. Ceea ce este important este ca tu să găseşti un mod de a accesa aspectul mai profund al fiinţei tale, care este împăcat.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Majoritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid

Majoritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid, chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Nu există fiinţă umană care să nu fie capabilă de a atinge această stare de conştientă şi compasiune deschisă. Totuşi, sunt foarte puţini oamenii care ştiu că există în ei această capacitate de a-şi găsi pacea. Majoritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid, chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Minţile lor sunt ocupate cu gânduri, planuri şi griji. Trupurile lor sunt în mod constant în luptă sau agitaţie, iar aceasta le slăbeşte sistemul imunitar şi creează condiţii în care boala şi starea de rău să se poată instala. Sunt puţine fiinţele umane care se ocupă în mod direct de starea lor de bine, fizică şi emoţională. Nu e de mirare că nu au perspectivă spirituală. Atunci când oamenilor nu le pasă de ei înşişi, îi acuză pe alţii pentru problemele lor. Se simt victime. Se simt prinşi în capcană când e vorba de serviciul lor, de relaţii, de locul unde se află fizic, de rolurile şi responsabilităţile lor. Par a trăi într-o oală cu presiune. Fie rămân în starea lor exterioară şi se simt victime, fiind sunt plini de resentimente – fie pleacă altfel decât ar trebui, înainte ca situaţia să fie rezolvată, lăsând în urmă inimi zdrobite.
Dacă ceva din toate acestea ţi se pare familiar, atunci ştii foarte bine cât este de uşor să fii prins în lupta pentru existenţă. Viaţa ta a pornit în galop – eşti mai ocupat decât oricând altădată – dar cui îi foloseşte? Banii şi averile nu-ţi pot cumpăra pacea. Numele, faima şi poziţia socială nu-ţi pot aduce fericirea. Fii cinstit cu tine însuţi. Te simţi bine când e vorba de tine şi de oamenii apropiaţi ţie? Eşti optimist în privinţa vieţii? Aştepţi cu nerăbdare fiecare zi? Dacă nu, trăieşti o viaţă goală, lipsită de hrană spirituală – o viaţă care şi-a pierdut rădăcinile pe care le avea în respiraţie, în trup şi pe pământ.
A-ţi accelera viaţa nu înseamnă a o face mai bună. Călătoriile pe toată planeta în automobile şi avioane nu duc la relaţii mai apropiate. Mulţi dintre voi simt că vieţile voastre prind viteză, dar nu vă daţi seama că voi sunteţi cei care turnaţi benzină în rezervor. Presupun că vă este mai uşor să credeţi în distrugerea planetei prin cutremure şi inundaţii, decât să vă asumaţi responsabilitatea pentru pângărirea ei prin propria voastră nelinişte, plictiseală şi neglijenţă.
Nu vedeţi că Pământul vă reflectă calitatea propriei voastre conştiente? Poluarea nu este nimic altceva decât poluarea propriei voastre inimi-minte. Cu cât vă depărtaţi mai mult de voi înşivă, cu atât aduceţi mai multă violenţă asupra Pământului şi asupra celorlalţi. Cu cât uitaţi mai mult să respiraţi, cu atât aerul devine mai nesănătos şi cu atât apar mai multe conflicte interpersonale.
Dacă veţi continua să uitaţi să respiraţi, planeta este condamnată. „Ei bine”, spui tu, „ne descurcăm noi şi cu asta”. Dar s-ar putea să nu fie atât de uşor pe cât crezi. încearcă un timp. Respiră adânc o singură zi şi vezi ce se întâmplă. Dacă te dedici acestui exerciţiu, începe să dispară din viaţa ta tot ceea ce este artificial. Şi s-ar putea să fii uimit cât de multe lucruri din viaţa ta încep să se disperseze.
Ia gândeşte-te! Ai un serviciu sigur? Nu, dacă mergi la lucru din spirit de sacrificiu. Şi cu căsătoria cum stai? Eşti împreună cu partenerul din obligaţie, sau din dragoste? Dar convingerile tale religioase sau morale … sunt ele profunde? Sau au fost modelate pe bază de frică şi vinovăţie? Dacă e aşa, ele nu vor rezista fluxului şi refluxului, pe măsură ce respiraţia coboară în abdomen şi apoi iese prin gură, nas şi piele.
Vrei cu adevărat să te eliberezi de toxine? Doreşti cu adevărat să o iei mai încet? Eşti gata să renunţi la excesul de stimulente?
„Dar”, vei întreba tu „nu mai pot să-mi citesc ziarul şi să mă uit la ştirile de la televizor?”
„Ba da”, îţi voi răspunde eu „dar numai dacă poţi să respiri în continuare, profund şi calm”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Aveţi posibilitatea de a alege

       Cei mai mulţi dintre voi vor descoperi că acest lucru este imposibil. A căuta pacea înseamnă a renunţa, pentru moment, la stimulentele false din viaţa voastră, tot ceea ce este trivial sau în exces vă îndepărtează de esenţa lui cine sunteţi. Nu-mi cereţi să vă explic totul. Nu am de gând să vă ofer un nou set de porunci. Folosiţi-vă bunul simţ. Observaţi ce anume vă aduce pacea şi ce anume vă tulbură pacea. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce consumaţi, pentru persoanele pe care le aduceţi în preajma voastră, pentru ceea ce faceţi. Aveţi posibilitatea de a alege. Anumite alegeri vă aduc doar luptă şi durere. Altele, vă aduc linişte şi vindecare.
Puteţi trăi fară supra-stimulente? Puteţi să o luaţi mai încet, să respiraţi şi să trăiţi în cadrul momentului? S-ar putea să nu fie atât de greu pe cât credeţi. Dat fiind că puteţi începe acum – şi nu în trecut sau în viitor – totul devine o simplă provocare. încercaţi acum. Fiţi în prezent şi respiraţi câteva minute. Cu cât o faceţi mai mult, cu atât devine mai uşor. Această practică va deveni din ce în ce mai intensă – ca un torent care vine din munte şi antrenează pietrele mari care-i stau în cale.
Atunci când vă hotărâţi să practicaţi liniştea, relaţia voastră cu întregul univers se schimbă. Comunicarea se adânceşte şi se extinde. Cei care vă cunosc, vă înţeleg fără cuvint. Ceea ce vreţi să spuneţi este purtat de respiraţie şi de vânt. Nu mai există nici o diferenţă între ce este înă¬untrul şi ce este în afară. Pământul şi cerul se întâlnesc, acolo unde inima şi mintea ta se unesc într-o binecuvântare tăcută. Doar frica ta te face să opui rezistenţă vieţii. Prin respiraţie depăşeşti frica – şi rezistenţa dispare. Acum te alături curentului vieţii. E nevoie să ai un serviciu, să te căsătoreşti, să faci copii, să scrii cărţi, să ţii conferinţe, să-i hrăneşti pe cei flămânzi, să-i ajuţi pe cei lipsiţi de drepturi şi deprimaţi? Nu, decât dacă toţi ţi se alătură şi merg în aceeaşi direcţie – o dată cu râul vieţii. Iar dacă o fac, să fii sigur că nu tu eşti cel care munceşte, se căsătoreşte, procreează, scrie, vorbeşte, hrăneşte sau ajută. Râul o face – prin tine. Şi, în felul acesta, rămâi vesel şi relaxat, indiferent de ce faci. Nimic nu te împiedică de la a respira, deoarece respiraţia este singura ta responsabilitate.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Aşa că, îţi voi da un jalon simplu: „Dacă nu poţi respira, nu o face. Iar dacă tot te chinui să o faci, aminteşte-ţi să respiri cum trebuie!”

De prea mulţi ani te mişti foarte rapid, astfel încât râul nu te poate prinde din urmă. Nu e de mirare că nu simţi că ai fi sprijinit de către univers! Dar, sus inima! Gândeşte-te că fiecare persoană care a trăit pe planetă a cunoscut şi a practicat ceea ce vă învăţ eu acum. Iar undeva, adânc în inima ta, o ştii şi ţi-o aminteşti şi tu. Asta, deoarece demult – înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei – tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută. Şi, acelaşi lucru se întâmplă şi acum, chiar dacă tu crezi că trebuie să te zbaţi ca să preiei comanda. Respiră şi, cu timpul, râul vieţii te va găsi şi te va adopta. Atunci, vei fi purtătorul lui de cuvânt şi confidentul lui. Cel care ascultă şi cel care spune adevărul. Cel care face servicii, fără să păstreze nimic pentru el. Cel care iubeşte, fără să ceară nimic în schimb. Acesta este întru totul destinul vostru. A fi creatorul şi cel creat -totul în unul. A fi masculin în feminin şi feminin în masculin. A fi activ şi receptiv. A merge dincolo de dualitate, pe aripile paradoxului.
Toate acestea le vei face, deoarece Mesia a venit şi Mesia eşti tu. Tu eşti cel care învaţă să respire şi să se ridice din durerea conflictelor autocreate. Tu eşti acela, dragul meu frate şi draga mea soră. Numai tu.

Paul Ferrini

CUVÂNTUL – cea mai puternică forţă din univers a omului!

UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

     S-a accentuat necesitatea unei cunoaşteri clare a Legii, pentru a putea asigura succesul vindecării. Dar mai trebuie ceva. Nu numai ce cunoaştem este important, ci şi ce simţim. Există o cunoaştere interioară, la care trebuie să ajungem, cunoaştere ce nu este rezultatul unui proces intelectual. Este o cunoaştere mistică de prim ordin, obţinută direct de la sursă. Vindecătorul poate folosi, pentru a ajunge la Adevăr, calea intelectului şi a raţiunii, dar la aceasta se mai adaugă o a treia cale, şi anume, aceea a percepţiei imediate. Această cale îl conduce la Adevărul ce este intuit mai degrabă, decât simţit raţional. El intuieşte Prezenţa Divină, care umple întregul univers şi pe sine. Simte această prezenţă în orice şi oricine pe care-l întâlneşte şi aceasta îi dă convingerea în unitatea de neînfrânt a întregului.
Misticul nu este neapărat o persoană ciudată sau neapărat un mediu. El nu se asociază cu spiritele şi nici nu aude voci sau interpretează vise; ceeea ce îl deosebeşte este faptul că el „percepe intuitiv Adevărul şi, fără procese mentale conştiente, ajunge la Realizarea spirituală”. El a ajuns să ştie că Divinitatea este în el şi a învăţat să se izoleze de vocile artăgoase ale oamenilor, de falsele lor noţiuni, de tendinţa de a accepta idei banale, comune şi a învăţat să coboare în profunzimea sa, acolo unde se ia contact cu Divinitatea. Într-un sens, el l-a privit pe Dumnezeu în faţă, a auzit lucruri pe care instinctiv le recunoaşte drept adevăruri de bază şi a revenit, pentru a vorbi despre ce cunoaşte cu certitudine.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Nu numai fondatorii marilor religii, dar şi marii poeţi ca Dante, Tennyson, Shelley, Walt Whitman şi alţii au avut această calitate mistică a intuiţiei. Citind operele lor, ne dăm seama că au mers totdeauna în umbra unei Prezenţe vii, care s-a manifestat în ceea ce ei au scris. Cunoaşterea mistică accentuează mai întâi Realitatea Prezenţei Divine şi posibilitatea de a ţi-o apropia, în mod conştient. Ea umple nu numai omenirea, ci întregul univers: munţi, râuri, copaci, păsări, fluturi, etc; trăim deci, într-un univers spiritual. Din această cunoaştere perfectă a universului, derivă altă concepţie, aceea că destinul omului constă în a manifesta perfecţiunea, în orice fel. Specia umană îşi desfăşoară activitatea în iluzia că omul născut să aibă parte de boală, de ne-cazuri, de frustrări. Acest lucru a fost crezut atât de mult timp, încât a ajuns să fie privit ca un adevăr, el fiind de fapt un neadevăr. În anumite momente, intuim adevărul care este clar, acela că omul s-a născut pentru a avea un destin minunat, că standardul său de viaţă este mult mai sus decât a acceptat specia.

Experienţa obişnuită a speciei, a fost aceea a înfrângerii şi bolilor.

Astfel, ne-am născut cu acumularea de amintiri negative, ce s-au impus atât de evident, încât le-am acceptat ca destin. În momentul de iluminare, cei mai mulţi dintre noi au simţit că nu acesta este nivelul de viaţă urmărit. Este un standard fals faţă de ceea ce ar trebui să fie normal, acceptat, deoarece am privit viaţa prin ochii speciei. Întrezărirea perfecţiunii spirituale şi fizice a fost atât de sus plasată de acest fals standard, încât de-abia am îndrăznit să o exprimăm în cuvinte.

Trebuie să căutăm adevărul normal, deoarece vom obţine numai ceea ce am acceptat mental, drept normal. Vom experimenta totdeauna ceea ce socotim ca normal, nu ceea ce dorim sau pentru ce ne rugăm. Mulţimea a privit cu ochii experienţei speciei şi aceasta a fost limita pe care a putut-o atinge. Trebuie să privim viaţa prin ochii Spiritului pentru că, dacă am luat naştere din Spirit, rezultă logic că, orice ar fi Spiritul în sine, avem dreptul să ne aşteptăm ca să-l putem reproduce în noi înşine. Acesta este standardul superior, văzut în lumina a ceea ce omul a realizat, deci, tendinţa este de a se retrage de la acest nivel şi de a accepta standardul inferior. Aceasta înseamnă stagnare. Omul trebuie să trăiască în lumile Adevărului superior, pe care-l cunoaşte. El trebuie să continue spre experienţele superioare. Pentru a putea încerca binele deplin, trebuie ca, mental, el să tindă spre cel mai înalt bine, ca nivel normal al vieţii. Există unele adevăruri pe care le cunoaştem, dar pe care niciodată nu le putem dovedi prin proces raţional. Acestea sunt lucruri ce dau forţă, pondere şi convingere în lucrarea noastră. Atunci când Iisus le-a spus discipolilor Săi că ei îi învăţau pe alţii lucruri pe care şi ei, la rândul lor, le învăţaseră, pe când El vorbea despre lucruri pe care le ştia şi le văzuse; prin aceasta, El revela unul dintre secretele formidabilei sale autorităţi asupra forţelor răului. El nu vorbea mult. El demonstra modul de acţionare al acestei Prezenţe, care era parte integrantă din El, lăsând rezultatele să vorbească.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

„Există o Lege Transcendentă Absolută, în faţa căreia, toate celelalte legi nu înseamnă nimic”

Iisus învăţa că: „Există o Lege Transcendentă Absolută, în faţa căreia, toate celelalte legi nu înseamnă nimic”. El învăţa că: „Această Lege, prin însăşi Prezenţa ei, orice care vine în contact cu ea”. El ştia intuitiv că Divinitatea este indivizibilă; prin urmare, Divinitatea şi Universul Ei sunt inseparabile. Într-adevăr, în loc să vorbească despre Dumnezeu şi universul Lui sau despre Dumnezeu şi omul sau despre Dumnezeu şi orice altceva, El vorbea despre Dumnezeu în Universul Lui, în om, prin această prezenţă inerentă. El îi mai învăţa că infinitul nu poate fi fracţionat; nu poate fi altceva decât o unitate singură, completă. Cum omul este o parte din acest Mare Întreg nu ar putea fi niciodată desparţit de Divinitate. Prin urmare, bolile sunt numai iluzii ale simţurilor şi niciodată realităţi. El ştia că, Dumnezeu fiind indivizibil, trebuie să existe în totalitatea Lui, în orice fiinţă umană. Astfel, ori de câte ori vorbea în prezenţa unei boli, nu aducea un soldat izolat să izgonească inamicul. El aducea o întreagă armată şi ştia dinainte că victoria va fi a Lui, deoarece nu există nimic ce se poate opune acestei Prezenţe Atotputernice. Divinitatea aceasta din lăuntrul omului era asociată Lui permanent.
Astfel că El umbla şi vorbea cu oamenii la suprafaţă, dar în interior, El vorbea cu Tatăl din lăuntru. Cum era supus asaltului teribil al gândului mulţimii asupra mentalităţii Sale, El trăia retras în cele mai profunde centre ale fiinţei Sale, păstrând Centrul său Spiritual deschis faţă de prezenţa Spiritului: „Căci Spirit cu Spirit se pot întâlni”. El era supus încercărilor de tot felul, dar atunci când apărea din afară, devenea prea intensă, se retragea într-un loc izolat, pentru ca acolo să-şi recapete viziunea clară a Prezenţei din lăuntrul Său şi unităţii inseparabile cu Tatăl. Când revenea, întărit în forţa Sa de vindecare, El dădea o simplă explicaţie: „Tatăl din Mine, El este Acela care îndeplineşte lucrarea”. Astfel că, revenim la faptul că vindecarea este împlinită nu prin efortul vindecătorului, ci prin permiterea Adevărului să pătrunda în oameni şi să-i facă liberi. Acest Adevăr, al unităţii Dummnezeu – om, clar înţeles, vindecă boala, recunoscându-i nimicnicia. Într-adevăr, suntem vindecaţi de boli pe care nu le-am văzut niciodată, decât în falsa noastră credinţă. Dumnezeu nu poate fi bolnav, iar noi suntem Una cu Dumnezeu. Când ne dăm seama de puterea formidabilă ce se manifestă în întregul univers şi înţelegem că toată puterea ne-a fost dată, această putere face ca lucruri aparent mari să devină neînsemnate.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Să ne obişnuim a ne gândi la Prezenţa Divină şi să o căutăm peste tot, să o recunoaştem, să o cultivăm.

Unele lucruri ajută pentru a păstra acest simţ al Prezenţei ce sălăşluieşte în noi. Teologii au separat lucrurile în lumea fizică şi lumea spirituală. Să dărâmăm acest zid despărţitor. Să învăţăm a-l vedea pe Dumnezeu în Universul Lui, deoarece îl putem găsi peste tot şi-n tot ce există. Nimic nu va fi imposibil pentru acela care va gândi cu asiduitate la Prezenţa Divină, dar nu în maniera teologică. Acest lucru nu înseamnă să devenim mai puţin umani sau să renunţăm la plăcerile obişnuite ale vieţii. Nu înseamnă nici să adoptăm o atitudine religioasă, ca şi cum această Prezenţă ar fi ceva de care să ne temem şi că nu ne este permis să uităm nici o clipă.
Pe când abordarea în mod intelectual a subiectului de vindecare este ceva nepreţuit, să nu uităm niciodată că puterea vine de la cultivarea sensului mistic. Prin calea intelectuală Adevărul este abordat pe dinafară, prin sensul mistic, aceasta se face în interior. Trebuie să dezvoltăm latura interioară a vieţii. Facem aceasta, folosind un timp contemplarea calmă a faptului că fiecare dintre noi este complet pătruns de această Prezenţă Divină, ca şi Iisus sau alţi oameni proeminenţi, ca fiecare grăunte de energie ce a stat la dispoziţia Lui, se află şi la dispoziţia noastră.

În cazul când, cu toate cunoştinţele căpătate, se strecoară îndoiala, trebuie negată realitatea oricărei contraziceri, recăpătându-se convingerea că aparenţa acestei stări poate fi schimbată la voinţă, revenind la situaţia în care se poate folosi orice ajută la recunoaşterea Adevărului şi înţelegerea lui. Dacă este în cauză un anumit organ (inima, plămâni etc.) îl înconjurăm cu iubirea vindecătoare, ne adresăm cu calm şi armonie, impunând senzaţia de sănătate. În acest fel se reprezintă imaginea unui organism perfect, armonios, un adevărat lăcaş al Spiritului şi se oferă această imagine Legii Minţii, care, aşa cum ştim, exercită controlul şi aduce gândul la realizarea lui în corp. Nu trebuie uitat nici o clipă că omul este cel mai mare, mai măreţ şi mai puternic lucru din Univers. Dacă nu ne dăm seama de acest fapt, imensitatea Universului ne poate înspăimânta. Omul este cu mult mai mare decât oricare din formele şi forţele ce se manifestă în Univers. Ele îl pot depăşi în volum, dar el le este superior, deoarece el este Minte. Conformaţia lui fizică îl obligă să rămână pe această planetă, dar mintea lui îi permite să rătăcească prin univers și să creeze mijloace care să-i dea posibilitatea de a afla tainele acestuia. Totuşi, omul rămâne superior faţă de tot ceea ce el a creat până acum sau va mai crea.

” MINTEA  CARE  POATE  VINDECA ” – FREDERICK W. BAILES

Liniştea inimii

CUM SE FORMEAZĂ O CREDINŢĂ PUTERNICĂ

CUM SE FORMEAZĂ O CREDINŢĂ PUTERNICĂ

 

CUM SE FORMEAZĂ O CREDINŢĂ PUTERNICĂ

   Poate că cea mai mare dificultate, întâmpinată de acela care încearcă să pătrundă în domeniul vindecării mentale şi spirituale, este sentimentul lipsei de încredere. El spune: „Cred că acesta este adevărul şi văd lumea care pare a avea mare credinţă în el, dar se poate că sunt sceptic din fire, căci nu mă simt capabil de a ajunge la o credinţă puternică, oricât de mult m-aş strădui”.
Aceşti oameni pun căruţa înaintea calului. Credinţa nu este o stare emotivă ce se realizează la comandă. Nu este ceva ca aerul, pe care-l pompezi într-o anvelopă şi apoi porneşti la drum. Credinţa nu constă în sentimentul pe care-l dezvoltăm. Credinţa se bazează întotdeauna pe scopul ei şi când obiectivul este destul de important, nu se mai pune problema credinţei. Ea urmează în mod firesc cunoaşterii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

 Mai întâi ajungem la cunoaştere şi numai apoi ne dăm seama că am căpătat şi credinţa, care a venit de la sine, când am găsit un obiectiv substanţial pe care să se bizuiască.Orice fel de credinţă se bazează pe observaţie şi cunoaştere şi se poate afirma că este destul de uşor să ajungi să te încrezi în această Lege a vindecării. Credinţa nu este clădită pe nesiguranţă sau pe revelaţii şi nu suntem obligaţi să acceptam o scriere sacră. Avem în faţa ochilor noştri un exemplu concludent: corpul omenesc. Acesta, corect înţeles în activităţile şi îndatoririle sale, procură baza pentru credinţa, care va face din fiecare un vindecător pentru sine şi pentru alţii. Corpul omenesc este cea mai minunată maşină construită vreodată. Este mai măreţ decât cele şapte minuni ale lumii antice şi mult mai complex decât orice aparat construit de om. Reprezintă o cunoaştere vie a acţiunii desfăşurate de minte, căci dacă-l observăm, el reprezintă o probă clară despre ceea ce înseamnă Inteligenţa Divină şi felul în care aceasta se manifestă, totdeauna conform unui plan perfect conceput de Spirit. Executorul creaţiei, mintea, urmează întocmai şi aduce la îndeplinire acest plan.
Totdeauna, mintea îşi oferă forţa creatoare infinită, aceluia care şi-a făurit un plan bine clarificat, pentru că această Mintea nu ştie nimic altceva decât să lucreze conform planului, fiind Minte Subiectivă.

Inteligenţa ce s-a manifestat la construirea corpului

Inteligenţa ce s-a manifestat la construirea corpului, este aceeaşi Minte care ştie perfect cum să repare, atunci când este necesar, structura pe care a clădit-o şi nu poate fi conceput ca, odată lucrul terminat, să nu se mai intereseze de el. Să nu uităm că Mintea sălăşluieşte în acest corp construit, pe care îl foloseşte ca vehicul şi ca instrument pentru propriile ei activităţi.Atunci când, în acest corp se produce o dereglare, nu este nevoie să ne rugăm de Minte ca să vindece; de fapt, ea însăşi necesită un vehicul sănătos, iar ceea ce ne revine, este de a-i prezenta planul perfect ce trebuie urmat pentru refacere, ca fiind forţa executorie. Nu trebuie scăpat din vedere că această activitate depusă de gândire, deşi foarte inteligentă, capabilă de a construi perfect orice structuri, este o Inteligenţă care nu judecă. Ea cunoaşte perfect tehnica construcţiei, dar totdeauna trebuie să lucreze după un plan. Fiind neutră, ea poate lucra după un plan ce duce la boală şi tot aşa de prompt, poate executa un plan ce duce la sănătate. Astfel, acela a cărui activitate de gândire este caracterizată printr-o gândire distructiva, cu frică, ură, ranchiună, invidie sau discutarea şi absorbirea subiectelor de boală şi tristeţe, creează un model-gândire, pe care Mintea îl prelucrează cu totul impersonal, în formă de boală. Datoria noastră este de a proceda la schimbarea acestui model de gândire cu altul, în care să se oglindească sănătatea, iubirea, pacea, fericire.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

        În acest fel, Mintea va prelucra modelul-gândire pozitivă şi sănătatea, fericirea ce rezultă nu sunt un miracol, ci manifestarea deplină a Legii Universale.Alexis Carrel, în lucrarea sa „Omul fiinţă necunoscută” se referea la faptul că această Inteligenţă va aranja celulele, chiar acolo unde nu sunt necesare. Un exemplu îl constituie experienţa din laborator cu celulele epiteliale, care sunt celule de protecţie a pielii şi care, transplantate pe un alt mediu decât pielea, s-au dezvoltat tot ca celule de protecţie, ca şi cum ar fi fost pe piele, pentru că este în natura lor să se manifeste numai aşa. Acestea au fost desemnate de către Spirit ca celule de protecţie. Prin urmare, Mintea, conform planului, le va folosi ca atare, indiferent dacă sunt pe piele sau în alt mediu. Trebuie, deci, să se înţeleagă că, potrivit acestui mecanism, Mintea poate tot aşa de uşor să distrugă corpul, cum poate să-l şi construiască. Astfel, dacă primeşte gânduri morbide, le urmează fidel, reproducând condiţii patologice. Cu alte cuvinte, Mintea construieşte neîncetat celule noi, dar calitatea acestora este determinată de nuanţa gândurilor, deoarece gândul reprezintă Modelul.

Mintea asigură reparaţii în corp atunci când sunt necesare, de multe ori chiar fără ştirea omului, deoarece ea are totuşi o responsabilitate permanentă pentru păstrarea unei condiţii bune a corpului.Acest principiu de vindecare, ce acţionează chiar şi când nu suntem conştienţi, devenind o armă puternică la dispoziţia noastră, ne atrage atenţia asupra lui şi ne arată totodată, cum să-l facem să acţioneze. Un exemplu îl oferă apendicita, când, deseori, peritoneul înconjoară şi izolează ca într-un sac, apendicele bolnav şi astfel, în cazul în care acesta perforează, se produce numai o peritonită izolată, mult mai puţin gravă decât una generalizată.Omul se mândreşte cu cunoştinţele sale, deoarece a făcut paşi mari în câştigarea cunoştinţelor privind corpul omenesc, dar, în fond, el este încă departe de a putea da un răspuns la problema vieţii. El nu ştie să construiască nici măcar o celulă, aşa că atunci când spune că o stare sau alta de boală este incurabilă, face apel la cunoştinţele sale limitate. În tratamentul mental, am mers mult mai departe, bazându-ne pe marea Inteligenţă Cosmică, a cărei Lege a Vindecării suntem pe cale să o înţelegem. Astfel, vedem cazuri etichetate drept fără speranţă de vindecare de către medici cu experienţă, complet şi permanent vindecate prin această Inteligenţă dirijată de către o persoană care a înţeles Legea în virtutea căreia acţionează. Astfel, putem spune că nu există maladii incurabile, ci numai oameni „incurabili”. Aceia care afirmă cu insistenţă că „medicii au făcut tot ce era posibil, nu mai are rost să mai încercăm şi altceva”, sunt oameni incurabili.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

       Aceia care acceptă adevărul mental ca: „La Dumnezeu (Minte) toate lucrurile sunt posibile”, sunt oameni vindecabili. Inteligenţa Divină procedează în linişte, cu uşurinţă, fără efort şi fără agitaţie.Forţa ce curge printr-un corp bolnav, poate vindeca orice. Omul fizic se înspăimântă, dar Mintea este totdeauna sigură de sine şi calmă. Mintea ştie cum să refacă ceva care s-a deranjat în trup. Ştie cum să construiască orice fel de celulă, ştie cum să refacă funcţii ce au fost pierdute, ştie cum să smulgă pe om de pe marginea mormântului, întrebuinţând un efort nu mai mare decât acela pe care omul l-ar face ca să ridice un pai. De fapt, chiar mai puţin decât atât, de vreme ce Mintea nu operează cu strădanie sau efort. Toate aceste numeroase activităţi chemate la acţiune, întreagă această Inteligenţă, care ştie exact ce să facă şi cum să facă, a fost folosită la crearea acestui Univers, la menţinerea şi reglarea lui, la păstrarea vieţii în el, la executarea corecţiilor necesare din timpuri imemoriale şi totuşi, această Forţă şi Inteligenţă nu au scăzut sau slăbit câtuşi de puţin. Forţa şi Inteligenţa ne înconjoară şi ne pătrund chiar în clipa de faţă şi totdeauna, gata de a intra în acţiune în favoarea noastră, în linişte, de îndată ce încetăm a împiedica curgerea lor, înlăturând barierele noastre mentale.

Sănătatea este ceva natural, boala este ceva nefiresc. Boala nu este niciodată pornită din partea Divinităţii, ci totdeauna din partea omului.Omul este acela care ridică baricada în calea vindecării, în timp ce Dumnezeu – Minte se străduieşte permanent pentru a menţine sau a reface corpul ca pe un templu perfect, în care sălăşluieşte Spiritul. Se va arată mai târziu, când va fi prezentată tehnica de aliniere a noastră cu aceasta Inteligenţă, cum se explică că această fiinţă umană, aparent neînsemnată, poate totuşi dirija Forţa care conduce universul.Vindecarea mentală şi spirituală este rezultatul, nu al efortului acestei fiinţe, ci al capacităţii sale de a dirija Inteligenţa Cosmică, aşa după cum un sudor dirijează flacăra de oxiacetilenă, care taie oţelul. Inteligenţa Cosmică a creat corpul omenesc, cu intenţia de a funcţiona totdeauna perfect. Boala este interferentă omului cu aceasta intenţie. Inteligenţa Cosmică are în permanenţă viziunea corpului în perfectă stare şi acţionează neobosită ca să înlăture orice ar ameninţa starea armonioasă a corpului. Sănătatea nu este altceva decât interdependenţa tuturor părţilor componente ale trupului. Boala este pur şi simplu întreruperea acestei armonii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Armonia este cheia de boltă a întregului Univers.

      Totul în Univers pulsează cu un ritm armonios şi constant. Încă din timpuri străvechi, omul a observat acest ritm al Universului şi a înţeles cum funcţionează. În timpurile noastre, oamenii de ştiinţă au descoperit că acest lucru este adevărat şi în ceea ce priveşte desfăşurarea gândirii. Ei au învăţat că: Iubirea este ritm, Ura este dezacord; Generozitatea este ritm, Egoismul este Discordanţă; Încrederea este ritm, Gelozia este Discordanţă; Speranţa este Ritm, Disperarea este Discordanţă; Credinţa este Ritm, Teama este Discordanţă; Cinstea este Ritm, Înşelăciunea este Discordanţă; Seninătatea este Ritm, Enervarea este Discordanţă. Atât timp cat stările mentale ale omului sunt în acord cu ritmul universului, echilibrul său psihic şi fizic este asigurat. Când intervine discordanţa în fluxul de gândire, acest echilibru este pierdut. Explicaţia constă în faptul că avem de-a face cu o Inteligenţă Universală ale cărei Legi nu le putem învăţa decât prin observaţii. Din clipa în care am înţeles că armonia este cheia de boltă a Universului, acela care doreşte ca această Inteligenţă să acţioneze în folosul său, trebuie mai întâi să se străduiască să coopereze cu ea. Stările mentale discordante produc boală, dau navală şi se izbesc de Legea etern stabilită a Armoniei Universale. Lumea raţională recunoaşte existenţa acestei Armonii Universale şi îşi dă seama că, atunci când această armonie este ruptă de oameni, Divinitatea nu se modifică pentru a ne face nouă pe plac, noi suntem aceia care trebuie să ne schimbăm.
 Secretul vindecării rezidă în unificarea cu Inteligenţa Cosmică, ce posedă cunoştinţe infinite ale căilor de vindecare şi o bunăvoinţă nemărginită de a produce forma perfectă. Ne putem bizui pe curentul de înţelepciune Divină în corpurile noastre, atunci când ne ferim să-i stăm în cale.
Dumnezeu din noi are forţa de a vindeca.  

” MINTEA  CARE  POATE  VINDECA ” – FREDERICK W. BAILES

UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

MEDITAŢIA DE ASIMILARE A ENERGIEI FOTONICE

MEDITAŢIA DE ASIMILARE A ENERGIEI FOTONICEMEDITAŢIA DE ASIMILARE A ENERGIEI FOTONICE

În acest moment relaxaţi-vă .
Centraţi-vă în inima voastră şi spuneţi:

•Exprim intenţia către sinele meu Divin, către ghizii mei spirituali şi către îngerii mei personali de a mă asista şi ajuta în călătoria mea de evoluţie către un nivel superior de vibraţie. Relaxaţi-vă total corpul şi începeţi respiraţia pranică, conştientă .

•Deschid toate faţetele emoţiilor mele care sunt pline de temeri şi frici limitatoare şi le înteleg şi le eliberez . Cer prin intenţie ca aceste energii pe care le respir să absoarbă îndoielile şi fricile mele cele mai profunde . Mă conectez la Sinele meu Superior şi mă angajez să renunţ la aceste temeri care m-au ţinut în suferinţă şi mi-au provocat bolile, disfuncţionalităţi în corpul fizic.Continui să respir prana şi foton abandonându-mă Sinelui Divin care ştie care este binele meu cel mai înalt.

•Respiraţi şi conştientizaţi că energia este captată de chakra coroanei şi o aduce în corpul vostru. Fotonul împreună cu prana intră în celula Divină –Glanada pineală şi sunt aliniate , echilibrate .

•Exprim intenţia, ca fiecare celulă din organism să fie procesată şi aliniată la noua energie.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

•Exprim intenţia ca această energie să pătrundă în miezul fiecărei celule din organismul meu şi să fie reunite cu nivelul superior de Divinitate , cu Sinele meu Divin.

•Exprim intenţia ca matricea energetică a fiecărei celule din organismul meu să fie adaptată pentru a permite integrarea în corp a unei cantităţi mai mari, din ce în ce mai mari de energie pură , fără a-mi afecta buna funcţionare a formei fizice.

•Exprim intenţia ca energia fotonică să intre în corpul meu şi în stare de somn, aceste transformări ale corpului meu fizic să se producă încetul cu încetul , pentru a mă putea adapta.

•Concentraţi-vă respiraţia spre zonele în care ştiţi că aveţi disfunctionalităţi şi respiraţi conştient în acele zone.

•Practicaţi această respiraţie pranică şi inhalare de fotoni , apoi expiraţi-i şi construiţi prin intenţie un balon de fotoni în jurul vostru . Staţi în acest balon şi luaţi atâta energie din foton cât aveti nevoie..

•Exprim intenţia de a primi din balonul de energie cu care sunt înconjurat , atât cât îmi este necesară pentru reconstrucţia şi evoluţia corpului meu .

•Cer ajutor Sinelui Divin pentru a-mi furniza ce trebuie să ştiu şi să fac în această meditaţie de asimilare a energiei pentru binele meu cel mai înalt .

•Accept acest ajutor Divin şi sunt recunoscător/ recunoscătoare pentru acest lucru.
Şi aşa este.

Mulţumesc Tatălui Creator, Mamei Pământesti şi lucrătorilor lor.

Dincolo de cele 5 simțuri